Istoria României România frumoasă Today's Memory

26 August în istoria românilor

Foto: S-a terminat construcția căii ferate Giurgiu–București


1510 – A ieșit de sub tipar Octoihul lui Macarie

Octoihul este o carte bisericească destinată cultului ortodox, care cuprinde cântările fiecărei zile din săptămână pe opt glasuri (tonuri), fiecărei săptămâni consacrându-i-se succesiv câte un glas, compus de teologul bizantin Ioan Damaschinul în secolul VIII. Cel mai vechi octoih, în manuscris copiat, pe teritoriul României, în limba slavonă, datează din secolul XIII, Octoihul de la Caransebeș (adus din Moldova). Cel mai vechi octoih tipărit, în aceeași limbă, care se numără și printre primele tipărituri din România, este Octoihul lui Macarie. Tipărit din porunca lui „Io Vlad Voevod și stăpânitor întregei Țeri a Ungro-Vlahiei și a celor de lângă Dunăre în anul 7018 [1510], ostenindu-se întru acesta ieromonachul Macarie” din Târgoviște. Nu s-a păstrat nici un exemplar, descrierea Octoihului apare făcută de către rusul Karataev, care menționează că un exemplar al acestuia s-ar afla la muntele Atos, în Biblioteca Mănăstirii Hilindar

1826 – Ultima execuție publică la București

După înăbușirea Revoluției de la 1821 și reinstaurarea domniilor pământene, s-a urmărit, vreme de aproape 15 ani, prinderea și condamnarea ori uciderea tuturor celor care participaseră la rebeliune, chiar Grigore al IV-lea Ghica supraveghind operațiunea. Ghiță Cuțui și Simion Mehedințeanu au fost capii răscoalei din Oltenia. Au căzut în plasa oamenilor domnitorului, fiind arestați în primăvara lui 1826. Pe 26 august, au fost spânzurați la capul Podului Târgului de Afară (Calea Moșilor), iar a doua zi, trei dintre tovarășii lui Cuțui au fost plimbați „cu pieile goale” prin târg și bătuți, după care au fost trimiși la ocnă. Pedeapsa cu moartea a fost desființată de Regulamentul Organic, în iulie 1831

1834 – Încoronarea lui Mihail Sturdza, întâiul domn „regulamentar” al Moldovei

Mihail Sturdza (24 aprilie 1794, Iași, Moldova – 8 mai 1884, Paris, Republica Franceză) a fost domnitor al Moldovei între aprilie 1834–iunie 1849, fiind înscăunat cu fast la 26 august. Cu acordul Imperiului otoman – putere suzerană – și cel al Rusiei – putere protectoare a Țărilor Române după tratatul de la Kuciuk Kainargi – alegerea lui Mihail Sturza s-a făcut pe baza prevederilor din Regulamentul organic al Moldovei, devenind unul din cei doi primi suverani care au domnit asupra Țărilor Române ca monarhi cu atribuții și prerogative definite constituțional. Domnia sa

Festivitățile prilejuite de înscăunarea lui Mihail Sturdza

A avut loc reprezentația dramei Dragoș, întâiul domn suveran al Moldovei, prima lucrare dramatică românească inspirată din istoria națională, scrisă de Gheorghe Asachi, pe muzica Elenei Asachi.

Totodată, au avut loc primele încercări de navigație aeriană, Gazeta Albina românească relatând că „s-a slobozit un mare glob aerostaticesc”, iar după ce „s-au ridicat la oarecare înălțime”, din el s-au împrăștiat foi cu versuri festive

1861 – Înființarea Direcției stabilimentelor de material de artilerie

A fost emis Înaltul ordin de zi nr. 254/26 august 1861 al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în baza unui raport elaborat de ministrul de război Ion Ghica, pentru centralizarea „atelierelor, fabricilor de pulbere, capsulăria și fonderia din diferite părți ale țării, sub numirea de Direcția stabilimentelor de materiale ale artileriei”. Construcția și organizarea stabilimentelor a fost realizată sub mandatul ministrului de război Ioan Emanoil Florescu. A fost actul de naștere al industriei românești de armament

1868 – Înființarea revistei Analele Societății Academice Române

La data de 26 august/7 septembrie s-a aprobat înființarea Analelor Societății Academice Române, publicație care a apărut de atunci până în prezent neîntrerupt

 

1869 – S-a terminat construcția căii ferate Giurgiu–București

Construcția primei căi ferate de pe teritoriul vechiului Regat a fost concesionată în 1865 asociației J.T. Barkley & J. Staniforth, care a lucrat, cu o întrerupere între februarie 1866–aprilie 1867, până în august 1869. Linia a fost terminată la 26 august/7 septembrie 1869, când, cu o lună și jumătate înainte de inaugurarea oficială, din Gara Filaret a plecat primul tren spre Giurgiu, având ca pasager pe Principele Suveran

1876 – S-a născut Marius Sturza

26 august 1876, Șepreuș, Arad – 26 iulie 1954, Cluj

Medic, profesor universitar, membru de onoare (din 1938) al Academiei Române. A studiat la Facultatea de Medicină din Viena, la îndemnul unchiului său, doctorul Ioan Hozan, medic-șef la cunoscutul stabiliment balnear Gräfenberg din Silezia, unde a petrecut vacanțele lucrând efectiv la stabilimentele de hidroterapie de acolo; s-a perfecționat încă de timpuriu în fizioterapie. La puțină vreme după ce a fost promovat doctor în medicină (iunie 1901), a preluat conducerea Sanatoriului de fizioterapie Wällischhof. Aici, Sturza a fost cel de-al treilea specialist din Europa care a aplicat și perfecționat cura de aer liber în cabane, băile de aer și de soare, cu rezultate notabile. A instalat aici toate cele necesare pentru hidroterapie, electroterapie și termoterapie. În anul 1910, a introdus chiar și tratamentul cu emanații de radiu, ceea ce a făcut din Wällischhof cel mai complet utilat sanatoriu de fizioterapie din Austria. După prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, în 1918, s-a întors în Transilvania, la Sibiu, unde a fost numit consilier de resort, intrând în administrația și organizarea sanitară; în 1922 a preluat conducerea stațiunii balneare Sovata. A pus bazele balneologiei în România, a participat la organizarea primului congres de balneologie din țara noastră, prilej cu care s-a înființat Societatea de Hidrologie Medicală și Climatologie, sub conducerea generalului dr. N. Vicol. În 1928, a contribuit la buna desfășurare a congresului internațional de talasoterapie, prezidat de prof. dr. Anibal Teohari. A fost profesor de balneologie la universitățile din Cluj și din București, inițiind în România învățământul și studiul complex al balneologiei, hidroterapiei, fizioterapiei și climatologiei medicale

1886 – S-a născut Alexandru D. Rădulescu

26 august 1886, Focșani – 11 aprilie 1979, București

Medic chirurg și scriitor, membru titular (din 1955) al Academiei Române. A urmat studii universitare medicale la București, unde, în 1914 și-a susținut teza de doctorat cu titlul Un procedeu simplu de gastro-enterostomie și enteroanastamoză fără deschiderea prealabilă a organelor cavitare. A fost medic la CFR, preparator la Clinica II Chirurgie din București, adjunct al Directorului Clinicii de Chirurgie de la facultatea de Medicină din Cluj, medic primar și director al Spitalului de Chirurgie Infantilă din Cluj, medic la Spitalul de Ortopedie și Tuberculoză Chirurgicală din București. În timpul Războiului de Reîntregire a fost medic chirurg la Spitalul de Campanie nr. 5. În 1921 a înființat la Cluj, pentru prima dată în România, Spitalul de Ortopedie, unitate model care cuprindea, pe lângă obișnuitele paturi, și un atelier de protezare, precum și o secție de recuperare funcțională. A fost fondatorul Revistei de ortopedie și chirurgie infantilă (1927) și al Societății Române de Ortopedie (1931), inaugurând o serie de procedee operatorii originale descrise în lucrări ca: Greffes et transplants osseux chez I’homme, Ortopedie chirurgicală, Artroplastia, Scoliozele, Transplanturi și grefe osoase și cartilaginoase, etc. A publicat literatură cu numele adevărat sau cu pseudonimul Furpa Sera: Bătea un vânt de nebunie, Surprinși în intimitate, Trebuie să înving, etc.

1888 – S-a născut Constantin Pantazi

26 august 1888, Călărași – 23 ianuarie 1958, închisoarea Râmnicu Sărat

General de armată și ministru al apărării, unul din cei mai fideli adepți ai generalului Ion Antonescu. A fost general de divizie (din 1940), subsecretar de stat la Ministerul Apărării Naționale, subsecretar de Stat al Armatei de Uscat, ministru secretar de stat al apărării naționale în perioada 23 ianuarie 1942–23 august 1944. A fost arestat la 23 august 1944 și judecat în lotul Antonescu, acuzați că „prin activitatea lor în funcțiunile sau comenzile ce au avut, au sprijinit conducerea politico-militară a Mareșalului Antonescu Ioan, contribuind astfel la dezastrul Armatei”. Condamnat la moarte, pentru crime de război, Petru Groza i-a comutat pedeapsa în muncă silnică pe viață, în timp ce era dus spre locul de execuție

1894 – S-a născut Aura Buzescu

Aura Almăjan; 26 august 1894, Caransebeș – 22 decembrie 1992, București

Actriță de teatru și regizoare. După ce a studiat cu Lucia Sturdza Bulandra, a debutat artistic în 1914, la Compania Bulandra. A lucrat după Primul Război Mondial la Compania Excelsior.

În cei aproape 80 de ani de carieră, a interpretat zeci de roluri memorabile dintre care: Serge din Ana Karenina de Lev Tolstoi, Mira din Meșterul Manole de Lucian Blaga, Hedda Gabler din piesa cu același nume de Henrik Ibsen sau rolul principal din piesa Ifigenia în Aulida de Mircea Eliade. În anii 1950 a fost profesoară la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, unde i-a avut ca studenți printre alții pe Mircea Albulescu, Gina Patrichi și Victor Rebengiuc. A regizat, printre altele, piesele Bălcescu de Camil Petrescu (1955) și Citadela sfărâmată de Horia Lovinescu (1955). A fost distinsă cu Ordinul Muncii Clasa I (1953) „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă” și cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice”. A primit si titlul de Artistă a a Poporului. A fost căsătorită cu Alexandru Buzescu, fruntaș liberal, economist de meserie, a administrat investițiile Brătienilor. Acesta a construit casa din Grădina Icoanei, lipită de Teatrul Luciei Sturza Bulandra, în care artista a locuit. Se spunea că: „Atunci cand juca Aura pe scenă, senzația era că s-au oprit troleibuzele pe Magheru” (Florin Zamfirescu, într-un interviu la TVR)

Eugene O`Neill – Dincolo de zare (1957)

1902 – S-a născut Alexandru Priadcencu

26 august 1902, Chișinău – 26 iulie 1981, București

Inginer agronom din Republica Moldova, membru corespondent (din 1952) al Academiei Române. A efectuat lucrări de ameliorare a plantelor și de genetică, fiind creator al unor soiuri de ovăz, orz, porumb și grâu A fost primul cercetător român care a inițiat lucrări de citologie. Din scrierile sale: Cele mai bune soiuri de grâu de primăvară pentru România. Porumbul. Studiu monografic, Studiul citogenetic al formelor perene de grâu x pir

1928 – A încetat din viață Iosif Popovici (16 februarie 1876, Cliciova județul Timiș – 26 august 1928, Cluj)

Lingvist, specialist în slavistică, în fonetică și dialectologie

1934 – S-a născut Ioan Caproșu

26 august 1934, Mitoc, Dorohoi/Botoșani

Istoric, medievist și profesor universitar, membru de onoare (din 2012) al Academiei Române. A absolvit cursurile Facultății de Istorie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. După absolvirea facultății, a rămas în cercetare la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași, pentru a trece apoi in învățământul superior, astăzi având gradul de profesor universitar. A devenit specialist în istorie economică. În anul 1979 a obținut titlul științific de Doctor în Istorie cu teza Camăta în Moldova, până la mijlocul secolului al XVIII-lea. În anul 1975, a fost distins cu premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române; a fost cooptat în Comitetul național de redacție al colecției Documenta Romaniae Historica. În anul 1990, Academia i-a acordat premiul „B.P. Hașdeu” pentru volumul I din Monumenta linguae dacoromanorum. Biblia 1688, Pars I, Genesis, (1988, editat cu Vasile Arvinte). Lucrări semnificative: Iașii vechilor zidiri. Până la 1821 (în colaborare cu Dan Bădărău), O istorie a Moldovei prin relațiile de credit. Până la mijlocul secolului al XVIII-lea, Documente privitoare la istoria orașului Iași (1408–1790) (10 vol.) și mai multe volume din seria A, Moldova a colecției Documenta Romaniae Historica

1935 – A încetat din viață Sarmiza Bilcescu (Bilcescu-Alimănișteanu, 27 aprilie 1867, București – 26 august 1935)

Prima româncă avocat, prima femeie din Europa care a obținut licența în drept la Universitatea din Paris și prima femeie din lume doctor în drept

1936 – S-a născut Victor Radovici

26 august 1936 – 18 ianuarie 2013, București

Actor și regizor, unul dintre fondatorii Teatrului Excelsior. Primul succes în teatru l-a avut în 1953, cu spectacolul Nota zero la purtare. A absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică în 1959. A făcut parte din grupul care a fondat cu mare entuziasm Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. S-a remarcat pe scena din Piatra Neamț în Nunta lui Figaro și Vicleniile lui Scapin. Timp de patru ani a jucat la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești, iar din 1964 s-a dedicat teatrului pentru copii, atât ca actor, cât și ca regizor. În 1984 a devenit director adjunct artistic la Teatrul „Ion Creangă”, iar în 1990 l-a urmat pe maestrul Ion Lucian la nou înfințatul Teatru Excelsior, fiind director adjunct. Aici a jucat și regizat zeci de spectacole dintre care: Nu treziți un copil care visează, Cocoșelul neascultător (unde a semnat regia alături de Ion Lucian), Căpitanul Val-Vârtej și vasul-fantomă, Degețica, Fetița cu chibrituri (ultimele două spectacole poartă semnătura sa regizorală). A făcut cu Teatrul Excelsior turnee în Franța, Japonia, Canada, Belgia, Elveția, SUA. A fost și un profesor eminent, fiind îndrumătorul mai multor generații de actori la Facultatea de Arte a Universității Hyperion. De altfel, opt dintre actorii promoției 2001 au devenit actorii Teatrului Excelsior.

Vedetele și fanii lor – Victor Radovici [TVRM 2009]

1939 – Solicitarea statului polonez de tranzitare de material de război prin România

În condițiile în care se contura perspectiva apropiată a războiului, la 26 august 1939, Marele Stat Major polon a cerut, prin atașatul militar la București, sprijinul guvernului român pentru tranzitul de materiale de război prin România. Guvernul român a aprobat cererea, Marele Stat Major Român desemnând, pentru satisfacerea solicitării poloneze, portul Galați. Acest fapt a atras, la 31 august, protestul ferm al ambasadorului german la București, Wilhelm Fabricius, respins de primul ministru, Armand Călinescu și de regele Carol al II-lea. O nouă cerere de tranzit a 5.000 kg material de război spre Polonia a fost făcută de ministrul englez Hoare la 1 septembrie

1940 – S-a născut Ioan Dumitrache

26 august 1940, Dârmănești, Argeș

Inginer energetician, profesor universitar, membru titular (din 2017) al Academiei Române și membru titular al Academiei de Științe Tehnice din România. A urmat cursurile Facultății Energetică la Institutul Politehnic București, absolvit în 1962, susținând în 1970 doctoratul în specialitatea Automatizări în Sisteme Electrice. A fost profesor la UPB (din 1982), visiting professor la Oklahoma State University, TU – Vienna, TUH Darmstadt, Magdeburg, Iowa University, Hannover Technical University, Valencia University, etc. A fost autor a peste 250 de lucrări, publicate în jurnale tehnice și volume ale unor conferințe importante, a 14 volume – trei din ele fiind publicate în străinătate: Intelligent Manufacturing Systems, Supplementary Ways for Improving International Stability, Large Scale Systems: Theory and Applications, fiind totodată membru fondator și președinte al Societății Române de Bioinginerie și Biotehnologie, membru fondator al Societății Române de Automatică și Informatică Tehnică, etc.

1946 – A încetat din viață Livia Maiorescu-Dymsza (28 martie 1863 – 26 august 1946)

Scriitoare, traducătoare, domnișoară de onoare a Reginei Elisabeta, fiica lui Titu Maiorescu și Clara Kremnitz

1947 – S-a născut Nicolae Dobrin

26 august 1947, Pitești – 26 octombrie 2007, Pitești

Fotbalist și antrenor de fotbal, maestru emerit al sportului. A debutat în prima divizie la vârsta de 14 ani și 10 luni, într-un meci Știința Cluj–Dinamo Pitești, dând dovadă de calități tehnico-tactice deosebite. A evoluat pe post de mijlocaș ofensiv, aproape întreaga sa carieră, pentru echipa FC Argeș Pitești, cu care a câștigat două titluri de campion național, în 1972 și 1979. În echipa națională a debutat la vârsta de 19 ani, în 1966, cu ocazia meciului RFG–România. A îmbrăcat tricoul naționalei României de 48 de ori, marcând pentru aceasta de șase ori. S-a calificat, împreună cu echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de fotbal din Mexic, 1970. Istoria fotbalului românesc îl reține ca unul din cei mai mari fotbaliști români, un maestru al driblingului și al fentei, un model în executarea paselor și a loviturilor libere. A fost ales de trei ori cel mai bun fotbalist al României, în anii 1966, 1967 și 1971

1947 – S-a născut Mariana Ionescu

26 august 1947, Amaru, județul Buzău – 3 iulie 2015, București

Prozatoare, poetă și critic literar. A studiat la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1965-1970), beneficiind de o bursă de specializare la Paris, iar în anul 1981 a obținut titlul de Doctor în Filologie cu teza Proza lui Tudor Arghezi, care a constituit baza cărții Ochiul ciclopului. Tudor Arghezi, prozatorul, publicată în același an. A fost redactor și redactor-șef la Editura Eminescu din București, îngrijind publicarea unor ediții din opera lui Tudor Arghezi, Ioan Al. Brătescu-Voinești, Liviu Rebreanu și Zaharia Stancu; redactor-șef al revistei Universul cărții. A debutat în critica literară în 1971 cu articolul Note despre „Cartea nunții” de G. Călinescu, publicat în revista Ramuri. A colaborat cu cronici și studii literare la Radio România și la publicații de specialitate: Luceafărul, Steaua, România literară, Ateneu, Orizont, Viața românească, Contemporanul – Ideea europeană, Litere, ProSaeculum, Cahiers roumains d’études littéraires, etc. Volumul de debut Artă și aspirație (1977) conținea mai multe studii critice și eseuri consacrate universului imaginar plăsmuit de prozatorii contemporani, Tudor Arghezi, George Călinescu, Zaharia Stancu și Laurențiu Fulga. A publicat volume de eseuri și critică literară: Introducere în opera lui Zaharia Stancu, Interviu cu înger și maimuță, Nostalgia himerei; nuvele, romane: Două părți cal și una vizitiu, Exerciții de fidelitate, Geografie cu îngeri. Jurnal fabulatoriu, Jocuri și zile, Muritorii de rând; poezie: Umărul de argint/Cette épaule en argent, Acrobație diurnă și alte închipuiri, Alter-ego cu flori galbene, Pulbere îndrăgostită de cuvinte, etc.

1953 – S-a născut Ion Simuț

26 august 1953, Hotar, Bihor

Critic și istoric literar, publicist și profesor universitar. A urmat Facultatea de Filologie, secția Română-Franceză, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, absolvită în 1978. În timpul studenției a fost redactor și cronicar literar la revista Echinox. După terminarea facultății a fost profesor de Limba franceză în satul natal, redactor la revista Familia (Oradea). A devenit Doctor în Filologie cu o teză despre Liviu Rebreanu (1997). A fost cadru didactic universitar, apoi profesor la Facultatea de Litere a Universității din Oradea. A debutat publicistic în Echinox cu un eseu despre Mircea Iorgulescu (1975). A colaborat cu articole și cronici literare la revistele Steaua, Tribuna, Vatra, România literară, Luceafărul, Cuvântul, Convorbiri literare, Apostrof, etc. A debutat editorial cu volumul de critică literară Diferența specifică (1982). Este prezent cu articole în volumele colective Ceasuri de seară cu Ion Agârbiceanu, Liviu Rebreanu după un veac, Portret de grup cu Ioana Em. Petrescu, Canon și canonizare, precum și în Dicționarul scriitorilor români (vol. I-IV), Dicționarul esențial al scriitorilor români, etc. Din volumele sale publicate: Revizuiri, Confesiunile unui opinioman, Critica de tranziție, Arena actualității. Confidențe, Reabilitarea ficțiunii, Europenitatea romanului românesc contemporan, Literaturile române postbelice, etc.

1955 – S-a născut Emil Hurezeanu

26 august 1955, Sibiu

Scriitor, poet, eseist, jurnalist. A urmat cursurile Facultății de Drept din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” (1975–1979). În studenție a devenit redactor la revista Echinox, iar din 1978 a ocupat postul de secretar de redacție, publicând poezii și critică literară. După terminarea facultății, în 1979, și-a adunat poeziile în volumul Lecția de anatomie, apărut la Editura Dacia din Cluj și distins un an mai târziu cu Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor. Tot în timpul studiilor a fost membru fondator al trupei de teatru Ars Amatoria, jucând în câteva piese care parodiau sistemul. În anul 1983, s-a stabilit în Germania unde a primit azil politic, devenind director al secției române a postului de radio Deutsche Welle din Köln (1995–2002). După reîntoarcerea în România, s-a remarcat ca realizator de televiziune și comentator pe subiecte politice, a publicat două volume de eseuri politice, Între câine și lup și Cutia neagră. În prezent este ambasador la Berlin

1972 – Au început Jocurile Olimpice de vară de la München

A XX-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la München, în Germania de Vest, în perioada 26 august–11 septembrie 1972. Au participat 121 de țări și 7.124 de sportivi. Jocurile Olimpice au fost umbrite de răpirea și uciderea a 11 atleți israelieni de către organizația teroristă palestiniană Black September. România, cu 16 medalii – 3 de aur (Ivan Patzaichin—kaiac canoe; Gheorghe Berceanu—lupte greco-romane; Nicolae Martinescu—lupte greco-romane), 6 de argint și 7 de bronz – a ocupat poziția a 13-a în clasamentul pe medalii

1975 – A încetat din viață Grigore Eliescu (25 ianuarie 1898, București – 26 august 1975, București)

Entomolog, silvicultor și naturalist, doctor docent în științe biologice, membru corespondent al Academiei Române

1979 – S-a născut Domnica Drumea

26 august 1979, Râmnicu-Vâlcea

Poetă și traducătoare. În 2002 a absolvit Facultatea de Litere din cadrul Universității București, secția Română-Engleză. În anul 2000 a înființat, împreuna cu Marius Ianuș, soțul său, cenaclul Litere 2000, iar în 2002 revista Fracturi. A debutat în 2003 cu volumul Crize, iar în 2009 a publicat volumul Not for sale

1983 – A încetat din viață Matei G. Marinescu (1/13 aprilie 1903, București – 26 august 1983, București)

Inginer, membru titular al Academiei de Științe din România, membru corespondent al Academiei Române; a inventat microfonul multicelular (brevetat în țară și în străinătate)

1988 – S-a născut Cristina Neagu

26 august 1988, București

Jucătoare de handbal profesionistă. A fost desemnată cea mai valoroasă jucătoare a lumii la Campionatul European de Junioare din Austria, din 2005, unde echipa României a câștigat medalia de argint, a câștigat medalia de bronz cu naționala de tineret la Campionatul Mondial de Tineret de la Sherbrooke, Canada, din 2006, fiind desemnată din nou cea mai valoroasă jucătoare a lumii la categoria respectivă, apoi medalia de bronz la Campionatului European de Junioare de la Izmir, în 2007. A jucat la Rulmentul Brașov, Oltchim Vâlcea, ŽRK Budućnost Muntenegru, fiind în prezent legitimată la CSM București. A fost desemnată de către Federația Internațională de Handbal (IHF) cea mai bună jucătoare din lume în 2010, 2015, 2016

1990 – S-a născut Irina Begu

26 august 1990, București

Jucătoare de tenis. A câștigat turneele WTA de la Tașkent (2012), Seul (2015) și Florianopolis (2016). Cea mai bună poziție ocupată la simplu în clasamentul mondial este locul 22, atins în august 2016, iar la dublu locul 22 în 1 octombrie 2018

 

1991 – România a recunoscut independența de stat a fostelor republici sovietice Lituania, Letonia, Estonia

La 26 august 1991, România a recunoscut oficial noile state independente, iar la 13 septembrie 1991, s-au restabilit relațiile diplomatice dintre România și cele trei țări

2003 – A încetat din viață Eugenia Dumitrașcu (26 iulie 1931, Traian, Bacău – 26 august 2003, Timișoara)

Artist plastic, profesor la Facultatea de Desen a Universității Timișoara, a realizat lucrări de artă monumental decorative, ilustrații și coperte de carte

2012 – A încetat din viață Constantin Telu Diamandi (14 august 1914 – 26 august 2012)

Jucător și antrenor de rugby; a evoluat pe postul de mijlocaș la grămadă la echipele Sportul Studențesc, Locomotiva și Progresul

 

#todaysmemory #Romaniafrumoasa #Românifrumoși #istoriaRomaniei #OctoihulluiMacarie #UltimaexecuțiepublicăBucurești #Primulaerostat #AnaleleSocietățiiAcademiceRomâne #CaleaferatăGiurgiuBucurești #MariusSturza #AlexandruRădulescu #ConstantinPantazi #AuraBuzescu AlexandruPriadcencu #IoanCaproșu #VictorRadovici #IoanDumitrache #NicolaeDobrin #MarianaIonescu #IonSimuț #EmilHurezeanu #DomnicaDrumea #CristinaNeagu #IrinaBegu

0 comentarii la „26 August în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: