Istoria României România frumoasă Today's Memory

14 Septembrie în istoria românilor

Foto: Inaugurarea Podului Regele Carol I


 

Înălțarea Sfintei Cruci

Este cea mai veche și cea mai importantă dintre sărbătorile creștine închinate cinstirii crucii lui Isus, comemorată în atât în calendarul bizantin (ortodox și greco-catolic), cât și în cel latin pe data de 14 septembrie.

Prin această sărbătoare, creștinii comemorează două evenimente deosebite din istoria lemnului crucii: aflarea crucii pe care a fost răstignit Iisus, de către Sfânta Elena, mama împăratului Constantin cel Mare și înălțarea ei solemnă, în văzul tuturor, de către episcopul Macarie de Ierusalim, în ziua de 14 septembrie 326; readucerea lemnului crucii de la perși, în anul 629, pe timpul împăratului bizantin Heraclius I, care a depus-o în biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, după care patriarhul Zaharia de Ierusalim a înălțat-o în văzul tuturor, la 14 septembrie 630

 

Ziua Inginerului român

Este sărbătorită la 14 septembrie, fiind instituită prin Hotărârea de Guvern 525/2000 privind instituirea Zilei inginerului român. Potrivit acesteia, Ministerul Educației Naționale, Academia de Științe Tehnice și asociațiile profesionale ale inginerilor din România sunt autorizate să organizeze manifestări științifice cu caracter simbolic, prilejuite de acest eveniment

 

Ziua Muntelui

Instituită prin Hotărârea nr. 715/2002, Ziua Muntelui marchează data tradițională a încheierii pășunatului în Carpații României. A fost stabilită în calendarul autohton pentru a atrage atenția asupra problemelor și potențialului pe care îl prezintă zonele montane

 

1387 – Petru al II-lea Mușat, domnul Moldovei, a recunoscut suzeranitatea poloneză

În ziua de Înălțarea Sfintei Cruci printr-un act omagial făcut la Liov, Petru Mușat a recunoscut suzeranitatea lui Wladyslaw al II-lea Jagello, mare cneaz al Lituaniei și rege al Poloniei. A început astfel rivalitatea ungaro-polonă pentru dominația asupra Moldovei

1472 – Domnul Moldovei, Ștefan cel Mare, s-a căsătorit cu Maria de Mangop

Maria de Mangop (jumătatea sec. XV – 19 decembrie 1477, Suceava) a fost a doua soție a domnitorului. S-a căsătorit cu domnul Moldovei la 14/24 septembrie 1472 (Înălțarea Sfintei Cruci). Această căsătorie pusă sub semnul Înălțării, aducându-i domnului o alianță și un „nume” – prestigiul Bizanțului era păstrat chiar și după căderea Constantinopolului – îi dădea lui Ștefan dreptul de a spera că Suceava va deveni „noul Constantinopol”, iar Moldova, „centrul împărăției creștine”. Copiii născuți din această căsătorie (Ilie și Bogdan) au murit la vârste fragede. Maria a murit la 19 decembrie 1477 și a fost înmormântată în biserica Mănăstirii Putna

1488 – S-a terminat construirea bisericii Sfântul Gheorghe de la Voroneț

Ctitoria voievodului Moldovei, Ștefan cel Mare, biserica este un omagiu adus victoriei domnitorului împotriva turcilor, în campania din 1476. Din pisania bisericii rezultă că lucrările de construcție au durat de la 26 mai până la 14 septembrie 1488, deci mai puțin de patru luni. Picturile din altar, naos și pronaus au fost executate chiar din vremea voievodului. Cele din pridvor, precum și toată pictura exterioară, au fost executate, după moartea domnitorului Ștefan cel Mare, de Mitropolitul Grigore Roșca

1607 – A încetat din viață Simion Movilă (? – 14/24 septembrie 1607)

Domnitor al Țării Românești (octombrie 1600–3 iulie 1601; august 1601–august 1602), și al Moldovei (10 iulie 1606–14 septembrie 1607). A murit probabil otrăvit în luptele pentru scaunul Moldovei

1700 – Sfîrșitul primei domnii a lui Antioh Cantemir

Antioh Cantemir (4 decembrie 1671 – 1726), fiul domnitorului Constantin Cantemir și fratele marelui cărturar, Dimitrie Cantemir a fost Domn al Moldovei de două ori: între ianuarie 1696–14 septembrie 1700 și 12 februarie 1705–20 iulie 1707. A fost mazilit de la domnia Moldovei, fiind înlocuit cu Constantin Duca

1730 – A încetat din viață Nicolae Mavrocordat (3 mai 1680, Constantinopol – 14 septembrie 1730, București)

Domnul Moldovei de două ori și al Țării Românești, tot de două ori

1819 – S-a născut Maria Rosetti

Mary Grant, 14 septembrie 1819, Guernsey – 14/26 februarie 1893, București

Jurnalistă, publicistă, eseistă, activistă politică și filantroapă, română de origine scoțiană, prima ziaristă din România. S-a căsătorit în 1847, când fratele său, Effigham Grant, era consulul Angliei la București, cu C.A. Rosetti, alături de care a luat parte la revoluția de la 1848. A participat la întrunirile pentru pregătirea revoluției în Țara Românească, desfășurate în casa familiei Rosetti. Și-a salvat soțul, arestat de turci și expediat cu o corabie otomană în susul Dunării, spre Serbia, în septembrie 1848, împreună cu întreg grupul de revoluționari, apoi au trăit nouă ani în exil, la Paris, unde a publicat Principautés Danubiennes (1853). Pictorul C.D. Rosenthal a folosit-o ca model pentru lucrările sale România revoluționară și România rupându-și cătușele pe Câmpia Libertății, pictate în 1850. Începând cu anul 1857, a colaborat, ca redactor, la diferite publicații, în special la Românul, ziar editat de soțul său, Constantin A. Rosetti. A fost editoarea publicației Mama și copilul, revistă literară săptămânală apărută în perioada iulie 1865-aprilie 1866, în care se publicau articole și traduceri despre educarea copiilor. În timpul războiului din Balcani (1877–1878), a condus un spital de campanie la sud de Dunăre și a înființat Comitetul Femeilor, cu ajutorul căruia a reușit să strângă fonduri substanțiale pentru armată și spitale

1848 – Adunarea de la Năsăud

Asemeni Adunării de la Orlat, este un preludiu a celei de a treia Adunări Naționale de la Blaj. A avut loc în 14 septembrie 1848. În declarația adunării de la Năsăud, după ce s-a proclamat ruperea totală de guvernul ungar, argumentând-o prin faptul că uniunea Transilvaniei la Ungaria s-a fărut fără „să se fi luat în seamă protestarea poporului român, care face numărul precumpănitor al locuitorilor, și într-un mod silnic”, se mai arată că guvernul ungar a uitat în faptă principiul „libertății, egalității și frățietății […] pe care însuși l-a proclamat […] și a silit celelalte naționalități nemaghiare din Ungaria și țările anexate să introducă limba maghiară în școală și biserică. Ba mai mult, în Transilvania cele mai nevinovate mișcări ale românilor sunt urmărite cu rigorile legii marțiale, deși românii nu doresc altceva decât egal[ îndreptățire. Și pe când intelectualii români sunt aruncați în temnițe, fără judecată, și ținuți acolo făra sentință, presa maghiară are o libertate nemărginită de a răspândi cele mai mari minciuni și calomnii la adresa românilor. Pe scurt, pentru români se inaugurase un regim ce semăna mai degrabă cu un despotism șovinist decât cu o orânduire generoasă

1848 – A început A treia Adunare națională de la Blaj

Situația deosebit de tensionată din Transilvania din vara anului 1848 a determinat ca fruntașii români Simion Bărnuțiu, August Treboniu Laurian și Alexandru Papiu Ilarian să convoace a treia Adunare la Blaj, între 2/14–16/28 septembrie 1848, la care au participat 60.000 de oameni înarmați, inclusiv detașamentele de moți, conduse de Avram Iancu, Axente Sever și Iovin Bran. Spre deosebire de celelalte două adunări din primăvară, ea a avut și un caracter de tabără militară, nu numai de întrunire politică. Adunarea a rediscutat programul național, aducându-i modificări impuse de noile împrejurări: participanții au respins unirea Transilvaniei cu Ungaria și au refuzat să recunoască guvernul de la Pesta; au solicitat deschiderea Dietei transilvane, compusă din deputați români, germani și unguri în raport cu numărul locuitorilor din provincie; încetarea violențelor împotriva românilor, declanșate după abolirea iobăgiei și instaurarea ordinei și legalității, adresând Parlamentului de la Viena Memoriul poporului român din Transilvania, prin care se susținea principiul egalității naționale cu toate popoarele din imperiu. Recunoscută ca Adunarea Marțială, întrunirea a hotărât înființarea de urgență a unei armate revoluționare românești. prin înființarea „gardei naționale române”, cerând comandamentului habsburgic asigurarea armamentului corespunzător. Totodată, Comitetul Național de la Sibiu a elaborat instrucțiuni speciale care au stabilit sistemul zecimal și apelul la tradiția romană. Transilvania a fost împărțită în 15 prefecturi, fiecare urmând să organizeze o legiune, toate localitățile românești trebuind să asigure o centurie, condusă de un centurion (căpitan), împărțită în grupe de zece oameni, numite decurii, conduse de un decurion. Această organizare a fost aprobată de generalul Anton Puchner, guvernatorul militar al Transilvaniei, care a și promis sprijin (neonorat, de altfel) pentru înzestrarea cu armament și muniție. Datorită timpului scurt, această organizare nu s-a putut materializa la întreaga provincie, dar a dus la formarea unei armate de 300.000 de oameni. Intrarea lor în acțiune se făcea în cazuri de mare primejdie, doar un mic grup de luptători având activitate permanentă, ei asigurând, între altele, supravegherea comunicațiilor, observarea mișcărilor adversarului, paza unor depozite etc. Numărul armelor de foc era mic și nu întotdeauna de cea mai bună calitate, iar materialul de artilerie a fost confecționat ad-hoc, cu mijloace tehnice modeste.

Reacția conducerii revoluționare maghiare la deciziile celei de-a treia Adunări de la Blaj s-a concretizat în Apelul lui Lajos Kossuth către români din 10 octombrie 1848. El le cerea ca în termen de opt zile să depună armele și să se conformeze dispozițiilor guvernului din Pesta, în caz contrar, erau de așteptat represalii dure. O asemenea incitare la violență nu avea cum să rămână fără urmări, de la mijlocul lunii octombrie înregistrându-se primele ciocniri româno-maghiare. La inițiativa lui Avram Iancu, românii s-au constituit în 15 legiuni comandate de un prefect, care au început lupta împotriva maghiarilor chiar din octombrie

1848 – S-a născut Adolf Albin

14 septembrie 1848, București – 1 februarie 1920, Viena

Șahist și teoretician româno-austriac. După terminarea studiilor la Viena, s-a reîntors în România, unde a fost patronul tipografiei Frothier din București. A început să joace șah relativ târziu; a învățat șahul pe la 20–30 de ani, și nu a participat la turnee internaționale decât după 40 de ani. Cel mai bun rezultat l-a avut la New York în 1893, unde s-a plasat pe locul doi. A participat la turneele foarte puternice de la Hastings (1895 – scor 8,5/21) și Nürenberg (1896 – scor 7/18). La New York în 1894 și la Nürnberg în 1896 l-a învins pe campionul mondial Wilhelm Steinitz. A fost autorul primului manual de șah în limba română, Amiculŭ Joculu de Scachu Teoreticu și Practicu (1872). Albin este eponimul diferitelor variante de deschideri, cea mai cunoscută fiind contragambitul Albin din gambitul reginei și atacul Albin din apărarea franceză, cunoscut și sub numele de atacul Alekhine-Chatard

1853 – S-a născut Radu Rosetti

14 septembrie 1853, Iași – 12 februarie 1926, București

Istoric, memorialist, genealogist, scriitor și politician. Studiile le-a făcut în Elveția și Franța, a obținut bacalaureatul în științe în 1873. Întors în țară după moartea tatălui său (1872), a preluat moșia de la Căiuți, fiind nevoit să o înstrăineze în 1888. A avut o carieră politică scurtă, fiind prefect de Roman și Brăila, deputat în mai multe legislaturi, director general al închisorilor, director al departamentului Lucrări speciale și istorice în Ministerul de Externe, membru în delegația pentru stabilirea frontierelor cu Ungaria. A publicat studii de istorie, genealogie, istorie socială, comentarii politice și pagini de literatură în volume și în prestigioase publicații ale vremii. Dintre scrierile sale: Cu paloșul: poveste vitejească (Premiul Academiei Române, 1906), Povești moldovenești, Amintiri

1856 – S-a născut Sofia Nădejde

Sofia Băncilă; 14 septembrie 1856, Botoșani – 11 iunie 1946, București

Publicistă, prozatoare și autoare dramatică, membră a Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România, susținătoare a feminismului, soția lui Ioan Nădejde și sora pictorului Octav Băncilă. A fost prima fată din România căreia i s-a permis să susțină bacalaureatul într-un liceu de băieți. A debutat publicistic cu o pledoarie pentru emanciparea femeii în Femeia Română (București), și a continuat să publice în Contemporanul, la Iași. S-a afirmat ca un lider al mișcării feministe; a editat reviste culturale și manuale școlare, a susținut campanii pentru recunoașterea drepturilor femeilor, a tradus texte științifice și literare. A condus Evenimentul literar (Iași), apoi, la București, a ținut conferințe la Clubul muncitorilor din București, dar și în restul țării. În 1897 a devenit președinta Congresului al IV-lea al PSDMR. A scris schițe, nuvele, romane, teatru: O iubire la țară, Din chinurile vieții, Robia banului, Părinți și copii, Patimi, Irinel sau întâmplările unui român în Rusia, Mangiuria și Japonia, etc.

1868 – S-a născut Ioan Zaicu

14 septembrie 1868, Fizeș, Berzovia, Caraș-Severin – d. 13 martie 1914, Timișoara

Pictor din Banat cu o intensă activitate artistică, împărțită între pictura de portrete și pictura murală bisericească. A învățat pictura ca ucenic al zugravului Filip Matei, la Bocșa, unde a ucenicit 5 ani a fost calfă încă 6–7 ani. Ulterior a urmat timp de 4 ani cursurile Academiei de Arte Frumoase din Viena. A lucrat pictură pe șevalet și pictură monumentală la Comloș, Criciova, Lugoj, Jimbolia, Borlova, Timișoara, Nădlac, Fazecaș-Vărșand, Cernăteaz, Șiclău, Feniș, Ilidia, Pocioveliște, Doclin, Checea, Sânnicolau Mare, Cenadul maghiar. Lucrări de ale lui se găsesc astăzi la Muzeul Banatului, Secția de artă și în colecția protoieriei din Lugoj. A pictat: Biserica Sf. Ierarh Nicolae din Nădlac, Iconostasul bisericii Adormirea Maicii Domnului din Sebeș, Biserica Nașterea Maicii Domnului din Sânnicolau Mare, Vechea catedrală ortodoxă română din Arad, Biserica Sf. Ilie din Fabric, Timișoara. Biografie ilustrată

1876 – S-a născut Alexandru Lapedatu

14 septembrie 1876, Cernatul Săcelelor, Austro-Ungaria – 30 august 1950, închisoarea Sighet

Istoric, specialist în istoria evului mediu, om politic, membru titular (din 1918) și președinte (1935–1937) al Academiei Române, frate geamăn cu economistul Ion I. Lapedatu. A studiat la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din București, absolvind în 1904 și obținând licența în Geografie și Istorie cu calificativul Magna cum laude. A început să publice studii de istorie națională încă din facultate, obținând Premiul Fundației Universitare Carol I pentru lucrările asupra domnitorilor Radu cel Frumos și Vlad-Vodă Călugărul, fiind laureatul Universății și câștigătorul importantului premiu Hillel pentru lucrarea Istoria breslelor la români. Cercetător la Biblioteca Academiei Române, secretar al Comisiei Monumentelor Istorice și al Comisiei Istorice a României, a fost expertul delegației române la Conferința de pace de la Paris (1918-1920). Profesor de istoria veche a României la Universitatea din Cluj (1919-1938). Fondator și codirector, alături de Ioan Lupaș, al Institutului de Istorie Națională din Cluj. În calitate de politician, a deținut funcțiile de senator, ministru și președinte al Senatului României. A fost arestat în mai 1950 și încarcerat în temnița comunistă de la Sighet, unde s-a stins din viață

1876 – S-a născut Ion I. Lapedatu

14 septembrie 1876, Cernatul Săcelelor, Austro-Ungaria – 24 martie 1951, București

Economist și om politic liberal, membru de onoare (din 1936) al Academiei Române. Absolvind Școala comercială superioară „cu distincție” (1898) s-a înscris, cu burse acordate de Fundația Gojdu și Societatea Transilvania, la Academia Orientală Comercială și la Facultatea de Drept și Științe Politice a Universității din Budapesta; în paralel a urmat cursurile Seminarului pentru profesori la școlile comerciale superioare. După o întrerupere pentru serviciul militar, a absolvit cursurile universitare în 1902 și a obținut diploma de profesor în 1904. A fost al doilea secretar la ASTRA Sibiu, secretar, apoi director al băncii Ardeleana Orăștie, director al Băncii Generale de Asigurare Sibiu, profesor al Catedrei de Finanțe publice și private la Academia de Înalte Studii Comerciale și Industrie din Cluj. A participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia la 1 decembrie 1918, fiind ales în Marele Sfat Național Român în Transilvania și i s-a încredințat răspunderea de secretar general al finanțelor în Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului și Ținuturilor Românești din Ungaria. A fondat Banca Agrară, a fost deputat și senator, ministru de finanțe, guvernator al Băncii Naționale a României. A fost distins cu: Coroana României în grad de Comandor (1921), Marea Cruce / Cordonul Coroanei României (1927), Marea Cruce a Ordinului Leului Alb, acordată de Guvernul Cehoslovaciei (1936)

1887 – S-a născut George Breazul

Gheorghe N. Georgescu-Breazul; 14 septembrie 1887, Amărăștii de Jos, Dolj – 3 august 1961, București

Muzicolog, profesor, etnomuzicolog și critic muzical. A studiat la la Conservatorul din București (1908–1912), cu profesorii D.G. Kiriac, Ion Nonna Otescu și Alfonso Castaldi. A fost profesor la institute particulare, la Liceul Militar Mănăstirea Dealu din Târgoviște, la Conservatorul București. A cules, transcris și publicat folclor, punând bazele Arhivei Fonogramice a Ministerului Instrucției, Cultelor și Artelor. A fondat și a condus colecția de muzicologie Melos (1939-1941), destinată studiilor de istoria muzicii românești. A susținut emisiuni radiofonice și de televiziune, conferințe, prelegeri, concerte-lecții și comunicări științifice în țară și în străinătate (Cehoslovacia, Germania, Austria). A întreprins călătorii de studii și documentare în Germania, URSS, Austria, Franța etc. A condus, împreună cu Maximilian Costin, revista Muzica din Timișoara (1920-1925). A publicat studii, articole, cronici muzicale, recenzii etc. în: Muzica, Studii de muzicologie, Probleme de muzică, Cultura, etc.

1887 – S-a născut Simion Stoilow

2/14 septembrie 1887, București – 4 aprilie 1961, București

Matematician, fondatorul școlii românești de analiză complexă, membru (din 1945) al Academiei Române. După ce a studiat la Universitatea din Craiova, a mers în 1907 la Universitatea din Paris (1907–1910), unde a obținut diploma de absolvent, iar în 1916, doctoratul în matematici sub îndrumarea lui Émile Picard. A participat la Primul Război Mondial pe frontul din Dobrogea, apoi din Moldova. După încheierea conflagrației, a fost profesor de matematică la Universitatea din Iași, la Universitatea din Cernăuți, iar din 1939 în București, mai întâi la Politehnica, apoi la Universitate, fiind rector (1944–1945), și decan al Facultăților de Matematică și Fizică (1948–1951). Este cunoscut drept creatorul teoriei topologice a funcțiilor analitice și autor a peste o sută de publicații. În plan politico-social, a fost ambasador în Franța și membru al delegației române, conduse de Gheorghe Tătărescu, la Tratatele de pace de la Paris (1946). În iulie 1947, a organizat la Club de Chaillot expozița L’art français au secours des enfants roumains, unde a participat Constantin Brâncuși, iar Tristan Tzara și Jean Cassou au scris prefața catalogului

1887 – A încetat din viață Gheorghe Scheletti (5 mai 1836, Iași – 14 septembrie 1887, Iași)

Pianist și compozitor, profesor de pian la Conservatorul de muzică din Iași și publicist

1895 – Inaugurarea podului Regele Carol I de la Cernavodă

Începerea lucrărilor de execuție a avut loc la 26 noiembrie 1890 în prezența regelui Carol I. Colectivul de proiectare și de execuție a fost condus de ing, Anghel Saligny. Întreaga linie ferată, inclusiv podurile, au fost executate cu cale simplă. Podul de peste Dunăre are o deschidere centrală de 190 metri și alte 4 deschideri de 140 metri, alături de un viaduct cu 15 deschideri de 60 metri. Podul se află la 30 m peste nivelul apelor mari ale Dunării pentru a permite trecerea vaselor cu cele mai mari catarge. Podul peste Borcea cuprinde 3 deschideri de câte 140 metri și un viaduct cu 11 deschideri a 50 metri. În Insula Borcea, care în acea vreme constituia o baltă, pe care o traversa un tronson de 14 km al căii ferate, s-a mai realizat un viaduct de 34 deschideri a 42 metri. Cu rampele de acces, cei 4087,95 metri de poduri formau, la acea vreme, cel mai lung complex de poduri construit în România și al treilea ca lungime din lume. Deschiderea centrală de 190 m era cea mai mare din Europa continentală și al treilea ca lungime din lume. La inaugurare (14/26 septembrie) au avut loc mari festivități la care a participat și Majestatea Sa Regele Carol I. După ce Regele a bătut ultimul nit, de argint, s-a zidit documentul inaugurării și s-a celebrat serviciul religios. Un prim convoi de încercare, format din 15 locomotive grele a trecut peste pod, cu o viteză de 60 km/h, urmat de un al doilea tren rezervat oaspeților cu o viteză de 80 km/h. În acest timp, Anghel Saligny a stat alături de șefii echipelor de muncitori care lucraseră la execuția podului, într-o șalupă sub pod, aceasta pentru a garanta rezistența podului

Podul Anghel Saligny

1906 – S-a înființat Federația Societăților de Gimnastică din România (FGSR)

În perioada 11/24–12/25 septembrie 1906, a avut loc la București Congresul Societăților de Gimnastică. A fost momentul care a condus la înființarea, la 14 septembrie 1906, a Federației Române de Gimnastică, primul organism central care a îndrumat și coordonat activitatea societăților de gimnastică din întreaga țară. La înființare, FSGR reunea 18 societăți de gimnastică, la care ulterior s-au mai adăugat și altele. Inițiatorul și animatorul Federației a fost profesorul D. Ionescu, care a reușit să atragă în Comitetul de conducere o serie de personalități ale vremii, dintre care: generalul Petre Năsturel (președinte), ministrul învățământului Spiru Haret (vice-președinte) și lt. col. Th. Petrescu (vice-președinte)

1908 – S-a născut Elie Dulcu

14 septembrie 1908, Aninoasa, Gorj – 3 martie 1994 Focșani

Scriitor, editor și traducător. Încă din tinerețe a fost atras de filosofia, istoria și învățăturile străvechi indiene. A urmat cursurile Universității din Cluj, facultatea de limba engleză. Autodidact prin excelență, și-a însușit franceza și italiana, mai târziu noțiuni de sanscrită. Atracția spre metafizică, inițierea în învățăturile esoterice, l-au determinat ca, împreună cu fratele său George, asistent la Universitatea din Cluj, să fondeze Editura RAM Aninoasa – Gorj, a cărei activitate editorială a fost axată în special pe traducerea ṣi publicarea lucrărilor cu caracter esoteric. Condusă de cei doi frați Dulcu, editura a fost în perioada anilor ’30–’40 un precursor în acest domeniu. A fost deținut al regimului comunist

1910 – S-a născut Olga Necrasov

1/14 septembrie 1910, Sankt Petersburg, Imperiul Rus – 3 octombrie 2000, Iași

Antropolog român de origine rusă, membru titular (din 1990) al Academiei Române. A fost eleva lui Ioan Gh. Botez și a antropologului german Egon Freiherr von Eickstedt. Din 1938 a ținut cursuri libere de antropologie la Facultatea de Științe Naturale din Iași, continuând la Școala de antropologie și paleontologie a prof. Botez, deschisă în special cercetărilor morfologice. A fost fost director al Centrul de Cercetări Antropologice, membru asociat al Societății de Antropologie din Paris, membru de onoare al Institutului Regal de Antropologie al Marii Britanii și Irlandei, membru fondator al Asociației Internaționale de Biologie Umană, membru efectiv al Centrului Internațional de Studii Sarde, membru corespondent al Societății de Antropologie din Viena. A fost titulara Premiului „Paul Broca”, Paris, 1980. Studiile sale paleoantropologice și antropologice au avut ca obiect toate populațiile străvechi din aria de formare a poporului român, din epoca străveche și până în epoca contemporană. Nu a fost membră a PCR

1916 – Lupta din pasul Merișor

Acțiune militară de nivel tactic, desfășurată pe Frontul Român, în timpul campaniei din anul 1916 a participării României la Primul Război Mondial, făcând parte din acțiunile militare care au avut loc în operația ofensivă din Transilvania. S-a desfășurat în perioada 1/14 septembrie–9/22 septembrie și a avut ca rezultat respingerea forțelor române pe vechea frontieră

1916 – Lupta de la Oltina

Lupta de la Oltina a fost o acțiune militară de nivel tactic, desfășurată pe Frontul Român, în timpul campaniei din anul 1916 a participării României la Primul Război Mondial. Ea s-a desfășurat în perioada 1/14 septembrie 1916–2/15 septembrie 1916 și a avut ca rezultat respingerea atacului forțelor Puterilor Centrale, în ea fiind angajate forțe române din Divizia 9 Infanterie română și forțe ale Puterilor Centrale din Divizia 1 Infanterie bulgară și Brigada germană „Bode”. A făcut parte din acțiunile militare care au avut loc în Bătălia de pe aliniamentul Rasova–Cobadin–Tuzla

1923 – Semnarea Convenției Militare Tripartite a Micii Înțelegeri

Mica Antantă, numită și Mica Înțelegere a fost o alianță formată între 1920–1921 de Cehoslovacia, România și Regatul Sârbo-Croato-Sloven (Iugoslavia, din 1929) pentru a se apăra de revizionismul maghiar și de tendințele restauratoare ale Habsburgilor. Mica Înțelegere, inițiată de ministrul de externe al Cehoslovaciei, Edvard Beneš, ca organizație de securitate regională, a apărut prin semnarea succesivă de convenții bilaterale de alianțe între Cehoslovacia și Iugoslavia (14 august 1920, preliminar), România și Cehoslovacia (Convenția de alianță defensivă româno-cehoslovacă, 23 aprilie 1921), România și Iugoslavia (7 iunie 1921) și Cehoslovacia și Iugoslavia (31 august 1922)

1924 – A apărut primul număr al ziarului Gazeta Sporturilor

Este prima publicație de sport care a circulat în spațiul românesc și a treia din Europa, după La Gazzetta dello Sport (Italia) și Nemzeti Sport (Ungaria)

1924 – S-a născut Iosif Conta

14 septembrie 1924, Bârzava, Arad – 8 noiembrie 2006, București

Dirijor, profesor universitar. A studiat Conservatorul la Arad, Cluj, București și Londra. În 1952 a devenit redactor la Contemporanul (pe când era încă student la Conservatorul bucureștean), apoi dirijor și director adjunct al Radiodifuziunii (din 1954), profesor în cadrul Universității Naționale de Muzică. În 1964 a dirijat prima audiție în țară a poemului simfonic Vox Maris de George Enescu, interpretat de Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii Române. Numele său este legat de cel al Orchestrei Naționale Radio împreună cu care a efectuat numeroase turnee în străinătate. A fost și dirijor al Orchestrei din Izmir, Turcia. A fost distins cu titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne în 1965

Camille Saint-Saëns – Piano Concerto No. 5 in F major, „Egyptian” • Orchestra Națională Radio, Dirijor Iosif Conta, Solist Shwan Sebastian

1926 – A fost produsă la Reșița locomotiva Regele Ferdinand

Pe 14 septembrie 1926 ieșea pe porțile uzinei din Reșița locomotiva cu abur nr. 50.243, Regele Ferdinand, prima locomotivă cu abur, pe ecartament normal, construită în România în perioada interbelică. A fost pusă în mișcare la 10 iunie 1926, în prezența M.S. Regele Ferdinand și a familiei regale

1928 – A avut loc inaugurarea și sfințirea monumentului Crucea Eroilor Neamului

Construit pe Vârful Caraiman din Munții Bucegi, la altitudinea de 2.291 de metri, este de forma unei cruci latine, cu o înălțime de 39,3 metri, fiind un monument istoric dedicat memoriei eroilor ceferiști căzuți la datorie în Primul Război Mondial. A fost construit între anii 1926–1928, din inițiativa reginei Maria și a Regelui Ferdinand I al României, cu scopul de a fi văzută de la o distanță cât mai mare. A fost desemnat de către Guinness World Records ca fiind cea mai înaltă cruce din lume amplasată pe un vârf montan

1928 – S-a născut Puiu Manu

Vasile Baciu; 14 septembrie 1928

Grafician, realizator de benzi desenate. Este unul dintre cei mai longevivi, prolifici și talentați creatori de benzi desenate din România. Este un autor multivalent, realizator de benzi desenate istorice, de aventuri și science-fiction, apreciat de două generații de cititori ai revistelor pentru copii din perioada socialistă. A debutat în 1957, în revista Cravata Roșie, cu prima sa bandă desenată, Comoara lui Montezuma, după un scenariu de Mircea Sântimbreanu. Prima sa bandă desenată comică, O întâmplare cu o minge, a apărut în 1958, în Arici Pogonici. Ulterior, Puiu Manu a publicat în revista Arici Pogonici câteva benzi desenate într-un stil comic: Nic și Pic la săniuș, Spitalul păpușilor, La noi în colectivă, De ce plouă?, De ce tună? De ce fulgeră?, Apa, Puterea apei, etc.

Aripile lui Vuia

1930 – S-a născut Mihai Fotino

Mihai Matei Fotino; 14 septembrie 1930, București – 13 ianuarie 2014, București

Actor cu bogată experiență în teatru și cinematografie, desfășurându-și activitatea pe scenă timp de 60 de ani. Copilăria și adolescența le-a trăit la Brașov, unde tatăl lui, Mișu Fotino, fondator al Teatrului de Stat din Brașov, era actor și cu care a jucat împreună încă din copilărie. A debutat la vârsta de 6 ani în piesa de teatru Coloniale. A jucat la Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București din 1956. A jucat în numeroase comedii și a fost prezent în emisiuni de televiziune. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice

Să vă fac un bon? Scenetă TV de Sașa Georgescu (1980)

1931 – S-a născut Tudor Caranfil

14 septembrie 1931, Galați – 23 martie 2019, București

Critic de film, realizator de emisiuni TV cu subiecte cinefile și istoric de film. A terminat Facultatea de Filosofie în 1957, pentru ca ulterior să facă ziaristică la Informația Bucureștiului. Din anii ’60 s-a dedicat criticii cinematografice. Începând cu 1962 a inițiat Seara prietenilor filmului, prima formă a Cinematecii Române. A fost invitat permanent al Festivalului de la Cannes, al Festivalului de la Berlin și a fost membru în juriul FIPRESCI. A participat la multe alte festivaluri cinematografice internaționale, la Karlovy Vary, Los Angeles, Locarno, Cottbus, Rotterdam, San Francisco și la principalele festivaluri românești de film. A obținut Premiul pentru critică cinematografică al Asociației Cineaștilor din România (ACIN), 1988 pentru volumul În căutarea filmului pierdut. Dintre scrierile sale: 7 capodopere ale filmului mut, Romanul unui film: „Cetățeanul Kane”, Vîrstele peliculei (vol. 1-4), Dicționar de filme românești, Dicționar universal de filme, Istoria cinematografiei în capodopere: De la „Cântărețul de jazz” la „Luminile orașului” (1927-1931)

1932 – S-a născut Raul Volcinschi

14 septembrie 1923, Cernăuți – 9 ianuarie 2010, București

Economist, profesor la Universitatea „Victor Babeș” din Cluj. Avea două licențe și un doctorat, devenind cel mai tânăr lector universitar din țară, la 26 de ani. A fost șef de catedră la Universitatea „Victor Babeș” din Cluj. A inițiat și condus o organizație anticomunistă de proporții, care avea legături cu gruparea Ion Gavrilă Ogoranu; arestat de securitate, a fost condamnat la 25 de ani de închisoare. A evadat în forță de la Securitatea Cluj, a organizat un complot care viza asasinarea lui Nicolae Ceaușescu în anii ’80, a fost de mai multe ori deținut politic. După 1990 a fondat AFDPR, din care avea să se retragă ulterior și a fost consilier în Ministerul de Interne după 1996

1936 – S-a născut Ileana Stana-Ionescu

14 septembrie 1936, Brad, Hunedoara

Actriță de teatru, film și televiziune. După absolvirea liceului teoretic, a debutat ca actriță în anul 1955, la vârsta de 19 ani, la Teatrul de Stat din Reșița, cu rolul Agnes în Școala femeilor de Molière, urmat de Nota zero la purtare de Octavian Sava și Virgil Stoenescu, Ochiul babei de Ion Creangă, Rețeta fericirii de Aurel Baranga, Vassa Jeleznova de Maxim Gorki, etc. În anul 1959 s-a transferat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, unde a apărut în Povestea unei iubiri de Konstantin Simonov, Jocul dragostei și al întâmplării de Pierre de Marivaux, Mizerie și noblețe de Eduardo Scarpeta, Orfeu în infern de Tennessee Williams, Nu sunt Turnul Eiffel de Ecaterina Oproiu. Din anul 1965 a lucrat la Teatrul Național din București, precum și la televiziune. Din anul 2002 este societar de onoare al Teatrului Național din București. A jucat și în numeroase filme,pe marele ecran: Drum în penumbră, Păcală, Tufă de Veneția, Alo, aterizează străbunica!…, Secretul lui Bachus, Milionari de weekend, Păcală se întoarce, dar și filme și seriale TV

Al patrulea stol (1979)

1938 – S-a născut Horia Bernea

14 septembrie 1938, București – 4 decembrie 2000, Paris

Pictor. A urmat cursurile Facultății de Matematică și Fizică a Universității București, Școala Tehnică de Arhitectură și Institutul Pedagogic (secția Desen). A debutat public ca pictor în anul 1965 la Cenaclul Tineretului al Uniunii Artiștilor Plastici. A fost membru al Grupului de la Poiana Mărului, membru al grupului Prolog, a lucrat în taberele de creație de la Văratec și Tescani, apoi la Paris și în sudul Franței, în Provence. A fost membru al Comisiei Monumentelor Istorice și al Grupului de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii. A deținut între anii 1990–2000 funcția de director general al Muzeului Țăranului Român. Pictură

1940 – S-a instalat Guvernul Ion Antonescu (2)

Guvernul Ion Antonescu (1) (4–14 septembrie 1940) nu avea susținerea necesară; Antonescu a fost nevoit să coopteze la guvernare Mișcarea Legionară, formând noul cabinet, Guvernul Ion Antonescu (2), care a guvernat în perioada 14 septembrie 1940–27 ianuarie 1941. Prin decret regal, România a fost proclamată stat național-legionar, iar generalul Ion Antonescu a devenit conducătorul statului român și președinte al Consiliului de Miniștri. Horia Sima, căpitanul Legiunii, a fost numit ministru secretar de Stat, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri, fiind interzisă orice activitate politică în afară de cea a Mișcării legionare și a grupului etnic german. Mișcarea Legionară a înființat instituții proprii care funcționau în paralel cu cele oficiale; România a aderat la Pactul Tripartit; către finalul conviețuirii, au avut loc Masacrul de la Jilava și Rebeliunea legionară, în urma căreia legionarii au fost înlăturați de la guvernare

1940 – S-a creat Consiliul de Cabinet

În paralel cu Consiliul de Miniștri, Antonescu a constituit așa-numitul Consiliu de Cabinet pentru „conducerea și rezolvarea afacerilor curente ale statului”. Din Consiliul de Cabinet faceau parte conducătorul statului, vicepreședintele Consiliului de Miniștri, miniștrii Apărării Naționale, Afacerilor Interne, Afacerilor Străine, Justiției, Economiei Naționale și Finanțelor. Însuși Antonescu recunoștea că acest Cabinet era în fapt „adevăratul guvern care este responsabil de politica statului și de coordonarea în cadrul guvernului a tuturor activităților”. Se întrunea săptămânal în vreme ce Consiliul de Miniștri o dată la două săptămâni, dacă era nevoie. La Consiliul de Cabinet participau și șeful SSI, Eugen Cristescu și Constantin Piki Vasiliu, reprezentantul Internelor și al Jandarmeriei

1940 – Masacrul de la Ip

În noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940, trupe maghiare care făceau parte din armata de ocupație cantonată în orașul Șimleul Silvaniei, împreună cu localnici maghiari și cu membri ai organizației Nemzetőrség (Straja națiunii) au ucis 157 de localnici români (inclusiv copii, femei și bătrâni) și un copil înaintea nașterii sale. Pretextul a fost răzbunarea morții a doi militari unguri, într-o explozie produsă cu o săptămână înainte, cu ocazia trecerii trupelor prin localitate. Motivarea crimei este una fictivă, explozia producându-se din cauza unui defect de ambalaj al muniției, dovadă fiind faptul că cei patru români arestați au fost eliberați după aproximativ o lună.

În comemorarea acelor ore cumplite, la Ip are loc, în fiecare an, o ceremonie în care este rememorată istoria zilei, pentru a nu putea fi uitată niciodată

1945 – A încetat din viață Dumitru Drăghicescu (4/16 mai 1875, comuna Zăvoieni, Vâlcea – 14 septembrie 1945)

Diplomat, filosof, sociolog și om politic liberal; după terminarea primului război mondial s-a aflat alături de Nicolae Titulescu la Liga Națiunilor Unite; ambasador al României în Mexic, primul trimis român într-o țară latino-americană

1947 – S-a născut Dida Drăgan

Didina Alexandra Drăgan; 14 septembrie 1946, Jugureni, Dâmbovița

Interpretă de muzică ușoară și autoare de versuri. A debutat la Concursul de interpretare București ’71 obținând premiul I, cu piesa Vechiul pian de Vasile V. Vasilache. A obținut locul I la Festivalul Național de Muzică Ușoară de la Mamaia, la secțiunea Interpretare (1972). A câștigat 15 ediții ale emisiunii Schlager Studio din Germania, a editat discuri la Amiga Records și a fost solicitată să cânte în Berlinul de Vest; a făcut turnee în Cehoslovacia, Polonia, Bulgaria, URSS, Belgia, Danemarca, Japonia; a colaborat cu compozitori ca Liviu Tudan, Petre Magdin, Anton Șuteu, cu formațiile Mondial, Romanticii, Roata, Sfinx, Monolit și Roșu și Negru

Nu pleca Selecția Națională Eurovision 1993

1948 – A încetat din viață Constantin I. Angelescu (10 sau 12 iunie 1869, Craiova – 14 septembrie 1948, București)

Politician, medic și profesor universitar, reformator al școlii românești în perioada interbelică, membru de onoare al Academiei Române

1949 – Înființarea a patru academii militare

Prin Decretul Prezidiului MAN nr. 371/14 septembrie 1949 s-au înființat, după modelul academiilor militare sovietice, Academia Militară (de comandă și stat major), Academia Militară Politică, Academia Tehnică Militară și Academia Spatelui Armatei, ca instituții de învățământ superior distincte, cu structuri organizatorice separate

1974 – S-a născut Narcisa Lecușanu

14 septembrie 1976, Bacău

Fostă jucătoare de handbal. Absolventă a Institutului de Educație Fizică și Sport din Bacău cu diplomă de masterat, a jucat pe post de centru. Ultimul club pentru care a evoluat a fost Oltchim Râmnicu-Vâlcea. În 2011 era directorul tehnic al echipei naționale de handbal feminin a României

1975– S-a născut Corneliu Porumboiu

14 septembrie 1975, Vaslui

Regizor, scenarist și producător contemporan. A urmat cursurile Facultății de Management în cadrul Academiei de Studii Economice București (1994–1998), apoi cursurile de Regie de film la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografie București (1999–2003). Cu scurtmetrajul de licență Călătorie la oraș, a primit premiul II la secțiunea Cinefondation în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Cannes. În 2004 a înființat, împreună cu Marcela Ursu, casa de producție 42 KM FILM. A scris scenariul și a regizat: Pe aripile vinului, Călătorie la oraș, Visul lui Liviu, A fost sau n-a fost? (2005, Premiul Camera d’Or la Quinzaine des Realisateurs la Cannes; trofeul Transilvania la TIFF 2006; Premiul Gopo pentru cea mai bună regie 2007), Polițist, adjectiv (2009, Premiul FIPRESCI și Premiul Juriului, pentru secțiunea Un Certain Regard la Cannes 2009), Când se lasă seara peste București sau Metabolism (2013, premiera la Festivalul de Film de la Locarno), Al doilea joc (2014, documentar sportiv, prezentat în Berlinale Forum, câștigător la sectiunea Cel mai bun lungmetraj românesc la TIFF), Comoara (2015, Premiul Cel mai bun lungmetraj Romanesc la TIFF, A Certain Talent pentru secțiunea Un Certain Regard la Cannes, premiul FIPRESCI pentru Cel mai bun film și premiul pentru Cel mai bun scenariu în cadrul Cairo International Film Festival), Fotbal infinit (2018, Premiul pentru Cel mai bun documentar în cadrul Festivalului de Film din Ierusalim), La Gomera (Premiul pentru Cel mai bun scenariu în cadrul festivalului de la Sevilia)

Călătorie la oraș (2003) Partea I

1976 – A încetat din viață George Buznea (23 aprilie 1903, Vetrișoaia, Vaslui – 14 septembrie 1976, București)

Poet, jurnalist și traducător

1984 – A încetat din viață Paul Sterian (1 mai 1904, București – 14 septembrie 1984)

Poet, doctor în drept public la București și doctor în drept și stiințe economice la Paris; soțul pictoriței Margareta Sterian

1992 – Patriarhia Română a reactivat Mitropolia Basarabiei

La 14 septembrie 1992, Adunarea Eparhială constituită la Chișinău a hotărât reactivarea Mitropoliei Basarabiei, care a existat din 1925, fiind sancționată prin Decretul Regal nr. 1942/4 mai 1925. Patriarhia Română a emis un act care consfințea reactivarea Mitropoliei Basarabiei, autonomă și cu statut propriu, stabilind de jure desprinderea acesteia de sub tutela Patriarhiei Ruse și revenirea ei în cadrul Bisericii Ortodoxe Române. Mitropolia Basarabiei a fost recunoscută oficial drept succesoare spirituală, canonică, istorică a Mitropoliei Basarabiei care a funcționat până în anul 1944 inclusiv. A fost recunoscută de autoritățile statului moldovean la 30 iulie 2002, abia după intervenția Curții Europene

1993 – A încetat din viață Geo Bogza (6 februarie 1908, Blejoi, Prahova – 14 septembrie 1993, București)

Scriitor și ziarist, creatorul unei formule unice de reportaj, reportajul poematic, membru titular al Academiei Române

1996 – Restaurarea Coloanei fără sfârșit de Constantin Brâncuși

La 14 septembrie 1996 a avut loc la Târgu Jiu, sub auspiciile Fundațiilor Internaționale Constantin Brâncuși, solemnitatea deschiderii șantierului de dezasamblare a Coloanei fără sfârșit, prin demontarea primelor două module. Între anii 1998 și 2000, Coloana Infinită a fost restaurată prin intermediul unei colaborări dintre Guvernul României, Fondul Mondial al Monumentelor, Banca Mondială și alte grupuri românești și internaționale

2001 – A avut loc, la Muzeul Țăranului Român din București, prima ediție a Târgului lemnului

Organizat cu prilejul zilei Sfântului Lemn pe care a fost răstignit Iisus Hristos dar și în amintirea pictorului Horia Bernea, director al muzeului în perioada 1990–2000

2002 – A încetat din viață Arhimandritul Sofian Boghiu (7 octombrie 1912, Cuconeștii Vechi, Bălți – 14 septembrie 2002, Mănăstirea Antim)

Starețul Mănăstirii Antim din București, unul dintre cei mai cunoscuți pictori de biserici; în timpul regimului comunist, a fost deținut politic

2008 – A încetat din viață Ștefan Iordache (3 februarie 1941, Calafat, Dolj – 14 septembrie 2008, Viena, Austria)

Mare actor de teatru și film, a slujit teatrul românesc vreme de 49 de ani, a avut roluri titulare în filme și pe scenă

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi #CasatoriaȘtefancelMareMariadeMangop #BisericaSfGheorgheVoroneț #MariaRosetti #AdunareadelaNăsăud #AtreiaAdunarenaționalăBlaj #AdolfAlbin #RaduRosetti #SofiaNădejde #AlexandruLapedatu #IonLapedatu #GeorgeBreazul #SimionStoilow #PodulRegeleCarolI #ElieDulcu #OlgaNecrasov #ConvențiaMilitaraTripartităaMiciiÎnțelegeri #GazetaSporturilor #IosifConta #LocomotivaRegeleFerdinand #CruceaEroilorNeamului #PuiuManu #MihaiFotino #TudorCaranfil #RaulVolcinschi #IleanaStanaIonescu #HoriaBernea #MasacruldelaIp #DidaDrăgan #NarcisaLecușanu #CorneliuPorumboiu #MitropoliaBasarabiei #Târgullemnului

0 comentarii la „14 Septembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: