Foto: Cluj – Oraș Liber Regesc (Gravură a Clujului medieval de Georg Houfnagel, 1617)


1316 – Regele Carol Robert de Anjou a acordat Clujului Diploma de privilegii

Diploma a ridicat Clujul la rang de Oraș Liber Regesc, „civitas regia”, și l-a scos din posesiunea Episcopiei Catolice de Alba Iulia. Statutul juridic al acestui oraș era similar celui de care se bucurau Republica Venețiană, Genova, Florența sau orașele hanseatice. Clujenii au obținut dreptul de a-și alege liberi judele (villicum), cu putere de a judeca pricinile dintre ei, în afară de omucidere, care se judeca împreună de către judele orășenesc și judele regesc. Locuitorii Clujului au devenit obligați să-și plătească impozitele anual, de ziua sfântului Martin, și să pună la dispoziția regelui câte un ostaș bine echipat la fiecare 60 de gospodării

1595 – Oastea otomană condusă de Sinan Pașa a ocupat Târgoviște (19/29 aug)

Otomanii au sosit la 19/29 august 1595 la Târgoviște de la București, distrus de oștile muntene, care, înainte de retragere au luat tot ce era de preț de aici. Și aici a ordonat construirea unor întăriri din pământ, apărate de 1.500 de oameni și 30 de tunuri.

1713 – A încetat din viață Atanasie Anghel (Athanasiu Angelu, sec. XVII, Bobâlna–Rapoltu Mare, Hunedoara – 19 august 1713, Alba Iulia)

Mitropolit ortodox (pravoslavnic) al Bălgradului (Alba Iulia), a fost primul episcop român unit oficial

1800 – S-a născut Iacob Cristian Stanislav Cihac

19 august 1800, Aschaffenburg – 29 noiembrie 1888, Aschaffenburg

Medic și naturalist român de origine cehă, membru de onoare (din 1872) al Societății Academice Române. S-a stabilit la Iași și a organizat serviciul sanitar al armatei din Moldova. Împreună cu Mihai Zotta, Protomedicul capitalei Iași, a înființat Cercul ieșean de citire medicală, care ulterior a devenit Societatea de Medici și Naturaliști din Iași

1828 – S-a născut Ioan Rațiu

19 august 1828, Turda – 4 decembrie 1902, Sibiu

Om politic transilvănean, avocat, fondator și președinte al Partidului Național Român din Transilvania, deținut politic. În 1847 a fost admis la seminariul teologic din Blaj, de unde episcopul Ioan Lemeni l-a trimis la seminariul central din Budapesta. În anul 1848 a organizat o legiune împreună cu fratele său Partenie, verii săi primari Ioan Rațiu (Tribunul) și Nicolae Mureșan și Alexandru Arpadi, al cărei comandant a fost căpitanul cezaro-crăiesc Gratze. Această legiune a fost implicată în mai multe lupte contra armatelor revoluționare maghiare. După revoluție, a început studiul dreptului la Viena și la Pesta, unde a urmat doctoratul. A obținut titlul de doctor în drept în anul 1857 cu teza: Theses ex universa jurisprudentia et scientiis politicis, practicând avocatura la Budapesta, la Cluj, iar în 1860 s-a înscris în baroul Sibiu, unde și-a deschis propriul cabinet. A fost unul din principalii autori ai Memorandumului adresat în 28 mai 1892 împăratului Francisc Iosif I în numele națiunii române din Transilvania

1848 – S-a născut Ieronim G. Barițiu

7/19 august 1848, Brașov – 6/18 martie 1899, Sibiu

Publicist și traducător, unicul fiu rămas în viață (alături de patru surori) al lui George Bariț (Barițiu). A studiat la Brașov și la Sibiu, apoi la Viena (1868–1873), unde a făcut studii filosofice, juridice și comerciale, fără a le termina. Întors acasă, a fost funcționar la fabrica de hârtie din Zărnești și la Institutul de credit și economice Albina. A debutat în Familia, revista-magazin a lui Iosif Vulcan, în 1867; aici i-au apărut corespondențe culturale, notițe etnografice, impresii de călătorie, articole instructive, proză moralizatoare, biografii romanțate, multe dintre acestea fiind prelucrări ori traduceri. L-a secondat pe George Barițiu în redactarea ziarului Observatoriul, editat la Sibiu între 1878–1885, revenindu-i o bună parte din grija elaborării ziarului, de la editorialul politic la poșta redacției. A publicat volumul Dinzbuciumul veacului, axându-se mai ales pe traduceri

1858 – S-a semnat Convenția de la Paris

Conferința de la Paris din 18/30 martie–7/19 august 1858 a reprezentanților celor șapte puteri, Marea Britanie, Franța, Austria, Prusia, Rusia, Turcia și Regatul Sardiniei, privind organizarea Principatelor Române, a adoptat documentul final, Convențiunea pentru organizarea definitivă a Principatelor Dunărene ale Moldaviei și Valahiei din 7/19 august 1858, cunoscută mai mult sub numele de Convenția de la Paris. A fost actul prin care s-a stabilit viitorul statut politic, social și administrativ al Moldovei și Țării Românești. Convenția prevedea unirea parțială a principatelor Moldovei și Valahiei, autonome, sub denumirea Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei, sub suzeranitatea Maiestății Sale Sultanul, iar fiecare în parte dintre ele urmând a avea propriul său domn, guvern și organ legiuitor, valoarea tributului datorat Porții, formarea unei Comisii centrale la Focșani, formată din câte 8 membri pentru fiecare Principat, înființarea unei Înalte Curți de Justiție și Casație, comună ambelor Principate, formarea unei miliții (armate) comune. Au fost create, comune pentru ambele Principate și avându-și sediile amplasate la Focșani, Curtea de Casație și Comisia Centrală pentru alcătuirea legilor de interes comun. Intrarea în vigoare a acestei Convenții, căreia i se conferea valoare de noua Constituție a Principatelor Române, marchează încetarea de jure a aplicării Regulamentului Organic. Convenția a devenit legea fundamentală a țării până în 1864 și prevedea un regim parlamentar și censitar, desființându-se privilegiile marii boierimi

1881 – S-a născut George Enescu

19 august 1881, Liveni-Vârnav, Botoșani – 4 mai 1955, Paris

Compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor, considerat cel mai important muzician român, membru titular (din 1932) al Academiei Române. A manifestat încă din copilărie o înclinație extraordinară pentru muzică, începând să cânte la vioară la vârsta de 4 ani, iar la vârsta de 5 ani a apărut în primul său concert. Între anii 1888–1894 a studiat la Conservatorul din Viena, având profesori pe Joseph Hellmesberger jr. și Robert Fuchs. S-a încadrat rapid în viața muzicală a Vienei, concertele sale, în care interpreta compoziții de Johannes Brahms, Pablo de Sarasate, Henri Vieuxtemps, Felix Mendelssohn-Bartholdy, entuziasmând presa și publicul, deși avea doar 12 ani. A continuat studiile la Conservatorul din Paris (1895–1899), sub îndrumarea lui Martin Pierre Marsick, Jules Massenet și Gabriel Fauré. În februarie 1898 a debutat în calitate de compozitor în cadrul Concertelor Colonne din Paris cu Suita simfonică Poema Română. Admirat de Regina Elisabeta a României (Carmen Sylva) era deseori invitat să execute piese pentru vioară în Castelul Peleș din Sinaia. Din primii ani ai secolului XX datează compozițiile sale mai cunoscute, cele două Rapsodii Române, Suita Nr. 1 pentru orchestră, prima sa Simfonie, Șapte cântece pe versuri de Clément Marot. După război a continuat activitatea împărțită între România și Franța; printre elevii săi se numără violoniștii Christian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur Grumiaux și Yehudi Menuhin. Între 1921–1931 a lucrat la opera Oedip, monumentală creație dramatică și muzicală, pe care a dedicat-o Mariei Tescanu Rosetti (Maruca Cantacuzino), cu care s-a căsătorit în 1937. Strălucit reprezentant al muzicii românești, a fost membru corespondent (din 1929) al Academie des Beaux Arts din Paris, al Academiei Santa Cecilia din Roma (1931), al Institutului francez din Paris (1936), al Academiei de Științe și Arte din Praga (1937)

George Enescu – Baladă pentru vioară și orchestră (1895) Orchestra Națională Radio

1891 – A încetat din viață Theodor Aman (20 martie 1831, Câmpulung – 19 august 1891, București)

Pictor și grafician, pedagog, membru postmortem al Academiei Române, întemeietor al primelor școli românești de arte frumoase de la Iași și București, primul artist modern în adevăratul sens al cuvântului

1901 – S-a născut Ștefan Nădășan

19 august 1901, Timișoara – 23 septembrie 1967, Timișoara

Inginer electromecanic, întemeietorul școlii românești de încercarea materialelor, membru titular (din 1963) al Academiei Române. A urmat cursuri universitare la Școala Politehnică din Timișoara între 1920–1924, făcând parte din prima promoție de ingineri a acesteia. Debutul activității inginerești și-l face la Atelierele CFR din urbea natală. A devenit asistentul profesorului Em. C.C. Teodorescu la Catedra de rezistența materialelor a Școlii Politehnice, de care se leagă pentru totdeauna. A pus bazele laboratorului de încercări, a înființat Cercul pentru încurajarea sudurii. În anul 1939 a susținut teza de doctorat Rezistența dinamică a fontei, obținând primul titlu de Doctor în Inginerie acordat la Universitatea Politehnica din Timișoara. A contribuit la îmbunătățirea fontelor și a adus importante inovații în sudura metalelor. Cariera didactică și-a realizat-o la Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Mecanică

1905 – S-a înființat Muzeul Civilizației Populare Tradiționale ASTRA

Muzeu în aer liber din Dumbrava Sibiului, s-a născut din dorința românilor ardeleni de a-și defini propria identitate etnoculturală, în conglomeratul etnic al Imperiul Austro-Ungar și pe fondul emancipării culturale a tuturor popoarelor din centrul și sud-estul Europei, având ca model muzeele deja constituite ale sașilor, ungurilor și secuilor. Astfel, în 19 august 1905 era inaugurat Muzeul Asociațiunii – Muzeul Etnografic-Istoric al Românilor din Transilvania, un miracol al vremii, cel mai așteptat eveniment al zilei fiind vernisajul Expoziției etnografice și istorico-culturale care a marcat inaugurarea solemnă a muzeului

Muzeul Civilizației Populare Tradiționale ASTRA Filmare aeriană

1915 – S-a născut Margareta Giurgea

19 august 1915, București – 28 aprilie 2011, București

Fizician, profesor universitar, cercetător, membră titulară (din 1992) a Academiei Române. A absolvit Facultatea de Știinṭe, secṭia Fizico-Chimice ṣi, în 1937, a devenit asistent la catedra de Acustică ṣi Optică. În anul 1943 și-a susținut doctoratul cu o teză din domeniul descărcărilor electrice. A devenit apoi conferenṭiar la Universitatea din Bucureṣti, conferenṭiar, apoi profesor la Facultatea de Chimie Industrială a Politehnicii, în paralel fiind cercetător la Institutul de Fizică al Academiei Române și apoi la Institutul de Fizică și de Tehnologia Materialelor de pe Platforma Măgurele. A fost președintă a Secției de Științe Fizice a Academiei Române (1992–1995)

1916 – S-a născut Vasile Brătulescu

19 august 1916, Hârșova, Constanța – 10 august 1981, București

Pictor. În 1936 a fost admis la Academia de Arte Frumoase din București, unde a studiat sub îndrumarea profesorului Camil Ressu. Prima participare la Salonul oficial de pictură a avut loc în 1940, iar în 1944 și 1946 a primit Premiul Municipiului București pentru pictură. Creația sa a cunoscut două etape majore: lucrări caracterizate de realism și figurativism – portrete, peisaje, naturi statice (1940–1969) și limbajul picturii abstracte – în operele sale formele sunt reduse la esență iar obiectele aproape că nu mai sunt descifrabile (1969–1981). În anul 1950 a fost arestat de autoritațile comuniste sub învinuirea de spionaj și condamnat la 10 ani închisoare, trecând prin cele mai grele închisori pentru condamnații politici – Jilava, Gherla, Aiud și Canal. A fost reabilitat în 1956 și și-a reluat activitatea artistică. Nu s-a aliniat însă liniei oficiale a „osanalelor”, lucru pentru care, ca mulți artiști onești ai vremii, a fost șicanat, „uitat” la achiziții. A fost profesor de Pictură monumentală la Liceul de Arte Plastice „NicolaeTonița” pâna pe la jumatate anilor ’70. La cutremurul de la 4 Martie 1977, atelierul său din Blocul Dunărea a fost distrus și, împreună cu el, au fost pierdute majoritatea lucrărilor aflate acolo. A avut numeroase expoziții personale în București, Hârșova și Topologu (Constanța), la Roma, Veneția și Urbino (Italia), Philadelphia (SUA). Biografie ilustrată

1917 – S-a încheiat Bătălia de la Mărășești

24 iul/6 august – 6/19 august

Aa fost cea mai amplă confruntare din vara anului 1917 de pe frontul român, fiind continuarea în timp și spațiu a celei de la Mărăști. S-a întins pe durata a 29 de zile, din care în 16 zile au fost desfășurate acțiuni militare semnificative. Pierderile suferite au fost mari în ambele părți. Armata 1 română a pierdut 27.410 de militari, 16% din efectivul inițial de 170.000 militari: 5.125 morți (125 de ofițeri, 5.000 trupă), 9.818 dispăruți (118 ofițeri, 9.700 trupă) și 12.467 răniți (367 ofițeri, 12.100 trupă). Armata 4 rusă a pierdut 25.620 de militari: 7.083 morți, 8.167 dispăruți și 10.400 răniți. Puterile Centrale au evitat să dea cifre oficiale asupra pierderilor suferite, estimându-se că numai pierderile suferite de Armata 9 germană se ridică la 60-65.000 militari (morți, răniți sau dispăruți). Pierderea bătăliei de la Mărășești a forțat Puterile Centrale să renunțe definitiv la acțiuni ofensive pe frontul român și să treacă la defensivă. Obiectivele propuse, scoaterea României din război și ajungerea în sudul Ucrainei, nu au putut fi atinse, grație în primul rând rezistenței eroice a forțelor române

1920 – Guvernul francez a decorat orașul București cu distincția militară Crucea de război

În cadrul unei solemnități la Palatul Artelor, aflat atunci în Parcul Filaret (Parcul Carol I), Guvernul francez decora orașul București cu cea mai înaltă distincție militară, Crucea de război, prin mareșalul francez Joseph Joffre – eroul de la Marne – sosit în capitala României cu o zi mai devreme

1928 – S-a născut Andrei Țugulea

19 august 1928, Unțești, Moldova/Republica Moldova – 14 decembrie 2017, București

Inginer, specialist în parametrii tranzitorii în circuitele electrice, membru titular (din 1999) al Academiei Române. În 1947 a intrat la Institutul Politehnic din București, la Facultatea de Electro–Mecanică, când facultatea s-a separat în Facultatea de mecanică și Facultatea de Electrotehnică, alegând electrotehnica, determinat de prof. Constantin Budeanu. În 1958 a susținut teza de doctorat Calculul pentru încadrare al permeanțelor în câmpuri cu simetrie, devenind doctor inginer în specialitatea bazele teoretice ale electrotehnicii, iar în 1974 a primit titlul de doctor docent. A fost cercetător la Institutul de Energetică al Academiei Române, asistent și, avansând în carieră, șef de lucrări, conferențiar și profesor la Catedra de Măsuri și Aparate Facultatea de Electrotehnică. A contribuit la afirmarea școlii românești de electrotehnică edificată de Acad. Remus Răduleț, educând în domeniul Bazelor Teoretice ale Electrotehnicii peste 50 de generații de studenți în specialitățile Electrotehnică, Electronică, Energetică

1929 – S-a născut Ion N. Petrovici

19 august 1929, Ploiești

Medic neurolog, profesor universitar. În liceu avea preocupări literare, a fost președintele Societății literare „I.L. Caragiale” a liceului, a publicat poezii în revista Lumea și în pagina de Duminecă a ziarului Națiunea și a primit în 1947 Premiul I pe țară pentru literatură la concursul pentru tineret organizat de Ministerul Educației Naționale. Este absolvent al Facultății de Medicină din București având profesor pe Nicolae Ionescu-Sisești. În paralel a absolvit primii doi ani ai Facultății de Filosofie. În timpul studenției, nearătând entuziasm față de progresul comunismului în România, a fost categorisit drept element dușmănos regimului și exclus din căminul studențesc. A fost medic la Clinica de Neurologie de la Spitalul Central a Institutului de Neurologie al Academiei Române, sub îndrumarea directă a dr. Vlad Voiculescu. A publicat articole științifice în reviste de specialitate din țară și străinătate. Nefiind admis nici asistent la facultate, nici cercetător în Institutul de Neurologie al Academiei, deși câștigase concursurile date, în 1969 a emigrat în Germania, unde a fost profesor de Neurologie și Psihiatrie a Institutului Max-Plank de Cercetare a Creierului (Max-Plank-Institut für Hirnforschung) din Köln

1935 – S-a născut Dumitru Radu Popescu

19 august 1935, Păușa, Bihor

Scriitor, prozator, dramaturg, scenarist de film, membru titular (din 2006) al Academiei Române. A urmat Institutul de Medicină și Farmacie din Cluj, a abandonat în anul al III-lea de studiu și Facultatea de Filosofie a Universității Victor Babeș din Cluj. A fost redactor la revista Steaua, redactor-șef al revistelor Tribuna și Contemporanul, președinte al Uniunii Scriitorilor din RSR, director general al Editurii Academiei Române, membru supleant în CC al PCR, deputat în Marea Adunare Națională. A fost unul dintre dramaturgii contemporani români extrem de apreciați. Capodoperele sale dramaturgice sunt Acești îngeri triști, Pasărea Shakespeare, Piticul din grădinade vară, dar a scris și scenarii de film: Un surâs în plină vară, Duios Anastasia trecea, Rochia albă de dantelă și romane: Vara oltenilor, Cei doi din dreptul Țebei, Orașul îngerilor, Întoarcerea tatălui risipitor

Duios Anastasia trecea (1979)

1940 – Tratativele româno-bulgare de la Craiova

În urma tratativelor româno-bulgare referitoare la contenciosul Dobrogei de sud, desfășurate la Craiova (19–21 august), România a revenit la frontierele din 1912, cedând Cadrilaterul către Bulgaria. Tratatul a fost semnat la 7 septembrie 1940

1941 – S-a născut Mircea Desideriu Banciu

19 august 1941, Hunedoara – 29 aprilie 2005, București

Inginer chimist, specialist în sinteza organică și mecanisme de creație, profesor la Universitatea Politehnica din București, membru titular (din 2000) al Academiei Române. A fost absolvent al Facultății de Chimie Industrială din Institutul Politehnic București (1962), specialitatea Tehnologia Compușilor Organici, fiind șef de promoție. În 1969 și-a susținut teza de doctorat, Reacții solvolitice ale derivaților dibenzocicloalcanilor, devenind doctor inginer în specialitatea Tehnologia medicamentelor și produselor farmaceutice. A efectuat un stagiu post-doctoral la Universitatea Köln din Gemania cu profesorul Emanuel Vogel. În Catedra de Chimie Organică a Facultății de Chimie Industrială a Institutului Politehnic din București a parcurs toate treptele ierarhiei universitare: asistent titular, șef de lucrări, conferențiar și profesor la Catedra de Chimie Organică. A avut colaborări științifice internaționale în Franța (Centre de Catalyse Lyon și Universitatea Aix-Marseille), Italia (Universitatea Firenze), Australia (Universitatea Monash-Melbourne și Universitatea Queensland-Brisbane). A fost președinte al Secției de Științe Chimice a Academiei Române

1946 – S-a născut Ioan Adam

19 august 1946, Mediaș

Critic și istoric literar. În 1969 a absolvit Facultatea de Filologie din București. A fost redactor la Scânteia, șef la secția culturală de la Scânteia tineretului, redactor la Editura Eminescu, publicist-comentator la Secția cultură a ziarului Adevărul. Începând din 2001 a fost profesor universitar la Universitatea Româno-Canadiană din Brașov. În anul 2000 a obținut doctoratul în filologie la Universitatea din București cu teza Ideologia literară a lui Duiliu Zamfirescu. Din 1980 este profesor de grafică, director (1999–2006) la Liceul de artă „Nicolae Tonitza, Bucuresti. A publicat eseuri: Planetariu, Inelele lui Saturn, Parole în Balcania; critică biografie: Panteon regăsit. O galerie ilustră a oamenilor politici români, Oglinda și modelele. Ideologia literară a lui Duiliu Zamfirescu

1947 – S-a născut Aurel Bulacu

19 august 1947, Craiova

Grafician, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din București, secția Grafică, avându-i profesori pe Vasile Kazar, Ion State, Iosif Molnar. S-a specializat în Franța, Belgia, Grecia, Serbia. A devenit Doctor în Arte Vizuale, după susținerea tezei Legitimarea graficii militante între retorism și eficiență. A participat la numeroase expoziții de grup și a deschis expoziții personale în București, Craiova, Constanța și în străinătate la Nuremberg (Germania), Tokyo (Japonia), Geldrop (Olanda), Iugoslavia. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de ofițer (2004). Imagini

1948 – S-a născut Radu Anton Roman

19 august 1948, Făgăraș – 29 august 2005, București

Jurnalist, scriitor și realizator TV, vânător și pescar sportiv, cunoscut mai ales pentru emisiunile pe teme culinare. Într-o viață de 57 de ani, a publicat poezii, însemnări de călătorie, romane și eseuri, fiind implicat în mai multe proiecte de televiziune și publicații, dedicându-se din anul 1997 și domeniului gastronomic. A fost în 1991 unul dintre colaboratorii români ai lui Jacques Yves Cousteau în decursul turnajului celor patru filme despre Dunăre. Cunoscut și competent cronicar teatral, a fost prezent în publicații ca România literară și Luceafărul, prin anii ’70–’80. A publicat versuri: Ohaba, Țara asta, Elegii; romane: Vara nimănui, Zile de pescuit, Precum fumul; antropologie alimentară: Bucate, vinuri și obiceiuri românești (vol I-VII), Bucate de post, Vinuri din România, Dragobete în rețete, etc.

1949 – S-a născut Ștefan Pelmuș

19 august 1949 Valea Călugărească, Prahova

Pictor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A absolvit Academia de Arte „Nicoale Grigorescu” București în 1972. A participat la numeroase expozitii de grup în țară și în străinătate, a avut expozitii personale București, Craiova, Râmnicu Vâlcea, Timișoara, Iași; în Belgia, Danemarca, Franța, etc. Picturi

1958 – Iolanda Balaș a cucerit pentru România primul titlu european la săritura în înălțime

Iolanda Balaș a participat la Campionatul European de Atletism de la Stockholm (19–24 august) și a cucerit locul I cu 1,77 m, la săritura în înălțime

1961 – S-a născut Beatrice Rancea

Beatrice Jurian; 19 august 1961, București

Regizoare, coregrafă, interpretă, scenaristă și autoare dramatică. A studiat coregrafia în liceu și a urmat Academia Națională de Artă Teatrală și de Film din București, Secția Teatru și Coregrafie. A pus în scenă mai multe piese de teatru, ca Requiem de Eugène Ionesco și Nunta lui Anton Cehov, și altele, la Teatrul Național București. De asemenea, a pus în scenă șase piese bilingve în Ungaria, distribuind actori de limbă română și maghiară, cu texte în ambele limbi și o operă, Olandezul Zburător, la Opera Națională Română. În 2011 a devenit director general al Operei Naționale din Iași

Tango – Beatrice Rancea și Baletul Dansez pentru tine

1961 – A încetat din viață Niculae I. Herescu (6 decembrie 1903, Turnu Severin – 19 august 1961, Franța)

Latinist, poet, prozator, eseist, traducător, fondator si director al Institutului Român de Studii Latine din București, președinte al Societății Scriitorilor Români, director al Fundațiilor Culturale Regale Carol I; din anul 1944, în exil (Portugalia, Franța)

1963 – Prima emisiune în limba română a postului de radio Deutsche Welle

Deutsche Welle este un post de radio internațional din Germania. A început să emită regulat din anul 1953. Primul program în limba română a fost difuzat de postul de radio german la 19 august 1963, iar la 1 ianuarie 2012, programul radio și-a încetat activitatea

1974 – A început, la București, Conferința Mondială a Populației

Cea mai importantă întâlnire la nivel guvernamental inițiată de Organizația Națiunilor Unite de la crearea sa, dedicată special problemelor populației, s-a desfășurat la București, în prezența secretarului general al Organizației Națiunilor Unite, Kurt Waldheim, între 19–30 august. Au participat 5.000 de delegați din 133 de țări și a fost adoptat Planul mondial de acțiune în domeniul populației

1977 – A încetat din viață Aurel Moga (1 noiembrie 1903, Veștem, Sibiu – 19 august 1977, București)

Medic cardiolog, profesor universitar, politician comunist, ministru al sănătății și membru titular al Academiei Române

1983 – A încetat din viață Octav Onicescu (20 august 1892, Botoșani – 19 august 1983, București)

Matematician, întemeietor al școlii românești de teoria probabilităților, membru titular al Academiei Române, fiind, împreună cu Gh. Mihoc, creatorul școlii matematice românești de teoria probabilităților și statistică matematică

1983 – S-au încheiat lucrările la prima magistrală a metroului bucureștean

M1 este cea mai veche magistrală a metroului bucureștean, formând o centură care străbate orașul de la vest la est, legând cartierele Titan, Balta Albă și Militari cu centrul Capitalei, cu o lungime de 31,01 km și 22 de stații. S-au inaugurat, pe rând: Tronsonul 1, cu o lungime de 8,63 km și 6 stații (Semănătoarea, Grozăvești, Eroilor, Izvor, PiațaUnirii și Timpuri Noi) în 19 noiembrie 1979; Tronsonul 2, care a adăugat stațiile proaspăt deschise: Mihai Bravu, Dristor, Leontin Sălăjan/Nicolae Grigorescu, Titan, Muncii/Costin Georgian, Republica, totalizând lungimea de 18,73 km, în decembrie 1981; Derivația Industriilor, reprezentând ramificația Eroilor – Industriilor, constând din 5 stații de-a lungul noii linii lungi de 8,83 km: Eroilor, Politehnica, Armata Poporului, Păcii și Industriilor, finalizată la 19 august 1983

1999 – A încetat din viață Mircea Sântimbreanu (7 ianuarie 1926, Băița, Hunedoara – 19 august 1999, București)

Scriitor, director al editurii Albatros, publicist, scenarist și producător de film, cunoscut mai ales ca scriitor de literatură pentru copii și pentru promovarea unor scriitori prin publicarea lucrărilor lor la editura pe care a condus-o

2001 – A încetat din viață Emanuel Vasiliu (7 septembrie 1929, Chișinău – 19 august 2001, București)

Lingvist, directorul Institutului de Fonetică și Dialectologie „Al. Rosetti” al Academiei Române, membru titular al Academiei Române

2004 – A încetat din viață Doina Stănescu (23 ianuarie 1958, București – 19 august 2004, București)

Ziaristă sportivă, fostă jucătoare de tenis de câmp și campioană națională

2016 – S-a lansat la Chișinău revista diasporei, intitulată MOLDOVA de oriunde

Revista a fost prezentată, în premieră, la ședința Clubului de Presă cu tema Valorificarea potențialului diasporei în Republica Moldova, organizat de Națiunile Unite, Biroul pentru Relații cu Diaspora și Organizația Internațională pentru Migrație, Misiunea în Moldova

 

2016 – A încetat din viață Adrian Enescu (31 martie 1948, București – 19 august 2016)

Muzician și compozitor cunoscut în special pentru muzica de film (aprox. 65 de titluri), printre primii artiști de muzică electronică din România

2017 – A încetat din viață Mircea Țuglea (14 aprilie 1974, Tecuci, Galați – 19 august 2017, Constanța)

Poet, publicist și critic literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România

2018 – A încetat din viață Margareta Niculescu (4 ianuarie 1926, Iași – 19 august 2018, Charleville-Mézières, Ardennes, Franța)

Artist păpușar, profesor, regizor și director al Teatrului Țăndărică; a condus Institutul Internațional de Teatru de Păpuși și a fost cofondatoare, împreună cu Jacques Félix, a Școlii Naționale de Artă a Marionetelor din Charleville-Mezieres

2018 – A încetat din viață Marius Sala (8 septembrie 1932, Vașcău, Bihor – 19 august 2018, București)

Lingvist, director la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan–Alexandru Rosetti”, membru titular și vicepreședinte al Academiei Române

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #ClujOrașLiberRegesc #SinanPașaocupaTârgoviște #IacobCristianStanislavCihac #IoanRațiu #IeronimGBarițiu #SemnareaConvențieidelaParis #GeorgeEnescu #ȘtefanNădășan #MuzeulCivilizațieiPopulareTradiționaleASTRA #MargaretaGiurgea #VasileBrătulescu #BătăliadelaMărășești #AndreiȚugulea #IonNPetrovici #DumitruRaduPopescu #MirceaDesideriuBanciu #IoanAdam #AurelBulacu #RaduAntonRoman #ȘtefanPelmuș #BeatriceRancea #DeutscheWelleînromână #ConferințaMondialăaPopulației #MagistralaM1 #MOLDOVAdeoriunde

0 comentarii la „19 August în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: