Istoria României România frumoasă Today's Memory

12 Septembrie în istoria românilor

Foto: Convenția de armistițiu dintre Guvernul român și Guvernele Uniunii Sovietice, Regatului Unit și Statele Unite ale Americii


1611 – A început a treia domnie a voievodului Radu Mihnea în Țara Românească

Radu Mihnea (1586 – 1626) a fost fiul lui Mihnea al II-lea Turcitul, fiind domn al Țării Românești de patru ori și al Moldovei de două ori. După două domnii de câteva luni, a treia domnie în Țara Românească s-a derulat în perioada 12 septembrie 1611–august 1616, începând în contextul ocupării țării de către o mare armată turco-tătară condusă de Omer pașa, care a refuzat revenirea pe tron a lui Radu Șerban. În timpul acestei domnii, Radu Mihnea a fost susținut de o grupare boierească filoturcă. Tabăra antiotomană, reprezentată de susținătorii lui Radu Șerban, plecat în pribegie în septembrie 1611, a pus la cale complotul stolnicului Bărcan – circa 8–9 mari dregători și mulți alți dregători mijlocii și mici urmăreau readucerea pe scaun a lui Radu Șerban. Radu Mihnea a fost avertizat de Gabriel Báthory, astfel că boierii au fost arestați, iar la 7/17 decembrie 1611 i-a executat pe stolnicul Bărcan și postelnicul Radu Băleanu

1616 – Tratatul de la Braha

La 12 septembrie 1616, în târgușorul Braha, lângă Nistru, reprezenții noului domn al Moldovei, Radu Mihnea – mitropolitul Anastasie Crimca, marele vornic al Țării de Sus, Nicoară Prăjescu, marele vameș, Condre și al doilea logofăt, au semnat un tratat cu reprezentanții regelui Poloniei. Textul tratatului, deosebit de interesant prevedea: Radu Mihnea „conform vechilor tratate, obiceiuri și datoriei păstrate de antecesorii lui […] va fi dator să depună jurământ de credință și supunere regelui, după cum au făcut odinioară Petru, Alexandru, Ieremia și Simion […] După despărțirea acestei comisiuni, peste douăzeci de săptămâni, voievodul va fi dator să trimită regelui solii lui cu asigurare de credință, supunere și dorința sa de a îndeplini acest jurământ”. Domnul va depune eforturile necesare pentru menținerea păcii între regele Poloniei, de o parte, și sultan și han, de altă parte; nu va permite tătarilor să treacă prin Moldova; domnul va înceta tulburările de la hotarul cu Polonia „și aceasta prin colonizare de oameni de ordine pe maluri, pe lîngă hotare, de amîndouă părțile”; domnul va asigura trecerea liberă a solilor și agenților poloni în Imperiul Otoman; libertatea comerțului; libertatea religiei catolice în Moldova, episcopul catolic din Bacău își va păstra veniturile și jurisdicția lui; eliberarea prizonierilor; domnul să depună eforturile necesare pentru eliberarea prizonierilor de la turci și de la tătari. În urma tratativelor purtate în vara anului 1616 s-a ajuns la următorul compromis: polonezii au renunțat la pretenția de a-i susține pe Movilești la tronul Moldovei, turcii au renunțat la susținerea lui Ștefan Tomșa, iar domn al Moldovei a devenit o persoană care trebuia să dea dovadă de prietenie față de coroana polonă și, în plus, se obliga să depună „jurământ de credință și supunere regelui”, așa cum au procedat și domnii de dinainte

1659 – Voievodul Munteniei, Mihnea al III-lea a declanșat răscoala antiotomană

Pregătind răscoala antiotomană, voievodul și-a întărit armata, i-a atras de partea sa pe slujitorii nemulțumiți, a înființat noi steaguri de slujitori, îndeosebi dorobanți, a comandat tunuri la Sibiu. În iulie, la un ospăț la curte, a ucis peste 30 de boieri, în frunte cu spătarul Udriște Năsturel. Acțiunea antiotomană a fost declanșată la 12 septembrie 1659, prin uciderea gărzii turcești de la curte, apoi a turcilor din Târgoviște, și în cele din urmă din țară, numărul acestora ajungând la câteva mii. În următoarele două săptămâni, coordonându-și acțiunile cu cele ale principelui Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi al II-lea, Mihnea al III-lea a declanșat acțiunile militare împotriva turcilor. A atacat raialele Giurgiu, Brăila și Turnu, iar dincolo de Dunăre, Rusciuk, Nicopole și Măcin. După câteva victorii obținute în sudul Dunării, atacat din spate de tătari și având împotrivă întreaga boierime, a fost nevoit să se retragă în Transilvania, unde a și murit

1802 – Poarta Otomană a emis Hatișeriful de la Gülhane

Au fost confirmate privilegiile acordate prin firmanele din 1774, 1783, 1791, de garantare a inviolabilității frontierelor Principatelor, de asigurare a stabilității domniilor pământene, fixate la șapte ani, de stabilire a cuantumului haraciului (tributului)

1856 – S-a născut Victor Râmniceanu

12 septembrie 1856, Buzău – 29 noiembrie 1933, București

Jurist, membru de onoare (din 1923) al Academiei Române. A avut un rol important în modernizarea justiției române; a contribuit la formarea jurisprudenței

1869 – S-a născut Gheorghe Gh. Longinescu

Ghiță Loghinescu; 12 septembrie 1869, Focșani – 7 aprilie 1939, București

Chimist și profesor, membru de onoare (din 1936) al Academiei Române. În anul 1892 a obținute licența în Științe Fizice la Universitatea din București, apoi a mers la studii de specializare la Universitatea din Berlin, cu recomandarea profesorului Constantin Istrati către profesorul Emil Fischer, unul dintre cei mai mari chimiști ai vremii, laureat Nobel. În 1896 a obținut titlul de Doctor în Filosofie, specialitatea Chimie și s-a întors în București. Împreună cu Gheorghe Țițeica, a fondat revista Natura, cu subtitlul „revistă pentru răspândirea științei”. A fost cea mai prodigioasă publicație științifică din România, al cărei director va rămâne până la moarte. A avut o lungă și bogată activitate profesorală, timp de 42 de ani (1896–1938): 10 ani de licee și 35 la universitate, în paralel fiind director de Studii la Institutul Schweitz-Thierrin, director al Laboratorului de Chimie Anorganică. A adus contribuții importante în domeniul chimiei analitice și fizice; elaborând noi reacții pentru separarea unor metale, stabilind metode noi de chimie analitică pentru identificarea unor ioni. Politic, a fosti atașt mișcării naționaliste. Din opera sa: Cronici științifice (Vol. I-III), Molecular Association, La Radio-București (15 conferinte), Aerul lichid pe intelesul tuturor, De vorbă cu strop de apă (Submarine, Torpile, Mine in Razboiul cel Mare), București, Vrăjitorul din Menlo-Park (Edisson), Știința și Credința (Vol. I-IV), etc.

1869 – A încetat din viață Constantin (Costache) Stamati (1786, Huși sau Iași – 12 septembrie 1869, Ocnița, Hotin, Muldova/Republica Moldova)

Poet și traducător din Basarabia; a colaborat la Albina românească și Dacia literară, membru fondator al Societății Academice Române (Academia Română), reprezentând Basarabia

1882 – S-a născut Ion Agârbiceanu

12 septembrie 1882, Cenade, Comitatul Alba de Jos, Regatul Ungariei/Alba – 28 mai 1963, Cluj

Scriitor, ziarist și prozator, adept al sămănătorismului, parlamentar, canonic și protopop unit al Clujului, membru titular (din 1955) al Academiei Române. A urmat studii superioare la Facultatea de Teologie din Budapesta (1900–1904). Din 1901 a început să colaboreze cu poezii la Tribuna (Sibiu), Gazeta Transilvaniei (Brașov), Familia (Oradea), Drapelul (Lugoj), Cultura creștină (Blaj). În 1903 a început colaborarea la Sămănătorul cu Legendă în versuri. În 1905 s-a înscris la Facultatea de Litere a Universității din Budapesta, secția de limbi clasice, română și istorie; a activat la toate cursurile organizate de Societatea „Petru Maior”. Spre sfârșitul anului, revista Luceafărul i-a tipărit primul volum de schițe și povestiri intitulat De la țară. A devenit preot paroh în Bucium-Șasa, renunțând la studiile de limbi clasice la Budapesta, apoi în Orlat, județul Sibiu. A fost director al ziarului Patria, apoi al ziarului Tribuna, ambele din Cluj. Scrieri: În clasa cultă, În întuneric, Luncușoara în Păresemi, Ceasuri de seară, Spaima, Stana, Răbojul lui Sfântu Petru, Domnișoara Ana, File din cartea naturii, etc.

1883 – S-a născut Constantin Ionescu-Mihăești

12 septembrie 1883, București – 14 aprilie 1962, București

Medic, microbiolog și imunolog, membru titular (din 1945) al Academiei Române. După absolvirea Facultății de Medicină în București, a obținut titlul de Doctor în Medicină și Chirurgie în 1907, cu teza Contribuțiuni experimentale asupra permeabilității intestinului pentru pulberi inerte. În cadrul Laboratorului de Medicină Experimentală de la Facultatea de Medicină din București a deținut, pe rând, posturile de preparator, asistent și șef de lucrări. A urmat stagii de pregătire în SUA și Marea Britanie (la Institutul Lister din Londra), specializându-se în bacteriologie, virusologie, imunologie. A organizat, împreună cu dr. Ioan Cantacuzino, Institutul de Seruri și Vaccinuri din București; eforturile sale în vederea introducerii vaccinului BCG în profilaxia tuberculozei au dus la situarea României printre primele țări din lume în care acest vaccin a fost aplicat pe scară largă. A fost unul dintre principalii organizatori ai marilor campanii împotriva epidemiilor de holeră, tifos exantematic, poliomielită din 1913 și 1918–1919. A fost director al Institutului Cantacuzino și profesor de bacteriologie mai întâi la Universitatea din Iași și, din 1930, la cea București

1887 – S-a născut George Georgescu

12 septembrie 1887, Sulina – 1 septembrie 1964, București

Dirijor, supranumit „seniorul baghetei românești”, membru corespondent (din 1963) al Academiei Române. A studiat vioara și violoncelul la București, apoi la Școala superioară de Muzică din Berlin, cu Hugo Becker, eminent profesor de violoncel. Din 1910, a făcut parte ca violoncelist din cvartetul de coarde condus de violonistul Henri Marteau. A fost nevoit să abandoneze cariera de violoncelist, în urma unui accident. La sugestia dirijorului Arthur Nikisch, care i-a recunoscut calitățile muzicale neobișnuite, a început să studieze arta dirijorală și în 1918, a înregistrat un succes remarcabil la pupitrul prestigioasei orchestre filarmonice din Berlin. Întors în țară, a preluat direcția tinerei orchestre filarmonice din București, a fost director al Operei Române din București, dirijor la filarmonica din New York. În timpul celui de al II-lea Război Mondial, România fiind aliată puterilor Axei, George Georgescu, în afara activității dirijorale din București, a fost prezent și în viața muzicală a țărilor naziste, activitate pentru care a fost decorat de Reich-ul german cu Crucea de Fier. O dată războiul sfârșit, George Georgescu a fost îndepărtat de la conducerea Filarmonicii din București pentru colaboraționism până în 1947 când, la intervenția lui George Enescu, și-a reluat activitatea muzicală, la pupitrul orchestrei radiodifuziunii române, iar în 1956, la conducerea Filarmonicii din București. A înregistrat ediția integrală a simfoniilor lui Beethoven pentru casa de discuri Electrecord. A fost distins cu Ordinul Muncii clasa I (1960) și a primit titlul de Artist al Poporului

George Enescu – Rapsodia Română Nr. 1 Orchestra Filarmonicii „George Enescu”, Dirijor George Georgescu

1895 – S-a născut Eftimie Vasilescu

12 septembrie 1895, Buzău – 4 februarie 1986

Operator, regizor și producător; pionier al filmului românesc documentar și de ficțiune. S-a format la Serviciul cinematografic al Armatei la începutul anilor ’20. A debutat ca operator de actualități; în 1923 A înființAT laboratorul cinematografic și firma Româniafilm. A regizat: Peripețiile călătoriei lui Rigadin de la Paris la București (1924), Vitejii neamului (1926), Vagabonzii de la Cărăbuș (1927), Năpasta (1928, în colaborare cu Gheorghe Popescu), Filmul Iașilor (1935), Recoltarea și prelucrarea chihlimbarului (documentar cinematografic, 1939)

1901 – S-a născut Gusztáv Abafáy

Gusztáv Öffenberger; 12 septembrie 1901, Budapesta, Ungaria – 2 martie 1995, Landshut, Germania

Scriitor, istoric literar și publicist maghiar din România. A urmat Facultatea de Drept a Universității din Budapesta. După Primul Război Mondial a fost funcționar la Brașov, a devenit pasionat de publicistică și critică literară și, din 1935, lucrările sale au apărut în Brassoi Lapok, Erdélyi Helikon, Pásztortűz, Független Újság, Korunk, Utunk, Neue Literatur, etc. A fondat, împreună cu Jancsó Elemér și Szemlér Ferenc, publicația Új Erdélyi Antológia. A fost secretar în organizația ARLUS, ziarist la Târgu Mureș – redactor al publicației Szabad Szó, primul redactor șef al redacției de limbă maghiară la Editura de Stat din București, a predat limba maghiară la Universitatea „Bolyai” din Cluj, unde, în 1949, a obținut titlul de Doctor în Filologie. A fost bibliograf și cercetător științific la filiala Bibliotecii Academiei Române din Cluj, având o contribuție însemnată la cunoașterea prozei maghiare din România. A fost membru al Societății „Kemény Zsigmond” și redactor la revista de critică literară Nyelv-és Irodalomtudományi Közlemények

1910 – S-a născut Alexandru Șafran

12 septembrie 1910, Bacău, România – 27 iulie 2006, Geneva, Elveția

Teolog, filosof, istoric, membru de onoare (din 1997) din străinătate al Academiei Române. A studiat iudaismul cu tatăl său, unul din cei mai prestigioși cărturari iudaici din vremea sa și conducător de școală talmudică. Deja la vârsta de 11 ani devenise colaborator al tatălui său, practic secretarul particular; participa la elaborarea cărților acestuia și la redactarea de „răspunsuri” (analize și precepte rabinice). La 19 ani era deja atestat ca rabin. Din 1930 a urmat in paralel Institutul Israelit de Înalte Studii Teologice din Viena (Seminarul rabinic) și Facultatea de Filosofie a Universității din Viena, luându-și doctoratul în filosofie în 1934, primind, la terminarea studiilor, autorizația de rabin din partea Seminarului Israelit. În 1934 a obținut și titlul de Mare Rabin din partea Consistoriului israelit din Bruxelles. În 1940, Congresul Comunităților Evreiești l-a ales șef-rabin al Cultului Mozaic din România; era atunci cel mai tânăr rabin din lume, fiind, totodată și singurul reprezentant al populației evreiești în Parlamentul României. În 1947 a fost expulzat din țară și s-a stabilit la Geneva; a devenit șef-rabin al Comunității Evreiești din Geneva (1948–1997). A scris numeroase lucrări în toate domeniile spiritualității evreiești: Cabala, Israelul în timp și spațiu, Un tăciune smuls flăcărilor: Comunitatea Evreiască din România, Înțelepciunea Cabalei, Memorii, etc.

1914 – Primul spectacol al Companiei Marioara Voiculescu-Bulandra

S-a jucat piesa Soțul ideal de Oscar Wilde la 30 august/12 septembrie. În distribuție: Marioara Voiculescu, Lucia Sturdza-Bulandra, Tony Bulandra, Ion Manolescu și Constantin Toneanu. Compania, ulterior denumită Bulandra-Manolescu-Maximilian-Storin, a fost unul dintre cele mai importante teatre ale Capitalei și a ființat până în anul 1941

1916 – În timpul primului război mondial, Bucureștiul a fost bombardat de aviația germană

După bombardamentele nocturne cu Zeppelinele din 15 și 21 august 1916, în cursul zilei de 12/25 septembrie, pe un cer senin, 5 aeroplane germane de tip Taube au trecut pe deasupra Capitalei și, în mai puțin de cinci minute, au aruncat asupra orașului – în special în piețe și pe străzile umplute de curioși – 30 de bombe care au produs un adevărat masacru: 485 de morți și peste 1.000 de răniți; s-au înregistrat 7 atacuri aeriene consecutive în aceeși zi

1916 – Orașul Petroșani a fost reocupat de către armata română

Bazinul minier de la Petroșani și linia ferată din Valea Mureșului sunt obiective care au determinat lupte aproape neîntrerupte în linia frontului de la Jiu. Între 1/14–10/23 septembrie, ofensiva germană a respins armata română, dar, în urma unei puternice contraofensive române, la 12/25 septembrie a fost reocupat bazinul minier și orașul Petroșani

1916 – Deschiderea primei misiuni diplomatice elvețiene în România, la nivel de legație

Încă din 1891, România a deschide primele consulate onorifice in Elveția (Berna, Geneva și Zurich), iar în 1911 a fost creată prima misiune diplomatică a României în Elveția, cu gradul de legație. La 12 septembrie 1916 s-a deschis prima misiune diplomatică elvețiană în România

1919 – S-a înființat la Cluj Universitatea Regele Ferdinand I

Prin Decretul regal nr. 4.090/12 septembrie 1919, privind crearea Universității Românești Regele Ferdinand, Universitatea „Franz Joseph” din Cluj a fost transformată, cu începere din ziua de 1 octombrie 1919, în universitate românească. Noua instituție academică avea în componență patru facultăți: Drept, Medicină, Științe, Litere și Filozofie. Proaspăta comunitate academică a ales și profesorii care urmau să o conducă în primul an: Sextil Pușcariu – rector, Nicolae Drăganu – prorector, Gheorghe Bogdan-Duică – decan la Litere, Dimitrie Călugăreanu – decan la Științe, Iuliu Hațieganu – decan la Medicină și Vasile Dimitriu – decan la Drept. Vasile Pârvan, membru al Academiei Române, a inaugurat universitatea în data 3 noiembrie 1919. În semestrul întâi universitatea românească a avut 1871 de studenți, iar în semestrul al doilea 2182 de studenți

1919 – Consiliul Dirigent al Transilvaniei a adoptat primul Decret-lege pentru reforma agrară

În cursul lunilor iunie-iulie 1919, Consiliul Dirigent a definitivat proiectul de reformă agrară, care a fost votat de Marele Sfat Național și înaintat spre aprobare regelui, care, în ziua de 10 septembrie, l-a sancționat. Decretul-lege nr. 3.911/1919 pentru reforma agrară în Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș a fost dat publicității la 12 septembrie 1919. Tot atunci s-a înființat Banca Agrară pentru aplicarea reformei agrare

1922 – S-a născut Ion Murariu

12 septembrie 1922, Dorohoi, județul Botoșani – 22 martie 2012

Pictor, unul dintre mai mari acuareliști români, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, din 1950. A studiat la Academia de Arte Frumoase din Iași între 1941–1946, avându-i profesori pe Otto Briese, Jean Cosmovici și Nicolae Popa. În primii ani de studiu la Academia ieșeană a participat la concursul Premio cittá Firenze, unde a obținut o mențiune. Talentul său a fost remarcat încă din anii de studii, participând la numeroase expoziții individuale și de grup. La doi ani după absolvirea Academiei din Iași s-a stabilit în București. În anul 1994 a primit Premiul Național „Ștefan Luchian”. Biografie ilustrată

1926 – S-a născut Theodor Enescu

12 septembrie 1926 – 7 iulie 1998

Scriitor, istoric și critic de artă. A deținut pentru o perioadă de timp conducerea Institutului de Istorie a Artei din București și a fost directorul Muzeului Național de Artă al României până în preajma trecerii sale în neființă. Din scrierile sale: Album Luchian, Scrieri despre artă (Vol. I-II), Camil Ressu, Virgil Almășanu, Simbolismul în pictură, Expoziția de pictură G. Petrașcu [catalog], G.D. Mirea, etc.

1942 – S-a înființat Direcția Electrificării CFR

La 12 septembrie 1942, Direcția Generala a CFR a înființat Direcția Electrificării, condusă de ing. Dimitrie Leonida. Conform legii 612/1942 s-a încheiat un contract, cu firma germana Siemens-Schuckert, pentru construcția hidrocentralei Izvoru Muntelui–Bicaz, a fabricii de ciment Bicaz și a termocentralei de rezervă Filipeștii de Pădure, în vederea creării premiselor electrificării liniei ferate București–Ploiești–Brașov. Din păcate, proiectul a fost abandonat din cauza razboiului

1943 – S-a născut Dan Slușanschi

2 septembrie 1943, Sibiu – 22 iulie 2008, București

Unul dintre cei mai proeminenți clasiciști și filologi români, indoeuropenist, profesor universitar, membru al Uniunii Scriitorilor. A absolvit în 1965, Facultatea de Filologie Clasică a Universității din București. A obținut titlul de doctor în filologie clasică și indo-europeană în 1972. Afost profesor la Universitatea din București, unde a ținut cursuri de Sintaxa limbii latine, Lingvistică indo-europeană (limbă și mitologie), Istoria literaturii sanscrite, Vechea persă (istorie, civilizație, limbă), Istoria limbii latine, Sintaxă greacă, latină medievală și neolatină, Critică de text și Metrică antică. A fost profesor invitat la universitățile din Bruxelles, Liège, Berlin, Caen, Chișinău, Cluj, Timișoara, Constanța și Doctor honoris causa al Universității din Caen. A publicat studii de specialitate și cursuri universitare: Le vocabulaire latin des gradus aetatum, Sintaxa propoziției latine, Introducere în studiul limbii și culturii indo-europene (în colaborare cu Lucia Wald), Du latin aux langues romanes (în colaborare cu Maria Iliescu), Sintaxa frazei latine, precum și mai bine de 150 de articole științifice, eseuri și recenzii în reviste de prestigiu din țară și din străinătate. A tradus din operele lui Emile Benveniste, Giuliano Bonfante, Pierre Grimal, Georges Dumézil. A editat opera lui Dimitrie Cantemir scrisă în limba latină și a tradus în română, pentru prima oară, Istoria creșterilor și a descreșterilor Curții Othmanice. A tradus, de asemenea, din dialogurile platoniciene, fiind autorul singurei traduceri integrale în limba română, în metrul originar, a epopeilor homerice, căreia i se adaugă traducerea, tot în hexametri, a Eneidei lui Virgiliu. Pentru opera sa, a primit Premiul „Perpessicius” al revistei Manuscriptum, Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române și Premiul Național al Cărții (împreună cu Francisca Băltăceanu)

1944 – Convenția de armistițiu dintre Guvernul român pe de o parte, și Guvernele Uniunii Sovietice, Regatului Unit și Statele Unite ale Americii, pe de altă parte

A fost semnată la Moscova, la 12 septembrie 1944, consfințind starea de fapt a ieșirii României din războiul antifascist și întoarcerea armelor împotriva Germaniei. Dar: declara România o țară înfrântă în război, consacra anexiunile sovietice din 28 iunie 1940 și impunea plata unor despăgubiri de război către URSS, în valoare de 300 milioane de dolari, urmând a fi achitate în decurs de șase ani în produse petrolifere, lemnoase și altele. Se mai prevedea că Transilvania „sau cea mai mare parte a ei” urma să fie restituită României, sub rezerva recunoașterii acestei situații prin tratatele de pace; armata română urma să participe la lupte pe Frontul de Vest cu minimum 12 divizii de infanterie etc. La articolul 16, convenția prevedea scoaterea din circulație a tuturor publicațiilor fasciste și legionare, pretext pentru regimul comunist de a scoate din circuitul public privat texte importante referitoare la unitatea statului român, la tradițiile românești, ori la românii din alte țări; pe lista autorilor interziși figurau : Gheorghe Șincai, Nicolae Iorga, Mihai Eminescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian. În cursul războiului din Est, armata română a suferit pierderi de 624.740 militari (din care 71.585 morți, 243.622 răniți și bolnavi, 309.533 dispăruți)

1954 – S-a născut Dragoș Pătrașcu

12 septembrie 1956, Florești, Vaslui

Grafician, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, filiala Iași. A absolvit Facultatea de Arte Vizuale și Design la Universitatea de Arte „George Enescu” Iași, ulterior devenind profesor la secția de Grafică a aceleiași universități. A participat la expoziții de grup: Segni-Disegni (2013), 9 artiști români contemporani – Dolo, Veneția (2012), Artă românească contemporană – Galeriile Căminul Artei, București (2010), Grafică românească contemporană – Galeriile UAP, Baia Mare (2001), Palatul Culturii, Iași (2000), Trei generații – Marcel Chirnoagă, Dragoș Pătrașcu, Tudor Pătrașcu – Palazzo Correr, Veneția, etc. având expoziții personale: Desene – Galeriile de Artă Cupola, Iași (1984), Galeriile Casa artiștilor, Haifa, Israel (1999), Reconstituiri Picollo – Gallerie Correr, Veneția (2000), Note despre linie – Centrele Culturale ale României din Viena și Paris (2003), The Dark Side of the Moon – Galeriile Art yourself, București (2013). A primit Premiul pentru grafică, Bienala națională de artă, Buzău 2000, Premiul pentru grafică, Saloanele Moldovei, Bacău, Chișinău 2000, Premiul „Vasile Pogor” acordat de Primăria Municipiului Iași 2001, Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler (2004), Marele premiu, pentru creație artistică, Săptămâna Europeană Creativitate și Inovație sub egida Euroinvent (2013). Este membru al Association Internationale des Arts Plastiques. Biografie ilustrată aici sau aici.

1960 – S-a născut Christian Moraru

12 septembrie 1960, București

Critic și teoretician literar, eseist, profesor universitar stabilit în SUA. Absolvent al Facultății de Litere din cadrul Universității București, secția română-latină, Christian Moraru a plecat din țară în 1992, când a devenit bursier și cercetător Humboldt la Heidelberg, în Germania. La finalul stagiului, a decis să renunțe la postul de asistent din cadrul Universității București, unde începuse un doctorat cu Nicolae Manolescu, și a luat totul de la capăt la Indiana University, în SUA, unde a terminat un dublu doctorat în Literatură comparată și Literatură engleză. Din 1998 a devenit profesor-asistent la Universitatea Carolina de Nord din Greensboro, Statele Unite, iar ulterior, profesor universitar. După doctoratul american, lucrare care a apărut sub titlul Rewriting: Postmodern Narrative and Cultural Critique in the Age of Cloning (2001), la lista cărților sale s-au adaugat, printre altele, Cosmodernism: American Narrative, Late Globalization, and the New Cultural Imaginary (2011), Reading for the Planet: Toward a Geomethodology (2015), precum și volume de eseuri editate sau coeditate, cum ar fi The Planetary Turn: Relationality and Geoaesthetics in the Twenty-First Century (2015) și Romanian Literature as World Literature (2018)

1961 – S-a născut Ana-Maria Avram

12 septembrie 1961, București – 1 august 2017

Compozitoare, pianistă și dirijoare. A absolvit Universitatea de Muzică din București, secția Compoziție în 1985 și a urmat studii de Estetică muzicală la Sorbona (1992), obținând doctoratul în Muzică în 1996. S-a căsătorit cu compozitorul, dirijorul și muzicologul Iancu Dumitrescu. A debutat în 1975, în calitate de pianistă, ca solistă a Orchestrei de Studio a Radioteleviziunii. În 1986 a debutat în compoziție cu Threnia I pentru vioară și orchestră, în interpretarea Orchestrei Naționale Radio. Creația sa cuprinde peste 160 de opusuri simfonice, camerale și muzică asistată de calculator. Ana-Maria Avram reprezintă, alături de Iancu Dumitrescu, curentul hiperspectral în muzica actuală. A fost, împreună cu Iancu Dumitrescu, inițiatoarea și realizatoarea unor importante festivaluri internaționale dedicate muzicii electronice și muzicii spectrale, în România și în Europa: Acousmania – București, Radiodifuziune, 6 ediții, Musica Nova – Ploiești, 4 ediții, Spectrum XXI – Paris, Geneva, Londra, Bruxelles, Berlin, Harvard-Boston, Farmington (6 ediții până în prezent). În 1994 a obținut Marele Premiu al Academiei Române. A fost membră a SACEM Paris, UCMR Bucuresti, membră a Ansamblului Hyperion și a Hyperion International, pe care le-a dirijat împreună cu Iancu Dumitrescu

Ana-Maria AVRAM – Textures Liminales for ensemble and electronics

1975 – S-a născut Cosmin Cernat

12 septembrie 1975, București

Producător și prezentator de televiziune. A debutat în presa sportivă în 1994, la redacția Sport a ziarului Dimineața. În 1996 și-a început activitatea la TVR, apoi în echipa Kanal D, în 2007. A fost redactor-șef al Știrilor sportive Kanal D și prezentator și realizator al emisiunilor Fluier de start și Fluier final. A prezentat și o serie de formate TV de divertisment precum Ploaia de stele, Spune-mi prețul, Stele de 5 stele, etc.

1977 – A încetat din viață Ovidiu Cotruș (24 februarie 1926, Oradea – 12 septembrie 1977, Timișoara)

Poet, eseist și critic literar, deținut politic sub regimul comunist

2007 – Î.P.S. Daniel Ciobotea a fost ales patriarh al Bisericii Ortodoxe Române

Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales pe Î.P.S. Daniel Ciobotea, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. A fost întronizat la 30 septembrie, fiind al șaselea patriarh al BOR

2017 – A încetat din viață Tudor Andrei Petruș (2 octombrie 1949, Cluj – 12 septembrie 2017)

Scrimer olimpic, specializat pe floretă și antrenor de scrimă

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi #RaduMihnea #MihneaalTreilearăscoalaantiotomană #HatișerifuldelaGülhane #VictorRâmniceanu #GGLonginescu #IonAgârbiceanu #ConstantinIonescuMihăești #GeorgeGeorgescu #EftimieVasilescu #GusztávAbafáy #AlexandruȘafran #CompaniaMarioaraVoiculescuBulandra #Bucureștibombardataviațiagermană1916 #EliberareaPetroșaniului #UniversitateaRegeleFerdinandICluj #IonMurariu #TheodorEnescu #DirecțiaElectrificăriiCFR #DanSlușanschi #ConvențiadearmistițiuMoscova1944 #DragoșPătrașcu #ChristianMoraru #AnaMariaAvram #CosminCernat

0 comentarii la „12 Septembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: