Istoria României România frumoasă Today's Memory

16 Septembrie în istoria românilor

Foto: Ţinutul Romanului. Foto Vasile Bouaru


1408 – Prima menționare documentară a Ținutului Romanului din Moldova

Ținutul Romanului a fost primul ținut al Țării Moldovei menționat într-un document medieval datat la 16 septembrie 1408 și a existat timp de peste 450 de ani, între 1408–1864, când ținuturile ca formă de organizare administrativ teritorială, au fost desființate, iar noul teritoriu al Principatelor Unite Moldova și Țara Românească a fost reorganizat în noi unități administrativ-teritoriale, denumite județe. Istoricii consideră că în perioada 1408–1413, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun, organizatorul ierarhiei bisericești din Moldova, a fost cel mai probabil înființată Mitropolia Romanului

1437 – S-a încheiat, la Căpâlna, Fraterna Unio

Pact de alianță mutuală militară și politică încheiat pe parcursul Răscoalei de la Bobâlna în data de 16 septembrie 1437 între marea nobilime maghiară din Transilvania, clerul catolic, orășenii sași și secui. Înțelegerea este cunoscută în istorie sub numele de Unio Trium Nationum, deși această sintagmă nu apare ca atare în textul pactului. Uniunea a stabilit eliminarea completă a iobagilor, cei mai mulți aparținând etniei majoritare române, din viața politică și socială din Transilvania, deși iobagii formau vasta majoritate a populației transilvane

1835 – Leul a devenit oficial monedă a românilor

Alexandru Ghica, Domnul Țării Românești, a instituit, la 16 septembrie 1835, leul ca monedă a țării, unitate teoretică de cont, echivalentul a 60 de parale. Tranzacțiile, taxele, impozitele se calculau în lei, dar se plăteau în monedă străină. Denumirea vine de la talerul olandez, löwenthaler, care avea gravat pe el un leu rampant, monedă folosită anterior in Țările Românești. Mai mult aici

1852 – S-a născut Friedrich Teutsch

16 septembrie 1852, Sighișoara – 11 februarie 1933, Sibiu

Episcop al bisericii luterane transilvănene, Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană și istoric sas, membru de onoare (din 1919) al Academiei Române. A urmat studiile universitare la Heidelberg, Leipzig și Berlin. S-a specializat în istorie și teologie și a susținut doctoratul la Heidelberg. A fost preocupat de istoria sașilor sub toate aspectele: social, economic, politic, religios, cultural

1867 – S-a născut Dinu Brătianu

Vintilă I.C. Brătianu; 3/16 septembrie 1867, București – 22 decembrie 1930, București

Om politic liberal, membru de onoare (din 1928) al Academiei Române. Al treilea fiu al Ion C. Brătianu, a urmat studiile în Franța. Întors în țară cu diploma de inginer a participat la lucrările de construcții ale podului de la Cernavodă, peste Dunăre. Apoi, a primit conducerea lucrărilor de construcție a podurilor de pe Siret, Argeș și Vădeni. A fost director al Regiei Monopolurilor Statului, secretar general în Ministerul Finanțelor, ministru de război în timpul Primului Război Mondial și ministru de finanțe, iar după moartea fratelui său, Ionel (Ion I.C.) Brătianu, a ocupat funcția de prim-ministru al României. Între 1927–1930 a ocupat funcția de președinte al Partidului Național Liberal. Dintre funcțiile deținute, cele mai reprezentative au fost acelea de primar al Bucureștilor și ministru de finanțe. A fost un primar cu viziune și o abordare integratoare a problemelor cu care se confrunta orașul în acea perioadă, propunând, pentru prima dată în epocă, un set de soluții care să faciliteze o dezvoltare echilibrată și durabilă a Bucureștilor. Și-a început mandatul impunând ordine în sediul primăriei (respectarea cu strictețe a programului de lucru de către întreg personalul, program strict de lucru cu publicul, cerințe minime de studii la numirea și promovarea funcționarilor publici, importante reglementări comunale), a încheiat în 1908 un contract cu Serviciul Geografic al Armatei pentru ridicarea noului plan topografic al orașului, finalizat în anul 1911 ca primul plan de sistematizare a Bucureștilor: crearea de bulevarde circulare și artere radiale, piețe, principiul specializării cartierelor, crearea de parcuri, regularizarea Râului Colentina. Planul a trasat marile artere de circulație ale capitalei, care sunt folosite și în prezent

1868 – Prima alegere de noi membri ai Societății Academice Române

La 16/28 septembrie 1868, au fost propuși și aleși în unanimitate: Gheorghe Sion, Mihail Kogălniceanu și Alexandru Papiu Ilarian

1880 – Înființarea Societății farmaciștilor din România

Fondată la 16 septembrie 1880, la București, spre deosebire de Societatea Farmaciștilor Români, înființată în octombrie 1869 la București, care se adresa doar farmaciștilor români, degenerând prin apărarea intereselor de grup, Societatea Farmaciștilor din România se adresa tuturor specialiștilor farmaciști, care își exercitau profesia pe teritoriul întregii țări. Primul președinte al societății a fost Andreas Frank (1815–1900)

1886 – S-a născut Ioan-Alexandru Bran-Lemeny

16 septembrie 1886, Brașov – 2 aprilie 1954, Brașov

Avocat, poet și gazetar din Brașov. A urmat studii juridice la Budapesta și Cluj. Doi ani a audiat cursuri de filosofie la Viena. Din 1911, a practicat avocatura în orașul natal. Cu puțin înainte de izbucnirea primului război mondial, a trecut Carpații și a rămas până la terminarea războiului în Vechiul Regat. Aici a început o activitate susținută de publicist și poet, pe care a continuat-o toată viața. A publicat mai multe volume de versuri: Poezii, Lacrimi și clocot, Ancore, Taler, Traista mea -antologie. A înființat la Brașov periodicele: Ritmuri (1929–1930) și Prometeu (1934–1939). A fost unul din redactorii revistei Brașovul literar și artistic, condusă de Cincinat Pavelescu. A colaborat la Gazeta Transilvaniei, România Viitoare, Adevărul, Dimineața, Patria, Românul, Cele trei Crișuri, Țara Bârsei, Klingsor, Kronstädter Zeitung. A fost, până în anul 1946, unul dintre animatorii vieții culturale locale. În ultimii ani ai vieții a suferit datorită privațiunilor la care a fost supus de noua putere populară

1902 – A încetat din viață Iosif Ivanovici (Jovan Ivanović; 1845, Timișoara – 16/28 septembrie 1902, București)

Clarinetist, dirijor și compozitor de muzici militare și muzică ușoară; a compus dansuri (vals, cadril, polcă) și marșuri, cea mai cunoscută compoziție a sa este valsul Valurile Dunării

1903 – S-a născut Nicolae Deleanu

16 septembrie 1903, Valea Nadrii–Dârmănești, Argeș – 10 aprilie 1970, București

Prozator, jurnalist, om politic socialist. A frecventat din liceu clubul socialist, la 15 ani participând la manifestația muncitorească din 13 decembrie 1918 din București. A fost arestat, eliberat peste 3 zile și exmatriculat „de la toate școlile din ţară”, reușind, cu sprijinul lui Nicolae Iorga, să fie din nou înmatriculat. Pentru a se putea întreţine, transporta pachete de cărţi de la editură la librării, a fost ucenic la Uzinele Lemaître, bibliotecar la sindicatul societăţii de asigurări Generala, corector la Anuarul Economic al României, responsabilul Librăriei Socialiste Casa Poporului sau meditator. În 1924, a fost ales președintele Uniunii Tineretului Socialist. A început activitatea jurnalistică între 1923–1926 în presa universitară de stânga: Viaţa universitară, Ideia Universitară, Cultura nouă, Scânteia, a colaborat, a fost redactor sau conducător al publicaţiilor socialiste: Lumea nouă, Socialismul, Mișcarea socială, Munca nouă, Dimineaţa, Adevărul, etc. A debutat editorial în 1932 cu volumul Robii, în care a strâns reportajele sale literare publicate în revistele socialiste. Ca militant social-democrat, a predat la Școala proletariană Istoria mișcării muncitorești din România, a fost secretarul Institutului Muncitoresc de Sport și Educaţie din România (IMSER), a predat cursul Istoria mișcării muncitorești din România la o școală a IMSER din Câmpina. A fost secretarul general al PSD, redactor și director al ziarelor Libertatea și Ultima oră, ale PSD. A scris: Istoricul mișcării muncitorilor mineri din România, Istoricul mișcărilor muncitorești din porturi, Scurt istoric al mișcării socialiste din România. În final a trădat idealurile social-democraţiei, pe care a slujit-o o viaţă întreagă, contribuind la dispariţia PSD în urma „unificării” cu PCR, care nu-i va rămâne dator: a devenit conferenţiar la Facultatea de Istorie a Universităţii din București și la Institutul de arte plastice „Nicolae Grigorescu”, director știinţific al Muzeului Peleș și deputat „ales” în trei legislaturi (1946–1948; 1957–1961; 1965–1969). Ca scriitor, și-a câștigat notorietatea cu romanul Nedeie în Poiana Miresei .

1910 – S-a născut Victor Valeriu Martinescu

16 septembrie 1910, Craiova – 12 decembrie 1994, București

Poet și prozator anticomunist. Absolvent al Facultății de Drept a Universității din București, a fost redactor șef la revista Limba română, redactor la săptămânalul Reporter, cunoscut, în mediile cafenelei literare bucureștene a epocii, sub porecla Marele Contemporan, pe care și-a dat-o el însuși. A editat revista de avangardă Sis. A fost condamnat la închisoare de autoritățile comuniste, între anii 1947–1952, pentru tentativa de a părăsi ilegal ţara și între între anii 1958–1964, datorită unor texte anticomuniste – poeme și însemnări considerate antiguvernamentale, trimise spre publicare în Franţa (vor apărea în 1956, prezentate de Virgil Ierunca, în revista Caiete de dor, sub pseudonimul Haiduc). Din scrierile sale: Cocktail, Dragostea la oameni, Țara reala și țara legală, Români din România uniți-vă

1916 – Bătălia de pe linia Rașova–Cobadin–Topraisar–Tuzla

Acțiune militară de nivel tactic, desfășurată pe Frontul Român, în timpul campaniei din anul 1916 a participării României la Primul Război Mondial, între 3/16–8/21 septembrie. O puternică ofensivă germano-bulgaro-turcă, condusă de generalul von Mackensen a fost oprită de trupele româno-ruse din Dobrogea

1916 – S-a născut David Davidescu

16 septembrie 1916, Sudiți, Ialomița – 11 noiembrie 2004, București

Inginer agrochimist, profesor și cercetător, membru titular (din 1990) al Academiei Române. A urmat cursurile Facultății de Agronomie a Școlii Politehnice din București, continuându-și specializarea în studiul solurilor cu izotopi radioactivi la Moscova. În 1966 și-a luat doctoratul cu teza Producerea, pregătirea și folosirea îngrășămintelor și amendamentelor și în 1968 a obținut titlul de Doctor Docent. Profesor cu rezultate remarcabile, a deținut, de-a lungul anilor, funcții în învățământul superior agronomic în calitate de șef de catedră, decan, prorector și rector al Institutului Agronomic din București, conducător de doctorate, șef de laborator, în administrația publică de stat și în cercetare. Este autor a peste 400 de articole de cercetare științifică, 23 de tratate, monografii și studii, apărute în țară și peste hotare, însumând aproape 20.000 de pagini

1917 – S-a născut Hortensia Masichievici Mișu

16 septembrie 1917, Chitila-București – 12 ianuarie 2010, București

Graficiană, pictoriță și prozatoare, membră al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A absolvit Facultatea de Drept la Cernăuți (1939). A studiat, în continuare, la Academia de Arte Frumoase din București, clasa profesorului Camil Ressu (1948), urmând și cursurile Academiei Libere–Guguianu. A lucrat desen, gravură, pictură. În 1943 a debutat la Salonul Oficial de Desen din București, participâd cu regularitate la Expozițiile de Stat, la numeroase expoziții personale și de grup organizate în țară. Biografie ilustrată

1937 – S-a născut Marin Codreanu

16 septembrie 1937, Cucuieţi, Teleorman.

Scriitor și publicist. A fost bibliotecar în cadrul MapN, ziarist, redactor principal la revista Frontiera, director economic la Editura Cartea Românească, director editorial la Editura Vinea și la revista Facla literară. A debutat cu versuri, Planetă de tânăr în Luceafărul (1974), cu un cuvânt înainte de Grigore Hagiu. A publicat poeme în Convorbiri literare, Luceafărul, Vatra, Flacăra, Almanahul literar, Tomis, Meandre, Viaţa militară

1937 – S-a născut Victoria-Ana Tăușan

16 septembrie 1937, Borod, Bihor

Poetă și eseistă. Este licențiată a Facultății de Drept a Universității Bucuresti (1960). A debutat în Almanahul literar (Steaua), apoi, după o lungă întrerupere, în 1960 în Luceafărul. Debutul editorial a fost cu volumul de versuri Cadențe (1963), urmat de: Culorile complementare, Metamorfoze, Catharsis, Brățara lui Prometeu, Restituire, Ion Pillat – Ceremonia naturii, Paul Verlaine, Cartea nopților, Recitativ, Relief, Cantata pământului, După-amiaza unui circ, etc.

1943 – S-a născut Roxana Sorescu

16 septembrie 1943, București – 12 martie 2019, București

Critic și istoric literar, autor, traducător și profesoară universitară, membră a Uniunii Scriitorilor din România. A studiat la Facultatea de Limba și Literatura Română (1961–1966) și la Facultatea de Limbi Germanice, secția Engleză-Germană (1967–1972) ale Universității București. A obținut în 1983 titlul de Doctor în Filologie cu teza Liricul și tragicul. După absolvire, a fost cercetător științific la Institutul de Istorie și Teorie literară „G. Călinescu” din București și secretar general de redacție la Revista de Istorie și Teorie Literară a Institutului. S-a specializat în Istoria literaturii române moderne și contemporane, Teoria literaturii, Literatură comparată și Jurnalism. A debutat în 1964 în revista Contemporanul cu recenzii de carte, a colaborat cu sute de studii de istorie și critică literară în revistele de specialitate: Viața românească, Tomis, România literară, Revista de istorie și teorie literară, Luceafărul, Observator Cultural, Adevărul literar și artistic, Limbă și Literatură (fiind în colectivul de conducere), precum și la emisiuni radio și TV. A debutat cu volumul Interpretări (1979, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut în critică literară). A predat un curs de Literatură română modernă și contemporană la Universitatea de Stat din Chișinău (1966). După 1990 a predat în învățământul liceal și superior, la Facultatea de Litere, Facultatea de Teologie Romano-Catolică și Facultatea de Teologie Ortodoxă ale Universității din București. A obținut Premiul Asociației Editorilor din România, pentru Integrala operei poetice V. Voiculescu (1999) și Premiul „Iulia Hașdeu”–UNESCO (2000), pentru Lumea, repovestită, o serie de eseuri literare despre scriitori români importanți (Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Mihail Sadoveanu, Ion Pillat, Hortensia Papadat-Bengescu, Mateiu Caragiale, Mircea Cărtărescu etc.) și personalități cultural-spirituale ca Andrei Scrima.

1945 – S-a născut Gheorghe Schwartz

16 septembrie 1945, Lugoj, Timiș

Prozator, profesor universitar, membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1976. A urmat Facultatea de Istorie-Filosofie, secția Limba și literatura română, specialitatea Defectologie, în cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, pe care a absolvit-o în anul 1968. S-a stabilit la Arad, fiind, pe rând, profesor la liceu și la Universitatea „Aurel Vlaicu” de Psihologie și Filosofie, decan al Facultății de Științe Umaniste și Sociale, din cadrul aceleași universități; redactor șef adjunct al revistei literare Arca, consilier la Ambasada României din Germania, consilier șef la Inspectoratul pentru cultură al județului Arad. Din opera sa: Martorul, A treia zi, Om și lege, Cochilia, Filosofia limbajului în spiritul psihologiei transversale, Fundamentele psihologiei speciale, Autiștii cărților

1957 – S-a născut Anca Parghel

16 septembrie 1957, Câmpulung Moldovenesc – 5 decembrie 2008, Timișoara

Interpretă și profesoară de jazz. A studiat la Conservatorul de Muzică din Iași, unde și-a dat licența cu lucrarea Charlie Parker, un geniu al improvizației. A predat canto, pian și improvizație la Liceul de Muzică din Suceava, în București, la Conservatorul de Muzică, în Belgia, la Bruges și Namur (La Marlagne), la Hanovra, Ravensburg, la Conservatorul din Leipzig, München, Oldenburg, în Germania, la Silsoe și Cleolaine Workshops în Marea Britanie și la Chișinău. A cântat în cadrul marilor festivaluri de jazz începînd cu 1984 (București, Brașov, Sibiu, Costinești, Iași, Nürnberg, Leipzig, Varșovia, Leverkusen, Viena, Liège, Tübingen,München, Linz, Zagreb, Varna, Lomza și Bratislava), dar și în cluburile de jazz din România, Bulgaria, Germania, Belgia, Austria și Elveția

Anca Parghel – Iubirea noastră nu are apus

1957 – S-a născut Maria Nagy

16 septembrie 1957, Remetea, Harghita

Cântăreață de limba maghiară de folclor și muzică ușoară. A debutat în 1969 la Casa de Cultură din Remetea, cu folclor și câteva melodii ale Margaretei Pâslaru. În 1976 a participat la Festivalul Muzicii Tinere cu Folk Group 5, alături de care a câștigat Marele Premiu al Festivalului de la Miercurea Ciuc (1977). Debutul la Televiziune și Radio la emisiunea în limba maghiară TVR și la Radio-Tg-Mureș. A urmat Școala Populară de Arte, la clasa profesoarei Florica Orăscu. Primul disc, cu melodii din repertoriul internațional, a apărut în 1982 la Casa de discuri Electrecord

Maria Nagy – Mi-e dor de tine

1974 – A încetat din viață Titus Lapteș (1 aprilie 1903, Iași – 16 septembrie 1974, București)

Actor de teatru și film, Artist Emerit, a jucat pe scenele teatrelor din Cluj și Timișoara, apoi la Teatrul Național din București

1975 – S-a născut Carmen Vasile

16 septembrie 1975 – 9 august 2011

Jurnalistă, reporter al Televiziunii Române. A studiat la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării la Universitatea București. A cules și transmis informații, în special din domeniul medical timp de 11 ani

1976 – A intrat în funcțiune prima platformă românească de foraj marin, Gloria

La 9 noiembrie 1975 a fost lansată la apă, prima platformă românească de foraj marin, Gloria. Este o platformă de tip autoridicătoare cu patru picioare cu zăbrele din material tubular, a fost concepută cu utilaje și instalații realizate în România și construită la șantierele navale Galați. Și-a început activitatea de foraj la 16 septembrie 1976, la o distanță de 72 Mm în largul Mării Negre, la o adâncime maximă a apei de 90 m. În prezent Gloria aparține Petrom

1983 – A încetat din viață Fory Etterle (24 mai 1908, Ploiești – 16 septembrie 1983, București)

Actor român de origine elvețiană cu o remarcabilă și îndelungată activitate teatrală la Teatrul Municipal/„L.S. Bulandra și numeroase roluri de compoziție în film

1983 – A încetat din viață Horia Lovinescu (28 august 1917, Fălticeni – 16 septembrie 1983, București)

Dramaturg contemporan, timp de două decenii directorul Teatrului „C. Notarra” din București

1984 – A încetat din viață Paul Sterian (1 mai 1904, București – 16 septembrie 1984, București)

Economist poet, jurnalist; deținut politic al regimului comunist în lotul Rugul Aprins

1990 – A încetat din viață Aurel Dumitrașcu (21 noiembrie 1955, Sabasa–Borca, Neamț – 16 septembrie 1990, București)

Poet considerat unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai curentului optzecist și ai postmodernismului în literatura română, membru al cenaclului Universitas

1993 – A încetat din viață Silvia Popovici (7 mai 1933, Fundata, Brașov – 16 septembrie 1993, București)

Actriță de teatru și film, din Promoția de Aur a teatrului românesc (1956), a jucat pe scenele Teatrelor Naționale din Craiova, Cluj și București

1996 – Tratatul de la Timișoara

Acordul de înțelegere, cooperare și bună vecinătate încheiat între România și Republica Ungară la Timișoara pe 16 septembrie 1996, semnat de miniștrii de externe la Timișoara la 16 septembrie 1996, ratificat prin Legea nr. 113/10 octombrie 1996 pentru ratificarea Tratatului de înțelegere, cooperare și bună vecinătate dintre România și Republica Ungară

1997 – A încetat din viață Alecu Popovici (19 martie 1927, Iași – 16 septembrie 1997, București)

Poet, prozator, dramaturg și critic dramatic

2000 – A încetat din viață Ioan Alexandru (Ion Șandor Janos; 25 decembrie 1941, Topa Mică, Cluj – 16 septembrie 2000, Bonn, Germania)

Poet, publicist, eseist și om politic, membru fondator și vicepreședinte al PNȚCD, deputat, apoi senator de Arad

2000 – A încetat din viață Valeriu Sterian (21 septembrie 1952, Știubei, Buzău – 16 septembrie 2000, București)

Muzician, cântăreț și compozitor de muzică folk și rock, unul dintre liderii generației ’70, care a pus bazele folkului românesc

2001 – Deschiderea oficială a Institutului Polonez din București

A avut loc în data de 16 septembrie 2001, la București, în prezenţa ambasadorului Poloniei în România, Michal Klinger. Momentul a fost marcat printr-o conferință de presă, decernarea premiilor concursului de traduceri din literatura poloneză, de un concert special de jazz care a reunit grupurile conduse de Adam Pieroncyyk si Mircea Tiberian

2007 – Parteneriatul global pentru energie nucleară

Unsprezece state, printre care și România, au semnat, la Viena, Parteneriatul global pentru energie nucleară (GNEP), din care fac parte deja Statele Unite și alte patru puteri nucleare și care promovează utilizarea energiei atomice în scopuri pașnice

2008 – A încetat din viaţă Paul H. Stahl (4 mai 1925, București – 16 septembrie 2008, București)

Etnosociolog francez de origine română stabilit în Franţa; fratele scriitoarei Henriette Yvonne Stahl; membru de onoare al Academiei Române

2008 – A încetat din viață Dan Horia Mazilu (20 aprilie 1943, Pitești – 16 septembrie 2008, București)

Profesor universitar, specialist în slavonă și limbi slave, critic literar, estetician și istoric literar

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi #ȚinutulRomanului #FraternaUnio #Leulmonedăoficială #FriedrichTeutsch #DinuBrătianu #SocietateafarmaciștilordinRomânia #IoanAlexandruBranLemeny #NicolaeDeleanu #VictorValeriuMartinescu #BătăliaRașovaCobadinTopraisarTuzla #DavidDavidescu #HortensiaMasichieviciMișu #MarinCodreanu #VictoriaAnaTăușan #RoxanaSorescu #GheorgheSchwartz #AncaParghel #MariaNagy #CarmenVasile #Primaplatformădeforajmarin #InstitutulPolonezBucurești

0 comentarii la „16 Septembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: