Istoria României România frumoasă Today's Memory

11 Septembrie în istoria românilor

Foto: S-a publicat Abecedarul lui Creangă


1752 – A început, în Țara Românească, domnia lui Matei Ghica

Matei Ghica (1728 – 8/19 februarie 1756) a fost fiul lui Grigore al II-lea Ghica și domn al Țării Românești (11 septembrie 1752–22 iunie 1753) și al Moldovei (22 iunie 1753–8 februarie 1756). A fost cerut în scaunul Țării Românești de boierii țării, după moartea tatălui său. În numai trei luni după venirea sa la domnia Țării Românești, Matei Ghica a numit 30 de stolnici, 20 de paharnici și 50 de serdari. Aceste numiri sunt o dovadă a marii corupții a domniilor fanariote, deoarece caftanul era un mijloc foarte bun de a aduna bani de la doritorii de dregătorii. Asuprindu-i ca domn, tot boierii i-au obținut și înlocuirea. În timpul domniei lui în Moldova s-a redactat Cronica Ghiculeștilor

1851 – Emigrația română a aderat la Comitetul Central Democratic European de la Londra

Eșecul revoluțiilor din 1848–1849 a forțat mulți revoluționari să se exileze pentru a scăpa de persecuții sau arestări, dar și pentru a continua demersurile revoluționare. În iunie 1850 s-a format la Londra, la inițiativa italianului Giuseppe Mazzini, Comitetul Central Democratic European (CCDE), la care au aderat și francezul Alexandre Ledru-Rollin, germanul Arnold Ruge și polonezul Albert Darasz. La sfârșitul lunii iunie, cei patru membri ai Comitetului au adresat un manifest către „populațiile Române”, pentru ca la 11 septembrie să fie publicat răspunsul Comitetului Revoluționar Român și Dumitru Brătianu a fost cel care a semnat actul de adeziune

1853 – Telegraful electric a fost utilizat pentru prima dată pe teritoriul românesc

în anul 1852 au fost demarate lucrările de construcție ale primei linii telegrafice în sistem Morse, pe traseul Viena–Timișoara–Sibiu. Aceasta a fost finalizată în 1853, iar posturile telegrafice erau instalate de către Austria, care asigura atât aparatura, cât și specialiștii. Aceasta a fost prima linie telegrafică din Transilvania, deservind numai interese militare

1858 – S-a născut Nicolae Xenopol

11 septembrie 1858, Iași, Moldova – 5 decembrie 1917, Tōkyō, Japonia

Critic literar, eseist, om de cultură, diplomat, politician și ministru, ambasador al României în Japonia. A fost fratele mai mic al istoricului A.D. Xenopol, ca și el, membru al societății Junimea. A absolvit Universitatea din Paris și a luat diploma de doctor în drept la Universitatea din Liège. A debutat ca romancier cu lucrarea umoristică Păsurile unui american în România, serializată de Junimea în revista Convorbiri Literare de la sfârșitul anului 1879 până la mijlocul lui 1880. Mai târziu, a devenit un disident al „junimismului„, pozitivist și susținător al realismului literar. Din punct de vedere politic, s-a îndepărtat de conservatorism și a îmbrățișat curentul liberal, fiind și editorul a două ziare liberale: Românul și Voința Națională. A fost șef de cabinet al lui I.C. Brătianu, apoi deputat. A avut o carieră de succes în politica electorală, care a început în cadrul PNL; mai târziu a aderat la Partidul Conservator-Democrat, a fost ministru al Comerțului, contribuind la crearea Academiei de Studii Economice din București. A scris două romane realiste, care criticau mediul social al zilelor sale. Campania sa pentru realism și poziția lui pozitivă față de civilizația urbană l-au făcut un adversar al lui Mihai Eminescu. A sprijinit implicarea României în Primul Război Mondial alături de Puterile Antantei și a murit în timpul misiunii sale finale, fiind primul ambasador al României în Japonia

1867 – Societatea Academică a adoptat proiectul de ortografie al lui Timotei Cipariu

După îndelungi dezbateri, Societatea Academică a adoptat proiectul de ortografie susținut de Timotei Cipariu „[…] bazat pe principiul etimologic temperat cu cel fonetic și caracterizat prin lipsa semnelor diacritice la vocalele și consoanele ce reprezintă sunetele modificate, după necesități fonetice, față de cele de origine

1868 – A apărut la Iași Metodă nouă de scriere și cetire pentru uzul clasei I primară de Ion Creangă

Cunoscută și ca Abecedarul lui Creangă, a fost o lucrare didactică redactată de Ion Creangă, în colaborare cu colegii săi institutori C. Grigorescu, Gh. Ienăchescu, N. Climescu, V. Răceanu și A. Simionescu. Încă din primii ani de institutorat, Creangă a început să strângă material pentru redactarea unui manual destinat învățării scrierii și citirii. A făcut-o, probabil, la îndemnul lui Maiorescu și mai ales datorită nevoii grabnice de cărți școlare din acea perioadă. Colaboratorii și-au împărțit sarcinile, Creangă păstrându-și „partea literară și dreptul de a trece prin ciur totul din punctul de vedere al corectei vorbiri”. Prima ediție a fost publicată pe cheltuiala Societății pentru învățătura poporului român la Iași la tipografia H. Goldner, în data de 8 iulie 1868, într-un număr de 4.000 de exemplare. A avut 23 de ediții succesive până în 1893. Imediat după prima apariție, lucrarea a fost aprobată și adoptată ca manual („carte didactică”) pentru clasa I-a din școlile primare prin decizia Ministerului Instrucțiunei Publice și al Cultelor nr. 10.099/11 septembrie 1868, publicată în Monitorul Oficial nr. 208/1868. În 1876, ea a fost aprobată și prin decretul domnesc al domnitorului Carol publicat în Monitorul Oficial al României nr. 14/20 ianuarie 1876

1876 – S-a nascut Ella Negruzzi

Elena Negruzzi; 11 septembrie 1876, Hermeziu, Iași – 19 decembrie 1949, București

Juristă, o figură proeminentă în mișcarea feministă din România, fiica scriitorului și omului politic ieșean Leon C. Negruzzi. A urmat cursurile Facultății de Drept la Iași. După absolvire, a cerut, să fie admisă în Baroul Iași (1914), dar cererea i-a fost respinsă pe motiv că nu are drept de vot (fiind femeie), iar avocații trebuiau să aibă drept de vot. După mai multe procese care au durat aproape șase ani, Ella Negruzzi a devenit prima femeie avocat din Romania. A profesat ca avocat în Baroul Covurlui–Galați și din 1919, în Baroul București. În perioada interbelică s-a remarcat ca o militantă pentru drepturile femeilor, punând bazele Asociației Emanciparea femeii, a cărei președintă a fost. Asociația a urmărit emanciparea femeii prin prisma dezvoltării acesteia în toate domeniile și ocuparea de funcții în raport cu pregătirea și capacitatea fiecăreia. Și-a concentrat atenția asupra femeilor de la sate, inițiind cercuri culturale și fondând cămine culturale unde a arătat sătencelor cum să-și organizeze gospodăria și cum să-și educe copiii. După instaurarea fascismului în Germania, a fost luptătoare împotriva războiului, făcând parte din organizația Grupul avocaților democrați, înființată în 1935, a înființat organizația Frontul feminin (1936), organizând numeroase întruniri și conferințe menite să contribuie la antrenarea femeilor în acțiunile pentru apărarea drepturilor lor economice, politice, sociale și culturale. S-a remarcat și în publicistică

1911 – S-a născut Aurel Chirescu

11 septembrie 1911, Craiova – 23 iunie 1996

Poet, epigramist, membru al Societății Scriitorilor Români. A studiat la Facultatea de Literatură și Filosofie a Universității din București, absolvind Magna cum laude; printre profesorii săi se numărau Nicolae Cartojan, Ovid Densușianu, Mihail Dragomirescu, Tudor Vianu și Alexandru Rosetti. Din 1935, a predat la diferite licee din București. Încă din liceu, a debutat în revista școlii, Amicii culturii, pe care a editat-o el însuși; prima sa lucrare într-o publicație a fostt în 1928 în revista Arhivele Olteniei. Prima sa carte a fost volumul de versuri Finisterul (1939, Premiul Tinerilor Scriitori al Fundației Academice Carol I). Din 1933 a editat revista Litere, cu un real impact la acea vreme. A colaborat la Gândirea, Revista Fundațiilor Regale, Universul literar, România Literară și Convorbiri Literare. Înainte de sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, a publicat alte două volume de poezie, Stinsa oglindire (1943, Premiul Academiei Române) și Ospățul de taină (1944). Alte volume: Finister 2, Metafore, Pasărea de cenușă și Brâncuși (vol. I-II)

1914 – A încetat din viață Mircea Demetriade (2 septembrie 1861, Ocnele Mari, Vâlcea – 11 septembrie 1914, București)

Poet, dramaturg și actor, unul dintre primii animatori ai mișcării simboliste locale

1924 – Primul incident al rebeliunii bolșevice de la Tatar-Bunar

Răscoala de la Tatarbunar a fost o revoltă țărănească armată de inspirație bolșevică, orchestrată de URSS, care a avut loc în zilele de 15–18 septembrie 1924, în împrejurimile localității Tatar-Bunar din Bugeac (Basarabia de Sud), care făcea pe atunci parte din România. Un grup înarmat condus de Ivan Bejanovici, alias Kolțov, a comis un atac banditesc în localitatea basarabeană Nicolaevka. Rebeliune”, care în mod oficial avea un scop politic, a degenerat treptat în jafuri, tâlhării, omoruri la care s-au dedat bandele de bolșevici. Grupul înarmat era coordonat de un centru revoluționar din URSS ,aflat la Odesa, și a atacat targul Nicolaevka, Ismail, tăind firele telefonice, omorând primarul și doi jandarmi, incendiind clădiri publice și difuzând manifeste prin care îndemnau populația să se ridice la luptă „revoluționară”, impotriva autorităților române. Faza culminantă a diversiunii sovietice din Tatar-Bunar s-a consumat între 15–18 septembrie

1924 – S-a născut Ion Rotaru

11 septembrie 1924, Valea lui Ion, Bacău – 18 decembrie 2006, București

Critic și istoric literar, profesor universitar. A urmat Facultatea de Filologie a Universității bucureștene (1948–1952). În paralel cu pregătirea doctoratului, a devenit colaborator extern la Istitutul de Lingvistică al Academiei. A susținut doctoratul în 1964 cu teza Eminescu și poezia populară. A fost cooptat în anul 1953 la catedra de literatură română a Facultății de Filologie a Universității din București, trecînd prin toate gradele didactice, pînă la cea de profesor. A debutat ca lingvist cu un studiu referitor la graiul de pe valea Bistriției, Cum vorbim, în 1952, iar editorial cu o biografie comentată despre Ion Creangă (1959). Prima sa carte de critică a fost Eminescu și poezia populară, urmată de: Literatura română veche, O istorie a literaturii române de la origini până în 1940

1928 – S-a născut Teodora Popa-Mazilu

11 septembrie 1928, Galați – 2007

Poetă, prozatoare și traducătoare. A urmat Facultatea de Drept la București (1948–1953) și a fost, succesiv, redactor la Radiodifuziunea Română, la Editura pentru Literatură și Editura Eminescu. A publicat volume de versuri: Curcubeul (debut, 1987), Sunetul luminii, AI cincilea anotimp; a compus texte pentru melodii de muzică ușoară, și a scris romanul Ispita, o variantă românească a romanelor populare europene de aventuri și dragoste. S-a dedicat, timp de trei decenii, tălmăcirilor din literatura franceză clasică și contemporană, cu rezultate notabile mai ales în transpunerea unor scrieri de Charles Perrault, Cardinalul de Retz, Adele de Boigne, George Sand, Al. Dumas-tatăl, Emile Zola. A tradus și câteva romane populare din secolele al XIX-lea și al XX-lea, aparținând lui Eugene Sue, Frederic Soulie

Teodora Popa-Mazilu – Nunta cu bucluc Teatru radiofonic

1938 – S-a născut Ilie Dan

11 septembrie 1938, Pârteștii de Jos, Suceava – 23 martie 2014

Filolog, istoric literar, profesor universitar, poet și editor. A urmat Facultatea de Filologie a Universității „Al.I. Cuza” Iași (1956–1961), absolvind șef de promoție, devenind Doctor în Filologie cu teza Toponimia Văii Solonețului (județul Suceava) în 1976. La catedra de Limba Română a aceleiași facultăți a parcurs toate treptele universitare, fiind, din 1993, profesor titular. A fost lector de Limbă, literatură și civilizație românească la Universitatea Aix-en-Provence, Franța (1975–1978). A debutat în Iașul literar (1963), a scris și publicat mai multe cărți de lingvistică, de istorie literară: Contribuția, Confluențe, Toponimie și continuitate în Moldova de Nord, Anton Pann; și de versuri: Cumpăna gândului, Semnul zăpezii, Furtuna unui anotimp; numeroase studii și articole, recenzii și ediții critice sau de referință, etc. A tradus cartea lui Alphonse Daudet, Tartarin din Tarascon

1939 – S-au înființat Armata 2, Armata 3 și Armata 4

Armata 3 a fost formată prin transformarea Inspectoratului general de armată nr. 1 dislocat la Iași, având în subordine Corpurile 4, 8 și 10 Armată; Armata 4 avea sarcina inițială de a apăra granița de NV, alături de Armata 1

1943 – A fost inaugurată linia ferată București–Făurei–Galați

Linia CF București Nord–Urziceni–Făurei este o cale ferată simplă, neelectrificată, făcând parte din magistrala feroviară 700

1944 – A început ofensiva trupelor germano-ungare în retragere, în zonele Crișana și Banat

În zilele de 10–11 septembrie, aproape concomitent cu oprirea ofensivei adverse în Podișul Transilvaniei, trupele hitleristo–horthyste au declanșat ofensiva pe frontul din Banat și Crișana, unități de infanterie, blindate și aviație atacând inițial în sud-vestul țării. Ulterior, la 13 septembrie 1944, puternice grupări de forțe ungare și germane au trecut la ofensivă, depunând eforturi considerabile la flancul drept și la centrul dispozitivului de apărare al Armatei 1 române. La flancul drept al acesteia, pe valea Crișului Negru, unde se apăra Divizia 3 Munte, a atacat Divizia 12 Infanterie din Corpul 4 Armată ungar. Străpungerea pozițiilor române și luarea sub control a Munților Apuseni ar fi putut periclita în cel mai înalt grad și securitatea flancului stâng al Armatei 4 române din Podișul Transilvaniei” (România în anii celui de-al doilea război mondial)

1945 – Întrunirea miniștrilor de externe britanic, sovietic și american

Au avut loc la Londra, între 11 septembrie–2 octombrie 1945, convorbiri privind măsuri necesare în urma războiului. În privința României, s-a decis reorganizarea guvernului Groza, prin includerea a câte unui reprezentant din Partidul Național Țărănesc și din Partidul Național Liberal, după care „noul” guvern urma să organizeze alegeri libere

1947 – S-a născut Alexa Visarion

11 septembrie 1947, Bălușeni, Botoșani

Regizor și scenarist de teatru și film. A montat în țară și în străinătate peste 100 de spectacole, în special din dramaturgia lui I.L. Caragiale, A.P. Cehov, Shakespeare sau Eugene O’Neill. A realizat, ca scenarist și regizor, 7 filme artistice de lung metraj. A susținut cursuri în domeniul filmului la universități din Statele Unite ale Americii. Dintre filmele sale: Înainte de tăcere, Înghițitorul de săbii, Năpasta, Vinovatul, Luna Verde, Ana. A fost distins cu numeroase premii: Premiul revistei Teatrul pentru cea mai bună regie acordat spectacolului Trei surori de Cehov, Teatrul Național Timișoara (1988); Premiul pentru cel mai bun spectacol și pentru regia spectacolului Steaua fără nume de M. Sebastian, Festivalul Național de Comedie (1994); Premiul UNITER pentru regia serialului radiofonic Un duel în ziua nunții dupa A.P. Cehov (2005); Premiul UNITER de Regie pentru întreaga activitate (2005); Premiul „Aristizza Romanescu” al Academiei Române pentru întreaga creație teatrală și cinematografică (2008)

Năpasta (1985)

1950 – A încetat din viață Timotei Popovici (20 august 1870, Tincova, județul Caraș-Severin – 11 septembrie 1950, Lugoj)

Preot, profesor, compozitor de muzică laică și religioasă, pentru coruri de copii, școlare, pe trei voci și bărbătești, dirijor și folclorist

1954 – S-a născut Vasilica Ghiță Ene

11 septembrie 1954, Făcăeni, Ialomița

Poetă, jurnalistă și folcloristă, realizatoare de emisiuni radio. Cunoscută pentru emisiunile sale radiofonice dedicate satului românesc, Vasilica Ghiță Ene a devenit poetă, fiind chiar supranumită „Poeta Bărăganului” în urma publicării volumului Deșteapta Familiei

1956 – A încetat din viață Elie Dăianu (9 martie 1868, Cut, Alba – 11 septembrie 1956, Cluj)

Scriitor, critic literar, traducător, publicist, om politic și protopop greco-catolic al Clujului (1902–1940), deputat din partea Partidului Poporului, vicepreședinte al Camerei Deputaților

1960 – A încetat din viață Mihail Gușuleac (12 octombrie 1887, Lucavăț, Vijnița, Bucovina/Ucraina – 11 septembrie 1960, București)

Botanist, profesor la Facultatea de Științe București, membru corespondent al Academiei Române

1963 – S-a născut Mihail Gălățanu

11 septembrie 1963, Galați

Poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Facultatea de Fizică-Matematică la Universitatea București în 1988, apoi școala postuniversitară de Relații Internaționale (Paris); a fost bursier al Guvernului francez și al Comunității Europene (2004–2005). A fost membru al cenaclului Universitas. A debutat cu un grupaj de versuri în Suplimentul Literar Artistic al Scînteii Tineretului, SLAST (1983), cu o prefață de Alex Ștefănescu. A debutat editorial cu volumul Știri despre mine în 1987, urmat de: Bunicul Kennedy, Evanghelia lui Barabas, Mireasa tuturor, Inima de diamant, Poeme amniotice, Mortul îndrăgostit, Văzătorii cu inima, etc.

1971 – S-a născut Nicoleta Grasu

Nicoleta Grădinaru; 11 septembrie 1971, Secuieni, Neamț

Aruncătoare de disc. A participat la șase ediții consecutive ale Jocurilor Olimpice. Recordul său personal este de 68.80 metri și datează din 1999 (Poiana Brașov)

1971 – A încetat din viață Nicolae Bănescu (16 decembrie 1878, Călărași – 11 septembrie 1971, București)

Istoric, bizantolog, membru titular și vicepreședinte al Academiei Române

1981 – A încetat din viață Mihai Moldovan (5 noiembrie 1937, Dej – 11 septembrie 1981, Medgidia)

Compozitor, editor muzical la Electrecord, Radioteleviziunea română și revista Muzica

1985 – A încetat din viață Ion Frunzetti (20 ianuarie 1918, Bacău – 11 septembrie 1985, București)

Critic și istoric de artă, poet, publicist, eseist și traducător

1987 – A încetat din viață Ludovic Feldman (25 mai 1893, Galați – 11 septembrie 1987, București)

Violonist și compozitor, ale cărui lucrări au o tematică de inspirație folclorică transpusă într-un limbaj de factură modernă

1995 – A încetat din viață Tiberiu Nicorescu (3 februarie 1927, București – 11 septembrie 1995, București) Grafician specializat în grafica de carte, publicitară (afișe turistice, de teatru și cinema) și de șevalet, gravor

1997 – A încetat din viață Dinu Stelian (12 aprilie 1912, Sălciile, Prahova – 11 septembrie 1997, Caracal) Compozitor, dirijor și profesor, general-maior al Armatei Române, Maestru Emerit al Artei

2007 – A încetat din viață Ioan Mihăilescu (24 martie 1949, Agapia, Neamț – 11 septembrie 2007, București)

Sociolog, profesor la Facultatea de Sociologie din cadrul Universității din București și rector al Universității

2015 – A încetat din viață Oana Ioachim (17 iulie 1967, Râmnicu Sărat – 11 septembrie 2015, București)

Actriță de teatru și film; a jucat două decenii pe scena Teatrului Mic; fiica dramaturgului Paul Ioachim

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi #EmigrațiaromânăînComitetulCentralDemocraticEuropean #NicolaeXenopol #AbecedarulluiCreangă #EllaNegruzzi #AurelChirescu #IonRotaru #TeodoraPopaMazilu #IlieDan #CFBucureștiFăureiGalați #AlexaVisarion #VasilicaGhițăEne #MihailGălățanu #NicoletaGrasu

0 comentarii la „11 Septembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: