Istoria României România frumoasă Today's Memory

11 August în istoria românilor

Foto: Sarmizegetusa, Dacia Romana


106 – Încheierea celui de-al doilea război dacic și constituirea provinciei Dacia Romana

La sfârșitul războiului, Traian a mai rămas în provincie aproape un an pentru organizarea noului teritoriu încorporat în cadrul Imperiului Roman. În cadrul acestei organizări au avut loc și numeroase măsurători topografice și recensăminte. Unele date referitoare la aceste acțiuni au rămas consemnate, lăsându-ne mărturie faptul că perimetrul inițial al provinciei era de aproximativ un milion de pași, lungime egală cu 1480 km, adică o suprafață de aproximativ 240 km2. O diplomă militară romană, descoperită la Porolissum (astăzi Moigrad, județul Sălaj), atesta încheierea celui de-al doilea Război Dacic și constituirea Provinciei Romane Imperiale Dacia, care a inclus actualele regiuni Oltenia, Banat și Transilvania intracarpatică.

Dacia Romană 106-271

Hotarele pot fi stabilite pe baza izvoarelor istorice și a descoperirilor arheologice, care atestă prezența populației romane pe teritoriul dacic și mai ales a castrelor de frontieră. Dacia romană, după Ptolemeu sau Constantin Giurescu, își avea hotare: spre apus Tisa, spre nord munții Carpați, în sud Dunărea, iar spre răsărit râul Hierosos. Traseul frontalier poate fi considerat în linii mari următorul: pornind de la vărsarea Tisei în Dunăre, spre nord până la confluența cu Mureșul, apoi pe cursul acestui râu până în dreptul castrului de la Micia, de aici spre nord, paralel cu vârfurile Munților Apuseni, înconjurând întreaga zonă auriferă, Brad–Abrud–Roșia Montană, traseul se continuă pe linia Bologa–Porolissum, de la acest mare mare centru conturul se îndreaptă spre nord-est până în punctul Tihău, de unde continuă mai departe spre est pe cursul Someșului, până la castrul Ilișua, apoi spre sud-est pe coama interioară a Carpaților Răsăriteni, zonă marcată cu mai multe castre, de la Olteni, hotarul se îndreaptă spre nord-est până la antica Angustia, castru care închidea pasul Oituz, iar din pasul Turnu-Roșu, urmându-se cursul Oltului până la vărsarea acestuia în Dunăre. Crișana, Muntenia, Maramureș, Bucovina, Basarabia și Moldova erau locuite de dacii liberi. A durat până în 271

Dacia Romană, Sarmizegetusa

1456 – A încetat din viață Ioan de Hunedoara (cca. 1407, Hunedoara – 11 august 1456, Zemun, Serbia)

Ban al Severinului, voievod al Transilvaniei, guvernator (regent) al Ungariei, răpus de ciumă la Zemun, lângă Belgrad

1484 – S-au încheiat lucrările la Cetatea Nouă, construită de Ștefan cel Mare la Roman

Orașul Roman a fost menționat prima dată în 1392 de voievodul Roman I Mușatinul, care i-a dat și numele. Inițial a existat aici o cetate din lemn, de mici proporții, căreia ungurii, în vremea luptelor din 1467, i-au dat foc. Din 1483, Ștefan cel Mare a ridicat în stânga Siretului o cetate de piatră, care a jucat un rol important mai ales în vremea voievodului Ștefan, decăzând însă sub urmașii acestuia. Se mai păstrează doar câteva ruine, pe albia râului. Dimitrie Cantemir credea că ar fi fost dărmată chiar de Petru Rareș

1522 – A încetat din viață Martin Siebenbürger (cca. 1475, Sibiu – 11 august 1522, Wiener Neustadt)

Sas transilvănean, ales Procurator Nationis Hungaricae la Universitatea din Viena, ales de trei ori decan al Facultății de Drept din Viena, din 1512, concomitent a îndeplinit funcția de jude orășenesc al Vienei și primar al Vienei

1690 – Bătălia de la Zărnești-Tohani

În anul 1688, armata imperială a intrat în Transalpina pentru a-l sili pe Constantin Brâncoveanu, proaspăt principe al Valahiei, să li se supună. Un corp de oaste habsburgic, sub comanda lui Donat Heissler a intrat în Țara Românească, la începutul anului 1689, și a înaintat până la București, pe care l-a ocupat. Constantin Brâncoveanu s-a stabilit la Ruși (Prahova), încercând, în repetate rânduri, să-i convingă pe imperiali să revină la masa negocierilor, iar în fața refuzului a solicitat ajutor otoman și tătar, pentru a reveni în scaunul de la București. Apelului său au răspuns Cerchez Ahmed pașa și Gazi Ghirai, fiul hanului tătar. Posibilitatea unui încleștări de forțe habsburgo–tătaro-otomane l-a îngrijorat pe Donat Heissler, care și-a retras trupele spre Transilvania. Moartea principelui Mihai Apafi I (15 aprilie 1690) și problema succesiunii la tron au complicat situația politică locală. Constantin Brâncoveanu a decis să intervină în problemele interne ale statului transilvan, încercând să impună candidatura lui Emeric Thököly, liderul curuților și adversar declarat al Vienei. Bătălia dintre detașamentele lui Heissler și armata eterogenă coordonată de Thököly, formată din trupe transilvane, otomane, tătare, corpul armat al lui Brâncoveanu, ca și cel trimis de omologul să moldovean, Constantin Cantemir, s-a desfășurat la Zărnești, la 11/21 august 1690. Imperialii au suferit o grea înfrângere, Donat Heissler fiind luat prizonier. Domnul muntean s-a retras spre București, evitând contraofensiva Casei de Austria, prin Ludwig von Baden. După restabilirea raporturilor dintre casa de Habsburg și Transilvania, relațiile diplomatice dintre Constantin Brâncoveanu și Viena au cunoscut o evoluție favorabilă.

1891 – S-a născut Constantin Marinescu

11 august 1891, Șerbănești-Poduri/Pucioasa, Dâmbovița – 1 aprilie 1982

Istoric, membru corespondent (din 1928) al Academiei Române. A obținut licența în Drept, Litere și Filozofie la Universitatea București și în anul 1918 a devenit Doctor în Litere. Și-a continuat specializarea în Istorie universală la Sorbona și la École nationale des chartes. A fost profesor de istorie universală la Universitatea din Cluj, unde a funcționat apoi ca director al Institutului de Istorie (1925–1943), după care s-a transferat la București, cercetător la Facultatea de Istorie a Universității București. A făcut studii privind istoria medievală românească și cea străină. În 1941 a fost numit director la Școala Română de la Fontenay-aux-Roses din Paris. În 1948, după ce a fost demis din funcție și exclus din Academie, a refuzat să se reîntoarcă în țară, predând la mai multe universități din Occident

1900 S-a născut Theodor Bușniță

11/24 august 1900, Chișinău – 22 august 1977, București

Zoolog, hidrobiolog, ihtiolog și histolog, membru corespondent (din 1935) al Academiei de Științe din România, membru corespondent (din 1955) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Științe Naturale a Universității din București, absolvită în 1924. A organizat în cadrul Ministerului Agriculturii și Domeniilor, prima școală medie de pescuit și piscicultură din țară (1928). A condus Institutul de Cercetări Piscicole. Din lucrările sale: Bogăția piscicolă a RPR, Atlasul peștilor din apele RPR (în colaborare), Limnologia sectorului românesc al Dunării, Monografia zonei Porților de Fier (în colaborare)

1900 – S-a născut Ștefan Lupașcu

Stéphane Lupasco; 11 august 1900, București – 7 octombrie 1988, Paris

Filosof român stabilit în Franța. Provenea dintr-o familie de boieri moldoveni. În 1916 a ajuns în Franța, unde a trăit până la sfârșitul zilelor sale. Între anii 1924–1927, a studiat Filosofia, Biologia și Fizica (cu Louis de Broglie) la Sorbona, unde s-a licențiat în 1928. În 1926 a publicat la Paris primul și singurul său volum de poezii, Dehors…. În 1935 a publicat prima sa operă filosofică, teza de doctorat intitulată Du devenir logique et de l’affectivité, susținută la Sorbona, sub conducerea lui Abel Rey și publicată în două volume: Le dualisme antagoniste et les exigences historiques de l’esprit și Essai d’une nouvelle théorie de la connaissance, publicând, în același an, o teză complementară, La physique macroscopique et sa portée philosophique. După război, a fost numit cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique, la secțiunea epistemologie. Membru fondator al Centre International de Recherches et Études Transdisciplinaires (CIRET). fost redactor la Revue philosophique din Paris; membru al comitetului de redacție al revistei Ring des Arts (Cercul de Artă Contemporană, Zürich), apoi membru consiliului de redacție al revistei 3e Millénaire

1903 – S-a născut Nicolae Gărdescu

11 august 1903, București – 25 iunie 1982, București

Cunoscut actor de film, teatru, televiziune și vodevil. Format la școala marelui Constantin I. Nottara, s-a remarcat în genul comic și de vodevil, pentru a crea la începutul anilor ’70 rolul cu care a rămas în memoria multora: Baronul von Münchhausen din serialul TV Aventurile echipajului Val-Vîrtej. A fost actor la Teatrul Armatei azi Teatrul „C.I Nottara” și a avut numeroase înregistrări de teatru radiofonic și televiziune, dar și în filme: Aventurile lui Tom Sawyer și Moartea lui Joe Indianul, seria Haiducii, Celebrul 702. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice” (1967)

Aventurile lui Tom Sawyer (1968)

1926 – S-a născut Cornel Trăilescu

11 august 1926, Timișoara – 8 ianuarie 2019, București

Dirijor, compozitor și pianist, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. A urmat studii muzicale la Conservatorul Municipal și la Institutul de Artă din Timișoara (1945–1949). În paralel, a lucrat pe post de corepetitor la Opera Română din Timișoara. De-a lungul timpului, a fost maestru de cor la Teatrul de Stat de Operetă din București, concomitent, lucrând la Opera Română din București, întâi dirijor de cor, apoi dirijor și, în final, director (1992–1993). În lunga sa carieră, a dirijat concerte simfonice și spectacole de operă la Timișoara, Cluj, Constanța, Brașov, Iași și în Italia, URSS, Polonia, Franța, Germania, Bulgaria, Finlanda, Spania, etc. A primit mai multe distincții: Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a, clasa a III-a (1971), în grad de cavaler (2004). A compus muzică de teatru: Motanul încălțat (operă pentru copii) Domnișoara Nastasia (balet în 9 tablouri), Primăvara (balet în 3 acte), Albă ca zăpada (balet); muzică vocal-simfonică: Omul țării (cantată pentru cor mixt și orchestră); muzică simfonică: Suită pentru orchestră; muzică de cameră: Suită pentru pian, Cvartet de coarde în re major, Sonată în sol major pentru vioară și pian, Sonată pentru oboi și pian; muzică vocală: Balada unui greier mic pentru voce și pian, pe versuri de George Topârceanu, Visătorul pentru voce și pian, pe versuri de Lucian Blaga, etc.

Motanul Încălțat Operă pentru copii in 3 acte, Muzica: Cornel Trăilescu, Libretul: Tudor Mușatescu și Nina Stoiceva

1929 – S-a născut Modest Morariu

11 august 1929, Cernăuți – 15 aprilie 1988, București

Poet, eseist, prozator și traducător. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București în 1954. A debutat în revista Steaua (1958). Din 1959, după un stagiu la La Roumanie Nouvelle, după ce a fost corector la Gazeta literară, a devenit redactor la editura Meridiane, unde a îngrijit mai multe albume de artă. A publicat trei volume de versuri: Povestire cu fantome, Spectacolul de pantomimă, Ovăzul sălbatic; un roman: Întoarcerea lui Ulise și două de eseuri: Între relativ și absolut, Itinerarii. A tradus, printre alții, din Jules Renard, Stendhal, Julien Green, André Malraux și Albert Camus

1930 – S-a născut Teodor Mazilu

11 august 1930, București – 18 octombrie 1980, București

Dramaturg și prozator. A absolvit Facultatea Muncitorească și Școala de Literatură „Mihai Eminescu”. A debutat cu poezie în Flacăra (1949); a debutat editorial cu Insectar de buzunar, culegere de foiletoane și schițe satirice, în 1956. A colaborat la Contemporanul (cronică sportivă), Flacăra (foiletoane satirice), Luceafărul (eseuri pe teme morale), România literară. A fost autor de piese de teatru și scheciuri pentru televiziune. A publicat schițe: Galeria palavragiilor, Vara pe verandă, Doamna Voltaire; nuvele: Înmormântare pe teren accidentat; romane: Bariera, Aceste zile și aceste nopți, Într-o casă străină (2 vol.), O singură noapte eternă; teatru: Proștii sub clar de lună, Acești nebuni fățarnici, Acordeonistul, Frumos e în septembrie la Veneția, Mobilă și durere, Somnoroasa aventură, Amorul unui subaltern; poezii: Cântece de alchimist; eseuri: Ipocrizia disperării. A tradus, în colaborare, din Massimo Azeglio, Marti Larni, Carlo Manzoni. Ceea ce îl caracterizează pe Mazilu este însă teatrul său, adesea asemănat cu cel al lui Caragiale. În ciuda cenzurii severe din acea perioadă el a reușit să-și câștige publicul luând în zeflemea absurdul caracteristic regimului despotic. Piesa Proștii sub clar de lună, pusă în scenă de Lucian Pintilie în 1963 la Teatrul „Lucia Strurza Bulandra” a fost scoasă de pe afiș pentru o vreme de autorități. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1969, 1978), Premiul Asociației Scriitorilor din București (1975), Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române (1959)

Teodor Mazilu – Proștii sub clar de lună (1994) Teatru radiofonic

1942 – S-a născut Ovidiu Bălan

11 august 1942, Corbița, Vrancea

Dirijor. A absolvit Summa cum laude în 1968 Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, la clasa prof. Iosif Conta, urmând ulterior Cursurile Internaționale din Școala din Hilversum, Olanda, Școala de vară a Academiei de Muzică din Nisa, Franța, iar în 1973 a fost invitat în SUA, unde a studiat cu mari dirijori, alături de orchestre celebre, de la Eugene Ormandy și Orchestra Simfonică din Philadelphia, la Sir Georg Solti și Orchestra Simfonică din Chicago, Zubin Mehta și Orchestra Simfonică din Los Angeles, Aldo Ceccato și Orchestra Simfonică din Detroit, Lorin Mazel și Orchestra Simfonică din Cleveland, Pierre Boulez și Orchestra Simfonică din New York sau Seiji Ozawa și Orchestra Simfonică din Boston. A fost director artistic și manager, apoi dirijor permanent al orchestrei Filarmonicii „Mihail Jora”, dirijor al Filarmonicii Naționale din Chișinău, prim-dirijor al Orchestrei Simfonice a Filarmonicii „Paul Constantinescu” din Ploiești, director muzical al Orchestrei Simfonice „Domenico Cimarosa” din Aversa, Italia. A fost distins cu Premiul Asociației de Teatru și Muzică din București (1975), Premiul Asociației Criticilor de Artă din București pentru interpretarea Simfoniei a IX-a de Beethoven (1979), Ordinul Meritul Cultural pentru activitatea artistică (1982), Premiul Maestru al Artelor în Chișinău (1994), Premiul presei pentru cea mai bogată activitate artistică în Italia (2000)

Ludwig van Beethoven – Simfonia a V-a în Do minor, Op. 67

1949 – S-a născut Veta Biriș

11 august 1949, Veseuș–Jidvei, Alba

Cântăreață de muzică populară de pe Valea Târnavei Mici. A debutat în 1967 în concursul Dialoguri la distanță ca reprezentantă a Regiunii Mureș, cu cântecul Bădiță de pe Tîrnavă, primind nota 10. A realizat primele înregistrări audio la Radio Târgu Mureș și s-a consacrat după participarea la concursul Floarea din grădină. A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, Categoria D – Arta Spectacolului

Veta Biriș – Eu te-am iubit

1952 – S-a născut Harry Tavitian

11 august 1952, Constanța

Compozitor, pianist și interpret de muzică de jazz, considerat „cel mai important jazzman român contemporan” (International Herald Tribune, 19 Oct 1990). S-a născut într-o familie de armeni din Constanța, a studiat pianul clasic de la 6 ani, iar la 17 ani a început să cânte blues, după ce-a asistat la un concert de-al lui Memphis Slim în Brașov. A absolvit Academia de Muzică București. A debutat în 1974, la prima ediție a Festivalului de Jazz Sibiu – a cântat la patru mâini cu Richard Oschanitzky într-un jam-session. S-a dedicat exclusiv jazz-ului, a fondat grupul Creativ, cu care a câștigat Premiul I pentru debut la Festivalul Internațional de Jazz Sibiu 1980. A condus Clubul de Jazz al Bibliotecii Județene Constanța (1978–1987), a organizat, la Teatrul Dramatic, Atelier de improvizație, manifestare singulară pe plan național, însumând 35 de edițiicontinuată de Fundația Culturală Harry Tavitian, prin care a continuat seria de Ateliere și a sprijit formarea unor tineri muzicieni, plasticieni și scriitori talentați. Din ianuarie 1990 este realizator al emisiunilor Jazz Context și Nația și Civilizația Armenilor de la Radio Constanța. A susținut în cei peste 35 de ani de activitate nenumărate concerte peste hotare, în Rusia, Lituania, Franța, Italia, Germania, Bulgaria, Portugalia, Republica Moldova, Serbia, Polonia, Scoția, Ungaria, Grecia, Turcia, Olanda, SUA, Armenia (ca invitat personal al președintelui Armeniei), Slovacia, Elveția, Cehia, Austria sau Slovenia, etc.

Harry Tavitian & Creativ ‎– Horizons

1961 – A încetat din viață Ion Barbu (Dan Barbilian; 19 martie 1895, Câmpulung, Argeș – 11 august 1961, București)

Poet și matematician, unul dintre cei mai importanți poeți români interbelici, reprezentant al modernismului literar românesc

1978 – S-a dat în folosință linia de telecabină Bușteni-Cabana Babele

Traseul avea 4.350 de metri (cel mai lung din țară și al treilea din Europa) și o diferență de nivel de 1.237 de metri

1990 – România a decis să respecte embargoul total impus de Consiliul de Securitate al ONU împotriva Irakului, ca urmare a invaziei acestuia în Kuweit

Embargoul a afectat grav interesele economice ale țării noastre, provocând pagube de miliarde de dolari și blocarea creanțelor României asupra Irakului

2000 – A încetat din viață Serge Leibovici (10 iunie 1915, Paris, Franța – 11 august 2000, Marvejols, Franța)

Psihanalist, pedopsihiatru și profesor de psihiatrie francez de origine română, unul dintre cei mai mari specialiști în psihiatria copilului

2008 – A încetat din viață Vasile Socoliuc (7 august 1937, Tisăuși, Suceava – 11 august 2008)

Artist plastic, nume de referință în grafica românească contemporană

2009 – A încetat din viață Valeriu Lazarov (Valeriu Lazarov Lesner; 20 decembrie 1935, Bârlad, Vaslui – 11 august 2009, Tres Cantos, Spania)

Producător de televiziune, stabilit în străinătate, inițial în Spania, apoi în Italia; a condus postul spaniol Tele 5; și-a înființat propria companie de producție, Prime Time Communications

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #DaciaRomana #CetateaNouăRoman #BătăliadelaZărneștiTohani #ConstantinMarinescu #TheodorBușniță #ȘtefanLupașcu #NicolaeGărdescu #CornelTrăilescu #ModestMorariu #TeodorMazilu #OvidiuBălan #VetaBiriș #HarryTavitian #TelecabinaBușteniBabele

0 comentarii la „11 August în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: