Istoria României România frumoasă Today's Memory

19 Septembrie în istoria românilor

Foto: Împăratul Franz Joseph I a grațiat Memorandiștii: Dionisie Roman, Patriciu Barbu, Dr. D. O. Barcianu, Gherasim Domide, Dr. Teodor Mihali, Dr. Aurel Suciu, Mihaiu Veliciu, Rubin Patița, Niculae Cristea, Iuliu Coroianu, Gheorghe Pop de Băsești, Dr. Ioan Rațiu, Dr. Vasile Lucaciu, Dimitrie Comșa, Septimiu Albini


1485 – Armata turcă a atacat Cetatea Sucevei

Profitând de lipsa din țară a voievodului Ștefan cel Mare, care se afla în Polonia, o oaste alcătuită din turci și munteni (30–40.000 de oameni) condusă de Ali pașa a intrat în Moldova cu intenția de a pune domn la Suceava un pretendent, Petru Hroiot. Cum Cetatea de scaun nu a vrut să se predea și nici nu a putut fi cucerită, turcii au ars târgul Sucevei

1677 – A apărut Cronica Țărilor Moldovei și a Munteniei de Miron Costin

A fost scrisă în Principatul Moldovei, la Iași, la cererea comisului polonez Marcu Matczynski, care era interesat de originile poporului român din Moldova și Muntenia, fiind prima carte despre politica și geografia țărilor românești scrisă de un român și destinată străinilor, fiind scrisă în limba poloneză. Este apreciată pentru viziunea umanistă asupra teritoriului și istoriei naționale și pentru ampla demonstrare a latinității limbii și poporului român. În momentul trecerii sale prin țară, marele sol polonez Ioan Gninski a primit lucrarea

1825 – S-a născut Ștefan Dimitrie Grecianu

19 septembrie 1825, București – 1 august 1908, București

Istoric medievist, genealogist, heraldist și membru de onoare (din 1905) al Academiei Române. A urmat cursurile la Paris. Revenit în țară în 1848 a profesat procuror și judecător la Tribunalul Ilfov până în 1859, în aceeași perioadă îndeplinind și funcția de prefect al județului Prahova. Din 1859 a fost ales deputat și senator din partea Partidului Conservator, în fiecare legislatură. Din 1902 a fost președinte al Societății Agrare a marilor proprietari. În 1867 a propus mai multe proiecte pentru stema României, dintre care ultimul a fost adoptat peste cinci ani. A scris: Eraldica română, Dela Bucuresci la Sarmisegetusa – O excursiune istorică în Ardeal, Șirul Voievozilor cu divane, Genealogiile documentate ale familiilor boierești

1873 – S-a născut Ludovic Dauș

19 septembrie/1 octombrie 1873, Botoșani – 1953, București

Prozator, dramaturg, poet și traducător. A urmat studii juridice la Universitatea București. A practicat avocatura, fiind o personalitate activă în viața socială: deputat, senator, director al Imprimeriei Statului, director al Teatrului Național din Chișinău, președinte al Ateneului Român și al Asociației Presei din Basarabia, subdirector general al Societății de Radiodifuziune. A debutat cu poezii în Revista nouă a lui B.P. Hașdeu. A scris romane: Străbunii, Iluzii, Drăceasca schimbare de piele, Asfințit de oameni, O jumătate de om, poeme dramatice: Akmiutis, Egle, Doamna Oltea, mama lui Stefan, Valea Albă, versuri: În zări de foc, Drumul sângelui, etc.

1879 – Misiunea specială a lui D.A. Sturdza la Berlin

Derulată între 7/19 septembrie – 24 septembrie/6 octombrie, în scopul încheierii Convenției româno-germane de răscumpărare a căii ferate Roman–București–Vârciorova. Pentru a intra în vigoare, Convenția trebuia să fie ratificată de către adunările legiuitoare din România

1879 – Stabilirea de relații diplomatice între România și Bulgaria

Relațiile diplomatice dintre România și Bulgaria au fost stabilite la nivel de Birou al reprezentantului diplomatic. Ulterior, reprezentarea diplomatică bilaterală a fost ridicată la nivel de consulate, consulate generale, legații, iar după 1944, de ambasade

1886 – S-a născut Vasile Militaru

19 sau 21 septembrie 1886, Dobreni–Câmpurelu, Ilfov – 8 iulie 1959, închisoarea Ocnele Mari

Poet și scriitor creștin și naționalist, unul din marii fabuliști români din secolul al XX-lea, foarte popular în perioada interbelică. Născut într-o familie foarte săracă de țărani, a făcut doar patru clase. A debutat cu versuri la 15 ani. Primul volum de versuri, Strop de rouă, a apărut în 1919, fiind remarcat de oameni de cultură ca Barbu Ștefănescu Delavrancea, Alexandru Vlahuță, Duiliu Zamfirescu. A publicat versuri în Universul (1927–1930), fabule în Drum nou și Porunca Vremii, temele predilecte fiind ortodoxia, naționalismul, oamenii simpli, antisemitismul, satul românesc. Din volumele publicate: Un capitol din istoria culturală a țării, Fabule, Psaltirea în versuri (1939, Premiul Academiei Române), Graur cel Nesocotit, Doina, Cântarea neamului, Spre împărăția lui Iisus, Cântecele vinului, Curcubee peste veac, Treziți-vă, români!, Mireasa soarelui, Scară către Dumnezeu, etc. Opera sa de căpătâi rămâne Divina zidire, Biblia versificată și ilustrată, la care a lucrat peste 25 de ani. A fost complet interzis după 1944, arestat în 1958 de Securitate, a murit ca un „martir al poeziei și al credinței în Dumnezeu

1887 – S-a născut Eugen Bădărău

19 septembrie/2 octombrie 1887, Foltești, Galați – 11 martie 1975, București

Fizician, profesor universitar, membru titular (din 1948) al Academiei Române. A urmat doi ani studii politehnice la Technische Hochschule din Graz, Austria, s-a perfecționat teoretic la Facultatea de Fizică a Universității din Pisa, Italia. În 1911 a obținut licența în Fizică; a rămas în continuare la Pisa, ca asistent și doctorand al profesorului Angelo Battelli. A obținut titlul de Doctor în Fizică în 1912, cu teza Constanta dielectrică a gazelor și amestecurilor gazoase. În 1914 a plecat în Rusia, la Petrograd, unde i-a fost oferit un post de asistent la Institutul de Fizică, la catedra profesorului Orest Chwolson, devenind, în 1917, șef de secție la Institutul de Optică de Stat. Ulterior a obținut docența la Facultatea de Științe din Petrograd și a funcționat ca profesor la Institutul Fototehnic Superior, cercetările sale concentrându-se asupra problemelor de optică: birefringența corpurilor izotrope în câmp magnetic; un nou tip de interferometru. În 1921 a revenit în România; a fost profesor agregat, apoi profesor și șef al laboratorului de Fizică experimentală, la Universitatea din Cernăuți, unde a fost și decan al Facultății de Științe și unde a inițiat primele cercetări de Fizica descărcărilor în gaze din România, devenind un deschizător de drumuri în domeniul fizicii plasmei. În 1934 a fost chemat să preia conducerea catedrei de Fizică corpusculară, nou înființată în cadrul Facultății de Științe a Universității din București; un an mai târziu a trecut la catedra de Acustică, optică și fizică moleculară. A fost și director tehnic al Radiodifuziunii Române, directorul secției de optică și spectroscopie din Institutul de Fizică al Academiei din București/Măgurele, apoi directorul aceluiași institut. Este considerat fondatorul școlii românești de descărcări electrice în gaze și fizica plasmei. A fost distins cu ordinul Meritul Științific și cu titlul de Om de Știință Emerit

1895 – Franz Joseph I, împărat al Austriei și rege al Ungariei a grațiat Memorandiștii

Fruntașii românilor transilvăneni, care au participat la Congresul extraordinar al Partidului Național Român din Transilvania de la Sibiu au alcătuit Memorandumul adresat suveranului austro-ungar. Memorandumul facea o analiză a sistemului legislativ ungar (legea națiunilor, legea electorală, legile școlare, legea presei etc.), evidențiind faptul că românii erau discriminați, neavând nici un drept politic, cuprinzând revendicările românilor din întregul imperiu. Au fost condamnați, în Procesul Memorandumului, la ani grei de închisoare. La 7/19 septembrie 1895, sub presiunea opiniei publice europene și a intervențiilor diplomatice ale României, precum întrevederea de la Ischl între împăratul Franz Joseph I, însoțit de ministrul de externe, M.A. Agenor Goluchowski, cu regele României, Carol I, monarhul austro-ungar i-a grațiat pe memorandiști

1903 – S-a născut Marcel Breslașu

Marcel Bresliska; 19 septembrie 1903, București – 29 septembrie 1966, București

Poet, fabulist, compozitor și traducător. A urmat Facultatea de Drept și în paralel Conservatorul din București. Și-a continuat studiile la Paris, unde a obținut diploma de Doctor în Drept și s-a perfecționat în compoziție la Schola Cantorum, unde l-a avut profesor pe Vincent D’Indy. Întors în România, a practicat o vreme avocatura, în timpul liber dedicându-se scrisului și muzicii. Și-a început cariera literară cu versuri pentru copii, publicate în revista Copilul evreu. În 1934 a scris textul și muzica la un oratoriu profan, inspirat din Biblie, Cântarea cântărilor, care a fost reprezentat în 1938 pe scena Operei din București. A mai scris poezii lirice și alegorice. După război, a fost numit șef al departamentului pedagogic al Ministerului Artelor și Stiințelor, profesor și rector al Institutului de teatru „I.L. Caragiale”, a fost redactor-șef al revistei Secolul 20, a fost timp de mai mulți ani secretar al organizației de partid a Uniunii Scriitorilor. A fost distins cu Ordinul Steaua Republicii Populare Române clasa a III-a (1954), Premiul de Stat (1962), Ordinul Muncii cl. I (1963). Dintre volumele publicate: Grivița Roșie, În tîrg la Iași, Valea Prahovei, Bondocel își alege o meserie, Versuri

1904 – A apărut, la București, săptămânalul umoristic Furnica

Săptămânal umoristic cu conținut satiric, înființat și condus de George Ranetti și N.D. Țăranu. A apărut săptămânal, între 19 septembrie 1904–14 noiembrie 1916 și 14 decembrie 1918–8 octombrie 1930, și avea în paginile sale cugetări, epigrame, glume, maxime, versuri, însoțite pe alocuri de caricaturi și ilustrații, textele revistei fiind scrise aproape în totalitate de George Ranetti și N.D. Țăranu. Pe parcursul celor 30 de ani de existență, revista a publicat o serie de pamflete la adresa elitei societății, precum și la adresa clasei politice, inclusiv la cea a regelui. Pentru textele publicate, autorilor le-au fost intentate mai multe procese, din partea celor care s-au considerat calomniați

1909 – A încetat din viață Nicolae de Hurmuzaki (19 martie 1826, Cernăuca, Cernăuți – 19 septembrie 1909, Cernăuca)

Politician și patriot, deputat în Consiliul Imperial (Reichsrat), membru de onoare al Academiei Române

1911 – S-a născut Vasile Butnaru

19 septembrie 1911, Boțești, Vaslui – 11 noiembrie 1968, Iași

Geograf pedolog, profesor universitar. A urmat cursurile Facultății de Științe naturale de la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași (1934–1939), luându-și licența în Geografie (secundar Științe naturale), apoi Seminarului Pedagogic Universitar din Iași. A funcționat în învățământul secundar, profesor de Geografie sau de Științe naturale, din 1943 a fost asistent universitar la catedra de Pedologie a Facultății de Agronomie din Iași, apoi la Facultatea de Agrotehnică a Institutului Agronomic „Ion Ionescu de la Brad”. Din anul 1956, trecând la Universitatea „Al.I. Cuza”, cercetător științific, a devenit directorul Stațiunii experimentale Miroslava, pentru a cărei bună organizare și funcționare s-a dedicat până la sfârșitul vieții. Între timp, a fost conferențiar, ținând un curs de Pedologie la Facultatea de măsurători terestre din Iași, la Galați, din 1962 lector la catedra de Geomorfologie și Geografie fizică regională a Facultății de Biologie–Geografie a Universității „Al.I. Cuza” din Iași. Colaborator al secției de Pedologie din Institutul geologic al României, în anul 1964, a adus o importantă contribuție la realizarea unei hărți a solurilor țării, scara de 1:1.000.000. Munca sa științifică s-a concretizat în numeroase articole, rapoarte și studii de specialitate

1912 – S-a născut Mihail Arnăutu

19 septembrie 1912, Balabanca, Cetatea Albă, Basarabia – 22 martie 1995

Bariton, solist al Operei Române, profesor-îndrumător. A studiat la Conservatorul Egizio Massini din București (1930–1934). A fost solist al Operei din Cluj și București, profesor de canto la Opera din București. Încă din studenție, a interpretat rolurile Germont-tatăl din Traviata, Barnaba din Gioconda și Renato din Bal mascat. A fost coleg cu Dimitrie Onofrei și Nicolae Secăreanu. Cu timpul, a adugat multe alte roluri, din repertoriul de bas-bariton, bariton dramatic, sau cum îi plăcea să se autodefinească, de bariton-spint. A rămas de neuitat în: Ford din Falstaff, De Luna din Trubadurul, Rigoletto, Iago din Otello și Amonasro din Aida de Verdi, Scarpia din Tosca de Puccini, Tonio din Paiațe de Leoncavallo, Evgheni Oneghin și Elețki din Dama de pică de Ceaikovski, Escamillo din Carmen de Bizet, Alfio din Cavalleria rusticana de Mascagni, Cneazul Igor de Borodin, Olandezul zburător de Wagner, Pizzaro din Fidelio de Beethoven și Boris Godunov, ultimul său debut la sărbătorirea a 30 de ani de activitate pe scena Operei din București. A fost numit, în anul 1963, profesor-îndrumător pentru soliștii și corul Operei din București

Giuseppe Verdi – Othello „Credo”

1914 – S-a născut Alexandru Țipoia

19 septembrie 1914, Micșuneștii Mari, Ilfov – 9 iulie 1993, Geneva, Elveția

Pictor, membru fondator al Uniunii Artiștilor Plastici din România, stabilit în Elveția. A studiat pictura la Academia de Belle-Arte din București, avându-l ca maestru, printre alți profesori, pe Camil Ressu. În afară de pictură și grafică de șevalet, a realizat lucrări de sculptură, de artă monumentală și decorativă (mozaic, frescă, tapiserie), a restaurat pictura murală de la bisericile oltenești de la Prisaca, Perieți, ca și frescele din chiliile Mănăstirii Cozia. Și-a prezentat lucrările în peste 10 expoziții personale în timpul vieții și în alte peste 20 expoziții de grup în țară sau în străinătate – la Roma, Paris, Viena, Stuttgart, Bruges. Contemporan cu Alexandru Ciucurencu, Corneliu Baba, Ion Țuculescu, Alexandru Țipoia este, în ordinea vârstei, al patrulea pilon spiritual al artei românești care face legătura între generații, susținând „arhitectura imaginii” secolului XX. A primit Mențiunea criticilor și colecționarilor de Artă din București, pentru cea mai bună expoziție a anului 1945, Premiul Ministerului Artelor (1947), Ordinul Meritul Cultural (1968). „Fără să aibă aplombul monden al unor colegi de generație, precum Ciucurencu, Baba ori chiar Țuculescu, Alexandru Țipoia a fost nevoit să lucreze ferit de ochii criticii contemporane, pentru că el a rămas credincios actului artistic în sine, refuzând fățișa implicare în cotidian, retrăgându-se din cercul unei societăți constrângătoare. Pentru atitudinea sa, Alexandru Țipoia a fost persecutat, fiind aproape exclus din ceea ce autoritatea comunistă dorea să recunoască drept breaslă artistică, interzicându-i-se accesul la organizarea de expoziții. Ca mulți alți artiști români de marcă, Alexandru Țipoia a făcut distincția dintre dregătorii temporari peste autoritatea culturală, rămânând cu spiritul în mijlocul neamului în care s-a născut, păstrându-și preocupările pentru căutarea formelor perfecte și pentru ceea ce el percepea a fi obiectul frumos” (Dr. Virgil Ștefan Nițulescu, Treceri în timp). Biografie ilustrată

1915 – S-a născut Ion Sassu-Ducșoara

Ion Sassu, 19 octombrie 1915, Purcăreni, Brașov – 19 octombrie 2000, Brașov

Poet, prozator, culegător de folclor. Absolvent al Școlii Normale din Făgăraș, a debutat publicistic în 1936, în revista Plaiuri săcelene. A colaborat la Gazeta Transilvaniei, Tribuna, Ardealul, Drum nou, Luceafărul de ziuă. A fost redactor la Gazeta Transilvaniei, la Foaia pentru minte, inimă și literatură și redactor-șef la Gazeta Transilvaniei. A debutat în volum cu Poeme pentru omul nou (1947). A fost primul secretar al filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România, delegat din partea Brașovului la conferința de constituire a uniunii în 25 martie 1949 la București. Exclus din PCR în 1952 și din Uniunea Scriitorilor în 1959, a fost reprimit abia după 1989 în cea din urmă. În 1997, filiala Brașov a Uniunii Scriitorilor din România i-a decernat premiul Opera omnia. Din scrierile sale: Poiana narciselor, Musafirul de dimineață, Comoara lui Carole, Profeticul mâine, Tâlcuiri pe ecran

 

Ziua Artileriei și Rachetelor Antiaeriene

1916 – Prima acțiune de luptă antiaeriană a armatei române

Pe timpul executării manevrei de la Flămânda (18 septembrie/1 octombrie–22 septembrie/5 octombrie), de către Armata a 3-a Română, bateria de artilerie înzestrata cu tunuri antiaeriene propriu-zise, calibru 75 mm Deport, a respins un atac aerian și a doborât un avion inamic. Comandantul bateriei, locotenentul Constantin Constantin, a fost decorat cu ordinul Coroana României în gradul de cavaler. Ca urmare a acestui succes, ziua de 19 septembrie a fost adoptată, în perioada interbelica, ca zi a artileriei antiaeriene

 

1918 – A încetat din viață A. Steuerman-Rodion (Avram; 30 noiembrie 1872, Iași – 19 septembrie 1918, Iași)

Medic, Poet, prozator, traducător și ziarist; a condus ziarul Răsăritul

1924 – Aurel Perșu a brevetat în Germania un automobil aerodinamic

Invenția care l-a făcut celebru pe Aurel Persu a fost Automobilul de formă aerodinamică cu patru roți montate înăuntrul formei aerodinamice. Brevetul a fost obținut în Germania la 19 septembrie 1924, cererea de brevetare fiind adresată la 13 noiembrie 1922. Automobilul era dotat cu frâne pe saboți, care acționau doar pe roțile din spate. Datorită distanței reduse dintre roțile din spate, inventatorul a renunțat la diferențial în transmisie

1927 – S-a născut Angela Moldovan

19 septembrie 1927, Chișinău – 13 octombrie 2013, București

Cunoscută cântăreață de muzică populară. A absolvit Conservatorul și Facultatea de Filologie (limbă franceză) din Cluj. A apărut prima dată în 1950 pe scena Operei din Cluj, unde a activat timp de patru ani. A debutat ca interpretă populară în 1954 cu romanța La oglindă și cântecele populare Marioară de la munte și Nu-i bai, pe care le-a înregistrat la Radio Cluj. A colaborat cu cele mai renumite ansambluri din țară: Ciocârlia, Rapsodia română, Doina Bucureștiului, Ansamblul Folcloric Târgu Mureș, și orchestre de muzică populară: Barbu Lăutaru din București, Înfrățirea din Cluj Napoca, Brâulețul din Constanța, Plaiurile Bistriței din Bacău, Rapsozii Botoșanilor, Orchestra de muzică populară Radio. A fost decorată cu Ordinul Muncii clasa a II-a (1960); în același an a primit titlul de Artist Emerit al RPR; Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) și Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler (2002)

La oglindă

1931 – A încetat din viață Ermil A. Pangrati (21 iulie 1864, Iași – 19 septembrie 1931, București)

Inginer, matematician și profesor universitar; a înființat Școala de Arhitectură; a realizat construcția Universității din București

1942 – S-a născut Natalia Gliga

19 septembrie 1940, Cașva, Mureș – 14 iunie 2018, București

Interpretă de muzică populară din zona Mureșului și de romanțe. Teoria muzicală și-a însușit-o la Liceul de muzică nr. 12 din București, sub directa îndrumare a Mariei Tănase și a Miei Barbu. A fost colegă cu Gheorghe Zamfir. Cariera muzicală și-a început-o imediat după absolvire, când fostul avocat Enăchescu a cooptat-o în noua orchestră. A cântat timp de peste 30 de ani la ansamblul Doina Brașovului. Ca majoritatea artiștilor de succes, a fost chemată la recepțiile oficiale, vocea sa fiind cunoscută de familia Ceaușescu, dar și de alți șefi de stat, dar pentru acest gen de recepții, artiștii nu primeau aproape nimic în plus, în afară de cadourile oferite, în special de ruși

Lume, lume draga lume

1945 – S-a născut Ruxandra Sireteanu-Constantinescu

19 septembrie 1945, Mediaș – 1 septembrie 2008, Frankfurt pe Main

Biofiziciană stabilită în Germania. A studiat la Facultatea de Fizică a Universității din București, obținând în 1968 licența în Fizică, specialitatea Biofizică. A lucrat ca biofizician la Centrul de Radiobiologie și Biologie Moleculară și apoi ca asistent stagiar la Institutul de Petrol, Gaze și Geologie din București. În 1972 s-a expatriat, stabilindu-se în Germania. Și-a pregătit doctoratul în biofizică la Scuola Normale Superiore din Pisa, efectuând partea experimentală (neurofiziologie și psihofizică) la Laboratorio di Neurofisiologia del CNR; în 1976 și-a susținut teza de doctorat intitulată Contributions to the study of the visual function, using spatially periodical stimuli. În anii următori a fost cercetător postdoctoral la universitățile din Ulm și Lausanne; în 1979 s-a alăturat grupului de cercetare Wolf Singer de la Institutul Max Planck de Psihiatrie din München. A fost șefa grupului de Psihofizică de la Institutul Max Planck pentru Cercetarea Creierului și titulara catedrei de Psihologie Fiziologică / Biopsihologie de la Universitatea Johann Wolfgang Goethe din Frankfurt am Main. S-a ocupat cu studiul sistemului vizual uman, aducând contribuții fundamentale privitor la plasticitatea neurală și ambliopie

1948 – S-a născut Mihai Timofti

19 septembrie 1948, Chișinău

Regizor, actor, profesor universitar și muzician moldovean. În 1965 s-a înscris la Teatrul popular Contemporanul, unde a debutat pe scenă în rolul principal al musicalului Visuri și necazuri, a cărui muzică îi aparține. În 1971 a absolvit Conservatorul de Stat „Gavriil Musicescu”, Facultatea Regie–Dramă și a devenit regizor și actor la Studioul Moldova–Film, unde a montat circa 40 filme documentare și muzicale de scurt metraj, a jucat în filmul Lăutarii, de asemenea a luat parte la dublarea filmelor artistice. A fost regizor la Teatrul de comedie muzicală Orenburg, Teatrul muzical din Saransk (Mordovia), Teatrul muzical din Tomsk, Teatrul Național de Operă și Balet Chișinău, etc. Cântă la diferite instrumente, pian, clarinet, flaut, flaut-piccolo, trompetă, saxofon. A fost în numeroase turnee în România, Rusia, Spania, Portugalia, Marea Britanie, Irlanda, Germania, Elveția. Deține titlul onorific de Maestru în Artă și două medalii de aur

Lăutarii (1971)

1957 – S-a născut Carmen Maria Cârneci

19 septembrie 1957, Racila–Gârleni, Bacău

Compozitoare și dirijoare. A studiat compoziția la clasa profesorilor Dan Constantinescu, Ștefan Niculescu și Aurel Stroe, și dirijatul, avându-i ca mentori pe Constantin Bugeanu și Iosif Conta, la Universitatea Națională de Muzică din București, unde a primit și titlul de Doctor în Muzică. Și-a continuat studiile ca bursieră DAAD la Staatliche Hochschule für Musik din Freiburg/Breisgau, printr-o specializare postuniversitară în compoziție, cu Klaus Huber, și dirijat, cu Francis Travis și Peter Babberkof. A obținut și alte burse oferite de Rosenberg Stiftung, Kunst-Stiftung Baden-Würtemberg, Heinrich von Ströbel Stiftung/Südwestfunk Baden-Baden, Künstlerhof Schreyahn, Die Höge și a participat la cursuri de măiestrie susținute de Kurt Masur, Pierre Boulez, Peter Eötvös, ș.a. Ca dirijoare, a colaborat cu ansambluri camerale: Coloratura, ensemble für neue musik Zürich, Heidelberger Festival Ensemble, profectio initiative freiburg, etc. și orchestrale: Orchestra Radiodifuziunii din Baden-Baden, Orchestra Academică din Freiburg, Orchestra de Cameră Radio din București, evoluând pe multe scene celebre europene și de peste ocean: Teatrul Scala din Milano, Opera de Stat din Stuttgart, Opéra Bastille din Paris, ș.a. În martie 1996 a dirijat la Neues Theater für Musik din Bonn prima versiune a operei sale de cameră Giacometti. A fost director artistic al edițiilor 2005–2006 ale festivalului internațional Săptămâna Muzicii Contemporane/Săptămâna Internațională a Muzicii Noi, București, actualmente a fost director executiv al Editurii Muzicale București, activând în paralel și ca dirijoare liber profesionistă. A compus muzică vocală, pentru cor și orchestră: Munte și Secol, The Mado-Songs, Das Hohelied (Cântarea Cântărilor), Sprachrohr – de Sancta Maria, muzică orchestrală: REm Concert pentru violoncel și orchestră, OMENS – Ierburi, Pași pentru clarinet și orchestră, OMENS.Akyn pentru flaut-solo și orchestră de flaute

Cântece, descântece – Concert al ansambului devotioModerna condus de Carmen Maria Carneci

1961 – A încetat din viață Lucia Sturza Bulandra (25 august 1873, Iași – 19 septembrie 1961, București)

Una dintre marile figuri ale scenei românești, de neuitat în roluri de compoziție din dramaturgia universală și națională, spirit organizatoric, talent pedagogic care a format generații întregi de actori; din 1947 până la sfârșitul vieții a fost directoarea Teatrului Municipal din București

1967 – Ministrul Afacerilor Externe al României comuniste, Corneliu Mănescu a fost ales președinte al celei de-a XXII-a sesiuni a Adunării Generale a ONU

A fost pentru prima dată când un reprezentant al unei țări socialiste era ales în această funcție. Era o funcție cu încărcătură preponderent simbolică și fără capacitate decizională reală în sistemul ONU, dar în condițiile specifice Războiului Rece ocuparea ei pentru întâia dată de către un demnitar dintr-un stat comunist o făcea să capete o semnificație politică cu mult dincolo de ponderea ei reală

1973 – A încetat din viață George Popa (19 octombrie 1912, Mediaș – 19 septembrie 1973, Mediaș)

Scriitor, jurnalist, memorialist

1975 – S-a născut Laurențiu Reghecampf

19 septembrie 1975, Târgoviște

Fost fotbalist și antrenor. A jucat la Steaua București și în reprezentativa României, a antrenat: FC Universitatea Craiova, FC Snagov, Steaua București

1977 – S-a născut Ioana Maria Lupașcu

19 septembrie 1977, Brăila

Pianistă, considerată de presă noua vedetă a generației sale. A început studiul pianului la 4 ani iar la șase ani a concertat pentru prima dată în public. În același timp, a practicat gimnastica ritmică și înotul de performanță, câștigând premii naționale. A absolvit Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București obținând apoi, la sustinerea licenței la Conservatorul „George Enescu” din Iași, nota maximă. A continuat studiile la Conservatoire du Lausanne Elveția, a devenit studenta marelui pianist Lazar Berman, la Accademia Europea di Musica, Italia. Din 2007 a fost solistǎ concertistǎ a Filarmonicii „Paul Constantinescu” din Ploiești. A susținut concerte și recitaluri în România, Italia, Elveția, Turcia, Spania, Belgia, Croația, Slovacia etc., a participat la numeroase festivaluri și gale și a fost invitatǎ sǎ facǎ parte din jurii ale concursurilor de pian

Franz Liszt – Concertul pentru pian nr. 1 Partea I • Orchestra Filarmonicii din Sibiu, Dirijor Petre Sbarcea, Pian Ioana Maria Lupașcu

1984 – A încetat din viață Toma Dimitriu (27 aprilie 1908, Tămăoani–Frumușița, Galați – 19 septembrie 1984)

Actor de teatru si film la Teatrul Național din București și la Comitetul Cinematografiei

1988 – A încetat din viață Călin Alupi (20 iulie 1906, Vancicăuți – 19 septembrie 1988, Iași)

Desenator, pictor și profesor de pictură, reprezentant de seamă al postimpresionismului românesc

1990 – A încetat din viață Ioana Radu (17 februarie 1917, București – 19 septembrie 1990, București)

Cântăreață de muzică populară și romanțe, a doua femeie motociclist din România

1991 – A fost semnat Tratatul de prietenie, bună vecinătate și cooperare între România și Republica Turcia

A intrat în vigoare la 13 aprilie 1992

1992 – A încetat din viață Cella Serghi (22 octombrie/4 noiembrie 1907, Constanța – 19 septembrie 1992, București)

Scriitoare, publicistă și traducătoare, una dintre cele mai importante prozatoare române ale literaturii interbelice

1996 – A fost înființat Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți (CREDIDAM)

Primul organism român de gestiune colectivă a drepturilor artiștilor interpreți și singurul abilitat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor să colecteze și să repartizeze drepturile conexe cuvenite artiștilor interpreți. Funcționează din data de 19 septembrie 1996, fiind avizat prin decizia ORDA nr. 4/1997 publicată în Monitorul Oficial nr. 57/4 aprilia 1997

1996 – A încetat din viață Ștefan Mihăilescu-Brăila (3 februarie 1925, Brăila – 19 septembrie 1996, București)

Renumit actor de teatru și film, artist emerit. A jucat cu o inegalabilă măiestrie artistică, în cele mai reușite comedii din cinematografia românească

1997 – În Piața Charles de Gaulle din București a fost dezvelit monumentul Crucea Secolului

Lucrare a sculptorului Paul Neagu, constă dintr-un disc lenticular de bronz de nouă tone, înalt de șase metri, în care sunt decupate o serie de perforații romboidale formând o cruce de lumină și a fost gândit ca monument comemorativ al revoltei anticomuniste de la sfârșitul anului 1989. În prezent este mutat la intersecția Bd. Aviatorilor cu Șoseaua Nordului, lângă ambasada Chinei

2001 – Parlamentul României a adoptat hotărârea de participare a țării, ca aliat al NATO, la lupta împotriva terorismului, inclusiv prin mijloace militare, dacă va exista o cerere în acest sens, ca urmare a atacului de la 11 septembrie 2001

2005 – A încetat din viață Emil Manu (Emil Cismărescu; 9 octombrie 1922, Manu, Mehedinți – 19 septembrie 2005)

Critic, istoric literar și poet, autor de monografii și al Istoriei poeziei române moderne

2010 – A încetat din viață Horia Șerbănescu (16 martie 1924, București – 19 septembrie 2010, București)

Popular actor de comedie și de revistă, pe scenă și la televiziune, cu sporadice roluri secundare în film, care a debutat la 5 ani

2011 – A încetat din viață Johnny Răducanu (1 decembrie 1931, Brăila – 19 septembrie 2011, București)

Muzician de jazz, pianist, contrabasist, compozitor, aranjor și conducător de formație, cu o carieră de excepție și îndrumător al tinerilor interpreți

2003 – Inaugurarea sistemului NavTex

Compania Națională de Radiocomunicații Navale Radionav a inaugurat sistemul NavTex pentru România, având drept scop transmiterea și imprimarea automată a avizelor de navigație, buletinelor meteo și a informațiilor către navele maritime

2018 – A încetat din viață Geta Brătescu (4 mai 1926, Ploiești – 19 septembrie 2018, București)

Artist vizual, opera sa artistică include lucrări de grafică, desen, colaj, fotografie și ilustrație de carte

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi #CronicaȚărilorMoldoveișiMuntenieiMironCostin #ȘtefanDimitrieGrecianu #LudovicDauș #VasileMilitaru #EugenBădărău #FranzJosephIagrațiatmemorandiștii #MarcelBreslașu #Furnica #VasileButnaru #MihailArnăutu #AlexandruȚipoia #IonSassuDucșoara #ZiuaArtilerieișiRachetelorAntiaeriene #AutomobilulaerodinamicAurelPerșu #AngelaMoldovan #NataliaGliga #RuxandraSireteanuConstantinescu #MihaiTimofti #CarmenMariaCârneci #IoanaMariaLupașcu #CruceaSecolului

0 comentarii la „19 Septembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: