Istoria României România frumoasă Today's Memory

18 August în istoria românilor

Foto: Roata de Pompieri


1595 – Oastea otomană condusă de Sinan Pașa a ocupat Bucureștii

După pierderile suferite la Călugăreni, reorganizându-și oastea, Sinan Pașa a înaintat prudent către București. Otomanii au sosit la 18/28 august 1595 la București, pe care l-au găsit distrus de oștile muntene în retragere, ca și Târgoviște. Aici, într-un consiliu de război s-a hotărât fortificarea celor două capitale, în așteptarea iminentului contraatac creștin. Cum intenția lui era să transforme Țara Românească în pașalâc, odată ajuns în București, Sinan a stabilit cartierul general la mănăstirea Radu Vodă și l-a numit pe Satîrgi Mehmed Pașa beilerbei, dându-i sub comandă o garnizoană puternică de 10.000 de oameni, și ordine să construiască o palancă cu șanțuri de apărare și valuri din pământ întărit cu bârne și cu căptușeală din lemn. Unele biserici au fost transformate în moschei, iar mănăstirea lui Alexandru Vodă a fost fortificată

1657 – A încetat din viață Varlaam (Vasile Moțoc; 1580, 1585? – 18 august 1657)

Prelat, mitropolit al Moldovei (1632–1653, în timpul domniei lui Vasile Lupu), scriitor și om de cultură, autorul Cazaniei (Carte românească de învățătură) și al primelor versuri în limba română; a înființat prima tipografiei românească din Moldova, pe care a instalat-o la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași, construită în timpul său; a adus aici moaștele Cuvioasei Sf. Parascheva, dăruite de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol. S-a numărat, în 1639, între cei trei candidați propuși pentru ocuparea scaunului de Patriarh ecumenic al Constantinopolului. La propunerea Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, în data de 12 februarie 2007, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a înscris în rândul sfinților din calendar, cu zi de pomenire la 30 august

 

Ziua Inspectoratului pentru Situații de Urgență «Dealu Spirii» al Municipiului București

A fost stabilită din 2013

1844 – S-a constituit Roata de Pompieri

Incendiu la Sf. Gheorghe

La propunerea Departamentului Treburilor din Lăuntru, Domnitorul Gheorghe Bibescu a aprobat, în data de 18 august 1844, legea pentru înființarea în orașul București a Roatei de Pompieri. Măsura venea ca o necesitate, justificată de incendiile care mistuiau aproape zilnic Bucureștiul. Serviciul nou-înființat avea o structură militară, fiind împărțit în șase grupe, cu un efectiv de 7 ofițeri superiori, 23 de subofițeri și 256 de soldați. Ca dotare tehnică, noua unitate militară din Garnizoana Bucureștilor dispunea de 14 pompe de incendiu, un car de instrumente, 30 sacale, 48 cai, 40 căngi și 50 lopeți de lemn. Se prevedea ca Roata să își înceapă activitatea la începutul anului 1845

1848 – Mare incendiu la Pitești

„[…] În ziua de 18 august, miercuri seara, la orele 3 noaptea, a luat foc orașul Pitești și a ars tot târgul, trei mahalale și trei biserici: Sfântul Nicolae, Sfântul Gheorghe și Mavrodolu. Focul a durat 4 ore și a mistuit tot: case, prăvălii, mărfuri și biserici […]”. (Marele Dicționar Geografic al României, vol. IV). Bisericii Sfântul Gheorghe i-a ars acoperișul de șindrilă și amvonul, clopotele căzând jos, iar negustorii și-au salvat o parte din mărfuri, introducându-le în biserică. Din cauza incendiului, în oraș au fost distruse toate clădirile din Evul Mediu

1849 – S-a născut Teodor Ștefanelli

Theodor Ștefaniuc; 18 august 1849, Siret, ducatul Bucovinei – 23 iulie 1920, Fălticeni

Istoric si scriitor, membru titular (din 1910) al Academiei Române. A urmat liceul la Cernăuți (1861–1869), iar între 1869–1873, a studiat dreptul la Universitatea din Viena, la care a obținut și doctoratul, în 1875. A fost coleg de liceu și de universitate cu Mihai Eminescu, publicând un volum de amintiri despre marele poet. A lucrat ca magistrat și administrator în Câmpulung Moldovenesc, Suceava, Liov, consultant imperial la Curtea Supremă din Viena. În Cernăuți, a făcut parte din Societatea pentru Cultura și Literatura Română din Bucovina, Societatea Academică Junimea, societatea Arboroasa, societatea România Jună din Viena. Membru al Partidului Național Român, a fost deputat în Dieta Bucovinei, participând activ la Unirea Bucovinei cu România, în 1918

1857 – S-a născut Eusebie Mandicevschi

18 august 1857, Bahrinești, Bucovina – 13 iulie 1929, Viena

Compozitor, dirijor de cor și muzicolog româno-ucrainean din Austria, originar din Bucovina. S-a tras dintr-o veche familie de preoți ortodocși români și ruteni. A început să compună încă din vremea când urma gimnaziul german din Cernăuți. Primele noțiuni de muzică bisericească le-a primit de la profesorul Isidor Vorobchievici, la Seminarul din Cernăuți. A studiat la Universitatea din Viena (1875–1880) filologie germană și filozofie și în paralel, teoria muzicii cu Martin Gustav Nottebohm și muzicologie, istoria muzicii, estetică muzicală cu Eduard Hanslick. A fost maestru de cor la Wiener Singakademie (astăzi Wiener Sängerknaben), Faber-Chor, Hombostel-Chor, Miksch-Chor. În 1879 la cunoscut pe Johannes Brahms, cu care a păstrat o adâncă prietenie până la moartea acestuia, care l-a lăsat prin testament custode al masei succesorale

Eusebie Mandicevschi – Imn heruvic Corul Moldova

1858 – A încetat din viață Barbu Lăutarul (Vasile Barbu; 1780, Mereni, Anenii Noi, Moldova – 18 august 1858, Iași)

Cântăreț, cobzar și violonist, care s-a bucurat de o faimă devenită legendară, urmaș al unei vechi familii de lăutari. Staroste al lăutarilor din Moldova timp de 40 de ani, Barbu Lăutaru a fost unul dintre acei mari cântăreți populari români care, prin creația și felul lor de interpretare, au contribuit la formarea și îmbogățirea muzicii populare de tip lăutăresc, născută din îmbinarea elementelor de muzică populară românească cu elemente ale muzicii orientale, ale romanței ruse și elemente occidentale. A întreprins numeroase turnee prin țările românești. Din mărturii ale vremii se știe că Franz Liszt, aflat la Iași, în 1847, a rămas impresionat de măiestria artistică a lăutarului român

Trei Parale – Cântecul lui Barbu Lăutaru

1869 – A încetat din viață Damaschin Bojincă (1802, Gârliște, Caraș-Severin – 18 august 1869, Dumbrăveni, Suceava)

Jurist, cărturar și publicist, a participat la pregătirea ediției românești a Codului Calimach (1833) și a fost ministru de justiție sub Alexandru Ioan Cuza

1877 – A apărut la Sibiu revista Albina Carpaților

Cu titlul intenționat inițial Albina Daciei, și subtitlul Foaie beletristică, științifică și literară, a fost o revistă apărută la Sibiu, avându-i ca redactori pe Ioan Alexandru Lapedatu, Iosif Popescu și Visarion Roman care era editor și redactor. Inițial a apărut săptămânal (18 august 1877–1 octombrie 1878), apoi bisăptămânal (15 octombrie 1878–30 septembrie 1880). Fiind o revistă cu profil enciclopedic, Albina Carpaților a publicat fragmente de romane, nuvele și alte narațiuni, datini, credințe și moravuri, articole istorice, descrieri de călătorii, biografii, articole de igienă, poezii, recenzii și studii, articole de științe naturale, industrie, arhitectură și sculptură, bibliografii. Fiecare număr conținea ilustrații

1883 – S-a născut Mihai Ciucă

18 august 1883, Săveni, Botoșani – 20 februarie 1969, București

Medic bacteriolog și parazitolog, cercetător în domeniul bacteriologiei, a bolilor infecțioase și a vaccinurilor, membru titular (din 1938) al Academiei Române. A studiat la Facultatea de Medicină la București, absolvită în 1907. Specializarea în domeniul bacteriologiei, igienei și bolilor infecțioase a făcut-o în cadrul institutelor conduse de Victor Babeș și Ioan Cantacuzino din București. A fost profesor de Igienă la Facultatea de Medicină din Iași, profesor de Bacteriologie la Facultatea de Medicină din București, subdirector al Institutului „Dr. I. Cantacuzino”, desfășurând, în paralel, o intensă activitate la Institutul de Seruri și Vaccinuri. A participat, împreună cu profesorul Ion Catacuzino, la luarea și aplicarea măsurilor de combatere a holerei. De numele său se leagă realizarea primelor vaccinuri antiholerice, eradicarea malariei și realizarea primului centru de malarioterapie din România. Printre „dușmanii” săi s-au numărat tifosul exantematic, difteria, scarlatina, tuberculoza, diferite boli tropicale la a căror cunoaștere și combatere a participat hotărâtor

1897 – S-a născut Alexandru Cișman

18 august 1897, Iași – 26 iulie 1967, Timișoara

Fizician, membru corespondent (din 1935) al Academiei de Științe din România, membru corespondent (din 1963) al Academiei Române. Absolvent al Facultății de științe a Universității din Iași în 1921, a intrat în învățământul universitar din studenție (1919), asistent la laboratorul de fizică al Universității din Iași, fiind avansat, pe rând, șef de lucrări și conferențiar de radiotehnică la universitate, apoi la Politehnica din Iași. A devenit Doctor în Fizică cu teza Viteza sunetului în lichide sub îndrumarea lui Petru Bogdan (1924). S-a specializat la Universitatea din Nancy și la Politehnica din Dresda. A investigat ulterior gazele ionizate. A ocupat, prin concurs, catedra de Radiotehnică, apoi catedra de Fizică la Politehnica din Iași, catedra de Fizică generală la Institutul politehnic din Timișoara, a fost șeful colectivului de cercetări în fizică de la Baza Academiei RPR din Timișoara, etc.

1911 – S-a născut Mihail Șerban

18 august 1911, Fălticeni – 9 iulie 1994, București

Prozator, gazetar, bibliotecar. A studiat timp de doi ani (1930–1932) la Facultatea de Drept a Universității din Iași. Apoi a abandonat studiile și a devenit gazetar, stabilindu-se la București ca urmare a încurajării lui Eugen Lovinescu. A avut succesiv sau simultan mai multe locuri de muncă: bibliotecar și ajutor de secretar la Liceul „Mihai Viteazul”, colaborator și redactor la ziarele Adevărul și Dimineața, redactor la revista România, funcționar la Subsecretariatul de Stat al Propagandei, inspector la Direcția Teatrelor și apoi la Direcția literară din Ministerul Artelor și Informațiilor, redactor al revistelor Călăuza bibliotecarului, Îndrumătorul cultural, bibliograf la Biblioteca Centrală de Stat. A debutat cu o schiță în revista Zori de zi a liceului „Nicu Gane”, apoi a publicat poezii și proză în Gazeta noastră în 1930. A colaborat la Înmuguriri, Universul literar, Adevărul literar și artistic, Vremea, Viața Românească, Revista Fundațiilor Regale, Cuvântul liber, etc., a frecventat cenaclul literar Sburătorul al lui Eugen Lovinescu. A fost membru al Societății Scriitorilor Români din 1937. Din operele sale: Idolii de lut, Grădina lui Dumnezeu, Sanda, Fete bătrâne, Pământ și oameni, Circul

1930 – S-a născut Liviu Librescu

18 august 1930, Ploiești – 16 aprilie 2007, Blacksburg, Virginia, SUA

Inginer, profesor de inginerie și mecanică și supraviețuitor al Holocaustului. A urmat Institutul Politehnic din București, a lucrat la Institutul de cercetări de mecanică aplicată al Academiei RPR și a înaintat în științe făcându-și un bun nume de savant, primind premiul „Traian Vuia” al Academiei Române. A emigrat în Israel în 1978, a fost profesor de aeronautică la Universitatea din Tel Aviv până în anul 1985, când a trecut la Virginia Polytechnic Institute and State University, în SUA. Domeniile sale principale de cercetare și expertiză erau Aeroelasticitatea și Aerodinamica sistemelor instabile. Profesorul Librescu a decedat prin împușcare în masacrul petrecut în 2007 la Virginia Tech, în timp ce încerca să blocheze intrarea în sala lui de clasă în fața trăgătorului asasin pentru a-și proteja studenții și a le da timp să fugă

1932 – S-a născut Gheorghe Naghi

18 august 1932, Adjudu Vechi, Vrancea – 10 martie 2019

Regizor de film și actor. Pasiunea pentru cinematografie data din copilărie, în liceu a făcut figurație la Teatrul Național din Iași. A dat admitere la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, impresionându-i pe membrii comisiei cu talentul de a repovesti fragmente din filme. Comisia l-a îndrumat către regia de film și l-a selectat pentru a studia la Institutul Unional de Cinematografie (VGIK) de la Moscova. A absolvit în 1955 și a lucrat ca regizor la Studioul Cinematografic București, regizor și director al filmului științific la Studioul Sahia-Film, asistent de regie pentru Sică Alexandrescu, la Teatrul Național din București. A regizat 25 de filme între 1955–1991. Din filmografie: Două lozuri, D-ale carnavalului, Bădăranii, Globul de cristal, Cine va deschide ușa?, Elixirul tinereții, Dumbrava minunată, De-aș fi Peter Pan

Două lozuri (1957)

1937 – S-a născut Sorin Alexandrescu

18 august 1937, București

Critic, istoric și teoretician literar. Este licențiat al Facultății de Filologie a Universității din București din 1969. A emigrat în 1974 în Olanda, unde a funcționat ca profesor la una dintre cele mai mari catedre de limbă română din Occident, la Universitatea din Amsterdam. A fondat la Amsterdam revista International Journal of Romanian Studies, fiind unul din membrii activi ai diasporei literare românești și un militant pentru democratizarea țării, publicând numeroase studii și articole despre România. S-a întors în zilele Revoluției din decembrie 1989 în România, transmițând materiale pentru un ziar olandez, apoi s-a implicat în proiectul de renovare și modernizare a Bibliotecii Centrale Universitare, clădirea și colecțiile de carte fiind distruse de un incendiu devastator în timpul revoluției. A făcut lobby pe lângă autoritățile olandeze și în mediile intelectuale occidentale pentru strângerea de fonduri pentru acest proiect. În 2001, după ce s-a pensionat în Olanda, s-a întors definitiv în România. A fondat, împreună cu Dan Grigorescu, Mihai Zamfir, Laura Mesina, Vlad Alexandrescu, Vasile Morar și Zoe Petre, Centrul de Excelență în Studiul Imaginii pe lângă Universitatea din București. Din scrierile sale: William Faulkner, The Logic of Personages, Dimitrie Cantemir: Roemeens historicus en politicus 1673-1723, Dichters uit Roemenië (Poeți din România), Roemenië. Verhalen van deze tijd (Proza din România), Hemel en Aarde. Werelden van verbeelding (Rai și pământ), Richard Rorty, Paradoxul român, Identitate în ruptură. Mentalități românești postbelice, La modernité a l’Est. 13 aperçus sur la litterature roumaine, Mircea Eliade, dinspre Portugalia, etc.

1938 – Aranjamentul de la Sinaia privind controlul navigației pe Dunărea maritimă

La 18 august 1938 a fost semnat Aranjamentul de la Sinaia, un acord între România, Marea Britanie și Franța (la care au aderat Germania și Italia), în urma căruia majoritatea competențelor Comisiei Europene a Dunării (CED) au fost preluate de către România. Controlul navigației pe Dunărea maritimă (de la Brăila la Marea Neagră) era asigurat de Administrația Dunării de Jos, organism aflat sub controlul Guvernului României. Comisia Europeană a Dunării a beneficiat de nenumarate scutiri de taxe și impozite, ca și de dreptul de a arbora propriul ei drapel cu cinci benzi orizontale, două de culoare roșie, două de culoare albă și una albastră, cu inițialele CED în alb

1941 – S-a născut Ilie Motrescu

18 august 1941, Crasna Putnei, Storojineț, Ucraina – 26 iulie 1969, Crasna, URSS

Poet, prozator, profesor, publicist, ziarist, folclorist și muzician român, angajat activ în lupta pentru eliberarea teritoriilor românești aflate sub ocupația sovietică. S-a înscris la Institutul pedagogic „Alecu Russo” din Bălți, Facultatea de limba și literatura română și de muzică, absolvită în 1964. A fost profesor, având ore de limbă și literatură română și muzică în Crasna, apoi lucrător literar la secția de cultură a ziarului regional Zorile Bucovinei, proaspăt înființat în 1967. În scurta-i viață, de numai 27 de ani, a scris, a compus, a selectat și a adunat multe lucruri de valoare pentru spiritualitatea neamului nostru. La 26 iulie 1969 a fost asasinat în pădurea Crasnei, de către agenții sovietici din Crasna și Cernăuți, la indicația fostului KGB

1944 – A încetat din viață Alexandru „Alecu” Șerbănescu (17 mai 1912, Colonești, Olt – 18 august 1944, Viperești, Buzău)

Pilot, as al aviației de vânătoare române în timpul celui de al Doilea Război Mondial, comandantul Grupului 9 Vânătoare; a căzut eroic în lupta împotriva Aliaților, copleșit de escorta de Mustanguri ale operațiunii de bombardament american asupra Ploieștiului

1945 – Nota diplomatică a reprezentantului politic al SUA la București

Pe data de 18 august 1945, reprezentantul politic al SUA la București Roy Melbourne a prezentat ministrului de externe Gheorghe Tătărescu o notă verbală prin care se arăta că guvernul american „dorește în acestă țară instituirea unui regim reprezentativ constituit din toate grupările democratice” și că administrația Truman apreciază că guvernul Petru Groza „nu reprezintă opinia publică, democratică a țarii” și, din acest motiv, „nu poate relua raporturile diplomatice cu România,” de aici urmând „anumite dificultăți” în ce privește tratativele pentru încheierea păcii, guvernul SUA neadmițând să negocieze și să semneze tratatul de pace „decât cu un guvern român reprezentativ democratic, deplin recunoscut de Casa Albă”. Atât Groza, cât și Tătărescu, au respins nota, declarând-o nulă și neavenită. Ei au susținut că SUA nu se puteau adresa unui guvern pe care nu-l recunoșteau. O notă cu conținut asemănător a fost primită din partea Marii Britanii, la 19 august, însă guvernul a avut aceeași atitudine. În aceste condiții, la 21 august, Regele Mihai a cerut guvernului Petru Groza să demisioneze, iar în fața refuzului acestuia, Regele a întrerupt relațiile oficiale cu guvernul, până la 6 ianuarie 1946 (greva regală)

1948 – Convenția privind regimul navigației pe Dunăre

La sfârșitul conferinței de la Belgrad (30 iulie–18 august) privind regimul navigației pe Dunăre, a fost adoptată Convenția privind regimul navigației pe Dunăre, împreună cu cele două anexe și Protocolul adițional. Principiul fundamental al Convenției îl constituia respectarea dreptului popoarelor de a dispune de bunurile lor, în conformitate cu interesele lor, regimul stabilit prin convenție aplicându-se părții navigabile a Dunării de la Ulm la Marea Neagră, urmând brațul Sulina, cu acces la mare prin Canalul Sulina. Prin art. 5 al Convenției a fost înființată Comisia Dunării. Convenția a fost semnată de URSS, Bulgaria, Ungaria, România, Ucraina, Cehoslovacia, Iugoslavia și a intrat în vigoare la 11 mai 1949

1949 – S-a adoptat HCM nr. 903/18 august 1949 privind declararea zilei de 23 august ca sărbătoare națională

Hotărârea va fi abrogată în 1990, când ziua de 1 decembrie va fi proclamată sărbătoare națională

1957 – A încetat din viață George Tutoveanu (Gheorghe Ionescu; 20 noiembrie 1872, Bârlad – 18 august 1957, Bârlad)

Poet, profesor de liceu în Bârlad, revizor școlar, inspector cultural general la Casa Școalelor pentru Basarabia, membru fondator al Societății Scriitorilor din România și al Societății Literare Academia Bârlădeană

1966 – S-a născut Ovidiu Ioncu ”Kempes”

18 august 1966, Arad

Solist vocal, liderul formației KEMPES și fostul vocalist al formațiilor Cargo și Rezident EX. În 1988 a fost cooptat în Cargo de la trupa Capricorn din Arad, în locul lui Leo Iorga. Porecla Kempes i s-a dat datorită îndemânării în ale fotbalului și a asemănării cu fotbalistul argentinian Mario Kempes. În 2003, după 15 ani de muncă în formația Cargo, a emigrat în Australia. A revenit în România în 2012, a format trupa Rezident EX, alături de care a cântat doi ani. În 2015 a lansat albumul Regăsire cu noua lui formație denumită, de asemenea, KEMPES

Kempes – Loc pustiu

1977 – S-a născut Murat Iusuf

18 august 1977, Medgidia, Constanța

Cleric musulman, etnic tătar, care îndeplinește din 2005 funcția de muftiu al cultului musulman din România. A început să învețe în România, dar pentru a putea studia teologia islamică și-a continuat școlarizarea în Turcia, la Facultatea de Teologie Islamică ”19 Mayis” din orașul Samsun pe care a absolvit-o în anul 2000. A urmat studii aprofundate în specializarea Misiune Pastorală la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității Valahia din Târgoviște, obținând titlul de Master cu teza Ethosul Juridic Islamic și Creștin din Dobrogea. Este doctorand în Drept Canonic la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității „Ovidius” din Constanța, cu tema tezei de doctorat Drepturile omului conform Dreptului Islamic și Dreptului Canonic. A fost, în timp, profesor de religie islamică la Școala „Constantin Brâncuși” din Medgidia, la Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” și la liceele „Traian” și „Ovidius” din Constanța. Din 2000, a îndeplinuit funcția de Consilier de Cult în cadrul Muftiatului Cultului Musulman din România. Este cel mai tânăr muftiu din România și a fost ales cu 19 voturi din cele 25 exprimate de membrii Sura-Islam; la 1 octombrie 2005 a venit confirmarea de numire de la Ministerul Culturii și Cultelor

1997 – Ordonanța de Guvern nr. 20/18 august 1997 privind stabilirea orarului de vara și a orei oficiale de vara pe teritoriul României

Pe teritoriul României se stabilește orarul de vară, corelat cu orarul de vară practicat în țările Uniunii Europene. Ordonanța a intrat în vigoare la 20 august 1997

1998 – A încetat din viață Iosif Sava (Iosif Segal; 15 februarie 1933, Iași – 18 august 1998, București)

Muzicolog, realizator de emisiuni radio și de televiziune, creatorul Seratelor muzicale la TVR

2016 – A încetat din viață Mihai Gingulescu (29 ianuarie 1940, București – 17 august 2016, Târgu-Mureș)

Actor, director (1991–1994) al Teatrului Național Târgu-Mureș, unul dintre actorii fondatori ai secției române; cadru didactic la Universitatea de Artă Teatrală din Târgu-Mureș

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #SinanPașaocupaBucureștii #RoatadePompieri #MareincendiulaPitești #TeodorȘtefanelli #EusebieMandicevschi #BarbuLăutarul #AlbinaCarpaților #MihaiCiucă #AlexandruCișman #MihailȘerban #LiviuLibrescu #GheorgheNaghi #SorinAlexandrescu #IlieMotrescu #ConvențiaprivindregimulnavigațieipeDunăre #OvidiuIoncuKempes

0 comentarii la „18 August în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: