Istoria României România frumoasă Today's Memory

12 August în istoria românilor

Foto: Sub presiunea puterilor europene, Poarta Otomană a ordonat anularea alegerilor pentru Adunarea ad-hoc a Moldovei


1816 – S-a născut Ion Ghica

12 august 1816, București – 7 mai 1897, Ghergani, Dâmbovița

Personalitate marcantă a celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea. Economist, matematician, scriitor, pedagog, diplomat și om politic. În 1838 a absolvit al Facultatea de Științe din Paris, cu o diplomă în științe matematice, absolvind în 1840 și École royale des mines din Paris, obținând diploma de inginer de mine și dreptul de a practica profesia în țara sa. În paralel a audiat cursuri la College de France și la Conservatorul de Arte și Meserii. La Paris a făcut cunoștință cu Armand Carrel, redactorul șef al ziarului parizian Le National, reușind să întrețină în Le National o rubrică regulată, Correspondance de Bucarest, care a neliniștit cercurile guvernamentale din București, din cauza corespondențelor subversive, bine informate, despre ce se petrecea în țară. Totodată, a inițiat în 1845 Societatea studenților români, sub președinția de onoare a poetului Alphonse de Lamartine, cu un comitet condus de Ion Ghica, cu Scarlat Vârnav – casier, C.A. Rosetti – secretar și Nicolae Bălcescu – bibliotecar. S-a reîntors în 1841 în București, apoi în Moldova, a fost prim-ministru de cinci ori, din care de două ori la Iași și la București, în perioada în care țările române se uniseră într-un stat, însă păstrau încă două guverne separate (1859–1860) și de trei ori al guvernului României (1866, 1866–1867 și 1870–1871). A fost membru titular (din 1874) al Societății Academice Române și președintele ei (1876–1879); când instituția a fost redenumită Academia Română, a fost președinte al acesteia de mai multe ori (1879–1882, 1884–1887, 1890–1893 și 1894–1895). Cartea Scrisori către V. Alecsandri este capodopera sa de scriitor

1856 – S-a născut Atanasie Mironescu

Alexandru Mironescu; 12 august 1856, Trohan, Vaslui – 9 octombrie 1931, București

Cleric ortodox, care a deținut demnitatea de mitropolit-primat al Bisericii Ortodoxe Române (1909–1911), membru de onoare (din 1909) al Academiei Române. După studii la Seminarul „Veniamin Costachi” de la Socola (1870–1877), a fost hirotonit preot pentru satul natal, dar rămânând văduv s-a înscris la Facultatea de Teologie din București (1881–1882), apoi la cea din Cernăuți, unde a obținut doctoratul în Teologie (1886). A fost director la Internatului teologic din București, profesor suplinitor la Seminarul Central, profesor de Morală la Facultatea de Teologie din București, iconom stavrofor. La 27 iunie 1895 a fost ales arhiereu cu titlul Craioveanul, fiind călugărit la Mănăstirea Cernica sub numele Atanasie. A îndeplinit funcția de locțiitor de episcop, apoi episcop eparhiot al Râmnicului. La 5 februarie 1909 a fost ales mitropolit primat al României, păstorind până la 28 iunie 1911, când s-a retras din scaun, trăind apoi pentru restul vieții la Mănăstirea Cernica

1857 – Sub presiunea puterilor europene, Poarta Otomană a ordonat anularea alegerilor pentru Adunarea ad-hoc a Moldovei

Caimacamul Nicolae Vogoride, aspirant la tronul Moldovei, a falsificat listele electorale de reprezentare în Divanul ad-hoc, prin înlocuirea listelor electorale ale unioniștilor cu cele ale antiunioniștilor. Când sultanul Abdülmecid nu a anulat alegerile, ceilalți supervizori (Imperiul Francez, Rusia Imperială, Prusia și Regatul Sardiniei) au rupt relațiile diplomatice cu Imperiul Otoman (23 iulie/4 august). Tensiunile dintre Anglia, Austria, care încurajau Poarta să nu accepte noi alegeri, și celelalte state participante la Congresul de la Paris, au fost dezamorsate de întâlnirea de la Osborne (25 iulie/6 august –28 iulie/9 august) dintre Napoleon III și Regina Victoria. Sub presiunea diplomatică a puterilor europene, la 12/24 august 1857, Poarta Otomană a ordonat anularea alegerilor falsificate de Vogoride și organizarea, la 18/30 august, de noi alegeri, care au dat câștig de cauză unioniștilor

Comitetul unionist din Iași: Dimitrie Raleț, Constantin Negri, Anastasie Panu, Mihail Kogălniceanu, Arhimandritul Neofit Scriban, Manolachi Costache-Iepureanu, Dimitrie Kracti, Petru Mavrogheni, Dimitrie Cozadini, Constantin Hurmuzachi, Dimitrie A. Sturdza

1871 – S-au pus bazele Cabinetului numismatic al Academiei Române

Juristul român Alexandru Papiu-Ilarian a prezentat, ca dar din partea unui cleric din Reghin, 160 de monede romane, care, împreună cu alte 19 monede și medalii românești, dăruite tot atunci de V.A. Urechia, au stat la baza Cabinetului Numismatic al Academiei Române. Colecția numismatică avea să sporească în scurtă vreme prin importanta serie de monede medievale din Țara Românească și Moldova dăruite în 1876 de D.A. Sturdza. Scopul alcătuirii colecției a fost conservarea și valorificarea științifică a tuturor mărturiilor numismatice caracterizate de un raport strâns cu istoria națională și universală, precum și alcătuirea unor eșantioane reprezentative din punct de vedere arheologic și istoric, fundamentale pentru studierea circulației monetare. Un rol important în organizarea activității Cabinetului Numismatic al Academiei (înființat oficial la 1 ianuarie 1911) l-a avut profesorul Constantin Moisil

1888 – S-a născut Radu Portocală

12 august 1888, Brăila – 13 aprilie 1952, închisoarea Sighet

Avocat, deputat, specialist în finanțe maritime, ministru, om politic liberal, primar al Brăilei și senator, una din multele victime a regimului comunist din România. A studiat Dreptul și Filozofia la Universitatea din București. Ca președinte al Uniunii Studenților Români, a organizat în 1909, împreună cu C.N. Ifrim, primul Congres al studenților români de pretutindeni, la care au participat și numeroși studenți români de la Universitățile din Chișinău, Cernăuți, Viena. A făcut campania din 1913. S-a înscris în Baroul din Brăila, al cărui decan, apoi Decan onorific pe viață a fost, ulterior în Baroul din Ilfov. S-a specializat în drept maritim și fluvial și în drept financiar, Brăila fiind, în acea perioadă, cel mai important port al României. Membru în PNL, a făcut campanie împotriva Puterilor Centrale în presa brăileană (1914–1916), preconizând intrarea în război contra lor. A fost primar al Brăilei, cu mari realizări – mari reforme de modernizare urbanistică și administrativă a orașului, acțiuni sociale în favoarea claselor sărace și a muncitorilor din port, contribuții la viața culturală a orașului. A devenit prieten cu Panait Istrati. După 1940, a fost președinte sau vice-președinte al mai multor consilii de administrație: Banca Întreprinderilor Miniere, Creditul Industrial, Reșița, etc., deputat și senator în mai multe legislaturi. A fost distins cu Steaua României, Coroana României, Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918, Medalia Victoriei, Ofițer al Legiunii de Onoare (Franța), Cavaler al Ordinului „George I” (Grecia), Cavaler al Ordinului Coroana Italiei. A fost arestat prima dată în 1948, deținut timp de 9 luni la închisoarea Văcărești, timp în care i s-a înscenat un proces de sabotaj. Condamnat, a intentat recurs pe care și la pledat singur și a fost scos din cauză. Eliberat de numai câteva luni, bolnav, a fost din nou arestat în noaptea de 5/6 mai 1950, în Noaptea demnitarilor, și transportat împreună cu „lotul foștilor demnitari” în închisoarea de la Sighet, fiind torturat până la moarte.

1898 – S-a născut Robert Ficheux

12 august 1898, Saint-Omer, Franța – 1 august 2005, Aubagne, Franța

Geograf francez, membru corespondent străin (din 1948) și membru de onoare din străinătate (din 1991) al Academiei Române. Este omul căruia România îi datorează granițele de azi. Marea Unire nu s-a datorat numai Marii Adunări de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918 și intelectualității vremii. Marile puteri victorioase, hotărâseră, destul de corect, să împartă înfrântul si destrămatul Imperiu Austro-Ungar, după criteriile populațiilor majoritare. Aveau loc recensăminte, se făcuseră hărți ale tuturor provinciilor imperiale după naționalități, se pregătea înființarea de noi țări și frontiere. Ungaria înaintase Parisului, unde aveau loc negocierile, hărți ale Transilvaniei, în care, zona montană, platourile locuite numai de români – Maramureș, Oaș, Hațeg, Lăpuș, Apuseni, Năsăud etc. – apăreau ca fiind pustii. Într-o primă variantă, populația maghiară, aglomerată în orașe (acolo unde românilor le era de fapt interzis să se așeze) apărea ca majoritară în Ardeal. A fost meritul unor misiuni de geografi francezi, de-a fi urcat pe toate cărările transilvane și de-a fi inventariat și anunțat existența unor numeroase comunități române, acolo unde hărțile maghiare marcaseră pete albe, lucru care a contribuit determinant la decizia marilor puteri la Trianon, prin care Transilvania a revenit României. Acele misiuni de geografi francezi au fost conduse de geograful Robert Ficheux, supranumit „moțul francez”. Robert Ficheux a fost unul dintre cei mai mari geografi francezi, un foarte bun vorbitor de limbă română și un mare prieten al României. A urmat celebra Universitate Sorbona, fiind licențiat în Istorie și Geografie, urmat de doctoratul în Geografie cu teza Les Monts Apuseni, Bihor. Vallées et aplanissements (Munții Apuseni, Bihor. Văi și zone plane). Revenit în România în anul 1932, a fost secretar general al Institutului Francez din București, apoi al Misiunii Universitare Franceze în România. În 1935, la recomandarea lui Emil Racoviță, a fost numit succesor al lui George Vâlsan la Universitatea din Cluj-Napoca, unde a predat geografia fizică, până în 1938, când s-a întors în Franța. Între 1927–1996 a publicat nu mai puțin de 27 de cărți, referitoare la România. A fost distins cu Ordinul Serviciul Credincios în grad de Mare Ofițer (1997). Două dintre cărțile lui Robert Ficheux le dau și azi dureri de cap extremiștilor unguri: Les Motzi (Moții), apărută în 1942 și Roumains et minorites ethniques en Transylvanie (Români și minorități etnice în Transilvania), apărută în 1990. Acestui om, cvasinecunoscut marelui public, România și românii îi datorează Marea Unire de la 1918 și existența țării noastre între frontierele ei de azi

1899 – S-a născut Scarlat Longhin

12 august 1899, Dofteana, Bacău – 13 martie 1979, București

General, medic dermato-venerolog, profesor universitar, membru corespondent (din 1963) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Medicină din București în 1924. După absolvire a devenit intern al Spitalului Militar „Regina Elisabeta”. Și-a completat studiile post-universitare în străinătate: în Algeria – unde a studiat micologia cu profesorul Pinoy – și apoi la Paris – unde a lucrat în Spitalul Saint Louis sub îndrumarea profesorilor dr. Regnad, Millraud și P. Ravout. A revenit în țară și a fost numit medic șef al Serviciului de dermatologie și sifiligrafie al Spitalului Militar Central; în paralel cu activitatea din clinică a lucrat ca șef de laborator la Institutul „Cantacuzino”. În 1948 a fost numit profesor de dermato-venerologie la nou creatul Institut de Medicină din Timișoara, unde a funcționat până în 1952, când a fost numit la conducerea Clinicii Dermatologice „Șerban Vodă” pe care a condus-o până în 1969 (în semn de prețuire, clinica îi poartă astăzi numele). Activitatea sa științifică a fost centrată pe aspectele patogenice ale bolilor dermatologice, a descris o nouă entitate clinică, tumora granulomatoasă a limbii și a aplicat noi metode terapeutice, utilizând anatoxina streptococică și endotoxina BCG pentru tratamentul unor dermatoze. A publicat în reviste de specialitate: Dermatozele copilului, Biologia Treponemei pallidum, Fotodermatoze, Vascularite cutanate alergice. A fost, de asemenea, autorul a două tratate de dermatologie (distinse cu Premiul de Stat) și a numeroase lucrări privind etiologia și tratamentul psoriazisului, melanomul malign, lepra, imunoterapia cu endotoxină BCG în melanomul malign (primul în lume), erupțiile secundare și vaccinarea în dermatomicoze, tratamentul cu anatoxină streptococică, tumorile granulomatoase ale limbii etc.

1902 – S-a născut Savin Constant

Constantinescu Dumitru; 12 august 1902, Craiova – 25 octombrie 1928 Recea, Brașov

Poet și prozator, frate cu Eugen și Paul Constant și Iancu Constantinescu. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie; Facultatea de Drept din București. A fost asistent universitar al profesorului Mihail Dragomirescu la catedra de Estetică literară, funcționar în Ministerul Agriculturii și Domeniilor. A debutat editorial cu ciclul poetic Idoli de humă, în volumul Poezii, realizat împreună cu frații săi (1926). A colaborat la Adevărul literar și artistic, Ritmul vremii, Falanga, Flacăra, Ramuri, Năzuința, Cele trei Crișuri, etc. Din scrierile sale: Autentice, Comoara fermecată, Viața și opera poetei Alexandrina Mihăescu-Nigrim, Pata de cerneală, etc. Din puținele scrieri a dovedit talent, dar a murit la doar 26 de ani, într-un accident feroviar

1907 – S-a născut Étienne Hajdú

István Hajdú/Étienne Hajdú; 12 august 1907, Turda – 24 martie 1996, Bourg-la-Reine Paris

Sculptor francez de origine ungaro-evreiască născut în România, stabilit la Paris. A studiat arta decorativă la Școala Tehnică de Artă Decorativă Ujpest din Budapesta (1923–1925), la Școala de Artă Decorativă din Viena, iar în anul 1927 s-a stabilit la Paris, devenind, timp de 6 luni, elevul lui Antoine Bourdelle, la Académie de la Grande Chaumière apoi al lui Niclausse, la Școala de Artă Decorativă, până în 1929, când a descoperit arta lui Fernand Léger. În 1930 a intrat în grupul lui Vieira da Silva și Árpád Szenes, iar după 1934 s-a dedicat curentului abstracționist. Naturalizat francez, a călătorită în Olanda, în Grecia și Creta. A expus în 1939, împreună cu Vieira da Silva și Árpád Szenes la galeria Jeanne Bucher, care continuă să îi expună lucrările și în anii următori (1946, 1948, 1952, 1957). A predat sculptura la atelierul lui Fernand Léger. A realizat sculpturi, basoreliefuri, altoreliefuri din lemn, marmură, onix, bronz și plumb, aluminiu și cupru, dar și „ștampile” (estampilles, cum le numea el) pe hârtie. În lucrările sale se vede filiațiunea brâncușiană, aspirația către puritatea formei, arta de a reda viața organică a materiei și a o transfigura, preferința pentru liniile curbe, pentru planurile ondulate. Galerie de imagini

1909 – S-a născut V. Spiridonică

Vasile; 12 august 1909, Cristești, Iași – 12 februarie 1988, București

Poet si prozator. A fost licențiat al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Iași. A fost profesor de școală medie, funcționar la CFR Brașov, functionar superior de stat (inspector special în Ministerul Comunicatiilor, subdirector la Oficiul presă, traduceri și documentare), inspector al teatrelor sub directia Liviu Rebreanu, Victor Eftimiu și N.D. Cocea. A redactat Buletinul CFR, a fondat și condus revista de avangardă Front literar, a fost redactor la Curentul, Ardealul, Tribuna, Tribuna literară, secretar de redacție la revista Claviaturi. A debutat cu poezie în ziarul Orașul nostru din Iași (1929). A colaborat la Frize, Viața literară, Pământul, Șantier, Cuvântul liber, etc, tipărind două plachete de versuri: Oglinzi de vis și Mări de fum. A fost inițiator al grupării Scriitorii din Țara Bârsei. După 1944, a întrerupt parțial activitatea literară, publicând doar volumul Idoli cu mască (1982), care include, cu preponderență, povestiri și nuvele apărute între anii 1936–1943, colaborând sporadic la Tribuna, Ramuri, Tomis, Steaua, România literară, etc.

1913 – S-a născut Clody Bertola

12 august 1913, București – 28 decembrie 2007, București

Actriță de teatru și film, descendentă dintr-o familie nobilă italiană. A absolvit cursurile Conservatorului de Artă Dramatică, la clasa lui Ion Manolescu, în 1936, cu piesa Sfânta Ioana. A fondat împreună cu Liviu Ciulei, în 1947, prima trupă a Teatrului Odeon. A jucat la Teatrul „Lucia Sturza Bulandra”, Teatrul de Comedie, Teatrul Mic și Teatrul Național din București, în piese ale autorilor clasici, printre care A.P. Cehov, Lev Tolstoi, John Grisham, George Bernard Shaw, Tennessee Williams, Bertolt Brecht, Friedrich Dürrenmatt, Paul Foster, Eugene O’Neill, etc. Supranumită „Inegalabila”, „Unica”, „Prințesa Inefabilului”, „Doamna Teatrului”, „Regina contrastelor”, frumoasa actriță Clody Bertola a avut o viață al cărei scenariu depășește toate filmele și piesele de teatru în care a jucat. A fost căsătorită cu pictorul Ștefan Constantinescu, mai în vârstă cu 15 ani, regizorii Liviu Ciulei, mai tânăr cu 10 ani și Lucian Pintilie, mai tânăr cu 20 de ani. Cariera actriței a fost evocată în volumul La vie en rose de Ludmila Patlanjoglu. A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”. A jucat în filme ca: Ciulinii Bărăganului, Facerea lumii, Felix și Otilia, Ciprian Porumbescu, Profetul, aurul și ardelenii

Felix și Otilia (1972)

1913 – A încetat din viață Nicolae Ch. Quintescu (21 februarie 1841, Craiova – 12 august 1913, București)

Critic literar, filolog și traducător, membru al Junimii, profesor la Universitatea din Iași și la cea din București, membru titular al Academiei Române.

1916 – S-a născut Ioan Dicezare

12 august 1916, București – 10 august 2012, București

Pilot, un as al aviației de vânătoare române în timpul celui de al Doilea Război Mondial. A participat la campaniile militare de la Stalingrad, Dnipropetrovsk și Mariupol, unde a luptat alături de aviația germană împotriva aviației militare a URSS; până la 23 august 1944 a participat la apărarea regiunii petrolifere Ploiești, împotriva acțiunilor aviației de bombardament americane și, după 23 august 1944 a luptat împotriva Germaniei până la sfârșitul războiului. A avut peste 500 de misiuni de luptă și a reputat 16 victorii certe și trei probabile. Unele surse afirmă că ar fi avut 40 de victorii aeriene. A fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul, Ordinul Virtutea Aeronautică, Ordinul Coroana României, Crucea de Fier (clasa a II-a și clasa I)

1924 – S-a născut Nicuță Tănase

12 august 1924, Roșu, Ilfov – 5 septembrie 1986, București

Scriitor umoristic. După școala de ucenici urmată la București, a lucrat ca lăcătuș la Avrig și apoi la Hunedoara. A debutat în ziarul Combinatului Siderurgic Hunedoara (Uzina noastră) cu foiletoane și versuri (1948). A urmat Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” din București. A fost redactor la Urzica, apoi la Scînteia. A colaborat la ziarele centrale și la reviste literare (Scînteia, Contemporanul, Flacăra, Gazeta literară, Luceafărul, Presa noastră, Revue Roumaine, Scînteia tineretului, Tribuna, Tînărul scriitor, Viața Românească ș.a.), cu povestiri, foiletoane satirice sau fragmente de roman, pe care le publică apoi și în volum. Volume publicate: M-am făcut băiat mare, Muzicuța cu schimbător, Astăzi e ziua mea, Am fugit de acasă, Plec la facultate, Eu și îngerul meu păzitor Mitică, Baiat bun, dar… cu lipsuri (piesă în trei acte), Sus mîinile, domnule scriitor, Ghidul superstițiosului, Răpirea ucenicului nevrăjitor, Portrete în Aqua Forte, Lume, lume, soro lume! Patru nuvele aproape autobiografice, M-am făcut… tată mare. Un fel de jurnal

1929 – S-a născut Liliana Tomescu

12 august 1929

Actriță de teatru și film stabilită în Suedia din 1980. Absolventă a Institutului de Artă Dramatică, a jucat pe scena Teatrului „C.I. Nottara”, timp de peste 30 de ani (1950–1980), reușind să stabilească recorduri unice și imposibil de egalat: serii de spectacole al cărui număr de reprezentații este unic în istoria teatrului de până acum: Pygmalion – cca. 500 spectacole, Ciocârlia – cca. 400, Luna dezmoșteniților – peste 600, Schimbul – cca. 200, Adio Charlie – 870 spectacole. În 1964 i s-a acordat titlul Artistă Emerită – un alt record, fiind cea mai tânără actriță care să fi primit vreodată, la acestă vârstă (doar 35 de ani) o asemenea distincție care, de obicei, se acordă spre sfârșitul carierei. În 1980 s-a refugiat în Suedia împreună cu actorul Lucian Muscurel unde, la scurt timp, i s-a acordat cetățenia suedeză. A lucrat ca interpretă, traducătoare și profesoară de Arta actorului. În 1991 Primăria orașului Stockholm i-a acordat titlul de cetățean de onoare al orașului, ca recunoaștere a activității sale în domeniul învățământului de teatru. Dintre filmele sale: Ilie în luna de miere, 1 Aprilie, Porto-Franco, S-a furat o bombă, De-aș fi… Harap-Alb, Dimitrie Cantemir, Muschetarul român, Graven (serial suedez, 2004)

Porto-Franco (1961)

1933 – A încetat din viață Alexandru Philippide (1 mai 1859, Bârlad – 12 august 1933, Iași)

Lingvist și filolog, bibliotecar, profesor universitar, considerat întemeietorul școlii lingvistice ieșene, membru titular al Academiei Române

1936 – S-a născut Marius Iosifescu

12 august 1936, Pitești

Matematician, membru titular (din 2000) și vicepreședinte al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Matematică din București (1960), devenind Doctor în Matematică în 1963 și Doctor docent în 1969. A fost profesor invitat la mari universități din lume, membru al Institutului Internațional de Statistică, Director al Institutului de Statistică Matematică și Matematică Aplicată „Gh. Mihoc–Caius Iacob”. Opere: Lanțuri Markov finite și aplicații, Procese stohastice și aplicații în biologie, Teoria probabilităților și statistica matematică

1937 – A încetat din viață Alexandru Sahia (Alexandru Stănescu; 9 octombrie 1908, Mânăstirea, Călărași – 12 august 1937, București)

Publicist și scriitor de orientare socialist-comunistă, ales post-mortem membru al Academiei Republicii Populare Române

1939 – S-a născut Alin Constanțiu

12 august 1939 – 28 martie 2011

Muzician, interpret de jazz la clarinet, saxofon alto, saxofon tenor, saxofon bariton. Cu studii muzicale incipiente (nouă ani de vioară și cinci de clarinet), a terminat Conservatorul din București cu specializarea Clarinet. A debutat pe scenele de jazz într-o formula de be-bop condusa de pianistul Jancsi Korossy, apoi a colaborat cu mari muzicieni de jazz precum Anca Parghel, Eugen Ciceu, Richard Oschanitzky, Johnny Raducanu si Marius Popp. A fost membru permanent al Big Bandului Radio, solist la saxofon tenor, sopran, alto si clarinet, considerat cel mai bun interpret-improvizator la clarinet de la noi din tara, un adevarat „Benny Goodman al României”, dupa cum a fost numit de criticii muzicali de specialitate. Una dintre marile realizari din cariera lui Alin Constantiu este formula numita Remember 26, unicul grup de dixieland autentic de la noi.

Alin Constanțiu

1949 – S-a născut Dan Mohanu

12 august 1949

Pictor, restaurator-expert în domeniul conservării-restaurării componentelor artistice ale monumentelor istorice și profesor universitar. După studiile universitare, a absolvit cursul de Conservare–Pictură murală ICCROM (Roma, 1985), cu stagii de specializare la Laboratorul de Cercetări pentru Monumentele Istorice de la Champs sur Marne (Franța). A fost restaurator în cadrul Direcției Monumentelor Istorice din București, participând la șantierele de conservare pictură murală de la bisericile M. Humor, Arbore, M. Râmeț, M. Dobrovăț, din Hălmagiu, Stelea, paraclisul mănăstirii Văcărești; în 1977 este responsabilul lucrărilor de cosolidare pictură murală de la biserica Episcopiei Romanului. În cadrul activităților practice ale secției de Monumentală-restaurare a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” a coordonat lucrări de conservare pictură murală de la Casa-muzeu Tăttărescu din București, biserica Sf. Nicolae Domnesc din Curtea de Argeș. biserica Mănăstirii Humor, Biserica din Deal Sighișoara, biserica Mănăstirii Stavropoleos, biserica Doamnei din București; lucrările de conservare și transpunere pe un nou suport a picturilor murale extrase de la biserica mănăstirii Văcărești, de la biserica fostei mănăstiri Cotroceni, sau a unor fragmente de la biserica Episcopiei Argeșului; intervenții de urgență, cercetare stratigrafică, precum și realizarea unor proiecte de conservare-pictură murală. Are un rol esențial în alcătuirea Metodologiei de conservare-restaurare a picturilor murale aprobată de Ministerul Culturii

1952 – S-a născut Eleonora Enăchescu

12 august 1952, Cluj – 2 septembrie 2015, București

Violonistă, soprană de coloratură și profesoară universitarăde voce. După ce a absolvit Liceul de Muzică din Cluj-Napoca la secția vioară, în 1971, s-a orientat către canto, desăvârșindu-și arta și tehnica sub îndrumarea celebrelor soprane Magda Ianculescu și Eugenia Moldoveanu. Și-a făcut debutul absolut cu rolul Violettei din La Traviata de Verdi la Opera Maghiară din Cluj, iar între 1978–2000 s-a numărat printre prim-soliștii Operei Române din București. A abordat roluri dificile, dintre care: La Traviata și Rigoletto de Verdi, L’Elisir d’amore, Don Pasquale și Lucia di Lammermoor de Donizetti, Die Zauberflöte și Die Entführung aus dem Serail de Mozart, Lakmé de Delibes, Les Contes d’Hoffmann de Offenbach, L’Italiana in Algeri și Il Barbiere di Siviglia de Rossini, Il Matrimonio segreto de Cimarosa și Ariadne auf Naxos de Richard Strauss; peste 15 partituri vocal-simfonice importante și un mare număr de lieduri. Cele peste 400 de spectacole, concerte și recitaluri au purtat-o în turnee în toată țara și peste hotare, în Anglia, Austria, Belgia, Bulgaria, Filipine, Franța, Germania, Italia, Olanda, Spania și fosta Uniune Sovietică. A îmbrățișat și cariera didactică, fiind conferențiar, apoi șefă a Catedrei de Canto la Universitatea Națională de Muzică din București. A obținut recent titlul de Doctor în Muzică, cu Magna cum Laude (2004). A ținut cursuri de măiestrie la Colegiul Santa Isabel din Manila, Filipine și la Hochschule für Musik und Darstellende Kunst din Stuttgart. A fost membru fondator al Asociației Naționale Corale din România și membru de onoare al Fundației culturale „Marțian Negrea”. A publicat: Dualitatea text – muzică în genul operei, De la cuvânt la muzică.

Rossini – Il Barbiere di Siviglia „Una voce poco fa!”

1963 – A încetat din viață Simion Sanielevici (4 august 1870, Botoșani – 12 august 1963, Klagenfurt, Austria)

Matematician, a efectuat cercetări importante în domeniul ecuațiilor diferențiale, integrale și integrofuncționale, membru de onoare al Academiei Române

1965 – A încetat din viață Constantin Kirițescu (3 septembrie 1876 – 12 august 1965)

Om de știință, zoolog, publicist, istoric, a contribuit la dezvoltarea învățământului secundar, a reprezentat țara noastră la Liga Națiunilor, membru fondator al Academiei de Științe din România

1969 – S-a născut Simona Mihăescu

12 august 1969

Actriță de film, teatru, televiziune și voce. A absolvit Academia de Teatru și Film „I.L. Caragiale”, promoția 1998, la clasa profesorilor Alexandru Repan, Victor Ștrengaru și Mitică Popescu. A debutat în teatru pe scena Teatrului Mic în spectacolul Cum vă place după William Shakespeare, regia Nona Ciobanu. A jucat la Teatrul „Toma Caragiu” Ploiești, Teatrul „C.I. Nottara”, din 1997 este actriță a Teatrului Mic. A jucat în numeroase piese de teatru: Robespierre și regele de D.R Popescu, Pușca de vânătoare de Yasuhi Inoue, Cum vă place de William Shakespeare, Noaptea încurcăturilor de Oliver Goldsmith, Școala femeilor de Moliere, Colonia îngerilor de Ștefan Caraman, Trei Gemeni Venețieni de Antonio Collalto, Karamazovii de Horia Lovinescu și Dan Micu, Regina Maria – jurnal de război, etc., dar și în filme: Zâmbet de soare, Aurul alb, Nelu, Cenușa păsării din vis, Căpitanul Conan, Don Juan sau dragostea pentru geometrie, Corul pompierilor, etc.

Cenușa păsării din vis (1989)

1972 – S-a născut Marius Florea Vizante

12 august 1972, Oradea

Actor de teatru si film. A absolvit cursurile de teatru la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București în anul 1997. A jucat la Teatrul Național din București în Moartea unui comis voiajor de Arthur Miller (în regia lui Horia Popescu), O scrisoare pierdută (montată de Alexandru Tocilescu, 2000), D’ale carnavalului (în regia lui Gelu Colceag, 2002), apoi la Teatrul de Comedie, unde a jucat în Audiția de Aleksandr Galin (regia Mircea Cornișteanu, 2004), Avarul indrăgostit de Cristian Juncu (în regia lui Vlad Massaci, 2005), Ce formidabilă harababură! de Eugène Ionesco (în regia lui Gelu Colceag, 2005). A jucat de asemenea în filme, colaborând în special cu regizorul Nae Caranfil, având roluri episodice în É pericoloso sporgersi, Filantropica, precum și rolul principal în filmul Restul e tăcere (2008). A participat, de asemenea, la mai multe producții de televiziune

Restul e tăcere (2007)

1973 – S-a născut George Pătrănoiu

4 august 1973 – 19 decembrie 2015

Chitarist, membru fondator al formației de pop rock Taxi, alături de care a cântat din 1999 până în 2006. Prima formație din care a făcut parte s-a numit Asalt, alături de care a cântat în perioada 1989–1990, în 1991, a devenit membru al trupei Metrock, alături de care a lansat albumul A Kind of Hell (1994). Ulterior, Metrock s-a scindat, iar Pătrănoiu a cântat pentru o perioadă, în paralel, cu două trupe: Metrock și The Order, apărând pe scenele mai multor festivaluri de muzică rock. A cântat cu Schimbul 3, Krypton, cu care a lansat albumul Am dormit prea mult, a fondat trupa Act, alături de Costică Sandu, iar în 1999 a fondat trupa Taxi împreună cu fostul său coleg de la Metrock, Adrian Borțun și cu Dan Teodorescu. Au lansat împreună șase albume de studio. După plecarea din trupa Taxi, în 2006 împreună cu Ovidiu Condrea – tobe, Vlady Săteanu – bas, a pus bazele trupei Raza

Chitaristul George Pătrănoiu

1985 – A încetat din viață Marcel Mihalovici (22 octombire 1898, București – 12 august 1985, Paris)

Compozitor francez de origine română, membru fondator al Societății compozitorilor români din București

2019 – A încetat din viață Florin Halagian (7 martie 1939, București – 12 august 2019)

Jucător și antrenor de fotbal; a antrenat FC Argeș Pitești, Dinamo București (titluri de campioană a României), Steaua București (Cupa Campionilor Europeni)

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #IonGhica #AtanasieMironescu #AnulareaalegerilorAdunareaadhocMoldova #CabinetulnumismaticalAcademieiRomâne #RaduPortocală #RobertFicheux #ScarlatLonghin #SavinConstant #ÉtienneHajdú #VSpiridonică #ClodyBertola #IoanDicezare #NicuțăTănase #LilianaTomescu #MariusIosifescu #AlinConstanțiu #DanMohanu #EleonoraEnăchescu #SimonaMihăescu #MariusFloreaVizante #GeorgePătrănoiu

0 comentarii la „12 August în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: