Istoria României România frumoasă Today's Memory

31 August în istoria românilor

Foto: Ziua Limbii Române


Ziua Limbii Române

Instituită în România, din 2016, în ideea că limba unei națiuni este un puternic instrument de păstrare a identității naționale, cu atât mai mult cu cât, în prezent, există peste 10 milioane de etnici români ce trăiesc în afara granițelor de stat ale României. Manifestările au loc pentru a sprijini pe românii de acasă și de pretutindeni în vederea conservării și cultivării limbii române și, prin aceasta, a valorilor identitare. Din anul 2006, la aceeași dată, este organizat în București Concertul limbii române, pe treptele Teatrului Național din București

Limba noastră cea română

Instituită în Republica Moldova, din 1990, deoarece în 31 august 1989 Parlamentul de la Chișinău a votat trecerea de la alfabetul chirilic la cel latin

Doina și Ion Aldea Teodorovici – Lacrima Limbii Noastre

 

1848 – Au fost publicate Dorințele Partidei Naționale în Moldova

În vara lui 1848 se aflau în Bucovina, și mai ales în Cernăuți, circa 50 de fruntași ai tineretului revoluționar moldovean, printre care Alexandru Ioan Cuza, Costache Negri, D. Canta, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, cărora li s-a adăugat Mihail Kogălniceanu. A fost redactat un program în 36 de puncte, care a fost publicat de Kogălniceanu sub titlul Dorințele partidei naționale din Moldova. Acest program se deosebea radical de petiția din martie, fiind împotriva Regulamentului Organic și a protectoratului țarist. Se cereau, printre altele, egalitate politică și civilă, instrucțiune gratuită, secularizarea averilor mănăstirești închinate, desființarea rangurilor și privilegiilor, împroprietărirea țăranilor, eliberarea robilor țigani particulari și unirea Moldovei cu Muntenia. Mihail Kogălniceanu a dezvoltat pe larg acest program în Proiect de Constituție pentru Moldova, redactat pe baza programelor revoluționare din Țările Române și a constituțiilor din Occident. Dorințele Partidei Naționale în Moldova

1867 – Ion Heliade Rădulescu a fost ales președinte al Academiei Române

Ion Heliade-Rădulescu (6 ianuarie 1802 – 27 aprilie 1872) poet, profesor, publicist, orator, creator de sisteme lingvistice și filosofice, autorul unei Gramatici a limbii române, editor de ziare și cărți, inițiator de societăți culturale și politice, una dintre figurile centrale ale Revolutiei de la 1848, considerat părintele literaturii române, a fost unul dintre fondatorii Academiei Române și primul ei președinte, ales la 31 august/12 septembrie 1867 și reales în 1868 și în 1869. A demisionat în noiembrie 1869, în urma respingerii proiectelor sale ortografice

1868 – A încetat din viață Dimitrie Cozacovici (1790, Aminciu/Mețovo, Macedonia – 31 august 1868, București)

Istoric și filolog aromân, membru fondator al Societății Academice Române; remarcat prin studii de filologie comparată și de istorie privind românii sud-dunăreni, numărându-se printre pionierii dialectologiei române

1870 – S-a născut Victor Vlad Delamarina

31 august 1870, Satul-Mic/Victor Vlad Delamarina, Timiș – 3/15 mai 1896, Herendești, Timiș

Marinar, militar, poet și scriitor remarcat pentru poeziile în grai bănățean, acuarelist. S-a înscris la Liceul Militar din Craiova, apoi s-a transferat la Iași, un mediu propice dezvoltării sale spirituale, a urmat timp de doi ani cursurile școlii militare superioare din București, iar în vara lui 1891, a făcut o călătorie cu Bricul Mircea pe Marea Neagră și pe Marea Egee, pictând acuarele inspirate din peisajul marin. A fost sublocotenent de marină la Galați, la Sulina, pe vasul Bistrița, pe crucișătorul Elisabeta. În 1894, în ziarul timișorean Dreptatea, i-au apărut primele versuri și note din călătoria pe bricul Mircea, semnate „Delamarina”. În aprilie 1895 a fost înaintat la gradul de locotenent de marină. S-a îmbolnăvit de tuberculoză și a fost trimis de familie pentru tratament la sanatoriile de la Bad Wörishofen (Germania), Abbazia (Croația) și Merano (Italia). Din această perioadă datează însemnările autobiografice Cartea vieții mele, de asemenea, și-a definitivat acuarelele, pe baza schițelor de călătorie, sperând din tot sufletul să devină pictor. În aprilie 1896, simțindu-se tot mai slăbit, s-a întors acasă

1880 – S-a născut Ștefan Braborescu

31 august 1880, Caracal – 4 ianuarie 1971, București

Scriitor, actor, regizor, profesor. A urmat Școala de Ofițeri de Infanterie din Craiova (1900–1903). A fost sublocotenent, apoi locotenent în Regimentul 25 Rovine din Craiova. În 1907, a renunțat la cariera militară și s-a înscris la Facultatea de Drept din București, urmând în paralel și Conservatorul, pe care l-a absolvit în 1911. În același an, a fost angajat la Teatrul Național din Craiova, debutând ca actor și regizor. A jucat aici în: Înșir-te mărgărite de Victor Eftimiu, Nepoftitul de Tristan Bernard, Tribunul de Paul Bourget, Electra de Sofocle, Sânziana și Pepelea de V. Alecsandri, Doctor fără voie de Molière, Azilul de noapte de Gorki, etc. A jucat și la Compania Brezeanu-Toneanu, Teatrul Național Iași, Teatrul Național Cluj, a fost rectorul Institutului de Teatru din Cluj, profesor și rector la Institutul de Artă Teatrală din Timișoara. Activitatea sa teatrală a cuprins peste 330 de roluri și 60 de piese regizate. A editat, împreună cu I.C. Popescu Polyclet și N. Vulovici Noua Revistă Olteană. A debutat editorial, cu volumul de nuvele Din romanul unei vieți (1902), fiind printre primii colaboratori și întemeietori ai revistei Ramuri. A editat împreună cu Emil Serghie și Sandu Teleajen revista Gândul nostru. A publicat volumul Raze de lumină. În 1955 a fost distins cu titlul de Artist al poporului

1904 – S-a născut Nicolae Cernescu

31 august 1904, Câmpulung – 26 aprilie 1967, București

Chimist și pedolog, membru titular (din 1963) al Academiei Române. După absolvirea Facultății de Științe din București în 1925, și-a continuat pregătirea la Politehnica din Zurich, unde, în 1931, și-a susținut teza de doctorat în chimie. În 1935 a devenit doctor docent. A fost asistent la catedrele de chimie generală și de chimia solului ale Facultății de Agronomie, șef de secție la Laboratorul de Analize Chimice și Industriale, asistent și șef de lucrări la Catedra de Chimie Fizică și Analitică, conferențiar și profesor de pedologie la Institutul Agronomic din București. A avut contribuții notabile la dezvoltarea cercetărilor fizico-chimice, la geneza, cartarea și clasificarea solurilor, lucrări de raionare pedografică și pedoclimatică a solurilor României, asupra factorilor de climă și zonelor de sol, schimbului de cationi și structură. Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc expuse în lucrări precum: Capacitatea de schimb a solului în raport cu conținutul de argilă și humus, Les sols de la region situee entre le Danube, Ies Carpates et la Mer Noire, Regimul potasiului din complexul de alterare în raport cu condițiile bioclimatice ale solurilor zonale, Clasificarea solurilor cu exces de umiditate, Soil and Natural Conditions of the Romanian People’s Republic. Este considerat fondatorul pedologiei moderne românești. A fost distins cu Premiul de Stat (1962) și Ordinul Muncii cl. I (1964)

1914 – S-a născut Octavian Vuia

31 august, 1914 Budapesta – 11 decembrie, 1989 Freiburg i. Br.

Filosof, eseist, memorialist, publicist. A urmat studii de filosofie și drept la Universitatea din Cluj, Paris și Freiburg i. Br. Între 1942–1946 a frecventat seminarul filosofic al lui Heidegger. Din 1957 s-a stabilit la München și a activat în cadrul postului de radio anticomunist Europa liberă, devenind director adjunct al departamentului românesc al postului (1976–1980) și a fondat, împreună cu Mircea Eliade, Emil Cioran și Horia Stamate Centrul român de studii de la Paris (1949). Dintre scrierile sale: Întâlnire cu oameni și idei, Regăsirea în Pascal și alte „analize” heideggeriene, Întoarcerea lui Zamolxe: meditații dialogice, Aducere-aminte: publicistică

1916 – Trupele române au intrat în orașul Brașov

Bătălia pentru Transilvania a avut loc în perioada 14/27 august–12/25 octombrie 1916 și a fost una din operațiunile majore realizate de armata română în timpul primului război mondial. A început ca o încercare a armatei române de a recupera Transilvania și de a scoate Austro-Ungaria din război. Pe 14/27 august 1916 trei armate române au trecut la atac traversând Carpații Meridionali, după care au intrat în Transilvania. Primele atacuri au fost încununate de succes, obligându-i pe austro-ungari să se retragă. Însuflețită de dorința de a elibera Transilvania de sub dominația străină, Armata Română a început, în noaptea dintre 15/27–16/28 august 1916, ofensiva pe frontul Carpaților. Trupele de acoperire ale celor trei armate au zdrobit rezistența inamică, au pus stăpânire pe trecătorile Carpaților Orientali și Meridionali si au pătruns simultan în Transilvania. În 18/31 august 1916 Armata Română a intrat victorioasă în Brașov, așteptată cu flori și lacrimi de populația română; ungurii, sașii și austriecii din oraș fugiseră. Dr. Gheorghe Baiulescu, fost elev în Șchei și student la Viena a devenit primul primar român al Brașovului. Despre expresia acestor sentimente, Gazeta Transilvaniei scria în acele zile „Stăm încă uluiți, nu găsim cuvinte să dăm glas bucuriei înăbușite de suferințele seculare… Frații liberatori au sosit… Bine ați venit și mergeți cu bine tot înainte!

1916 – Bulgaria a atacat România în Primul Război Mondial

Pe 18/31 august, Bulgaria a atacat România fără declarație de război, care va fi făcută abia pe 1 septembrie. În cursul nopții de 18/31 august, trupele bulgare au intrat în Dobrogea românească, au atacat pichetele române de pe frontieră, trupele române de pază retrăgându-se pe linia pichetelor mici. Declarația de război a fost făcută abia a doua zi, pe 19 august/1 septembrie. Acțiunile militare din Dobrogea au reprezentat o serie de operații, bătălii și lupte care s-au desfășurat între 18 august/1 septembrie–3/16 decembrie 1916 și a avut ca obiectiv principal respingerea unui atac executat de forțele bulgare și asigurarea libertății de acțiune a forțelor ce operau pe frontul din Transilvania

1916 – S-a născut Neagu Djuvara

Neagu Bunea Djuvara; 18/31 august 1916, București – 25 ianuarie 2018, București

Istoric, diplomat, filozof, jurnalist și romancier, născut într-o familie aristocrată de origine aromână, care a dat oameni politici, diplomați și universitari de prestigiu. Și-a făcut studiile la Nisa și Paris, fiind licențiat în litere la Sorbona (istorie, 1937) și doctor în drept (Paris, 1940). A luat parte la campania din Basarabia și Transnistria ca elev-ofițer de rezervă (iunie–noiembrie 1941), fiind rănit aproape de Odesa. Intrat prin concurs la Ministerul de Externe în mai 1943, a fost trimis curier diplomatic la Stockholm în dimineața zilei de 23 august 1944, în legătură cu negocierile de pace cu Uniunea Sovietică. A rămas în Suedia până în septembrie 1947, când comuniștii au preluat și acest minister. A hotărât să rămână în exil, militând până în 1961 în diverse organizații ale exilului românesc – secretar general al Comitetului de Asistență a Refugiaților Români, la Paris; ziarist; Radio Europa Liberă; secretar general al Fundației Universitare Carol I. A stat douăzeci și trei de ani în Republica Niger, fiind consilier diplomatic și juridic al Ministerului Afacerilor Străine din Niger și, concomitent, profesor de drept internațional și de istorie economică, la Universitatea din Niamey. După decembrie 1989 s-a întors în țară, profesor asociat la Universitatea din București. A fost membru de onoare al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași și al Institutului de Istorie „N. Iorga” din București. A fost decorat cu Marea Cruce a Ordinului național Serviciul Credincios și cu Ordre des Arts et des Lettres în grad de Ofițer

1921 – Nicolae Paulescu a publicat studiul referitor la descoperirea hormonului antidiabetic

În sesiunea din 23 iulie 1921 a Societății de Biologie, Nicolae Paulescu a prezentat, în patru comunicări, rezultatele cercetărilor sale privind acțiunea extractului pancreatic în cazurile de diabet. Comunicăririle au fost publicate în revista Societății. Paulescu a publicat articolul despre separarea unui principiu activ antidiabetic din pancreas, pe care îl denumește pancreina, și în numărul din 31 august 1921 al revistei de specialitate Archives Internationales de Physiologie, revistă cu apariție simultană în Franța și Belgia. În anul 1922, Paulescu a obținut, de la Ministerul Industriei și Comerțului din România, brevetul de invenție nr. 6255 intitulat Pancreina și procedeul său de fabricare. Aceste publicații au precedat cu 8-10 luni anunțarea de către Fr. Grant Banting și Ch. Herbert Best din Toronto (Canada) a descoperirii insulinei. Bazându-se pe o traducere incorectă a textului articolelor publicate, Banting și Best au negat influența rezultatelor la care ajunsese profesorul Paulescu și au afirmat că, deși Paulescu a demonstrat eficacitatea extrasului pancreatic în a reduce cantitatea zahărului sau a ureei din sânge a animalelor diabetice, el ar fi declarat că injecțiile nu ar avea efect: „Paulesco has recently demonstrated the reducing effects of whole gland extract upon the amounts of sugar, ureea and acetone bodies in the blood and urine of diabetic animals. He states that injections into peripheral veins produce no effect and his experiments show that second injections do not produce such marked effect as the first” (Banting FG & Best CH., Journal of Laboratory and Clinical Medecine, 1922)

Comitetul de acordare a Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină din anul 1923 i-a recompensat pe Frederick G. Banting și John Macleod pentru demonstrarea primului tratament eficace pentru diabet la om

Nicolae Paulescu

1924 – România a ratificat Convenția de la Lausanne privind regimul strâmtorilor Bosfor și Dardanele

Tratatul de pace de la Lausanne din 24 iulie 1923, recunoștea deplina independență a Turciei și conferea Strâmtorilor un nou regim juridic – renunța la principiul liberei treceri, garanta libertatea comerțului prin strâmtori, cu anumite restricții în timp de război. Totodată, navele militare pe care o putere le putea trimite în vreme de război prin strâmtori nu puteau depăși dimensiunile celei mai puternice flote din Marea Neagră, iar Marile Puteri își rezervau dreptul de a trimite în Marea Neagră în orice condiții și împrejurări un număr de cel mult trei nave de război, fiecare dintre ele sub 10.000 de tone

1926 – S-a născut Ion Ipser

31 august 1926, Botoșani – 31 august 2006

Pictor, restaurator, scenograf. De fiecare dată când avea ocazia, mărturisea că, în copilărie, a fost impresionat de măiestria cu care fusese pictată cortina Teatrului din Botoșani și că această amintire avea să îi marcheze pentru totdeauna destinul. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Grigorescu” din București. A fost scenograf al Operei Române din București vreme de 20 de ani, creând decorurile și costumele a numeroase spectacole, împreună cu Opera a făcut turnee în Grecia, Franța, Bulgaria. În 1970 s-a autoexilat în Germania, acolo unde a restaurat peste 600 de icoane. Din 1986, a activat vreme de 11 ani ca director artistic la Școala de decoruri de teatru din Geneva, instituție unică în lume, unde și-a împărtășit experiența unui numar de peste 450 de studenți. În memoria mamei sale, s-a oferit să restaureze gratuit biserica exilului romanesc din Lausanne, dedicata MS Regelui Mihai și Reginei Ana. Picturile sale se află în colecții particulare din toată lumea.

Memoria exilului românesc. Ion Ipser (I)

1927 – S-a născut Radu Petrescu

31 august 1927, București – 1 februarie 1982, București

Prozator, membru al grupului de la Târgoviște. A debutat în revistele Universul literar și Orizont (1945). A absolvit în 1951 Facultatea de Litere a Universității din București, în același an, începând să scrie romanul Matei Iliescu. A colaborat cu poezii la Națiunea. Este considerat unul dintre precursorii școlii postmoderniste românești, precum și unul dintre cei mai mari autori români de jurnale. A ținut permanent un jurnal, încă din timpul liceului. Trei volume au fost deja publicate, Ocheanul întors, Părul Berenicei și A treia dimensiune, ultimul fiind publicat postum. Editura Humanitas a publicat varianta integrală, Catalogul mișcărilor mele zilnice. Alte scrieri: Didactica nova, Sinuciderea din Grădina Botanică, O singură vârstă, Meteorologia lecturii

1927 – S-a născut Dan Deșliu

Dan Beșleagă; 31 august 1927, București – 4 septembrie 1992, Neptun

Politician comunist, actor și poet, adept al proletcultismului. A studiat la Conservatorul de Arte Dramatice din București și a lucrat ca actor la Petroșani și București (1946–1948). A debutat în 1945, în revista Lumea, a publicat primul său volum, Goarnele inimii, în 1949, în perioada de instaurare a comunismului în RPR. Cu acest volum și cu odele publicate în presă, a devenit unul dintre cei mai reprezentativi poeți ai realismului socialist și poate cel mai de succes poet al vremii. Ulterior, poezia sa a evoluat spre neomodernism. În anii ’80, atitudinea lui s-a radicalizat, ajungând în ultimii doi ani dizident pe față al regimului comunist, strecurând texte împotriva lui Ceaușescu spre Radio Europa Liberă, l-a acuzat pe Nicolae Ceaușescu că se comportă de parcă ar fi „proprietarul României”. Și-a dat demisia din PCR în 1980, după ce fusese membru din 1945. Scrieri: Lazăr de la Rusca, Minerii din Maramureș, Cercuri de copac, Luminile arenei, Cetatea de pe aer, Visul și veghea, Roman imaginar

1929 – S-a născut Cornel Stavru

31 august 1929, Constanța – 17 septembrie 2015, București

Tenor. S-a născut dintr-o mamă grecoaică și un tată albanez. A absolvit Facultatea de Poduri și Tuneluri în anul 1952; în 1953 a cucerit Premiul al III-lea la Concursul Național al Tinerilor Interpreți și la Festivalul Internațional al Tineretului din București. A fost angajat solist la Ansamblul Armatei, unde a primit primele lecții serioase de canto de la Alexandru Colfescu, continuate la clasa baritonului Alexandru Costescu-Duca. A debutat într-o serie de concerte-spectacol, organizate de Ansamblul Sfatului Popular al Capitalei, sub bagheta dirijorilor Emanuel Elenescu și Iosif Conta, care i-au încredințat trei partituri de mare greutate: Cavalleria rusticana de Mascagni, Paiațe de Leoncavallo și Otello de Verdi. După ce a cucerit premiul al II-lea la Concursul Internațional de canto de la Moscova (1957), unde Președintele juriului era însuși legendarul tenor Tito Schipa, în aprilie 1958 a debutat la Opera Română din București, în rolul Manrico din Trubadurul de Verdi; a cântat alături de personalități ale liricii internaționale: Renata Scotto, Aldo Protti, Mirella Freni, Irina Arhipova, atât pe scene din țară, cât și din Rusia, Bulgaria, Egipt, Belgia, Grecia sau Franța

Ruggero Leoncavallo – I Pagliacci (Paiațe) ”No, Pagliacco non son”

1931 – Corneliu Zelea Codreanu, conducătorul Mișcării Legionare din România, a fost ales deputat

Legionarii au participat la alegerile din 1931, sub numele de Gruparea Politică Corneliu Zelea-Codreanu, în 17 județe din 71, cele în care propaganda legionară a reușit șă adune un număr suficient de simpatizanți. Cucerit de manifestațiile teatrale, de paradă, de care se folosea propaganda nazistă în Germania, Zelea-Codreanu, pentru a-i atrage pe țărani la ideologia sa și pentru a le obține voturile, vizita satele îmbrăcat în costum național și călare pe un cal alb. A fost ales în parlament la 31 august, deputat de Neamț, obținând, conform documentelor vremii, 11.300 voturi valid exprimate

1933 – S-a născut George Genoiu

31 august 1933, Armășești, Ialomița – 2016

Dramaturg și critic de teatru, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Facultatea de Teatrologie a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, promoția 1962. A debutat cu proză scurtă în Tânărul scriitor în 1955; în dramaturgie cu piesa Umbrela pentru singurătate, în revista Ateneu, (1968); debutul în critică teatrală a fost în Tribuna (1963); debutul scenic, la Teatrul dramatic „George Bacovia” din Bacău, cu piesa Trecere prin veranda verde (1973). A colaborat la: Cronica, Tribuna, Convorbiri literare, Atheneu, etc. A fost redactor șef la revista Atheneu, fondator și director al Casei de Presă și Editura și Fundația Culturală Rampa și Ecranul. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1983). A scris proză: Dispariția, Fereastra, Cina la vreme de veghe, Strigăte în volieră, Plecarea mea vremelnică, Călătorind cu îndelungă răbdare, Fauna în colivie; teatru: Însoțitorul nevăzut, Trecere prin verandă, Doi pentru un tango, Conversație în oglindă, O lume captivă, Antioligarhice

George Genoiu – Tristeți ascunse Teatru radiofonic

1936 – S-a născut Paul Vasilescu

31 august 1936, Valea Botei–Sărățeanca, Buzău – 2 aprilie 2012, București

Sculptor și profesor universitar, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A absolvit Academia de Artă București în 1961, avându-l profesor pe Boris Caragea. Din 1961 a fost lector, iar din 1990 profesor în cadrul Universității Naționale de Arte din București. A fost membru al Comisiei Naționale pentru Monumente de For Public. A participat la numeroase expoziții naționale și internaționale precum Bienala internațională de sculptură Dantesca (Ravenna 1975), Plastik und Blummen (Berlin, 1975), Trienala internațională de artă plastică (New Delhi, 1979) și Expoziția organizată de Casa Americii Latine la București în 1993. A creat opere monumentale: Statuia lui Petru al II-lea Mușat din Suceava, Bustul lui Nichita Stănescu din București, Eroica Timișoara, Statuia Sf. Ierarh Andrei Șaguna din Sfântu Gheorghe, Statuia lui Alexandru Ioan Cuza pe aleea Mitropoliei, București. În semn de recunoaștere a talentului său, artistul a fost distins cu Premiul pentru artă monumentală (1967), Premiul pentru sculptură (1968), Premiul Academiei Române (1971), Marele Premiu al Uniunii Artiștilor Plastici (1972), Premiul Ministerului Culturii (1973), Ordinul național Steaua României în grad de Ofițer (2000). Biografie ilustrată

1937 – S-a născut Mihai Miltiade Nenoiu

31 august 1937, București – 20 iulie 2019, București

Fagotist, poet și profesor universitar. A urmat Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București (1957–1962), unde a susținut și doctoratul (2004). În anii ’60, în locuința sa funcționa un cenaclu literar la care luau parte Mircea Ciobanu, Marin Sorescu, Constanța Buzea, Adrian Păunescu, în anii ’60-’70 a frecventat cenaclul literar, Luceafărul, condus de Eugen Barbu, iar în 1979 a înființat și a condus Cvintetul național Concordia, devenit de renume mondial, unde muzica și poezia conviețuiau benefic. A lucrat la Orchestra Radio România timp de 47 de ani (1956–2003), fiind solofagotist, șef partidă fagot, solist concertist. În paralel, a predat Fagotul la liceele „Dinu Lipatti” și „George Enescu”, apoi a fost profesor titular al clasei de Fagot și muzică de cameră la Universitatea Națională de Muzică și profesor asociat la Universitatea „Ovidius” din Constanța. A colaborat cu cei mai mari compozitori, dirijori, pianiști, violoniști, violonceliști sau cântăreți din lume (Luciano Pavarotti, Placido Domingo, N. Herlea, Angela Gheorghiu etc.), i s-au dedicat lucrări simfonice pe care le-a prezentat în premieră mondială, are o discografie impresionantă. Ca scriitor, a debutat cu poezie la revista Luceafărul în 1967 și a colaborat la România literară, Contemporanul, Viața românească, Facla literară, etc. Este autorul volumelor: Preludiu la unison, Sentimentale, În veșnică pierdere, Caragiale și terapia „râsu-plânsului”, Călătorie în două mișcări, De la Enescu la „Concordia”, convorbiri cu Romulus Turbatu, Antologie poetică. În domeniul muzicologiei a scris: Fagotul – istorie și revelație, Portret din cinci închipuiri, monografia Cvartetului „Concordia”

Antonio Vivaldi – Concert în Re minor pentru fagot, orchestră de cameră și clavecin

1939 – Protestul ambasadorului german la București privind tranzitul de materiale de război pentru Polonia

Prim-ministrul Armand Călinescu a a aprobat cererea Marelui Stat Major polon de a tranzita prin România materiale de război, ceea ce a atras protestul ferm al ambasadorului german la București, Wilhelm Fabricius, respins de premierul român și de regele Carol al II-lea. A dat asigurări privind neutralitatea României și respectarea angajamentelor economice asumate, cu condiția ca și partea germană să le respecte

1940 – Urmările Dictatului de la Viena

A doua ședință a Consiliului de Coroană român, din noaptea de 30/31 august, a acceptat Dictatul.

Guvernul maghiar s-a declarat foarte nemulțumit și „zdrobit sufletește”, deoarece nu obținuse întregul teritoriu solicitat, ca suprafață și formă dorită.

Cu această ocazie, Germania nazistă a încheiat și două tratate cu Bucureștiul și Budapesta, prin care se acorda un statut separat și preferențial populației germane din Transilvania.

Guvernul britanic a refuzat să recunoască dictatul, la fel și cel al SUA, conform politicii lor de a nu recunoaște nici un teritoriu ocupat de la începutul războiului.

Dictatul de la Viena a produs o gravă criză politică în România și a provocat numeroase manifestații de protest (31 august–3 septembrie)

între 31.VIII și 3.IX, au avut loc în toată țara manifestații de protest împotriva „Dictatului de la Viena”

1944 – Constituția din 1923 a fost repusă în funcțiune

După Marea Unire, Constituția României a fost adoptată de Parlament și promulgată de regele Ferdinand I la data de 28 martie 1923. A fost în vigoare până la adoptarea Constituției carliste din 1938 și repusă în vigoare de Regele Mihai I prin Înaltul Decret Regal 1626/31 august 1944, până la 30 decembrie 1947, când a fost proclamată republica

1944 – Trupele sovietice au ocupat Bucureștiul

Actul de la 23 august 1944 a scurtat Al Doilea Război Mondial cu câteva luni, fiind astfel salvate viețile a sute de mii de persoane, dar a permis totodată și creșterea vitezei cu care avansa Armata Roșie în România și a oferit în același timp Armatei Române posibilitatea de a elibera țara de ocupația germană. În absența unui armistițiu semnat, trupele sovietice au tratat în continuare pe români drept inamici. Armistițiul a fost semnat trei săptămâni mai târziu, pe 12 septembrie 1944, în termenii dictați de Moscova. Întoarcerea armelor a echivalat, practic, cu o „capitulare”, o „predare” „necondiționată” în fața sovieticilor și a restului Aliaților. În această perioadă, un număr de 114.000–160.000 de soldați români au fost luați prizonieri de război de către sovietici fără luptă, ca urmare a ordinului de încetare a focului dat de rege și au fost trimiși pe jos în lagăre din Uniunea Sovietică; aproximativ o treime dintre ei murind pe drum. După ce pactul de armistițiu a fost definitivat, trupele sovietice au ocupat întreg teritoriul României. Estimările dimensiunii trupelor variază între 750.000–1 milion (estimări ale oficialilor militari britanici), până la 1–1,5 milioane (estimări ale Înaltului Comandament Militar Român); mulți diplomați și experți occidentali referindu-se la trupe de peste 1 milion de soldați.

Amintirile lui Corneliu Coposu despre „eliberarea” Bucureștiului de trupele sovietice, aici

 

1960 – S-a născut Daniel Bănulescu

31 august 1960, București

Romancier, poet și dramaturg, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A urmat studii de inginerie, fiind membru al cenaclului Universitas, condus Mircea Martin. A lucrat și ca jurnalist. A publicat romane: Te pup în fund, Conducător Iubit!, Diavolul vânează inima ta, N-ai vrea să te trimit în Paradis?, Cel mai bun roman al tuturor timpurilor; dramaturgie: Cine a câștigat Războiul Mondial al Religiilor?, Vrei să fii prietenul lui Dumnezeu?; poezie: Te voi iubi pân’ la sfârșitul patului, Balada lui Daniel Bănulescu, etc.

1960 – S-a născut Vali Ionescu

31 august 1960, Turnu Măgurele

Fostă atletă, săritoare în lungime, antrenoare. A fost medaliată cu bronz la CE de sală de la Milano 1982 pentru săritura în lungime, cu argint la Jocurile Olimpice de la Los Angeles 1984. În prezent este Președintă la CS Rapid

1961 – S-a născut Ioan Gyuri Pascu

31 august 1961, Agnita, regiunea Brașov/Sibiu – 26 septembrie 2016, București

Muzician actor, membru al grupului de umor Divertis din anul 1987. S-a lansat în cariera muzicală în anul 1977 și de atunci a abordat diverse stiluri muzicale, printre care: pop, rock, blues și reggae. A fondat mai multe formații de succes în anii 1990, precum The Blue Workers sau Pacific, al căror solist a fost, a lansat mai multe piese de rock alternativ prin casa sa de discuri, Tempo Music, fiind un critic al radioului comercial românesc.

Ioan Gyuri Pascu – Ține tu luna

Pe lângă activitatea de la Divertis, unde a abordat în special satiră politică, a jucat în filme de lung metraj, O vară de neuitat în regia lui Lucian Pintilie și Occident, regizor Cristian Mungiu, în mai multe piese de teatru, precum Take, Ianke și Cadîr, asigurând și coloana sonoră pentru o parte din ele. A colaborat cu mai multe posturi de televiziune, printre care TVR 1, Antena 1 și Pro TV, a contribuit ca jurnalist sportiv și comentator de sport, și a scris mai multe cărți de spiritualitate și pentru copii

Ioan Gyuri Pascu – Melancolie

1967 – S-a născut Iuliana Marciuc

31 august 1967, București

Realizatoare, prezentatoare, moderatoare și producătoare de emisiuni și seriale de televiziune. În adolescență a colaborat la Radio România Actualități și Radio România Tineret. A absolvit Facultatea de Planificare și Cibernetică Economică a Academiei de Studii Economice (2009), iar în studenție a realizat reportaje și interviuri pentru emisiunea Viața studențească a studioului TV al ASE. A fost un an analist programator la Trustul de Montaj Utilaj Chimic București, din 1990 a devenit crainică la Televiziunea Română,iar din 1996, redactor, prezentatoare și realizatoare de emisiuni. A debutat ca producător de televiziune cu serialul TV Burlacii (2005) și s-a remarcat în cadrul emisiunilor Muzica e viața mea, Impas în doi, Acces la succes și Miezul zilei, difuzate pe canalul TVR1; Destine ca-n filme și Confesiuni, pe canalul TVR2 și 90 de minute pentru sufletul tău, pe canalul TVR Internațional

1986 – Cutremur puternic cu epicentrul în zona Vrancea

S-a produs în noaptea de 30/31 august, ora 00:28, la o adâncime de 131,4 km. A fost urmat de 77 de replici de peste 3,2 grade pe scara Richter, dintre care 19 de peste 4 grade. Cutremurul a fost simțit în opt țări, afectând o mare parte a Europei de Sud-Est, a ucis aproximativ 100 de persoane, a rănit 558 de persoane și a distrus sau afectat 55.000 de gospodării. Cea mai afectată regiune a fost Focșani–Bârlad, unde intensitatea seismului a fost de 8 grade pe scara Mercalli, provocând de exemplu, prăbușirea unei biserici; în Lunca Prutului, terenul s-a surpat și au apărut cratere

1989 – Adoptarea prin lege a limbii române ca limbă oficială pe teritoriul Moldovei și revenirea la alfabetul latin

În contextul mișcării de renaștere națională din RSSM, la Chișinău a avut loc Marea Adunare Națională de la 27 august 1989, la care au participat aproximativ 750.000 de oameni (circa 1/6 din populația de atunci a republicii). În cadrul adunării, s-a cerut declararea limbii române ca limbă de stat în RSSM, precum și trecerea la grafia latină. Sub acest impuls, peste două zile s-au deschis lucrările celei de-a XIII sesiuni a Sovietului Suprem (29 august–1 septembrie 1989. În rezultatul unor intense dezbateri avute cu oponenții din Sovietul Suprem, deputații românofoni reușesc să impună limba română ca limbă de stat și adoptarea alfabetului latin. Discuțiile cele mai aprinse din Sovietul Suprem au avut loc pe 31 august, când s-a votat și cea mai mare parte a legislației privitoare la limba de stat și alfabet. Ulterior, ziua de 31 august a fost declarată sărbătoare națională în Republica Moldova

Corul Moldova – Limba noastră Muzica Alexandru Cristea, Versuri Alexei Mateevici

1990 – S-a înființat Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România – CNSLR Frăția

Constituită în urma Deciziei Civile nr. 17/31 august 1993 a Tribunalului București, prin fuziunea sindicatelor CNSLR și Frăția. Are un număr de aproximativ 800.000 de membri și este afiliată Partidului Social Democrat

2000 – S-a înființat, în România, Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale

Înființat prin Ordonanța nr. 121/31 august 2000, aprobată prin Legea nr. 396/10 iulie 2001 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 121/2000 privind înființarea Institutului pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale. Institutul funcționează la Cluj-Napoca, având ca obiective studierea și cercetarea inter și pluridisciplinară a păstrării, dezvoltării și exprimării identității etnice, aspectelor sociologice, istorice, culturale, lingvistice, religioase sau de altă natură ale minorităților naționale și ale altor comunități etnice din România

2003 – A fost sfințită biserica Mânăstirii Săpânța-Peri

Mănăstirea Săpânța Peri a fost înființată în anul 1997, în hotarul satului Săpânța, din dorința de a reînnoda tradiția istorică a vechii Mănăstiri Sfântul Arhanghel Mihail, din Peri, Maramureș, astăzi pe teritoriul Ucrainei. După planurile arhitectului Dorel Cordoș, transpusă în lemn și piatră de meșterul Ioan Știopei, zis Buga din Bârsana, biserica în stil maramureșean a mănăstirii a fost placată, inițial, cu 8,5 kilograme de aur, iar crucea, înaltă de șapte metri, la rândul ei, învelită cu patru kilograme de aur. Construcția se află pe malul Tisei și fost realizată între anii 1998–2003. Turla mănăstirii este vizibilă de la o distanță de cinci kilometri peste Tisa și poate fi admirată de românii din Transcarpatia, regiune a Maramureșului istoric rămasă în Ucraina. În prezent mănăstirea găzduiește 6 măicuțe. Cu o înălțime maximă de 78 m, biserica mânăstirii Săpânța-Peri este cea mai înaltă construcție din lemn din lume

2006 – A încetat din viață Ion Ipser (31 august 1926, Botoșani – 31 august 2006)

Pictor, restaurator, scenograf al Operei Române din București vreme de 20 de ani

2012 – A încetat din viață Constanța Buzea (29 martie 1941, București – 31 august 2012, București)

Poetă, redactor la revistele Amfiteatru și România literară

2013 – A încetat din viață Mihai Oroveanu (20 septembrie 1946, București – 31 august 2013, București)

Istoric de artă, fotograf, curator și colecționar de artă, director al Muzeului Național de Artă Contemporană din Capitală din 2001

2013 – Beatificarea monseniorului Vladimir Ghika

La 27 martie 2013, papa Francisc a semnat decretul prin care Biserica recunoaște martiriul slujitorului lui Dumnezeu Vladimir Ghika, preot diecezan […] ucis din ură față de credință […], la 16 mai 1954”. La 31 august 2013, într-o ceremonie fără precedent în țara noastră, monseniorul și martirul Vladimir Ghika a devenit Fericit fiind beatificat în prezența a peste 10.000 de persoane. Sfânta Liturghie a fost prezidată de Eminența Sa Cardinalul Angelo Amato, Prefectul Congregației pentru Cauzele Sfinților

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi #ZiuaLimbiiRomâne #DorințelePartideiNaționaleMoldova #VictorVladDelamarina #ȘtefanBraborescu #NicolaeCernescu #OctavianVuia #TrupeleromâneauintratînBrașov #BulgariaaatacatRomânia #NeaguDjuvara #IonIpser #RaduPetrescu #DanDeșliu #CornelStavru #GeorgeGenoiu #PaulVasilescu #MihaiMiltiadeNenoiu #TrupelesovieticeauocupatBucureștiul #ValiIonescu #DanielBănulescu #IoanGyuriPascu #IulianaMarciuc #Cutremur1986 #RomânalimbăoficialăînMoldova #BisericaMânăstiriiSăpânțaPeri #VladimirGhikabeatificat

0 comentarii la „31 August în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: