Istoria României România frumoasă Today's Memory

8 August în istoria României

Foto: Republica de la Ploiești


1484 – Turcii au cucerit Cetatea Albă de la moldoveni

Deși apărate de moldovenii conduși de pârcălabii Ivanco și Maxim, după un asediu de opt zile (6–14 iulie), cetățile Chilia și Cetatea Albă au fost cucerite de invadatori și au devenit raiale turcești. „[…] în acest an Turcii vin cu mare putere asupra cetăților, ajutați și de Vlad Călugărul domnul Munteniei, și așa porturile Moldovei, după o luptă desperată cad, Chilia în 14 Iulie, iar cetatea Albă în 5 August 1484” (Alexandru Xenopol). Pierderea celor două cetăți a scos Țările Române din circuitul comercial european și a lăsat Moldova fără ieșire la Marea Neagră

1819 – S-a născut Ștefan Emilian

8 august 1819, Bonțida, Transilvania, Austro-Ungaria – 17 nov. 1899, Iași

Arhitect și inginer, profesor universitar. Între 1841–1845, a urmat cursurile Academiei Cezaro-Crăiești a Artelor Frumoase din Viena, de unde a obținut diploma de arhitect. Concomitent, a urmat și cursurile Politehnicii din Viena devenind inginer. Deoarece a participat la Revoluția de la 1848, în urma represiunii, a fost urmărit și nevoit să se refugieze, împreună cu alți prieteni, în Țara Românească. În 1850 s-a stabilit la Brașov. Aici a realizat proiectul clădirii gimnaziului românesc din Brașov, școală cunoscută în prezent sub numele de Colegiul Național „Andrei Șaguna”. A fost, de asemenea, unul dintre primii profesori ai gimnaziului, predând disciplinele Desen și Științe tehnice. A proiectat Fabrica de hârtie din Zărnești. În 1858 s-a mutat la Iași, fiind profesor de Desen și Geometrie descriptivă la Academia Mihăileană, post pe care l-a ocupat până în anul 1860 când a fost înființată Universitatea din Iași. A fost, alături de Ioan Popp, Ștefan Micle și Emil Pop, unul din cei patru profesori ai secției de Științe Exacte a Universității ieșene la înființarea ei, ocupând, între anii 1860–1892, postul de profesor la Catedra de Geometrie descriptivă și perspectivă liniară. A fost și profesor la Școala Militară de Ofițeri și la Școala Tehnică. În paralel a continuat activitatea de arhitect, sub supravegherea sa fiind renovat Palatul Calimachi, a ridicat planul topografic al orașului Botoșani, a proiectat și realizat Institutul de Anatomie din Iași, Biserica lipovenească și Biserica Sfântul Gheorghe din cimitirul Eternitatea, precum și biserica din satul Bosia, județul Iași

1826 – S-a hotărât ridicarea Catedralei mitropolitane de la Iași

Ideea înălțării unei biserici monumentale, la Iași, a aparținut domnitorului Mihail Sturdza, finanțator prinicipal, și mitropolitului Veniamin Costache. Hrisovul domnesc din 8 august 1826, emis de Ioniță Sandu Sturdza, Domn al Moldovei între 1822–1828, privind lucrările de proiectare și construire a noii biserici, este considerat a fi actul de naștere al Catedralei mitropolitane. Biserica a fost ridicată pe locul unde s-au aflat două biserici mai vechi: Biserica Albă (din secolul al XV-lea) și Biserica Stratenia (din secolul al XVII-lea), după planurile arhitecților Gustav Freywald, Bucher și Mihail Singurov. Catedrala Mitropolitană din Iași, cu hramul Sfânta Paraschiva, Întâmpinarea Domnului și Sfântul Mucenic Gheorghe, este biserica catedrală a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, una dintre cele șase catedrale mitropolitane ortodoxe din România

1839 – A luat ființă Societatea pentru învățătura poporului român

Alexandru C. Golescu, împreună cu Dumitru Brătianu și Ion Ghica, aflați la studii la Paris, au înființat, la 8/20 august 1839, Societatea pentru învățătura poporului român, având ca scop principal promovarea educației gratuite și obligatorie în toate provinciile românești. A contribuit la dezvoltarea conștiinței naționale românești și la cristalizarea ideologiei pașoptiste

1848 – Revoluția de la 1848 în Țara Românească – Soliman Pașa la București

Sosirea trimisului special al Porții la Giurgiu, la 19/31 iulie, a fost precedată de cele cinci zile petrecute de acesta la Rusciuk (13/25–18/30 iulie) perioadă în care s-a întâlnit cu ministrul român al Trebilor Străine, Ion Voinescu II. Între cei doi a avut loc o singură întrevedere, cu caracter neoficial, la solicitarea expresă a comisarului Porții. În raportul întocmit de șeful diplomației române, comisarul otoman l-a primit cu bunăvoință – „primirea cea plină de afabilitate și amenitate” – specificând condiția ca întrevederea „să nu aibă un caracter oficial”, Voinescu II netrebuind să poarte „semnele slujbii”, cocarda și eșarfa. Misiunea comisarului extraordinar al Porții era aceea de a consilia mai întâi reintrarea „pe drumul supunerii”, în caz contrar el fiind nevoit să treacă la „măsuri coercitive”. Erau expuse apoi cererile concrete ale Porții: dizolvarea guvernului provizoriu și înlocuirea lui cu o locotenență domnească și, bineînțeles, abrogarea tuturor măsurilor cu caracter revoluționar adoptate. La 4/16 august, comisarul Porții se adresa direct poporului român, cerându-i să sprijine și să i se supună Locotenenței domnești. În sfârșit, la 8/20 august, Soliman Pașa își făcea intrarea în București pe Podul Mogoșoaiei, fiind primit la Șosea, cu aclamații și entuziasm, de o populație de cca 40.000 de oameni

1870 – A avut loc mișcarea antimonarhică de la Ploiești, cunoscută ca Republica de la Ploiești

Mișcarea din 8/20 august 1870, condusă de Alexandru Candiano-Popescu, fost ofițer care s-a remarcat și în luptele de la Grivița din august 1877, a intenționat înlăturarea domniei lui Carol I al României; la această mișcare au participat aproximativ 3.000 de oameni, printre care au fost și demnitari din rândul prefecturii și poliției orașului. Evenimentul este o parte memorabilă din istoria Ploieștiului, pe care I.L. Caragiale l-a tratat cu ironia lui caracteristică în nuvela Boborul și în comedia D-ale carnavalului numindu-le intrigi boierești. Mișcarea „republicană” a fost reprimată de armată în cursul aceleiași zile, când Domnitorul Carol și-a manifestat pentru prima oară intenția de a abdica, revenind, în cele din urmă, asupra hotărârii. Candiano-Popescu a devenit, zece ani mai târziu, aghiotant al regelui Carol I

1871 – S-a încheiat, la București, Convenția telegrafică româno–austro–ungară

Act de politică externă românească demonstrând poziția națională a României, de emancipare în stat liber și independent (abrogând-o pe cea din 1865)

1876 – S-a publicat Legea pentru organizarea Casei de Depuneri și Consemnațiuni

Modificarea legii de organizare a Casei de Depuneri și Consemnațiuni a fost promulgată prin Înaltul Decret din 3 august 1876 și publicată în Monitorul Oficial nr.174/8 august 1876

1889 – S-a înființat Școala Superioară de Resbel

La Castelul Peleș, Regele Carol I al României a semnat Înaltul Decret Regal nr. 2073/8 august 1889 prin care: „Se înființează pe lângă Marele Stat Major o Școală Superioară de Resbel, destinată a forma ofițeri de stat major”. Conform uzanței, Înaltul Decret a fost contrasemnat de către ministrul de război, generalul Gheorghe Manu. Înaltul decret cuprindea condițiile de admitere, lista cursurilor în cei doi ani de studii etc. Școală de stat major, fondată la inițiativa generalului Ștefan Fălcoianu, a fost prima instituție de învățământ superior din istoria Armatei Române și a șasea astfel de instituție de învățământ militar din Europa (după cele din Berlin, Viena, Paris, Torino și Bruxelles). În prezent, Universitatea Națională de Aparare „Carol I”

1892 – S-a născut Mihail Sevastos

8/20 august 1892, Botoșani – 24 septembrie 1967, București

Prozator, poet, memorialist, traducător și gazetar. A urmat cursurile Facultății de Drept din Iași, devenind avocat. A debutat cu Cântecul ciobănașului Nacu în 1908. A fost corector, ulterior secretar de redacție la revista Viața Românească, apoi redactor la publicațiile Mișcarea, Teatrul, Opinia, Convorbiri critice, Rampa, Facla, Lumea, director la Adevărul literar și artistic, director al săptămânalului Torța, redactor și membru în comitetul de direcție al ziarului Universul. A colaborat la o serie de periodice din Iași și București, în care i-au apărut versuri, traduceri, comentarii teatrale, literare sau de o mai largă cuprindere socială, editoriale, articole politice. A publicat versuri de orientare simbolistă, literatură pentru copii și memorialistică, a tradus, în special din literatura clasică rusă (Cehov, Mihail Șolohov, Lev Tolstoi, Dostoievski și Turgheniev), dar și din Voltaire. În prima parte a anului 1925, A. de Herz a renunțat la direcția revistei Adevărul literar și artistic și locul lui a fost luat de Mihail Sevastos care a reorganizat revista, dându-i o înfățișare grafică modernă, a inițiat rubrici noi, pe care le-a încredințat unor scriitori consacrați: Tudor Arghezi, Eugen Lovinescu, dar și altora aflați la începutul carierei: G. Călinescu, Al.O. Teodoreanu. Din scrierile sale: Camioneta verde, Monografia orașului Ploiești, Carte de bucate, Amintiri de la Viața românească, Istorisiri adevărate, Cronici rimate, Documente omenești. Amintiri, etc.

1897 – S-a născut Emil Marinescu

8 august 1897, București – 1986, București

Tenor, solist al Operei Române din București. S-a înscris la Conservatorul de Muzică din București, fiind admis după ce a fost audiat de vestitul cântăreț Dimitrie Popovici-Bayreuth, director al Conservatorului. Student fiind, debutează în 1919 în Compania Leonard în rolul lui Zeforis din opera De-aș fi rege de Adolphe Adam, câștigând de la început simpatia publicului. În 1921 a devenit solist la Opera din Cluj, unde a debutat în rolul titular din Faust de Gounod. Și-a încercat norocul în străinătate, primind primul angajament la Volksoper din Viena (1922) în rolul Turiddu din opera Cavaleria Rusticană de Mascagni. A revenit în țară, pentru un lung turneu cu Compania Leonard, interpretând rolurile principale din Tosca și Boema de Puccini, Traviata și Rigoletto de Verdi. În 1927 era prim-solist al Operei Române din București, deținând rolurile principale din Aida, Dama de pică, Liliacul, Tannhäuser și Lohengrin. A plecat din nou, de data asta în Italia; după câteva angajamente temporare, în ianuarie 1940 a primit un contract la renumitul teatru Regio di Parma, interpretând rolurile din Forța destinului, Aida și Otello. A cântat la Opera din San Remo, teatrul Fenice din Veneția. În 1941 a revenit la București, a fost reangajat prim-solist la Opera Națională din București. În opera Carmen de Bizet, a avut-o parteneră pe mezzo-soprana Maria Moreanu, cei doi rămânând parteneri până la sfârșitul vieții lor. În 1947 a fost pensionat forțat, deși nu împlinise 50 de ani. A reușit să plece din țară, Maria Moreanu trebuind să-i urmeze, dar granițele s-au închis; au urmat 10 ani de despărțire. A început o perioadă de activitate intensă – la Viena, Milano, Roma, Zürich, Atena, Barcelona, Bruxelles, Marsilia, Bologna și altele, peste tot a obținut succese triumfale, consemnate în cronicile muzicale ale vremii. În 1957 s-a întors în București, a devenit profesor de canto, împreună cu Maria Moreanu. Printre elevii lor se numără Magda Ianculescu, Ion Piso, Ludovic Spiess, Mircea Lazăr, Ionel Voineag. Spre sfârșitul vieții a publicat două volume, Amintiri (1973) și Portrete și siluete din lumea operei (1983)

Giuseppe Verdi – Otello ”Niun mi tema”

1902 – S-a născut Sașa Pană

Alexandru Binder; 8 august 1902, București – 22 august 1981, București

Poet și prozator, prezent în literatura română de avangardă din prima jumătate a secolului al XX-lea. După studii de specialitate începute la Iași și terminate la București, a obținut în 1927 diploma de medic militar. Vocația lui era însă literatura, domeniu în care disponibilitățile sale intelectuale au contribuit decisiv la desăvârșirea lui de animator al mișcărilor literare de avangardă din România, începând cu dadaismul, trecând apoi spre o orientare suprarealistă. A debutat cu volumul de poezii simboliste Răbojul unui muritor (1926). Trei ani mai târziu, cu mijloace financiare proprii, a publicat revista de avangardă unu și a înființat o editură sub aceeași siglă, unde a tipărit cărțile proprii și volume ale unor confrați de generație, promotori ai creației avangardiste. A publicat numeroase proze de mici dimensiuni, situate la frontiera dintre povestire, reportaj, poem în proză și articol cu caracter de manifest: Diagrame, Echinox arbitrar, Viața romanțată a lui Dumnezeu, Cuvântul talisman, Călătorie cu funicularul, Poeme fără de imaginație, etc.

1904 – S-a născut Emilian Bratu

8 august 1904, București – 30 martie 1991, București

Inginer chimist, membru titular (din 1974) al Academiei Române. A urmat studiile la Școala Politehnică din București, secția Industrială (1922–1927) și a urmat o specializare în chimie fizică și electrochimie la Școala Politehnică din Viena (1928); în 1936 a obținut diploma de Doctor în Științe Tehnice, cu teza Űber die elektrolytische dissoziation des schweren wassers (Prepararea izotopului greu al hidrogenului și determinarea constantei de disociere a apei grele). A fondat și dezvoltat școala de inginerie chimică din România. Numit conferențiar, în 1940 i s-a încredințat cursul de Fizica industrială, transformat la propunerea sa, anul următor, în cel de Aparate și instalații utilizate în industria chimică. Este de remarcat, că în puține țări europene se preda, la acea epocă, un asemenea curs. Activitatea sa de cercetare a fost axată pe elaborarea unor metode de analiză a gazelor industriale și a unor procedee de epurare a apelor reziduale. În 1941 a publicat un Ghid de laborator pentru lucrări practice de Chimie Industrială pentru care a primit premiul „Gh. Lazăr” al Academiei Române

1907 – S-a născut Gheorghe Cartianu-Popescu

8 august 1907, Borca, Neamț – 26 iunie 1982, București

Inginer în domeniul radiocomunicațiilor, cunoscut profesor universitar, cercetător de valoare mondială, inventator și membru corespondent (din 1963) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Electrotehnică (Politehnica din București, 1926-1932) și în paralel, Facultatea de Matematică, la Universitatea din București. În 1968 a obținut titlul de doctor inginer cu lucrarea Modulația de frecvență, iar în 1970 a devenit doctor docent. A fost angajat de Societatea de Radiodifuziune, pentru a lucra la Studioul București și la stația de emisie Otopeni. A devenit asistent la cursurile de matematici speciale și geometrie descriptivă în Școala Politehnică și la cursul nou înființat de radiotelecomunicații, urmând traseul ierarhic până la profesor. A realizat primele instalații românești de emisie cu modulație de frecvență, de concepție proprie, cu care s-au efectuat primele emisii experimentale, pe unde metrice, în România (1947–1950). A avut cercetări și numeroase lucrări în domeniul teoriei și practicii modulației de frecvență. De asemenea, a contribuit la organizarea și dezvoltarea învățământului românesc de radiocomunicații, a luat parte la lucrările de realizare a primelor studiouri de radiodifuziune din București și a stației de emisie din Bod

1908 – A încetat din viață Nicolae Popea (Neagoe Popea; 17 februarie 1826 – 26 iulie/8 august 1908)

Episcop ortodox, istoric și cărturar; ca deputat în Dieta transilvană și președinte al Consiliului Național Român din Transilvania a luptat pentru drepturile politice și culturale ale românilor transilvăneni; s-a numărat printre inițiatorii editării, în 1884, a gazetei Tribuna; membru titular al Academiei Române din 1899

1917 – A început a treia Bătălie de la Oituz

Confruntare militară complexă desfășurată între armata română, sprijinită de trupele Republicii Ruse, împotriva trupelor germane și austro-ungare, în timpul campaniei militare românești din 1917 din Primul Război Mondial (26 iulie/8 august–9/22 august). S-a desfășurat pe axele principale ale văilor Slănicului, Oituzului și Cașinului din județul Bacău și a avut ca scop strategic – de partea Puterilor Centrale pătrunderea în valea Trotușului spre Onești și apoi spre Adjud pentru a se face joncțiunea cu armatele amice aflate în ofensivă la Mărășești, iar de partea României pe acela de apărare și de menținere a liniei frontului. Succesul strategic a fost de partea Armatei Române, chiar în contextul unei înaintări reale pe teren, de mică amploare, a inamicului. Aici se va lansa deviza rămasă nemuritoare în istoria României: „Pe aici nu se trece!

1924 – S-a născut Mircea Crișan

8 august 1924, Maramureș – 22 noiembrie 2013, Düsseldorf, Germania

Actor, cabaretist, regizor și umorist, celebru în România anilor ’50 –’60 și în Germania pentru restul vieții. Evreu născut în România (într-un vagon de tren care traversa Maramureșul), părinții săi fiind angajați la un parc de distracții ambulant. La 19 ani s-a angajat vânzător de mezeluri și, tot pe-atunci, a debutat ca figurant la Teatrul Barașeum (actualmente Teatrul Evreiesc de Stat), în spectacolul Lozul cel mare de Sholem Aleichem. A studiat apoi la Conservatorul de Artă Dramatică, clasa Maria Filotti (1944–1946). După absolvire a jucat la Teatrul Armatei, Teatrul Savoy, Teatrul de Estradă în spectacole de varietăți alături de actorii Nicolae Stroe, Gogu Trestian, Ion Antonescu-Cărăbuș, Horia Căciulescu, Zizi Șerban, Elena Burmaz, Tanți Căpățână, Puiu Călinescu. Multe din textele din acea perioadă au fost compuse în colaborare cu Alexandru Mandi. În anul 1964 i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne. În 1968, cu ocazia unui turneu la Paris, a rămas în Occident și s-a stabilit ulterior în Germania, jucând cu numele Mircea Krishan. A colaborat cu mulți artiști de scenă cunoscuți, între care Rudi Carell și Gisela Schlüter. În anul 2007, la Sibiu, UNITER i-a oferit lui Mircea Crișan Premiul special pentru teatru de revistă pe 2006. A jucat și în filme: Corigența domnului profesor, Șeful sectorului suflete, Rudi Carrell Show, Am laufenden Band, Derrick, Werner – Beinhart!, Die Wache, Großstadtrevier, Wie im Himmel

Mircea Crișan – Revelion 1964

1926 – S-a născut Horia Stancu

8 august 1926, Salcia, Teleorman – 14 octombrie 1983, București

Medic și prozator, autor de romane istorice; fiul scriitorului Zaharia Stancu. A urmat Facultatea de Medicină din București (1945–1951). A lucrat ca medic endocrinolog și cercetător științific la Spitalul „C.I. Parhon” din București. A debutat ca scriitor în 1947 cu un fragment de roman, Spartacus, revolta sclavilor, apărut în Revista familiei, apoi a publicat în 1949 în paginile revistei Flacăra poemul proletcultist Planul ne stă înainte. După ce a publicat în 1957 un volum despre scriitorul Cezar Petrescu, el s-a dedicat romanului de inspirație istorică. Romanele sale de inspirație istorică, traduse și în limbi străine, urmează linia tradițională a romanelor românești, evocând pitoreasca atmosferă balcanică antică și modernă și reconstituind într-un mod impresionant tipologii și destine umane. Din scrierile sale: Călătorind prin țările Nordului. Finlanda, Suedia, Danemarca și Islanda, Când scapătă luna, Asklepios, Fanar, Întoarcerea în deșert, Elenco, etc.

1931 – S-a născut Paul Anghel

8 august 1931, Răcătău-Răzeși, Bacău – 19 mai 1995, București

Dramaturg, publicist, prozator, eseist și romancier. A debutat ca dramaturg la Cluj, în 1968 cu drama istorică Săptămâna patimilor, dedicată lui Ștefan cel Mare. A fost redactor la Contemporanul și apoi redactor-șef la Tribuna României (1972–1974). A debutat în proză cu volumul Șapte inși într-o căruță. Povestire dintr-o toamnă bogată (1961), urmat de reportajele monografice Victoria de la Oltina și Arpegii la Siret. Itinerar moldav, Arhiva sentimentală. A publicat romanele din ciclul Zăpezile de acum un veac: Scrisoare de la Rahova, Te Deum la Grivița, Noaptea otomană, Fluviile, Ieșire din iarnă, Noroaiele

1936 – S-a născut Bianca Balotă

Bianca Marcu; 8 august 1936, Focșani – 28 septembrie 2005, Nisa

Prozatoare. Între anii 1954–1959 a frecventat cursurile Facultății de Filologie, secția Literatură și critică literară, a Universității din București. A lucrat ca ziaristă și redactor de carte la Editura pentru Literatură, colecția Biblioteca pentru toți. Din 1979 a plecat din țară, mai întâi la München, apoi la Tours și Paris, unde soțul ei, Nicolae Balotă a fost invitat ca profesor universitar, stabilindu-se în 1981 la Paris. Amândoi au revenit frecvent în țară după 1990, locuind temporar la București. Din 2001 și-au schimbat reședința de la Paris la Nisa. A debutat editorial în 1969 cu volumul de nuvele Mașina de fugit în lume. A colaborat cu articole, cronici literare, schițe și povestiri la revistele Astra, Luceafărul, România literară, Apostrof, Familia, Steaua, etc. Volume publicate: Mașina de fugit în lume, Bal la regina Portugaliei, Zăpada de-altădată, Micul palat baroc, Străbunica Hedviga, Caietul mamei

1939 – S-a născut Viorica Viscopoleanu

8 august 1939, Bănila pe Siret, Storojineț, România/Ucraina

Atletă. Pe când era elevă, a câștigat un concurs de cros, a fost remarcată de antrenorul Ion Vintilă și legitimată la clubul Flamura Roșie, a trecut apoi pe la cluburile CFR Cluj, Rapid și a ajuns în cele din urmă la Steaua. Dar nu alergarea i-a adus consacrarea, ci săritura în lungime. La această probă s-a calificat pentru Olimpiada de la Tokio, din 1964, plasându-se pe locul cinci. La Olimpiada de la Ciudad de Mexico, din 1968, a obținut titlul olimpic, reușind la proba de săritură în lungime, 6,82 metri, ceea ce a însemnat (pe atunci) un nou record mondial. Mai are în palmares o medalie de argint la Campionatul European în aer liber din 1969, un titlu european în sală (1970), precum și trei medalii de bronz (1967, 1968 și 1971)

1939 – A încetat din viață George Mihail Zamfirescu (13 octombrie 1898, București – 8 august 1939, București)

Prozator și dramaturg, conducător de companii teatrale, director de scenă la Teatrul Național din Iași

1940 – A apărut, la Sinaia, revista Adsumm

A fost un număr unic, apărut sub redacția lui Constantin Noica

1941 – A început campania Armatei a 4-a pentru cucerirea Odessei

8 august–16 octombrie 1941

Orașul reprezenta principala bază inamică de operații terestre, navale și aeriene, situată la doar 150 km de Delta Dunării, la 300 km de podul de la Cernavodă și la 400 km de București și de zona petroliferă, de unde forțele sovietice puteau interveni ușor pentru anihilarea victoriei românești și germane obținute cu puțin timp înainte

1943 – A încetat din viață Haig Acterian (5 martie 1904, Constanța – 8 august 1943, Kuban, URSS)

Poet, scriitor, regizor și cronicar teatral, om de teatru faimos din perioada interbelică, autorul primei monografii William Shakespeare, scrisă și publicată în limba română, soțul Marietei Sadova

1946 – România a fost invitată oficial, să participe la Conferința de Pace de la Paris

La 8 august 1946, Guvernul Franței, în numele Națiunilor Unite, a adresat guvernului României invitația de a participa la Conferința de pace de la Paris (29 iulie–15 octombrie 1946). A doua zi, 9 august, Consiliul de Miniștri a aprobat poziția României față de problemele dezbătute la Conferința păcii și a stabilit componența delegației care urma să se deplaseze la Paris. Delegația a primit mandat să militeze pentru anularea dictatului de la Viena, recunoașterea cobeligeranței României, anularea clauzelor economice, a celor privind restricțiile la armament și forțele armate necesare apărării țării, dar față de problemele cele mai grave, de ordin teritorial și economic, care priveau relațiile cu Uniunea Sovietică, nu aveau dreptul să ridice obiecții. Delegația guvernamentală română era condusă de Gheorghe Tătărescu (vicepreședintele Consiliului de Miniștri și ministrul de Externe); din delegație mai făceau parte: Gheorghe Gheorghiu-Dej (ministrul Comunicațiilor și Lucrărilor Publice), Lucrețiu Pătrășcanu (ministrul Justiției), Ștefan Voitec (ministrul Educației Naționale), Lothar Rădăceanu (ministrul Muncii), Ion Gheorghe Maurer (subsecretar de Stat), ambasadori Românei la Washington (Mihai Ralea), la Londra (Richard Franasovici), la Paris (Simon Stoilow), g-ral Dumitru Dămăceanu, Elena Văcărescu, Florica Bagdasar, Șerban Voinea, etc.

1946 – S-a născut Gheorghe Vida

8 august 1946, Baia Mare – 5 septembrie 2019

Istoric și critic de artă, cercetător științific; fiul sculptorului Geza Vida. A absolvit în 1970 Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, Secția Istoria și Teoria Artei, specializându-se cu o Bursă „Herder” la Facultatea de Filozofie a Universității din Viena, Departamentul de Istoria Artei (1972–1973) și, în 1994 o bursă de cercetare „Samuel Kress” la Universitatea din Viena. A lucrat la Institutul de Istoria Artei de la absolvire până la retragerea din activitate (2011); a ocupat din anul 1995 funcția de director adjunct. A fost colaborator permanent al revistei Arta a Uniunii Artiștilor Plastici din România. A publicat un număr impresionant de cronici de artă, prefețe de catalog, studii de istoria artei.A fost președinte al Secției de Critică a UAP, membru al Consiliului Național al UAP, membru titular și președinte al Secției române a Comité International d’Histoire de l’Art, membru al Asociației Internaționale a Criticilor de Artă (AICA), membru în Comisia națională a Monumentelor de for public, profesor asociat la Universitatea de Arte București. I s-au decernat Crucea de cavaler al ordinului de Merit al Republicii Ungare (2002) și Ordinul Meritul cultural în grad de Cavaler (2004)

1965 – A încetat din viață Constantin P. Bogdan (9 mai 1910, Iași – 8 august 1965, Iași)

Matematician, profesor la Catedra de Matematici generale la Universitatea din Iași și la Institutul de Măsurători Terestre din Iași, cu contribuții în geometria diferențială-proiectivă

1968 – S-a născut Florin Prunea

8 august 1968, București

Fost fotbalist. A evoluat pe postul de portar, începându-și cariera la Dinamo București. În 1991, a câștigat alături de FC Universitatea Craiova atât titlul de campion, cât și Cupa României. În 1992, a revenit la Dinamo, unde a fost titular timp de șase sezoane. A jucat în echipa națională de fotbal a României la Campionatele Mondiale de Fotbal din 1994 și 1998. În prezent, este manager sportiv la CSMS Iași

1982 – A încetat din viață Boris Caragea (24 ianuarie 1906, Balcic, Bulgaria – 8 august 1982, București)

Sculptor, membru corespondent al Academiei Române, a realizat lucrări mici și monumentale

1983 – A încetat din viață Emanoil Petruț (8 februarie 1932, Mărășești, Vrancea – 8 august 1983, București)

Actor de teatru și film, a jucat pe scena Teatrului „Constantin Nottara”, apoi pe cea a Teatrului Național

1990 – A încetat din viață Zorica Lațcu (17 martie 1917, Mezőtúr, Ungaria – 8 august 1990, Mănăstirea Vladimirești, Tecuci)

Poetă creștină, traducătoare, monahie (Teodosia) și deținut politic

1996 – Primul număr al revistei lunare Dosarele istoriei

A apărut între august 1996–aprilie 2007. Inițial a fost editată de Mircea Suciu și Ion Cristoiu. Din 2001 și până la încetarea apariției, Mircea Suciu a rămas singurul proprietar, revista apărând sub egida editurii sale, Pro Historia

 

1996 – S-a lansat postul public local Radio România Reșița, din cadrul Societății Române de Radiodifuziune

Radio România Reșița întărește vocea Societății Române de Radiodifuziune în întreg Banatul, dar și în Valea Timocului, acolo unde românii au nevoie să asculte voci de acasă, crâmpeie de tradiții și spiritualitate românească

1999 – A încetat din viață Nicolae Boboc (26 septembrie, 1920, Ilia, Hunedoara – 8 august, 1999, Timișoara)

Dirijor, compozitor, muzicolog, folclorist, profesor, personalitate muzicală marcantă a Filarmonicii din Arad, a Filarmonicii Banatul din Timișoara și a Operei Naționale Române din Timișoara

2000 – Timon din Atena, în regia lui Mihai Mănuțiu, la Festivalul Internațional de Teatru ”Shakespeare” Gdansk

În cadrul Festivalului Internațional de Teatru “Shakespeare” de la Gdansk, Polonia, Teatrul Național din Craiova a prezentat spectacolul Timon din Atena, în regia lui Mihai Mănuțiu, cu actorul Ilie Gheorghe în rolul principal. A primit premiul pentru „Cel mai bun spectacol

2011 – A încetat din viață Andreas Porfetye (6 iulie 1927, Zădăreni, Arad – 8. August 2011, Düsseldorf)

Compozitor român, stabilit în Germania după 1980

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #ȘtefanEmilian #CatedralaMitropolitanăIași #RepublicadelaPloiești #ȘcoalaSuperioarădeResbel #MihailSevastos #EmilMarinescu #SașaPană #EmilianBratu #GheorgheCartianuPopescu #AtreiaBătăliedelaOituz #MirceaCrișan #HoriaStancu #PaulAnghel #BiancaBalotă #VioricaViscopoleanu #Adsum #ConferințadePacedelaParis #GheorgheVida #DanaBorșan #FlorinPrunea #Dosareleistoriei #RadioRomâniaReșița

0 comentarii la „8 August în istoria României

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: