Foto: Ziua Medicinei Militare – Monumentul Eroilor Sanitari, București


1700 – Constantin Brâncoveanu a primit de la Țarul Petru I crucea de Cavaler al ordinului Sf. Andrei

Atât Brâncoveanu cât și Cantacuzinii informau pe ruși despre situația din imperiul Otoman și din cel Habsburgic și dădeau sfaturi ca unii care cunoșteau mai bine situația politică, economică și militară din Turcia și Europa de vest. Îi informau despre mersul războiului cu Liga de la Augsburg și cel de succesiune pentru tronul Spaniei, despre relațiile dintre Ludovic XIV și Carol XII, ca și cele dintre regele Poloniei Stanislaw Lesczynski și Poarta otomană sau hanul Crimeei. Pentru serviciile făcute, Brâncoveanu a fost decorat de țar, la 21 august 1700, cu crucea de Cavaler al ordinului Sf. Andrei, iar în 1701 a primit un act de favoare, Jalovannaia gramota, care-i asigura domnitorului și Cantacuzinilor azil în Ucraina în caz de primejdie

1723 – A încetat din viață Dimitrie Cantemir (26 octombrie 1673, Silișteni–Fălciu, Vaslui – 21 august 1723, Dmitrovsk, Rusia)

Domn al Moldovei (martie–aprilie 1693; noiembrie 1710–iulie 1711), personalitate culturală polivalentă, membru al Academiei din Berlin la propunerea filosofului Leibniz, autor de lucrări de istorie, orientalistică și muzicografie

1813 – A fost înființată Eparhia Chișinăului și a Hotinului în Basarabia țaristă

În urma Păcii de la București din 1812, rușii au ocupat teritoriul dintre Prut și Nistru numit mai târziu Basarabia. Ca urmare a acestui rapt, creștinii ortodocși din acest teritoriu au rămas în afara unei organizații teritorial-administarative bisericești. De aceeaa mitropolitul Gavriil Bănulescu, stabilit în Basarabia, a început activitatea pentru înființarea unei noi episcopii. În august a adresat o scrisoare comandantului armatelor rusești, amiralul P.V. Ciciagov, iar în noiembrie a înaintat un proiect de organizare a noii eparhii, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse. La 21 august 1813, proiectul a fost aprobat de țarul Alexandru I. În ucazul împărătesc se prevedea ca în noua eparhie să se aplice „obiceiurile locale, fiindcă s-a îngăduit poporului Basarabiei păstrarea vechilor sale drepturi moldovenești”. Cu acordul Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse, a fost creată Arhiepiscopia Chișinăului și Hotinului, subordonată canonic Bisericii Ortodoxe Ruse, cuprinzând teritoriile dintre Prut și Nistru, precum și, dincolo de Nistru, zona orașelor Tiraspol, Dubăsari, Ovidiopol și Odessa

1818 – A fost promulgat Codul de Legi al lui Caragea, Legiuirea Caragea

Sub numele de Legiuire a prea înălțatului și prea Pravoslavnicului Domn și Oblăduitoriu a toată Ungrovlahia Io Ioan Gheorghie Caragea, era inspirată de Codul Civil austriac din 1811 și de Codul lui Napoleon, fiind primul cod de legi al Țării Românești. La acest cod au lucrat Anastasie Hristopol și Nestor Craiovescu, „doi boeri cu știință și praxisale pravilelor”. Legiuirea este mai amplă decat Codul Calimach (Moldova, 1813), având 6 părți și un caracter eterogen deoarece reunește dispoziții de drept civil, penal și de drept procesual

1856 – S-a născut Constantin Bacalbașa

21 august 1856, Brăila – 5 februarie 1935, București

Publicist, jurnalist, memorialist și om politic. A urmat liceul la „Sfântul Sava” din București, după care a studiat doi ani la Facultatea de Drept a Universității din București, pe care a părăsit-o pentru cariera de ziarist (1879). A fost redactor principal la Emanciparea și Adevĕrul, a colaborat la Drepturile omului, Telegraful, Conservatorul, Epoca, Dimineața, Universul, Literatorul, Lupta, Narațiunea. A fondat ziarele: Țara, Patriotul, Românimea și revista umoristică Ghiță Berbecul. A îndeplinit funcțiile de membru fondator al Societății Presei și al Sindicatului Ziariștilor, președinte al Sindicatelor Ziariștilor (din 1919) și a scris volume despre Bucureștiul din anii 1800, Bucureștii de altădată, Capitala sub ocupatia dușmanului, Peticul lui Berechet

1860 – S-a născut Maria Băiulescu

21 august 1860, Brașov – 24 iunie 1941, Brașov

Activistă pentru drepturile femeilor, scriitoare și traducătoare. Mama sa a fost una dintre susținătoarele mișcării feministe din Brașov. A studiat la Școala Secundară Germană și mai apoi la Institutul Francez de Domnișoare din Brașov. Sub influența educației primite, a luptat pentru ca femeile să aibă drepturi egale cu bărbații. A fondat, alături de Ella Negruzzi, Elena Meissner și Calypso Botez, Asociația de Emancipare Civilă și Politică a Femeii Române sau Uniunea Femeilor Române (UFR) unde a fost președintă. A susținut conferințe publice, cele mai importante fiind: Rolul femeii în societatea de azi (1896), Misiunea femeii române (1901). A fondat mai multe organizații: Uniunea Generală a Femeilor Române din Transilvania și Ungaria, Societatea pentru Ocrotirea Orfanilor de Război (creată la Iași în timpul Primului Război Mondial), Asociația pentru Emanciparea Civilă și Politică a Femeii Române. După război, în Brașov, s-a alăturat altor organizații: Invalizii de Război, Crucea Roșie, Profilaxia Tuberculozei, etc. A debutat cu traduceri din engleză și franceză în revista Meseriașul Român. A colaborat la revistele vremii: Universul literar, Tribuna, Vatra, Familia, Gazeta Femeii. A scris articole și proză politică sub pseudonim, a publicat volume de proză, dramaturgie și poezie: Note și impresiuni, Vacanții și Extaz. A tradus din Shakespeare, Goethe, Schiller, Harry Bernstein, etc. A fost una dintre puținele femei care a participat la scrierea Enciclopediei Române ASTRA. A fost distinsă cu Crucea Reginei Maria clasa I și Medalia Ferdinand I

 

Ziua Medicinei Militare

1862 – Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat actul de înființare a corpului de ofițeri sanitari

Prin Înaltul Decret Românesc nr. 4629/21 august 1862 a luat ființă Corpul Ofițerilor Sanitari din Armată, atestându-se astfel medicina militară ca element specializat pentru asigurarea sănătății efectivelor militare

 

1874 – S-a născut Ioan Bohociu

21 august 1874 Crăiești, Galați – 13 aprilie 1944 Vida, Ilfov

Compozitor și dirijor. A urmat Conservatorul București (1893–1897), perfecționându-se la Leipziger Konservatorium (1901–1903). În paralel a urmat Școala superioară de comerț și Facultatea de chimie din București. A fost profesor de muzică la Liceul de băieți „Vasile Alecsandri” din Galați, dirijor la corul Episcopiei din Galați, la corul și orchestra Societății de gimnastică din Galați, fondator și dirijor al Orchestrei simfonice din Galați. A dirijat Orchestra Ministerului Instrucțiunii Publice și Orchestra Sindicatului Muzical din București, precum și alte formații corale și instrumentale din țară. A cules folclor și a publicat studii, articole, memorialistică, polemici în Gazeta artelor. A compus muzică vocal-simfonică: Codrule, codruțule, baladă pe versuri de Mihai Eminescu, Cantata, concert religios; muzică simfonică: Poemă romantică, Simfonia Romantică în do major, Cântec de nuntă din Moldova; muzică de cameră: Olimpia, Preludiu pentru 2 violine și violă; muzică corală: Cântec de sirenă pe versuri de Mihai Eminescu, Rotungioare foi de plop pe versuri populare, Cântec de primăvară pe versuri de G. Tutoveanu; muzică vocală: Doina, Lino, Leano, Mărită-te mîndro, etc.

1875 – S-a născut Gheorghe Fințescu

21 august 1875, Craiova – 6 ianuarie 1948, Iași

Entomolog, profesor, membru al Societății entomologice a Franței, al Societății științifice și medicale din Rennes, al Societății entomologice din Brazilia. A urmat Facultatea de Științe din București (licențiat în 1895). A fost numit profesor suplinitor la Bârlad, s-a transferat, apoi, la Liceul Național din Iași, unde a rămas toată viața. A desfășurat o rodnică activitate didactică și științifică în domeniul entomologic, timp de peste 30 de ani, publicând circa 40 de lucrări. Notele și memoriile le-a publicat în Bulletin de la Société Zoologique de France, Insecta, Buletinul Agriculturii, Foaia Agricultorilor, etc. Din opera sa: Entomologie horticolă, Contribution à la biologie de l’hémiptère Capsus mali, Contribution à l’étude de la biologie d’Hyponomenta malinella en Roumanie, Fluturele Aporia crataegi în Iași

1896 – S-a născut Alexandru Pantazi

21 august 1896, Piatra Neamț – 4 noiembrie 1948, București

Matematician, profesor universitar, membru (din 1935) al Academiei de Științe din România. S-a înscris la Facultatea de Științe a Universității din București, secția Matematici (1914), dar a trebuit să-și întrerupă studiile, în timpul războiului, fiind mobilizat ca sublocotenent. După război, a luat licența în Matematici cu mențiunea foarte bine (1920) și a plecat imediat la Paris. A trecut din nou licența în Matematici, la Sorbona, apoi a obținut doctoratul în Matematici cu teza Sur applicabilitée projective des hypersurfaces développables, în care tratează o serie de generalizări ale unor rezultate găsite de profesorul său Elie Cartan, creator în domeniul Geometriei Proiective (1922). La revenirea în țară, a fost numit asistentul lui Gheorghe Țițeica, la Seminarul de Geometrie Analitică, simultan și actuar la Ministerul de Industrie și Comerț și profesor la Școala de Statistică și Actuariat. A fost, apoi suplinitor, apoi, prin concurs, titular la catedra de Geometrie Descriptivă și Geometrie Proiectivă la Școala Politehnică din București, unde a profesat până la încetarea sa din viață. A susținut și cursuri de Geometrie Analitică, Geometrie Superioară și un curs de Aplicații Geometrice ale Analizei la Universitatea din București, Algebră și Analiză la Școala Superioară CFR. După 1929, a fost membru al Gazetei Matematice și din delegația de conducere a acesteia. Ca membru al Societății Române de Științe, a fost secretar și redactor al buletinului societății, președinte al Societății Române de Matematici

1902 – S-a născut Paul Călinescu

21 august 1902, Galați – 25 martie 2000, București

Regizor și scenarist, unul dintre pionierii cinematografiei românești, autor al primelor filme de actualitate. A absolvit Academia comercială din București în anul 1930. A regizat 64 de filme artistice și documentare, pentru multe dintre ele participând la scenariu și/sau montaj, imagine. Dintre filmele sale: Grădinile Capitalei, Eforie 1934, Inaugurarea Arcului de Triumf, Bucuresti, orasul contrastelor, 10 Mai 1936, Piatra Craiului, Funeraliile Reginei Maria, Dansuri naționale, Cutremurul 1940, România înlupta contra bolșevismului, Romania 1945, Munții Făgăraș, Floarea reginei, Fantezie de toamnă, Toamna în deltă, Desfășurarea, Porto Franco, Titanic vals. A fost distins cu numeroase premii: Premiul I la Expoziția Universală de la Paris 1937 pentru Colțuri din România, Premiul filmului documentar la Festivalul internațional de artă cinematografică Venetia în 1939 pentru Țara Moților și în 1941 pentru România în lupta contra bolșevismului, Diploma de onoare a Festivalului international de la Karlovy Vary 1950 pentru Răsună Valea, Premiul ACIN (1977, 1984), Premiul UCIN (1992, 1996), etc.

Titanic vals Scenariul Tudor Mușatescu și Paul Călinescu, regia Paul Călinescu (1965)

1920 – S-a născut Marius Munteanu

21 august 1920, Murani, Timiș – 2005, Timișoara

Poet român în grai bănățean. Vreme de șase decenii, între 1936–2005, a susținut, cu deosebit talent, creația poetică scrisă și rostită în grai bănățean, dând o strălucire fără egal unei direcții unice în istoria literaturii române – literatura dialectală, existentă doar în Banat – direcție care, prin Marius Munteanu și prin creația sa deosebit de valoroasă, a dobândit o largă audiență în Banat și o recunoaștere pe plan național.

Dudu

Prăstă gard, prăstă cotarcă,

Prăstă cruce, prăstă casă,

Dăjghinat să lasă dudu –

Cloță verge dă mătasă.

De asemenea, a fost și un important susținător al valorilor culturale și morale ale poporului român, împotrivindu-se prin mijloace literare și jurnalistice dictaturii comuniste, având de suferit pentru aceasta. A colaborat la revistele Rînduri bănățene, Fruncea, Orizont și la ziarul timișorean Drapelul roșu

1925 – S-a născut Toma Caragiu

Argos Orestiko; 21 august 1925, Aetomilitsa, Konitsa, Grecia – 4 martie 1977, București

Unul dintre cei mai mari actori români, cu activitate bogată în teatru, TV și film. Provine dintr-o familie de aromâni stabiliți la Ploiești. A fost cooptat în trupa de teatru a liceului și a scris în revista liceului, Frământări. S-a înscris la Drept (1945), dar a abandonat și a intrat la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică București, clasa Victor Ion Popa. În vacanțe a susținut o muncă vie de animator cultural și, adunând în jurul său alți artiști a realizat spectacolul Take, Ianke și Cadîr de V.I. Popa, pe care l-a jucat la cinematograful Modern din Ploiești, apoi Trandafirii roșii de Zaharia Bârsan. Astfel a luat ființă nucleul denumit Brigada culturală Prahova, care s-a transformat în Teatrul Sindicatelor Unite (1947), din care se va naște Teatrul de Stat Ploiești (1949). Debutul pe scenă a fost la studioul Teatrului Național din Piața Amzei (1948) când, încă student în anul III, i s-a încredințat rolul unui scutier în piesa Toreadorul din Olmadopus. A interpretat cu precădere roluri de comedie, dar a jucat și în drame pe scenele Teatrului Național din București, Teatrului de Stat din Constanța, Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra” din București. A fost director al Teatrului de Stat din Ploiești (1953–1965). A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice” (1967). A murit în mod tragic, sub dărâmăturile blocului din București unde locuia, în cutremurul din 1977. Dintre piesele de teatru în care a jucat: O noapte furtunoasă, D’alecarnavalului, O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, Slugă la doi stapâni de Carlo Goldoni, Take, Ianke și Cadâr de Victor Ion Popa, Opera de trei parale de Bertolt Brecht, Macbeth de William Shakespeare, Interesul general de Aurel Baranga, Pygmalion de G.B. Shaw, Azilul de noapte de Maxim Gorki, Titanic vals de Tudor Mușatescu – pe care l-a și regizat. Din filmografie: Cartierul veseliei, Șeful sectorului suflete, Răpirea fecioarelor, Răzbunarea haiducilor, seria Brigada Diverse, Explozia, Actorul și sălbaticii, Nu filmăm să ne-amuzăm, Singurătatea florilor, Operațiunea Monstrul, Marele singuratic, etc.

Operațiunea Monstrul (1976)

1926 – S-a născut Mihai Constantinescu

21 august 1926, Pucioasa – 25 februarie 1987, București

Violonist de talie mondială și poet. La 15 ani a obținut Premiul european pentru vioară la Festivalul Internațional de la Weimer (1941). A absolvit Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, unde a urmat vioara cu profesorii Cecilia Nițulescu-Lupu și Vasile Filip, fiind remarcat și îndrumat chiar de George Enescu, cu care a concertat între anii 1942–1945. S-a bucurat de mare prețuire și peste hotare, în turneele făcute, începând din 1955, în Europa și în Orientul Îndepărtat. Debutul său literar a avut loc în anul 1968 în revista Tomis, iar cel editorial cu volumul Izvorulnopților albe, urmat de volumele: La porțile cuvântului, Liman virtual

Georg Friederich Handel – Sonta nr. 1 în La major Vioară: Mihai Constantinescu, Clavecin: Marta Joja

1927 – S-a născut Ion Ochinciuc

21 august 1927, Sculeni, Iași – 4 octombrie 2016, București

Prozator și dramaturg, membru titular în Uniunea Scriitorilor din România începând din anul 1970. După ce a frecventat doi ani cursurile Facultății de Construcții din Iași, a urmat Facultatea de Litere a Universității București, luându-și licența în 1953. A fost documentarist la Consiliul general ARLUS, redactor la Veac nou, șef de secție la redacția Publicațiilor românești pentru străinătate și ulterior șef de secție la Radio unde, mai bine de 20 de ani, a realizat emisiunea magazin duminicală De toate pentru toți, coordonând și emisiunea Radiomagazinul femeilor. A debutat în domeniul jurnalistic la Veac nou cu reportaje (1952), în domeniul literaturii, cu piesa de teatru Stânca Miresei în anul 1960, iar prima carte, romanul polițist Răzbunarea Ofeliei i-a fost publicat în 1967. S-a consacrat aproape integral prozei polițiste și de aventuri scriind romane: Îngerul Negru, Masca Burgundă, EgretaVioletă, Spada de Toledo, Eroul Necunoscut, Fotografia de Nuntă, Secrete În Alb Și Negru, Ispititoarele capcane; memoralistică: Jurnal Anapoda – Vol.l, Viața ca anecdotă – Jurnal anapoda Vol. II, Cine râde la urmă? Oameni și întâmplări – Jurnal anapoda Vol. III; povestiri: Noaptea Moțoganei, Umbra Zburătoare; dramaturgie: O navă pentru cer senin, Acțiunea Codalbul, Bumerang la purtător, Aventurile lui Leonardo

1928 – S-a născut Jean Constantin

Constantin Cornel Jean; 21 august 1928, Techirghiol – 26 mai 2010, Constanța

Actor de teatru, TV și film, considerat „maestrul comediei”. S-a născut într-o familie multietnică, „Mama mea era grecoaică venită cu părinții de la Salonic prin aproximativ 1880 și se numea Caliopi Stavreg Zaharia” iar tatăl „era român, Dumitru Jean, și era conductor arhitect”… „Eu mi-am jucat foarte bine rolurile de țigan și am convins etnia, șinu numai, că sunt de al lor”. A lucrat ca normator într-o fabrică din Constanța, unde a pus bazele unei brigăzi artistice. A debutat ca artist la Casa de Cultură din localitate, iar la sfârșitul anului 1957, a fost primit în nou-înființata secție de estradă din cadrul Teatrului de Stat Fantasio, unde a rămas angajat până la pensionare. A jucat în filme încă de la începutul anilor 1960, ajungând la circa 80 de filme, cum ar fi Baronul Ecluzei, Haiducii, Răzbunareahaiducilor,Zile de vară, Prea mic pentru un război atăt de mare, Secretul lui Bachus, Secretul lui Nemesis, În fiecare zi mi-e dor de tine, Punctul zero, Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii, devenind celebru în anii ’70, cu seria de filme de comedie BD – Brigada Diverse, dar și Nea Marin miliardar. Totodată, a fost foarte cunoscut și pentru rolul lui Ismail din Toate pânzele sus. A jucat și pe scena Teatrului Național București, în spectacolul O scrisoare pierdută, regizat de Radu Beligan. A primit premiul pentru întreaga activitate la Gala Premiilor Gopo din 2008, dar și premiul special pentru teatru de revistă, acordat de UNITER, în 2003. Cel care a fost considerat maestrul comediei a fost investit, în 2007, drept Cavaler de Malta al Ordinului Sf. Ioan de Ierusalim, într-o ceremonie desfășurată la Suceava. Consiliul Director al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România i-a acordat o clachetă de aur și o medalie jubiliară Magna cum Laudae (2003), iar UNITER i-a acordat premiul special pentru teatru de revistă

Ismail, Toate Pânzele sus

1930 – S-a născut Aurel Kostrakiewicz

21 august 1930 Cernăuți, România/Ucraina

Editor de imagine și operator de film, profesor universitar A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”, promoția 1954. A editat imaginea pentru: Globul de cristal, Un august în flăcări, Misterul luiHerodot, Vlad Țepeș, Sosesc păsările călătoare, Liceenii Rock ‘n’ Roll

Misterul lui Herodot (1976)

1931 – S-a născut Theodor „Fredy” Negrescu

21 august 1931, București – 16 iulie 2012, București

Inginer de sunet, „regele butoanelor de la Electrecord”, după Andrei Partoș. După trei ani la Radio, s-a angajat la Electrecord în 1956, unde a stat până la pensionare. A colaborat ca maestru de sunet cu Sfinx, Phoenix, Margareta Pâslaru, Iris, Celelalte Cuvinte, Dan Spătaru, Semnal M, Vali Sterian, Mircea Baniciu, Victor Socaciu, Johnny Răducanu, Holograf, Cargo, Aurelian Andreescu, Mircea Vintilă, Florian din Transilvania, Alexandru Andrieș, Nicu Alifantis etc.

1933 – S-a născut Constantin Mohanu

21 august 1933, Bumbuești–Boișoara, Vâlcea – 15 noiembrie 2006, București

Istoric literar, editor și folclorist. A studiat la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1953–1958). A obținut în 1989 titlul de Doctor în Filologie al Universității din București cu teza Jean Bart (Eugeniu Botez). Viața și opera. A fost redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, redactor principal la Editura pentru Literatură și redactor coordonator și șef de redacție la Editura Minerva, detașat instructor la Direcția editorială a Consiliului Culturii și Educației Socialiste și lector la Centrala Editorială. S-a ocupat cu valorificarea moștenirii literare românești, editând texte clasice și de folclor; a reeditat opera lui Ioan Slavici, teatrul, poezia, proza și memorialistica lui Victor Eftimiu, două volume de Scrieri ale lui Jean Bart, volumele Amintiri despre Eminescu de T.V. Ștefanelli și Scrisori către V. Alecsandri de Ion Ghica și a prefațat cărți de B.P. Hasdeu, Vasile Alecsandri, Ion Agârbiceanu, Vasile Voiculescu, Al. Odobescu și Petre Ispirescu. A debutat în presă în 1962, în Luceafărul, colaborând apoi cu articole de folclor și istorie literară în Gazeta literară, România literară, Luceafărul, Cronica, Manuscriptum, Adevărul literar și artistic, etc. A fost membru în colegiul de redacție al revistei Livres roumains și a fondat revista Izvorașul din Râmnicu Vâlcea. Din scrierile sale: Obiceiul colindatului în Țara Loviștei, Fântâna dorului. Poezii populare din Țara Loviștei, Victor Eftimiu, studiu monografic, etc.

1937 – S-a născut Ioana Drăgan

21 august 1937, București

Actriță de teatru și film. A urmat studii de tehnică cinematografică și a fost tehnician la laboratorul TVR. A devenit interpretă neprofesionistă și a debutat într-un rol de plan doi în Directorul nostru. A fost căsătorită cu regizorul Mircea Drăgan, care a lansat-o în prim plan. A jucat în filme ca: Directorul nostru, Neamul Șoimăreștilor, Războiul domnițelor, seria Brigada Diverse, Frații Jderi, Cuibul salamandrelor, Aurel Vlaicu, Plecarea Vlașinilor, Întoarcerea Vlașinilor, Chirița în Iași, etc.

Cuibul salamandrelor (1978)

1934 – A încetat din viață Ion Rusu Abrudeanu (14 decembrie 1870, Abrud-Sat, Alba – 21 august 1934, București)

Publicist, om politic, deputat și senator din Transilvania; a refuzat să se înroleze în armata austro-ungară și s-a refugiat în România, colaborând la mai multe publicații și a condus propria revistă, România ilustrată

1938 – Ultima sesiune a Consiliului permanent al Micii Antante

A avut loc la Bled (fosta Iugoslavie), în 21–22 august 1938, ultima întâlnire a Consiliului permanent al Micii Înțelegeri (Mica Antantă), pact politico-militar regional încheiat între România, Cehoslovacia și Iugoslavia, la inițiativa lui Nicolae Titulescu, pentru a asigura respectarea tratatelor de pace de la sfârșitul Primului Război Mondial, de a menține statu-quo-ul teritorial și de a crea un sistem de alianțe defensive. Pactul a fost destrămat după ocuparea Cehoslovaciei de către fasciști, în martie 1939

1939 – S-a născut Maria Bocșe

21 august 1939, Târgu Mureș – 20 august 2010

Etnolog, muzeolog, profesor. A studiat la la Facultatea de Filologie din Cluj, a fost apoi profesoară la liceele din Nucet și Ștei-Bihor, iar din 1963 a fost numită directoare a proaspăt înființatului Muzeu etnografic Beiuș, începutul unei cariere frumoase, pentru care a simțit chemare și vocație până la încetarea activității. A lucrat la Muzeul Banatului (Timișoara) și la Muzeul Țării Crișurilor (Oradea), participând, alături de mari etnologi români (Gh. Focșa, Ion Chelcea, Elena Secoșan, Nicolae Dunăre, Boris Zderciuc, Paul Petrescu, Cornel Irimie), la toate campaniile de cercetare organizate din sudul Banatului până în Maramureș și Țara Oașului. A fost apoi cercetător la Filiala clujeană a Academiei Române, participând la elaborarea monografiilor Țara Bârsei, Mocănimea Munților Apuseni, Culturatradițională din Sălaj, Monografia Zonei Bârgaielor, Zonele etnografice ale Clujului, etc. A avut și activitate publicistică, peste 700 de articole apărute în presa centrală și locală, zeci de emisiuni radio și apariții televizate

1941 – S-a născut Ilinca Tomoroveanu

21 august 1941, București – 2 mai 2019, București

Actriță de teatru, TV și film. A studiat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, promoția 1964 (clasa profesor Costache Antoniu, asistent Ion Cojar). A debutat în cinematografie în anul 1960, în filmul Mândrie (regia Marius Teodorescu), iar pe scenă în 1964, la Teatrul Național București în rolul Cristinei din piesa Moarteaunui artist, de Horia Lovinescu (regia Horea Popescu). După debut a avut o bogată carieră actoricească, jucând atât pe scena Teatrului Național din București, cât și în piese de teatru la Televiziunea Română sau în filme. Din anul 2005 a fost director adjunct artistic al Teatrului Național „Ion Luca Caragiale”, unde și-a continuat și cariera dramatică. A devenit membră a Uniunii Cineaștilor din România (UCIN), a Uniunii Teatrale din România (UNITER), a făcut parte și din senatul UNITER. A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor (2004). A fost nepoata poetului Octavian Goga, fiind președinte de onoare al Fundației Culturale Zilele Octavian Goga. Teatru: Moartea unui artist, de Horia Lovinescu, Să nu te joci cu dragostea, de Alfred de Musset, Vlaicu Vodă, de Alexandru Davila, Nuntă însângerată, de Federico Garcia Lorca, Apus de soare, de Barbu Ștefănescu Delavrancea, Să nu-ți faciprăvălie cu scară, de Eugen Barbu, Dulcea pasăre a tinereții, de Tennessee Williams, Cavoul de familie, de Pierre Chesnot, Jocul ielelor, de Camil Petrescu, Trilogia antică, după Euripide și Sofocle, regia Andrei Șerban, Cadavrul viu, de Lev N. Tolstoi; la TV: Gaițele, de Alexandru Kirițescu, Titanic vals, de Tudor Mușatescu, Bălcescu, de Camil Petrescu, etc. Film: O dragoste lungă de-o seară, La porțile pământului, Castelanii, RăzboiulDomnițelor, Dincolo de orizont, De-aș fi Peter Pan

O dragoste lungă de-o seară (1963)

1945 – A început Greva regală

Greva regală a fost declanșată de refuzul premierului – fapt fără precedent în istoria monarhiei din România – de a demisiona la cererea regelui. Suveranul, încurajat pe plan extern de semnale ale americanilor și englezilor și pe plan intern de partidele istorice, urmărea înlocuirea guvernului aservit intereselor Moscovei și ale comuniștilor cu unul de uniune națională, în care să fie reprezentate forțele democratice din țară. Regele Mihai I al României a refuzat să semneze actele Guvernului Petru Groza și să primească miniștrii în audiență. În toată această perioadă (21 august 1945–7 ianuarie 1946), Consiliul de Miniștri a continuat să funcționeze în ilegalitate. Prin grevă, Regele a invalidat de jure decretele Guvernului, refuzând să le sancționeze și să le promulge prin semnătura sa. Conform Constituției democratice din 29 Martie 1923, în vigoare la acea dată, un act putea dobândi putere de lege numai prin acordul tuturor celor trei ramuri ale puterii legiuitoare: Senatul, Adunarea Deputaților și Regele, iar acesta din urmă „poate refuza sancțiunea sa

1954 – S-a născut Marcel Lupșe

21 august 1954, în Dej

Pictor, membru (din 1989), președinte al Consiliului de Onoare (2000–2004) al Uniunii Artiștilor Plastici (UAP). A absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu”, la clasa profesorului Vasile Crișan, în 1979, devenind Doctor în Arte Plastice la Universitatea de Arte și Design, Cluj-Napoca, în 1989. Începând cu anul 1979, a participat la expozițiile organizate de filiala Cluj și apoi filiala Cluj–Bistrița–Zalău a UAP. Din 1994 este profesor și din 1998, șef de catedră la Liceul de Arte Plastice „Corneliu Baba” din Bistrița. A expus pictură, desen, în peste 100 de expoziții de grup în țară și peste hotare, participând anual la simpozioane și tabere de artă plastică naționale și internaționale. De asemenea, a organizat numeroase expoziții personale, lucrările sale figurând în muzee și colecții particulare din România, Austria, Belgia, Bulgaria, Canada, Danemarca, Elveția, Franța, Germania, Italia, Israel, Japonia, Luxemburg, Republica Moldova, Olanda, Polonia, SUA, Suedia, Turcia, Ungaria. A obținut numeroase premii și distincții, între care: Premiul pentru pictură al saloanelor „Liviu Rebreanu” Bistrița (1997), Ordinul Național Serviciul Credincios în rang de cavaler (2000), Premiul pentru pictură al Saloanelor Moldovei, Chișinău (2001), Premiul „Lascăr Vorel” pentru pictură al Bienalei ”Lascăr Vorel”, Piatra Neamț 2005, Premiul UAP – Pictură, Bienala de Artă Plastică „Lascăr Vorel”, Piatra Neamț 2009. Biografie ilustrată

1955 – Prima emisiune experimentală de televiziune în România

Prima emisiune de televiziune din România care se apropie cât de cât de conceptul actual al înțelesului de emisiune, a fost realizată în 1937 la Facultatea de Științe din București în cadrul unor demonstrații publice. La 21 august 1955, la ora 20.00, au început transmisiunile experimentale regulate de filme și cronici de actualități făcute de o echipa condusă de inginerul Alexandru Spătaru. Astfel, de la Poșta Vitan din București au plecat primele imagini grație unui emițător de numai 400 W și a unei instalații de telecinema, construite prin forțe proprii de către inginerii români. Emisiunile se derulau la început doar sâmbăta, ca mai apoi să fie extinse și în cursul săptămânii, concomitent mărindu-se și puterea emițătorului. Oficial însă, prima emisiune profesionistă de televiziune din România a avut loc în noaptea de 31 decembrie 1956/1 ianuarie 1957, din primul sediu al Televiziunii, din str. Molière nr. 2. Montajul regiei de emisie, al antenei și al emițătorului cu o putere de 15 KW pentru imagine și 7,5 KW pentru sunet pe Casa Scânteii s-au încheiat la 14 decembrie 1956

1965 – A fost proclamată Republica Socialistă România

Marea Adunare Națională, întrunită în sesiune extraordinară la 21 august 1965, a adoptat Constituția Republicii Socialiste România, care a proclamat Republica Socialistă România (RSR) – denumirea oficială purtată de statul român în a doua parte a perioadei comuniste a țării (1965–1989), după ce inițial se numise Republica Populară Română. Imnul RSR era Trei culori

1968 – Trupele Pactului de la Varșovia, cu excepția României, au invadat Cehoslovacia

Un atac fără precedent, cu scopul de a pune capăt Primăverii de la Praga – o perioadă de libertate politică din Cehoslovacia, începută în primăvara lui 1968, când a venit la putere Alexander Dubček. În noaptea de 20/21 august, forțe militare din Uniunea Sovietică, RDG, Polonia, Ungaria și Bulgaria au invadat Cehoslovacia. Între 5.000 și 7.000 de tancuri sovietice au ocupat străzile, ele fiind acompaniate de un număr mare de trupe. 72 de cehi și slovaci au fost uciși și sute au fost răniți.

Momentul a fost folosit intens în scopuri poiticianiste de Nicolae Ceaușescu. La București s-a desfășurat un uriaș miting de protest împotriva ocupării Cehoslovaciei, la care au participat peste 100.000 de cetățeni ai Capitalei. România a condamnat public invazia sovietica și a trecut la înarmarea populației, ca raspuns la posibilele represalii sovietice

Tensiune politică (1968) British Pathé

1969 – Decretul nr. 590/21 august 1969 pentru înființarea Academiei de Științe Medicale

For științific cu sarcina să contribuie la dezvoltarea științelor medicale și la promovarea ocrotirii sănătății populației din Republica Socialistă România, cu scopul coordonării unitare a cercetării științifice medicale

1978 – A fost inaugurat oficial Muzeul Colecțiilor de Artă din București

Inaugurat oficial pe 21 august 1978 ca secție a Muzeului Național de Artă al României, Muzeul Colecțiilor de Artă reunește donațiile făcute de-a lungul anilor de colecționari cu merite deosebite în păstrarea unui valoros patrimoniu artistic. Este găzduit în clădirea fostului Palat Romanit, de pe Calea Victoriei, nr. 111. Conține 44 de colecții donate statului român începând cu 1927 de către familiile: Hurmuz Aznavorian, Dumitru și Maria Ștefănescu, Josefina și Eugen Taru, Emanoil Romulus Anca și Ortansa Dinulescu Anca, Mircea Petrescu și Artemiza Petrescu, Sică Alexandrescu, Clara și Anatol E. Baconsky, Sorin Schachter, Céline Emilian Marcu Beza – Hortensia și Vasile Beza, Alexandra și Barbu Slătineanu, etc. A funcționat până în 1986, fiind redeschis circuitului public la sfârșitul anului 2003

1990 – A încetat din viață Al. Cerna-Rădulescu (10 ianuarie 1920, Stănești, Vâlcea – 21 august 1990, București)

Poet, eseist și traducător

1991 – A încetat din viață Eugen Jebeleanu (24 aprilie 1911, Câmpina – 21 august 1991, București)

Poet, publicist și traducător, laureat al premiilor Etna Taormina (de poezie, Italia) și al premiului Herder (Austria), membru titular al Academiei Române

1992 – A încetat din viață Constantin D. Papastate (26 februarie 1907, Pitești – 21 august 1992, Craiova)

Istoric literar, poet, profesor universitar

2003 – A încetat din viață Radu Gheciu (12 martie 1932, București – 21 august 2003, București)

Muzicolog și critic muzical, director artistic adjunct la Filarmonica „George Enescu”, director artistic al Agenției Artexim-Romstar București, director artistic adjunct la Opera Română din București

2008 – A încetat din viață Iosif Constantin Drăgan (20 iunie 1917, Lugoj – 21 august 2008, Palma de Mallorca)

Istoric, autor, om de afaceri român stabilit în Italia, a scos buletinul istoric Noi tracii

2012 – Al doilea referendum pentru demiterea președintelui României a fost invalidat

La 6 iulie 2012, Parlamentul a votat în favoarea suspendării lui Traian Băsescu, în vederea ținerii unui referendum care să decidă sau nu demiterea din funcție. A urmat o serie de măsuri: revocarea din funcție a Avocatului Poporului, înlocuirea prin votul plenului a Președintelui Senatului și a Președintelui Camerei Deputaților. Referendumul s-a ținut în 29 iulie. După 23 de zile de la referendumul pentru demiterea președintelui României, Curtea Constituțională s-a pronunțat, pe 21 august 2012, în privința invalidării referendumului, constatând, cu 6 voturi contra 3, că referendumul nu a întrunit cvorumul necesar. Pe 27 august 2012 această decizie a fost publicată în Monitorul Oficial

2012 – A încetat din viață Maria Simionescu (n. 13 octombrie 1927, Cosmești, Galați – d. 21 august 2012, București)

Antrenoare federală și arbitră de gimnastică, vicepreședinta Federației Române de Gimnastică, fondatoare (împreună cu soțul său, Gheorghe Simionescu) a Liceului de Cultură Generală cu Program Special de Gimnastică din Onești

2016 – A încetat din viață Marin Moraru (31 ianuarie 1937, București – 21 august 2016, București)

Actor de teatru și film, a jucat pe scenele de la Teatrul Tineretului, Teatrul de Comedie, Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”, Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”, a predat la I.A.T.C. București

2014 – A încetat din viață Toma Popescu (n. 2 ianuarie 1954, Timișoara, România – d. 21 august 2014)

Tenor și un profesor renumit în Europa, solist al Operei din Timișoara

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #istoriaRomaniei #EparhiaChișinăuluișiHotinului #LegiuireaCaragea #ConstantinBacalbașa #MariaBăiulescu #ZiuaMedicineiMilitare #IoanBohociu #GheorgheFințescu #AlexandruPantazi #PaulCălinescu #MariusMunteanu #TomaCaragiu #MihaiConstantinescu #IonOchinciuc #JeanConstantin #AurelKostrakiewicz #FredyNegrescu #ConstantinMohanu #IoanaDrăgan #MariaBocșe #IlincaTomoroveanu #Grevaregală #MarcelLupșe #PrimaemisiuneTV #RepublicaSocialistăRomânia #MuzeulColecțiilordeArtă

0 comentarii la „21 August în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: