Istoria României România frumoasă Today's Memory

28 August în istoria românilor

Foto: Domnitorul Carol I al României a preluat comanda trupelor ruso-române aliate la Plevna (fotografie de la Biblioteca Judeţeană „V.A. Urechia” Galaţi)


1804 – Un puternic incendiu a distrus o parte a Bucureștiului

Cel mai mare incendiu al epocii fanariote a izbucnit în ziua de 28 august/9 septembrie, la o farmacie din zona centrală a Bucureștiului.

Biserica Sf. Gheorghe

Dumineca, la opt ceasuri din zi, s-au aprins târgul de la spițăria din Șalari, de la Podu’ Spițerului, și au ars târgul tot până la nouă ceasuri de noapte. Și s-au mai potolit dând Dumnezeu și o ploaie, iar după arsura târgului, tot într-aceasta lună în treizeci, s-au aprins în deal la vii și o sumă de clăi de fân”. Au fost distruse 600 de case și 2000 de prăvălii. După aceasta s-au luat primele măsuri de aliniere a străzilor orașului

1817 – Colonizarea Basarabiei țariste – Coloniștii germani din landurile Wurtemberg și Bavaria

Colonizarea guberniei Basarabiei a fost un intens proces de imigrare și colonizare care a avut loc în Basarabia țaristă, ca parte componentă a Imperiului Rus pe parcursul anilor 1812–1917, proces care a avut efecte de lungă durată asupra populației și structurii etnice a teritoriului dintre Prut și Nistru. La 28 august 1817, țarul rus a aprobat decizia Consiliului de Miniștri de a permite coloniștilor germani, veniți din regatele Wurtemberg și Bavaria, să se stabilească în Basarabia țaristă. Germanii au primit înlesniri speciale pentru a se așeza în sudul Basarabiei: erau scutiți de impozite și prestații pe timp de zece ani; primeau un împrumut de la stat pe cîte zece ani; primeau un ajutor bănesc zilnic pentru hrană din momentul așezării în Basarabia pînă la obținerea primei recolte; erau scutiți de orice prestație militară; le era asigurată deplina libertate a cultului

1843 – Dispoziția circulară a Ministerului Treburilor din Lăuntru al Țării Românești

Dispoziție dată la 28 august/9 septembrie 1843, prin care proprietarii de țigani erau obligați ca în termen de 18 luni să se îngrijească de „statornicia țiganilor nomazi în așezări și în case, fie pe propriile moșii, fie pe alte altora”. Cei găsiți după un an și jumătate umblând prin țară urmau să fie așezați de către autorități pe domenii ale statului

1875 – S-a născut Paul Richter

28 august 1875, Brașov – 16 aprilie 1950, Cristian, Brașov

Compozitor, dirijor, pianist și organist și pedagog sas. A urmat cursurile Liceului „Johannes Honterus” din Brașov, urmând studii muzicale cu profesorul Rudolf Lassel. Deși s-a orientat inițial către medicină, în final a studiat la Conservatorul din Leipzig. Întors la Brașov în 1900, a condus Asociația corală bărbătească. În 1904 a devenit capel-maistru al orchestrei orașului și dirijor al Societății Filarmonice, cu care a efectuat mai multe turnee prin Transilvania și România. Cu aportul său, Richard Strauss, Felix Weingartner și George Enescu au concertat în orașele transilvănene. O perioadă a activat și la Sibiu. A compus șase simfonii, poeme simfonice, suite și fantezii pe motive populare săsești și românești, uverturi, lucrări camerale, concertante, instrumentale, vocal-simfonice și corale

1877 – Domnitorul Carol I al României a preluat comanda trupelor ruso-române aliate la Plevna

În urma întrevederii din 16 august între prințul Carol, țarul Alexandru al II-lea și marele duce Nicolae, Carol I al României a primit, la 28 august, comanda trupelor ruso-române aliate de la Plevna, avându-l ca șef de stat major pe generalul rus Totleben. Asediul cetății Plevna, puternic fortificată, a durat până la 10 decembrie

1896 – S-a născut Áron Márton

28 august 1896, Sândominic, Comitatul Ciuc, Austro-Ungaria – 29 septembrie 1980, Alba Iulia

Episcop romano-catolic al Diecezei de Alba Iulia între anii 1938-1980. În 1915 a fost încorporat în armata austro-ungară, a luptat în Primul Război Mondial ca locotenent în Divizia 82 Secuiască; a fost rănit de trei ori în luptele de la Doberdò del Lago, Pasul Oituz și Asiago. A studiat la Institutul Teologic Romano-Catolic din Alba Iulia, fiind hirotonit ca preot romano-catolic în 1924 în Catedrala Sfântul Mihail din Alba Iulia. A predat ca profesor de religie la Liceul de Stat din Gheorgheni și la Liceul Romano-Catolic din Târgu Mureș. În perioada 1949–1955 a fost arestat de autoritățile comuniste. În iulie 1949 a fost ridicat la rangul de arhiepiscop ad-personam de către papa Pius al XII-lea. Pentru activitatea sa pentru salvare de la exterminare a unor evrei transilvăneni a fost declarat de Israel Drept între popoare în anul 1999

1903 – S-a născut Cornel Bodea

28 august 1903, Viena – 8 decembrie 1985, Cluj-Napoca

Inginer chimist, membru corespondent (din 1963) al Academiei Române.

A absolvit în 1926 Facultatea de Chimie a Institutului Politehnic din Berlin-Charlottenburg, unde a obținut și titlul de Doctor inginer (1928). A fost profesor la Institutul Agronomic din Cluj și la Institutul de Chimie al Filialei Cluj a Academiei Române. Este considerat unul dintre fondatorii biochimiei vegetale pe plan național și internațional. A fost coordonator și coautor al primului volum din Tratatul de biochimie vegetală (1964); a efectuat însemnate cercetări referitoare la: compoziția și procesele enzimatice din diferite soluri, sinteza unor compuși chimici și la degradarea în sol a unor substanțe naturale, identificarea și dozarea urotropinei, aldehidei formice, metalelor alcaline și alcalino­pământoase din soluri și ape. A fost membru al Deutsche Akademie der Naturforscher „Leopoldina”. Rezultatele cercetărilor sale au fost prezentate în numeroase lucrări, studii, comunicări, rapoarte: O nouă metodă pentru dozarea formolului, O nouă metodă pentru dozarea urotropinei, Obținerea zahărului din cocenii de porumb, Despre cartofii deveniți dulci prin înghețare, Acțiunea tetracetatului de plumb asupra retrohidrocarotinei, Progrese în cunoașterea mecanismului biochimic al vederii, etc.

1905 – A încetat din viață Emanoil Davidescu (11 martie 1871 – 28 august 1905)

Inginert, matematician, unul dintre cei 10 membri fondatori al Gazetei matematice

1910 – S-a născut Constantin Salcia

Constantin Grassu; 28 august 1910, Salcia, Teleorman – 21 noiembrie 1994, București

Poet, membru al Societății Scriitorilor Români (din 1942). A urmat studii de drept, întrerupte după doi ani. A lucrat ca funcționar. A debutat cu versuri în Lumina poporului, Drum, Speranța și Drum nou (1933). A colaborat la Adevărul literar și artistic, Universul, Convorbiri literare, Cuvântul liber, Familia, Vremea, Revista Fundațiilor Regale, etc. Debutul editorial a fost în 1935, cu volumul Năvodar de stele. A scos, singur sau în colaborare, publicațiile Trâmbița Teleormanului, Gazeta literară a Teleormanului și Colecția tinerilor scriitori. A publicat volume de poezii: Logodna apelor, Drumuri spre legendă, Liniștea furtunii, Ora târzie, Poeme intime, Izvoare subterane, etc.

1915 – S-a născut Irene Mokka

Irene Albert; 28 august 1915, Timișoara – 13 februarie 1973, Timișoara

Scriitoare de limba germană, care a publicat în tinerețe sub pseudonimul Grete Groß (Grete Gross). A urmat cursurile Liceului de Muzică din Timișoara, pe care l-a absolvit în 1936. În anul 1939 s-a căsătorit cu Stefan Fassel, care și-a pierdut viața pe front, în 1944. Ca tânără văduvă de război, Irene Fassel și-a întreținut copiii dând lecții de pian și scriind literatură pentru copii și tineret. În anul 1948, Irene Fassel s-a recăsătorit cu Hans Mokka, cântăreț de operă, actor, om de litere. Sub semnătura Grete Gross a publicat, între altele, două texte într-un număr din revista Banater Schrifttum: Mama lui Lenau în Banat și povestirea Barbara Bernath. Aproape întreaga sa operă a fost publicată postum, în 1985; Volumul Das Schlüsselwort (Cuvântul-cheie) cuprinde poezii, traduceri, piese teatrale într-un act, literatură pentru copii, proză și fragmente din jurnale. Ediția a fost îngrijită de fiul ei, cărturarul Horst Fassel

1916 – Germania a declarat război României

La 27 august 1916 România a declarat război Imperiului Austro-Ungar. La rândul lor Germania și Turcia au pe care a făcut-o abia pe 1 septembrie

1916 – Premierul francez a adresat guvernului o telegramă la intrarea României în război

Participarea României la Primul Război Mondial alături de Antantă, într-un moment când balanța militară nu înclina deloc în favoarea acesteia, a avut efecte considerabile în evoluția operațiilor militare. Aristide Briand, premierul francez, remarca această semnificație: „Națiunea franceză în întregime aplaudă decizia prin care România își ia cu curaj locul său printre apărătorii cauzei dreptului și civilizației. Eu sunt fericit de a fi interpretul său și cel al guvernului Republicii spre a vă adresa cele mai călduroase felicitări

1917 – Bătălia de la Varnița-Muncelu

A fost o ofensivă a armatei germano-austro-ungare, între 15/28 august–22 august/3 septembrie, lansată pentru contrabalansarea eșecurilor înregistrate în bătăliile de la Mărăști, Mărășești și Oituz. A fost oprită de armata română cu prețul unor grele pierderi; în cursul acestei bătălii a căzut eroic, la datorie, Ecaterina Teodoroiu, Eroina de la Jiu. Bătălia a reprezentat ultima încercare majoră a trupelor Puterilor Centrale de a rupe echilibrul de forțe pe teatrul de operații din România

1917 – S-a născut Horia Lovinescu

28 august 1917, Fălticeni – 16 septembrie 1983, București

Dramaturg contemporan, recunoscut pentru piesele sale de teatru de idei. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, absolvită în 1942; a susținut doctoratul în Litere și filosofie la Universitatea din Iași cu o teză despre Rimbaud (1946); lucrarea a primit și Premiul Cercului Sburatorul. A lucrat ca funcționar la Institutul de Statistică din București și la Radiodifuziune. A debutat în teatru în revista Viața Românească cu piesa Lumina de la Ulmi în 1953, pentru care a primit Premiul de stat 1953, fiind jucată un an mai târziu pe scena Teatrului Municipal din București. În 1954 a debutat editorial, cu aceeași piesă. Timp de două decenii a fost directorul Teatrului „C.I. Nottara” din București, din 1960 până la moarte. În această calitate, a condus turnee în Danemarca, Finlanda, Franța, RFG, Grecia, Portugalia etc. Din dramaturgia sa: Citadela sfărâmată, Hanul de la răscruce, Surorile Boga, Moartea unui artist, Și eu am fost in Arcadia, Petru Rareș, Jocul vieții și al morții în deșertul de cenușă. Este autorul a două scenarii de film: Meandre și Bancnota de 100 de lei. A tradus, singur și în colaborare din M. Satrov, Al. Misarin, A. Veicler. A fost distins cu Premiul de stat pentru Citadela sfăramată (1955), Premiul Uniunii Scriitorilor, pentru Și eu am fost în Arcadia (1971). Premiul „I.L. Caragiale” al Academiei pe 1971, Premiul Societății Scriitorilor din București pe 1979

Patima fără sfârșit după Horia Lovinescu

1917 – A încetat din viață Calistrat Hogaș (19 aprilie 1847, Tecuci – 28 august 1917, Roman)

Prozator, profesor și director de școală, a scris primele lucrări de călătorie

1917 – A încetat din viață Anton Naum (17 ianuarie 1829, Iași – 28 august 1917, Păcurari, Iași)

Poet junimist, profesor al universității ieșene, membru titular al Academiei Române

1927 – S-a născut Nicolae Herlea

Niculae Herle; 28 august 1927, București – 24 februarie 2014, Frankfurt am Main

Bariton. A studiat la Conservatorul din București cu profesorul Aurelius Costescu-Duca; mai târziu a participat la Roma, la cursuri de specializare la Academia di Santa Cecilia, cu maestrul Giorgio Favaretto. A debutat în 1951 pe scena Operei Naționale din București cu rolul Silvio din spectacolul Paiațe și a rămas angajat, ca prim-bariton al acestei scene (1951–1963). Tot în 1951 a câștigat Premiul întâi la concursurile internaționale de la Geneva, Praga și Bruxelles. Aceste mari succese au fost urmate de apariția sa pe cele mai mari scene ale lumii: a cântat la Scala din Milano, la Opera Națională din Praga, la Teatrul Balșoi din Moscova și Opera Națională din Berlin. În perioada 1964–1967 a fost membru al Operei Metropolitan din New York. De asemenea a avut apariții și pe scenele americane din Boston, Cleveland, Detroit etc. Repertoriul său bogat cuprinde roluri de seamă din creația universală; a fost Figaro în Bărbierul din Sevilia de Rossini (rol pe care l-a interpretat de aproximativ 550 de ori), lordul Ashton în Lucia di Lammermoor de Donizetti, Rigoletto în Rigoletto de Verdi, Escamillo în Carmen de Bizet, Oneghin în Evgheni Oneghin de Ceaikovski, Igor în Prințul Igor de Borodin, Scarpia în Tosca de Puccini. Vocea sa, caldă, egală pe întregul ambitus, exprima cu naturalețe și avânt o întinsă gamă de sentimente. Calitățile sale vocale erau susținute de un autentic talent actoricesc. A fost președintele Juriului Concursului Internațional de Canto „Hariclea Darclée” și a predat cursuri de specializare, pentru masterat, la Academia de Muzică din București. A fost distins cu numeroase premii, dintre care: Titlul de Artist al Poporului primit în 1962, Premiul de Stat în 1964, Ordinul Meritul Cultural în 1968, Ordinul Muncii în 1974, Ordinul Steaua României în 2000

Nicolae Herlea – Codrule, codruțule

1939 – S-a născut Rodica Ojog-Brașoveanu

28 august 1939, București – 2 septembrie 2002, București

Avocat și scriitoare. În 1955 s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității din București, dar în 1956 a fost exmatriculată și arestată sub acuzația de solidarizare cu susținătorii revoltei populare anticomuniste din Budapesta. A făcut memorii la Ministerul Învățământului pentru a se putea întoarce la facultate. I s-a comunicat că reîntoarcerea a fost condiționată de o reabilitare constând într-un an de muncă necalificată într-o fabrică, unde să devină fruntașă în producție. S-a angajat ca muncitoare la fabrica de medicamente Galenica unde, pe lângă faptul că a ajuns fruntașă în producție, a desfășurat și activități obștești, la brigada artistică, la echipa de dansuri, la gimnastică, la cor etc. După scurgerea anului de reabilitare, în 1962 a dat examen de admitere la Facultatea de Științe Juridice din Iași, pe care a absolvit-o în 1967 la Universitatea din București. În 1969, a debutat cu un scenariu la televiziune, Crima din Cișmigiu, iar primul roman polițist, Moartea semnează indescifrabil, l-a scris la insistența soțului ei, actorul Cosma Brașoveanu, și l-a publicat în 1971. În urma succesului publicistic a renunțat la avocatură, după șapte ani de practică, și s-a dedicat scrisului. Până în 1999, după propriile declarații, a publicat 35 de romane, în majoritate polițiste, dar și câteva istorice și unul științifico-fantastic. A fost supranumită Agatha Christie a României. A publicat romane polițiste: Cocoșatul are alibi, Ancheta în infern, Apel din necunoscut, Crimă prin mica publicitate, Poveste imorală, Un blestem cu domiciliul stabil, O bombă pentru revelion, Necunoscuta din congelator, ciclurile cu Melania Lupu, Romane de spionaj cu Minerva, romane istorice: Ciclul Logofătului Andronic, Al cincilea as, Întâlnire la Elysée, Să nu ne uităm la ceas, povestiri: Grasă și proastă, Bărbații sunt niște porci, scenarii TV: Șantaj, Enigma, etc.

Șantaj (1982) Ecranizare a romanului Omul de la capătul firului de Rodica Ojog-Brașoveanu

1941 – S-a născut Vasile Gergely

28 august 1941, Baia Mare

Fost fotbalist care a jucat pe postul de mijlocaș la echipele: FC Baia Mare, Dinamo București, Hertha Berlin, Durban City și în echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic, 1970. A fost implicat în scandalul din 1971 din Bundesliga germană, fiind suspendat pe viață, dar a fost reabilitat în 1973

1943 – A încetat din viață George Ulieru (8 septembrie 1884, Câmpulung – 28 august 1943, Câmpulung)

Medic și prozator

1944 – S-a născut Marin Mincu

28 august 1944, Slatina – 4 decembrie 2009, București

Poet, critic și istoric literar, semiolog și eseist, membru în Uniunea Scriitorilordin România din 1972. A urmat Facultatea de filologie a Universității București (1962–1967), s-a specializat în Semiotică literară la Facultatea de litere și filozofie a Universității din Torino (1974–1978), devenind Doctor în filologie la Universitatea din București cu tema Opera literară a lui Ion Barbu. A fost preparator, asistent, apoi lector la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic din Constanța; la Facultatea de Litere și Filosofie a Universităților din Torino și Milano; conferențiar la Facultatea din Constanța; profesor la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Florența; la Facultatea de Litere din Constanța și conducător de doctorat la Universitatea din București; prim rector al Universității „Ovidius” (aprilie 1990) și Decan al Facultății de Litere, Istorie, Teologie și Drept a Universității „Ovidius”. A debutat cu critică (articolul Stilul criticii, 1964) în Gazeta literară și cu poezii în revista Amfiteatru (1966). Debutul editorial a fost, în poezie cu volumul Cumpănă (1968), în critică cu volumul Critice (1969) și în roman cu Intermezzo (1984). A colaborat la toate revistele literare din țară, deținând rubrică permanentă la Amfiteatru (Confruntări critice), Luceafărul (Semn), România literară (Poezia tânără), Viața românească (Intermezzo), Paradigma (editorial), Ziua literară (cronică literară), Tomis (Repere), Contemporanul – Ideea europeană (Intermezzo), etc. și la reviste italiene: Alfabeta și La nuova Rivista Europea (Milano), La fiera letteraria și Il cavallo di Troia (Roma), Strumenti critici și L’Indice (Torino), Uomo e cultura (Palermo), Il Ponte și Inventario (Firenze), etc. A fost membru fondator al Universității „Ovidius” din Constanța; a înființat revista culturală Paradigma și Editura Pontica, în cadrul căreia coordonat colecția Biblioteca italiană și colecția de poezie Euridice; fondator al Premiului literar Euridice (în exclusivitate pentru tinerii autori), actualmente premiul literar „Marin Mincu”

1947 – S-a născut Vivi Drăgan Vasile

28 august 1947, București

Operator și director de imagine de film. A absolvit cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, secția Operator de film, în 1973. A predat ca profesor invitat la Academia de Teatru și Film între anii 1990–1994. A fondat în anul 1992 Fundația Artelor Vizuale, fiind directorul ei executiv. A semnat imaginea pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum Înghițitorul de săbii, Drumul oaselor, Pe malul stâng al Dunării albastre, Horea, Cuibul de viespi, Moromeții 1 și 2, Secretul armei secrete, Stare de fapt, Filantropica, Furia, Occident, Cealaltă Irina, Nunta mută, Caravana cinematografică și Despre oameni și melci. A colaborat mult cu regizorul Stere Gulea

Moromeții (1987)

1950 – S-a născut Radu Negrescu-Suțu

28 august 1950, București

Scriitor contemporan, provenind dintr-o familie de moldoveni refugiați în Capitală. Între 1968–1970, a publicat poezie de factură suprarealistă la revista studențească Amfiteatru. Din 1975 s-a dedicat studiului picturii și Istoriei Artelor, a făcut pelerinaje anuale la mănăstirile din Moldova, unde a studiat iconografia. Anul 1977 l-a găsit în conflict deschis cu regimul comunist, ca semnatar al apelului lui Paul Goma și coautor și semnatar împreună cu Ioan Marinescu, Dan Iosif Niță, Raymond Păunescu și Nicolae Windisch al unui protest împotriva nerespectării drepturilor omului în România (Grupul Canal 1977). A fost arestat și condamnat la un an de muncă forțată la Canalul Dunăre-Marea Neagră. În urma grevei foamei declarată public la 23 august 1977 și ținută efectiv timp de aproape o săptămână în condiții de torturi fizice și psihice din partea Securității și în urma intervenției organizației Amnesty International și a președintelui Statelor Unite ale Americii, Jimmy Carter, a fost eliberat și expulzat din țară la sfârșitul aceluiași an, obținând azil politic în Franța și stabilindu-se la Paris. A expus pictură religioasă în Austria, Franța și Germania, trecând ulterior la suprarealism. După revoluția română din 1989 a abandonat pictura, devenind membru al Asociației Ziariștilor Români din Vest, AZR, publicând câteva sute de articole literare și politice în ziarele românești din țară și exil, precum și o suită de interviuri cu personalități din lumea literară și artistică a exilului, a devenit membru activ al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR) și al Uniunii pentru Regele Mihai din Franța. A colaborat, în 2002, la serialul Memorialul Durerii și la filmele documentare Fanarioții, realizat de Dr. Erato Paris din Atena (premiat la Festivalul Filmului Documentar, Câmpulung Muscel, 2011), Salutări din Iași, realizat de prof. Dragoș Zămosteanu și România de sânge albastru, realizat de Carmen Avram și Ana Mihail-Iorga. Este membru al Societății culturale Junimea Nouă și al Institutului Român de Genealogie și Heraldică „Sever Zotta” din Iași

1962 – S-a născut Teodor Mărieș

28 august 1962, Valea Chioarului, Maramureș

Activist civic anticomunist din București, președintele Asociației 21 Decembrie din București și politician.

A urmat cursurile Liceului de Construcții și Arhitectură. În acea perioadă a devenit sportiv de preformanță. A refuzat să se înscrie în PCR și să stabilească relații cu Securitatea sau cu vreun serviciu secret. Fiind un anti-comunist convins, a participat activ la Revoluția din decembrie 1989, implicându-se în acțiuni civice și în organizarea a mai multe proteste – dedicate aflării adevărului despre ce s-a întâmplat în perioada 14–28 decembrie 1989 – care au culminat cu mitingul-maraton din Piața Universității, din 1990. A semnat și susținut Proclamația de la Timișoara. A fost arestat după evenimentele din 13–15 iunie 1990. În timp ce era închis, a declanșat greva foamei în închisoare, la penitenciarele Rahova, apoi, Jilava, timp de 46 zile. Președintele de atunci, Ion Iliescu l-a acuzat că a condus 2 tentative de puci. În perioada 1990–1992 a avut interdicție de a părăsi țara, anulată după achitare. În 1992, s-a înscris în Asociația 21 decembrie 1989. În mai 2011, a câștigat procesul intentat statului român la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pe motiv că a fost urmărit și supravegheat ilegal, în 1990. Curtea de la Strassbourg a decis ca România să-i plătească lui Mărieș daune morale în valoare de 6.000 de euro

1963 – S-a născut Maria Gheorghiu

28 august 1963, Reșița

Cantautoare, cunoscută interpretă de muzică folk și realizatoare de emisiuni radio. La vârsta de trei ani a început să studieze baletul, apoi oboiul, pianul și vioara la Școala de Muzică din orașul natal, absolvind-o în anul 1977. S-a alăturat apoi corului Miorița, în care a cântat timp de zece ani, sub conducerea dirijorului Doru Morariu. A participat la festivaluri de muzică folk alături de artiști renumiți. Încă de la începutul carierei a fost susținută de folkistul și compozitorul Valeriu Sterian, alături de care a lansat piesele Maria de Mangop, Bocetul lui Ioan cel fără de mormânt, Ușa ce-o încui. Cea care a sfătuit-o să urmeze o carieră muzicală a fost marea actriță Leopoldina Bălănuță, iar cea care i-a sugerat să cânte colinde a fost actrița și cântăreața Anda Călugăreanu. În 1984 a cântat în Cenaclul Flacăra, iar după 1989 a avut turnee în Franța, Danemarca, Norvegia, Grecia, Austria, Canada. În 1993 a câștigat trofeul festivalului național Om Bun. În 1995 a lansat prima casetă audio, Lacrimi în flăcări, în 1997 a lansat albumul Canon și Maria Gheorghiu, iar în 1996 a apărut primul său album de colinde, Pe la case luminate. A susținut numeroase spectacole alături de trupa Atelier. Din discografie: Floare de vârtej, Curcubeu, Timp netrăit, etc.

Maria Gheorghiu – Descântec de dragoste

1965 – S-a născut Tomi Cristin

28 august 1965, Brașov

Actor de teatru și film. A urmat studiile teatrale la Institutul Național de Teatru din Târgu Mureș, clasa Călin Florian–Cornel Popescu, cu rolul de absolvire Tesman, din Heda Gabler. A debutat în anul 1988, la Teatrul „Mihai Eminescu”. În prezent, joacă la Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, este asistent universitar la catedra de Actorie a UNATC, profesor asociat la catedra de Mișcare scenică a Universității Hyperion precum și la Academia Luceafărul. Din filmografie: Noiembrie, ultimul bal, Șarpele, Phantom Town, Callas Forever, Tornado, California Dreamin’ (nesfârșit), Live, etc.

Despre morți numai de bine (2005) Fragment

1967 – Congresul Internațional al Lingviștilor

A avut loc la București, în zilele de 28 august–2 septembrie, fiind al X-lea congres în domeniu

1970 – Primul Congres internațional pentru promovarea limbii și literaturii latine

Organizat de un comitet român sub auspiciile Academiei Latine Internaționale la București, între 28 august–2 septembrie 1970

1992 – S-a născut Gabriela Drăgoi

28 august 1992, Buzău

Gimnastă de talie mondială, medaliată cu bronz cu echipa lotului de gimnastică feminină a României la Jocurile Olimpice din anul 2008 și cu aur la Campionatul Mondial Clermont 2008

1993 – A încetat din viață Gheorghe Mocanu (31 martie 1938, Vâlcele, Târgu Ocna, Bacău – 28 august 1993, Onești)

Pictor, profesor de desen, inițiatorul și mentorul cercului de desen „Ion Diaconescu” din Onești

2011 – A fost sfințită Crucea Mântuirii Neamului Românesc de la Nisporeni

Este un monument de peste 35 metri amplasat la Nisporeni, în Republica Moldova, pe cea mai înaltă culme de pe malul drept al Prutului. Realizată după modelul crucilor de la Putna, lucrarea reprezintă primul monument din Basarabia dedicat unității românilor de pe cele două maluri ale Prutului

2017 – A încetat din viață Gheorghe Ioniță (16 ianuarie 1940, Piatra Neamț – 28 august 2017)

Artist vizual, pictor

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi #MareincendiuînBucurești #ColonizareaBasarabiei #PaulRichter #CarolÎntâialRomâniei #ÁronMárton #CornelBodea #ConstantinSalcia #IreneMokka #BătăliadelaVarnițaMuncelu #HoriaLovinescu #NicolaeHerlea #RodicaOjogBrașoveanu #VasileGergely #MarinMincu #ViviDrăganVasile #RaduNegrescuSuțu #TeodorMărieș #MariaGheorghiu #TomiCristin #GabrielaDrăgoi #CruceaMântuiriiNeamuluiRomânescNisporeni

0 comentarii la „28 August în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: