Istoria României România frumoasă Today's Memory

6 Septembrie în istoria românilor

Foto: Inaugurarea Arenei Naționale București


1456 – Tratatul încheiat de Vlad Țepeș cu negustorii din Brașov și Țara Bârsei

Prin acest tratat, s-a stabilit ca, în cazul în care domnul Țării Românești ar fi nevoit să-și părăsească țara din cauza năvălirii turcilor, sau a altor dușmani, să fie primit de brașoveni. În schimb, Vlad Țepeș se angaja să le dea negustorilor ajutor împotriva turcilor

1817 – S-a născut Mihail Kogălniceanu

6 septembrie 1817, Iași, Moldova – 1 iulie 1891, Paris, Franța

Om politic de orientare liberală, avocat, istoric și publicist. A urmat studii superioare în străinătate, inițial în orașul francez Lunéville, unde a fost îngrijit de fostul tutore al lui Sturdza, abatele Lhommé, și mai târziu la Universitatea Humboldt din Berlin. Unul dintre colegii săi a fost și viitorul filosof Grigore Sturdza, fiul domnitorului. Șederea sa în Lunéville a fost întreruptă de intervenția oficialităților ruse, care implementaseră în Moldova Regulamentul Organic și care considerau că, fiind sub influența lui Lhommé (participant la Revoluția Franceză), studenții erau influențați de idei rebele. Astfel toți studenții moldoveni, inclusiv fiii lui Sturdza și ai altor nobili, au fost retrași din școlile franceze la sfârșitul anului 1835 și au fost înscriși la instituțiile de învățământ din Prusia. A fost unul dintre cei mai influenți intelectuali români ai generației sale, scriitor, redactor șef al revistei Dacia Literară și profesor al Academiei Mihăileane. A fost unul dintre ideologii Revoluției de la 1848 în Moldova, a jucat un rol important în timpul alegerilor pentru Divanurile ad-hoc și l-a promovat cu succes pe Cuza la tron. A devenit prim-ministru al României după Unirea din 1859 a Principatelor Române în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1863–1865), și mai târziu a servit ca ministru al Afacerilor Externe sub domnia lui Carol I (1876, 1877–1879). În ultimii ani de viață a fost o figură politică proeminentă, președinte al Academiei Române și reprezentant al României în relațiile cu Franța. A scris Tainele inimei, prima încercare de roman tipărit din cultura română

1819 – S-a născut Nicolae Filimon

6 septembrie 1819, București – 19 martie 1865, București

Scriitor, autor de nuvele romantice și realist-satirice, a rămas în istoria literaturii române ca întemeietor al romanului românesc, dar și unul dintre primii critici muzicali români. Între 1831–1835, a fost corist în trupa Hanrietei Karl și flautist la Teatrul lui Papanicola; aceștia sunt anii în care și-a desăvârșit cunoștințele în domeniul teatrului și al muzicii. Din 1852 a devenit epitrop al bisericii Enei, funcție pe care o va avea până la moarte. A scris un jurnal de călătorii pe Dunăre, și prin Occident, în Ungaria, Austria și Italia. Cea mai importantă operă a sa este romanul Ciocoii vechi și noi, apărută în 1863. Romanul este o frescă a societății românești la începutul secolului XIX. A fost inițiat în francmasonerie când se afla la studii în Franța

1842 – A fost pusă piatra de temelie a primului sediu propriu al primăriei Bucureștiului, Casa Orașului

Lucrarea, realizată de către arhitectul Xavier Villacrosse, pe malul drept al Dâmboviței, a fost inaugurată cu „ceremonial deosebit” la 28 octombrie 1843, dar a fost dărâmată în 1882 din cauza lucrărilor de canalizare și rectificare a cursului Dâmboviței

1848 – Marea demonstrație populară de pe Dealul Mitropoliei, București

Amestecul țarist în desfășurarea revoluției a provocat la București un gest simbolic. În data de 6 septembrie, masele revoluționare au ars pe Dealul Mitropoliei, după ce-l purtaseră cu alai și bocete prin oraș, exemplarul oficial din Regulamentul Organic, precum și acela al Arhondologiei (Condica rangurilor boierești), demonstrându-și atașamentul față de ideile Revoluției

1859 – Imperiul Otoman și Austria au recunoscut de jure dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza

Actul istoric de la 24 ianuarie 1859 reprezenta primul pas pe calea înfăptuirii statului național român unitar. Următorul pas era recunoașterea internațională a alegerilor, actul fiind considerat de Poartă și de Austria drept o încălcare a Convenției de la Paris. Situația creată în cele două Principate urma să facă, de altfel, obiectul unei noi Conferințe a reprezentanților puterilor garante la Paris, între 26 martie/7 aprilie – 25 august/6 septembrie. Încă din a doua ședință a Conferinței (1/13 aprilie) Franța, Rusia, Anglia, Prusia și Sardinia au recunoscut dubla alegere de la 24 ianuarie. Imperiul Otoman și Austria tergiversau; mai mult, se punea la cale o intervenție militară peste Dunăre, la care Alexandru I. Cuza a răspuns, la 20 aprilie, concentrând la Florești (Prahova) armata moldo-munteană. După alte amenințări, sub presiunea celorlalte puteri garante, Poarta și Austria au acceptat oficial, în a 3-a ședință a Conferinței de la Paris (25 august/6 septembrie), să recunoască, la rândul lor, dubla alegere. Detensionarea situației, atât în relațiile cu Imperiul Otoman, cât și cu cel Habsburgic, l-au determinat pe domn să ordone închiderea taberei de la Florești (1/13 septembrie 1859)

1860 – S-a instituit, la Paris, agenția diplomatică a Principatelor Unite

Această agenție, înființată la 25 august/6 septembrie a jucat un rol important în acțiunile diplomatice ale tânărului stat național român. Principatele Unite au căutat să încheie convenții cu conținut administrativ, telegrafice, de extrădare, judiciare etc. Totodată se tindea să nu se țină seama de tratatele comerciale ale Porții și să se stabilească tarife vamale independente, folosindu-se orice prilej pentru negocieri directe. Titularul agenției a fost numit Ioan Alexandri, agent dipolamtic al României la Paris și Londra (1860–1866)

1863 – S-a născut Constantin Miculescu

6 septembrie 1863, Crevenicu, Teleorman – 29 decembrie 1937, București

Fizician cu rezultate notabile în termodinamică și optică, membru de onoare (din 1935) al Academiei de Științe din România. Între 1882–1886 a urmat cursurile Facultății de Științe a Universității din București, secția fizico-matematici, unde l-a avut profesor pe Emanoil Bacaloglu. A fost trimis cu o bursă la Paris unde a obținut, în anul 1888, licența în Științe la Universitatea Sorbona. A susținut doctoratul în fizică la aceeași universitate, cu teza Sur la determination de l’équivalent mécanique de la calorie, avându-l ca îndrumător științific pe profesorul Gabriel Lippmann. După revenirea în țară, a fost profesor suplinitor la Facultatea de Științe a Universității București, apoi profesor titular de fizică moleculară, acustică și optică, post pe care l-a ocupat până la moartea sa. În paralel, a fost profesor de fizică moleculară la Facultatea de Medicină din București. A organizat laboratorul de fizică moleculară, acustică și optică al Universității din București, a desfășurat o bogată activitate de cercetare științifică concretizată în lucrări publicate în țară și străinătate. Cele mai semnificative lucrări științifice sunt determinarea indicelui de refracție al unei prisme cu ajutorul microscopului (1905), măsurarea coeficientului de elasticitate al corpurilor printr-o metodă acustică (1910), etc.

1906 – S-a născut Nicolae Buicliu

6 septembrie 1906, Corabia, Olt – 18 aprilie 1974, București

Compozitor, profesor de muzică. Studiile muzicale le-a început la Conservatorul din București (1926–1934), cu Gheorghe Cucu, Alfonso Castaldi, Dimitrie Cuclin și Constantin Brăiloiu, perfecționându-se la Ecole Musicale Cesar Franck din Paris, cu Albert Bertelin și Guy de Lioncourt. A urmat și Facultatea de Filosofie din București, fiind licențiat în estetică. A lucrat ca profesor de muzică în București (1935–1949), inspector general în învățământul secundar, profesor de contrapunct și fugă la Conservatorul din București. A scris articole, eseuri, cronici, în revistele Muzica, Contemporanul, Gazeta literară, etc. A abordat toate genurile și formele muzicale, reușind să se impună în special în muzică simfonică. A compus muzică de teatru: Ifigenia de Mircea Eliade, Doamna Chiajna, de Alexandru Odobescu, muzică simfonică: Simfonia I „Rustica” în La minor, Simfonia a II-a cu cor, Concert pentru pian și orchestră în Re major, Concertul pentru vioară și orchestră în Mi major, Simfonia IV-a în SI bemol major, muzică de film, de cameră, muzică corală, cântece pentru copii, etc.

Doamna Chiajna – Muzica: Nicolae Buicliu, Libret: Nicolae Buicliu & Elena Cernei • Opera Națională București, Dirijor: Constantin Petrovici

1910 – S-a născut Dumitru Corbea

Dumitru Cobzaru; 6 septembrie 1910, Sârbi–Vlăsinești, Dorohoi/Botoșani – 26 martie 2002

Scriitor. A urmat Facultatea de Filosofie și Litere. Primul volum de poezii, Sînge de țăran, a fost publicat în 1936. În 1937 a luat contact cu mișcarea revoluționară clandestină, îndeplinind însărcinări politice, care i-au adus mai târziu arestarea și condamnarea, viața fiindu-i direct amenințată. A lucrat în cadrul Societății de Radiodifuziune, în 1938, apoi în cadrul administrației de stat. După 1945 a făcut parte din primul nucleu de poeți și prozatori atașați Partidului Comunist. A lucrat la Scînteia și la alte publicații cotidiene și literare, un timp fiind membru în comitetul de direcție al revistei Luceafărul. A publicat numeroase volume de versuri: Nu sînt cîntăreț de stele, Hrisovul meu, Anii tineri, Pentru inima ce arde, Sufletul cuvintelor, Mărturisiri; romane: Singura cale, Barbu lăutaru, Așa am învățat carte, Puntea, Primejdia, etc.

1918 – S-a constituit, la Paris, Consiliul Național Român Provizoriu

Organ reprezentativ al românilor, format din 29 de membri, fiind practic guvernul din exil al României, condus de Take Ionescu – președinte, Vasile Lucaciu, Octavian Goga, Ioan Th. Florescu și Dr. Constantin Angelescu – vicepreședinți. El cuprindea pe fruntașii emigrației din toate provinciile istorice românești.

Consiliul Naţional al Unităţii Române, Paris

Consiliul, constituit la 24 august/6 septembrie, a fost recunoscut ca „exponentul intereselor națiunii române din Austro-Ungaria” de guvernele cele patru puteri ale Antantei: Franța (29 septembrie), SUA (23 octombrie), Marea Britanie (29 octombrie) și Italia (9 noiembrie), ceea ce reflecta menținerea și reconfirmarea angajamentelor asumate prin Convenția de alianță din vara anului 1916 față de revendicările teritoriale ale poporului român. La 20 septembrie/3 octombrie 1918 a fondat Consiliul Național al Unității Române

1918 – S-a născut Harry Maiorovici

6 septembrie 1918, Sighetu Marmației – 22 august 2000, Cluj-Napoca

Compozitor de muzică de film. În 1938 a plecat pe jos la Viena să studieze muzica, devenind absolvent al Kinder Konservatorium (1938). A debutat în cinema în 1937, compunând partitura muzicală pentru Emigranții de Michael Patron. În 1938 a revenit în Cluj și s-a înscris la Conservatorul de Muzică. În anii Holocaustului, a fost dus la muncă forțată și apoi în lagărul de la Meidling de unde, în anul 1945, s-a întors la Cluj. A fost introdus în lumea filmului de către regizorul Savel Stiopul, al cărui colaborator a rămas. A fost unul dintre compozitorii apreciați, a compus muzica pentru mai mult de 100 de filme printre care: Amintirea unei artiste, Ultima noapte a copilăriei, Asediul, Aventuri la Marea Neagră, Ultimele zile ale verii, Falansterul, etc. A fost distins cu 17 premii internaționale, fiind membru de onoare al Academiei Internaționale de Cultură din Roma

Asediul (1970)

1919 – A fost fondat Partidul German din România

Partidul German din România a fost fondat pe 6 septembrie 1919 la Sighișoara, înaintea alegerilor parlamentare din noiembrie 1919, la inițiativa unei părți a burgheziei săsești, prin fuzionarea unor organizații politice ale sașilor și ale șvabilor, care milita pentru promovarea intereselor specifice minorității germane.

A funcționat până în 1938

1923 – S-a născut Mioara Cremene

Maria Elena Gorea; 6 septembrie 1923, București – 18 aprilie 2014, Paris

Poetă, scriitoare și eseistă, stabilită în Franța între 1969–1989. În 1944, s-a înscris la Conservator, la clasa Victor Ion Popa și a frecventat cursurile Facultății de Litere și Filosofie de la Universitatea din București, obținând licențe în Regie și în Psihologie. Imediat după război a lucrat la ziarul Ecoul și a debutat publicistic în Rampa. A debutat editorial în 1951, cu piesa în versuri Mălina și cei trei ursuleți, prima dintr-o serie de aproape douăzeci de titluri de cărți pentru copii. A fost secretara secției de literatură pentru copii și tineret a Uniunii Scriitorilor. Volumul Bună dimineața lume (1959), cel mai realizat în plan artistic de până atunci, a fost considerat un „incident”, atrăgându-i aspre critici la Uniunea Scriitorilor și întreruperea, pentru 5 ani, a activității publicistice. A revenit în presă, la redacția de poezie a Gazetei literare (1964), a publicat versuri, nuvele și un roman, Mărirea și decăderea planetei Globus, pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor (1968). A părăsit România în 1969, revenind în țară după Revoluția din 1989. În Franța, a realizat scenarii, filme de artă și telefilme: Prietenul meu poetul, consacrat lui Miron Radu Paraschivescu, Metropoème (premiat la Festivalul de la Cannes, secțiunea Quinzaine des Réalisateurs, 1970), alături de soțul ei, cineastul Sergiu Huzum. A tradus, în colaborare cu fiul ei, Adrian Cremene, din scrierile lui Heinrich von Kleist

1932 – S-a născut Ionel Miron

6 septembrie 1932, Corni, Galați – 24 noiembrie 2004, București

Interpret de muzică ușoară. A debutat în anul 1954, cu ocazia unui spectacol pentru militari, iar la televiziune a debutat în anul 1961. A cântat la secția de estradă a Ansamblului M.A.I. București și a Teatrului Muzical „Nicolae Iorga” din Galați, a colaborat cu Teatrul Muzical „Constantin Tănase” din București și Teatrul Fantasio din Constanța, a alcătuit împreună cu Alexandru Jula duetul vocal Jula și Miron. A efectuat o serie de turnee în: URSS, Bulgaria, RFG, RDG și Polonia

Ionel Miron – La revedere, Maria! (1972)

1937 – A încetat din viață Alexandru Călinescu (13 februarie 1907, Focșani – 6 septembrie 1937, Sinaia)

Poet, autodidact, editor al revistei literare 13 și ziarului Atacul

1939 – Consiliul de Coroană a aprobat poziția de neutralitate a României în cel de-al Doilea Război Mondial

După declanșarea celui de-al doilea Război Mondial la 1 septembrie, România a ales neutralitatea la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, aprobată în Consiliul de Coroană la 6 septembrie. Comunicatul privind neutralitatea României a fost publicat în Monitorul Oficial din 7 septembrie 1939

1940 – Abdicarea Regelui Carol al II-lea în favoarea fiului său, Mihai

Regele Carol al II-lea a renunțat la tron pe 6 septembrie 1940, la cererea generalului Ion Antonescu, la numai două zile de la numirea acestuia din urmă în funcția de prim-ministru, la presiunea străzii, a factorilor politici, dar și a unor influențe din afară. Carol al II-lea al României a transmis prerogativele regale fiului său, Mihai, fostul suveran omițând deliberat termenul de abdicare, în speranța unei reveniri la tron, dacă împrejurările ar fi permis-o. La expatriere, Antonescu i-a oferit garanții de securitate lui Carol al II-lea, Elenei Lupescu și suitei lor și s-a ținut de cuvânt, protejând cu pichete militare trenul regal, asupra căruia legionarii au tras cu mitralierele.A început cea de-a doua domnie a lui Mihai I (1940–1947)

1940 – S-a născut Vasile Craioveanu

6 septembrie 1940, Buzău – 28 iunie 2010, Eforie

Artist plastic de o particulară valoare, a practicat dăruit atât sculptura cât și pictura. A absolvit Academia Națională de Artă, la aceste studii adăugându-se șansa de a deveni un apropiat al Miliței Pătrașcu, figura legendară a artei noastre. Este considerat de specialiști ca unul dintre maeștrii nostri iconari, inițiatorul Saloanelor Internaționale de Icoane care au loc anual, cu ocazia Sărbătorilor de Paște și de Crăciun. Galerie imagini

1944 – S-a născut Cornel Popescu

6 septembrie 1944, Craiova – 10 martie 2011, Târgu-Mureș

Actor de teatru. Din 1972, când a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, și până în ultima clipă a existenței sale pământești, el a fost credincios Teatrului Național din Târgu-Mureș, pe a cărui scenă a realizat interpretări antologice, un remarcabil Hamlet și un irezistibil Cetățean turmentat, a jucat în A murit Tarelkin! Livada de vișini, Dan Piticul din grădina de vară, Noaptea cabotinilor, Opinia publică, Cartea lui Ioviță, Moartea accidentală a unui rebel, Frații Karamazov, Ciocârlia, Evul mediu întâmplător, Există nervi, Richard II, etc. De câteva ori și-a exersat capacitățile creatoare și în regie, și a făcut-o succes! A fost profesor la Universitatea de arte din Targu-Mures, printre tinerele speranțe pe care le-a îndrumat se numără Marius Bodochi, Daniel Vulcu, Sorin Dinculescu, Viorica Geantă-Chelbea, Radu Bânzaru, Ada Milea, Sorin Leoveanu

In Memoriam Cornel Popescu [Teatrul Scena 2011]

1946 – George Enescu și soția sa, Maria Cantacuzino, au părăsit definitiv România

O dată instaurată dictatura comunistă, Enescu s-a exilat definitiv la Paris. Plecarea din România pare desprinsă dintr-un scenariu de film. Din teama de a nu fie împiedicați de comuniști, plecarea lor a luat forma unui adevărat complot, pus la cale, încă din 1945, de Yehudi Menuhin. Pentru a înșela vigilența regimului, genialul elev al lui Enescu a aranjat un turneu care urma să ajungă și în SUA. Pentru a obține dreptul de a susține aceste spectacole, Enescu a trebuit să concerteze și în URSS, la Moscova. Între timp, soția lui Enescu, prințesa Maruca Cantacuzino, a vândut, cât de discret a putut, o parte dintre mobile, bijuterii, tablouri, pentru a strânge banii cu care să poată supraviețui în străinătate. George Enescu a plecat cu o viză pentru Statele Unite, acordată pe un pașaport diplomatic, chiar de Petru Groza. În 6 septembrie 1946, cei doi și-au făcut bagajele ca pentru un turneu – nici prea multe, nici prea puține, și s-au îmbarcat pe un vapor, la Constanța, pentru că muzicianul evita să zboare. Până în 1949, deși aflat în străinătate, a deținut încă funcția de președinte al Societății Compozitorilor din România. La 22–23 octombrie 1949 Societatea a fost înlocuită de Uniunea Compozitorilor, în care Enescu nu mai figura nici măcar ca membru…

1950 – S-a născut Eugen Sârbu

6 septembrie 1950, România

Violonist și dirijor de origine română stabilit la Londra, considerat unul dintre marii violoniști ai lumii. A debutat la București, în copilărie, cu Orchestra Națională Radio. A cântat pe șase continente, apărând ca solist al marilor orchestre din Londra, Viena, Hamburg, Helsinki, Amsterdam, Bruxelles, Milano, Geneva, Munchen, New York, Los Angeles, Dallas, Miami, Tokyo, Hong Kong, Seoul, New Zealand, Sydney, Melbourne, Johannesburg, Capetown, Santiago de Chile etc., pe cele mai prestigioase scene ale lumii și la importante festivaluri internaționale. În timpul evenimentelor din 1989 din România, a inițiat o campanie mondială pentru țara sa natală, organizând și participând la nenumărate concerte de binefacere pentru renașterea și dezvoltarea vieții cultural-artistice în România. Primul astfel de eveniment a avut loc la Paris, pe 26 Decembrie 1989, când, cu un curaj formidabil, a reunit pe scena Operei, mari artiști prieteni, sensibili la soarta României, cântând și emoționând profund publicul, alături de Gheorghe Zamfir, Ileana Cotrubaș, Carmina Sârbu, Gerard Depardieu, Sophie Marceau, Cvartetul „George Enescu”. De fapt, Eugen Sârbu și George Enescu sunt singurii violoniști români care au onoarea de a fi prezentați în volumul The Great Violinists (Marii Violoniști), editat la Londra de renumitul critic britanic Margaret Campbell în 2004. Cântă la o vioară Stradivarius, fabricată la Cremona în 1729

Ciprian Porumbescu – Balada • Orchestra Medicilor, Dirijor Iosif Ion Prunner

1950 – S-a născut Nicolae Georgescu

6 septembrie 1950, Jupânești–Coșești, Argeș

Scriitor, profesor universitar. A urmat Facultatea de Limbi Clasice la Universitatea din București (1969-1973). În anul 1997 a susținut teza de doctorat la Universitatea din București, cu subiectul Eminescu și editorii săi. Nucleul maiorescian până la Perpessicius. A fost profesor de școală, bibliotecar la Biblioteca Academiei Române, redactor la revista Luceafărul, redactor principal la revista Viața Capitalei, secretar general de redacție la revista Academica, urmând apoi o carieră didactică, de la lector la profesor la Universitatea Hyperion, Facultatea de Filologie–Ziaristică/Facultatea de Filologie și decanul Facultății de Litere și Limbi Străine. A publicat peste 100 de studii și articole, numeroase comunicări în țară și străinătate și volume: A doua viață a lui Eminescu, Moartea antumă a lui Eminescu, Recife. Eseuri de oceanografie, Scrisul, ca o taină, Cartea trecerii. Boala și moartea lui Eminescu, etc.

1956 – A încetat din viață A.L. Zissu (Abraham Leibu; 25 ianuarie 1888, Piatra Neamț – 6 septembrie 1956, Tel Aviv) Scriitor, jurnalist, eseist, industriaș, restaurator și fruntaș sionist evreu din România

1957 – S-a născut Victor Ioan Frunză

6 septembrie, 1959, București

Regizor de teatru. A absolvit secția Regie teatru a IATC, clasa profesorului Mihai Dimiu, fiind coleg de generatie cu Andrei Mihalache, Dominic Dembinski, Gábor Tompa. După 1989 a fost, vreme de 3 ani, director general al Teatrului Național din Cluj-Napoca. A avut spectacole pe scene de teatru din România, Ungaria, Cehia, colaborând la toate spectacolele sale cu soția sa, scenografa Adriana Grand. Printre piesele sale, Ghetou (1993, Teatrul Național București), Satyricon (1994, Teatrul Național din Târgu Mureș), sau multele premiere de la teatrele din Cluj, Oradea, Brăila, Ploiești, Timișoara, Baia Mare (fie în limba română, fie în maghiară sau în germană). Trupa pe butoaie a fost, în România, primul spectacol cult, bazat pe texte ale teatrului popular medieval francez (Jean Variot) conceput si realizat ca spectacol itinerant. A fost distins cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler (2000). În prezent este Doctor în Științe teatrale și Management cultural și predă cursuri de profil la UNATC.

Victor Ioan Frunză Interviu la Prima TV

1957 – A încetat din viață Ion T. Niculescu (2 ianuarie 1895, Focșani – 6 septembrie 1957, București)

Medic neuromorfolog, profesor de histologie la Facultatea de Medicină din București, membru corespondent al Academiei Române

1959 – S-a născut Marius Bodochi

6 septembrie 1959, Cluj

Actor de teatru și film. A absolvit Institutul de Teatru din Târgu Mureș, clasa profesorului Constantin Codrescu, promoția 1982. A fost profesor de an, lector universitar la Universitatea „Babeș Bolyai” din Cluj, Facultatea de Litere, Catedra de Teatru. A debutat în 1982, ultimul an de studenție, pe scena Teatrului Național din Cluj Napoca, cu rolul Cristopher Flanders din Trenul nu mai oprește aici de Tennessee Williams. Din 2004 joacă pe scena Teatrului Național „I.L.Caragiale” din București. A făcut creații memorabile în Săptămâna luminată (Teatrul Național Cluj), Bacantele și Richard al II-lea (Teatrul Național București), ambele în regia lui Mihai Măniuțiu, i-a dat replica magistral Olgăi Tudorache în Regina Mamă, Visul unei nopți de vară (Teatrul Național Cluj) și Regele moare (Theatrum Mundi) – ambele în regia lui Victor Ioan Frunză, Amadeus – regia Marcel Top la Opera Națională București. A jucat în filme ca: Meșterul Manole, Craii de Curtea Veche, Dracula The Impaler/Vlad Nemuritorul, Femeia visurilor, Un acoperiș deasupra capului, etc.

Craii de Curtea Veche (1995)

1972 – A încetat din viață George Băiculescu (1 aprilie 1900, Rubla, Buzău – 6 septembrie 1972, București)

Bibliolog, istoric literar, autor, publicist, bibliotecar la Biblioteca Academiei. A întocmit istoricul Bibliotecii Academiei la un secol de existență

1979 – S-a nascut Mihnea Blidariu

6 septembrie 1979, Bacău

Muzician, vocal, la trompetă și la chitară, membru al formației rock Luna Amară, din Cluj-Napoca. A urmat cursurile Facultății de Litere „Babeș-Bolyai“ din Cluj Napoca. Colaborează cu revista culturală online EgoPHobia, unde are o rubrică permanentă, „punk_politik„. A publicat articole și poezii în Tribuna și Tiuk. Este organizator al Festivalului FânFest de la Roșia Montană, sprijinind campania Salvați Roșia Montană, membru al organizației MindBomb. Este autorul a două volume de poezii, No Future și mânia.Ro. Component al cenaclului literar Klu

Luna Amară – Tăcerea [Nord, 2018]

1996 – A încetat din viață Gavril Scridon (16 mai 1922, Feldru, Bistrița-Năsăud – 6 septembrie 1996, Cluj-Napoca)

Critic și istoric literar, profesor în învățământul superior clujean

1997 – S-a deschis și sfințit Memorialul Gherla

Locaș de cult înălțat între 1992–1994 într-o latură a Cimitirului orașului, chiar lângă împrejmuirea închisorii, după proiectul arhitectului Ion Mitrea. Închisoarea din acest oraș a fost una dintre cele mai dure din timpul regimului comunist. La 6 septembrie 1997, avea loc ceremonia de deschidere și sfințire a Memorialului Gherla, în penitenciarul cu același nume. Închisoarea din acest oraș a fost una dintre cele mai dure din timpul regimului comunist

2004 – A încetat din viață Grigore Gheba (15 august 1912, Poienița–Dumitrești, Râmnicu-Sărat/Vrancea – 6 septembrie 2004, București)

General de armată și profesor de matematică, a scris peste 30 de culegeri de probleme de matematică

2006 – A încetat din viață Paul Cernovodeanu (11 februarie 1927, București – 6 septembrie 2006, București)

Istoric și genealogist specializat în istoria medie și modernă, membru de onoare al Academiei Române, unul dintre membrii fondatori ai Institutului Român de Genealogie și Heraldică „Sever Zotta” din Iași

2011 – A fost inaugurat cel mai mare și mai modern stadion din România, Arena Națională din București

Construcția arenei, al cărei proprietar este Primăria Municipiului București a fost finalizată în 2011, având un cost total de aproximativ 234 mil. €. La inaugurare a avut loc meciul de fotbal dintre primele reprezentative ale României și Franței, din preliminariile Campionatului European de Fotbal din 2012

2017 – A încetat din viață Nicolae Lupescu (17 decembrie 1940, București – 6 septembrie 2017, București)

Fotbalist și antrenor de fotbal

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi #MihailKogălniceanu #NicolaeFilimon #MareademonstrațiepopularădinDealulMitropoliei #ConstantinMiculescu #NicolaeBuicliu #DumitruCorbea #ConsiliulNaționalRomânProvizoriu #HarryMaiorovici #MioaraCremene #IonelMiron #AbdicareaRegeluiCarolalDoilea #VasileCraioveanu #CornelPopescu #EugenSârbu #NicolaeGeorgescu #VictorIoanFrunză #MariusBodochi #MihneaBlidariu #MemorialulGherla #ArenaNaționalăBucurești

0 comentarii la „6 Septembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: