Istoria României România frumoasă Today's Memory

20 Septembrie în istoria românilor

Foto: Prima mențiune documentară a Cetății Bucureștilor


Ziua Bucureștiului

Stabilită în ședința solemnă a Consiliului Local al Municipiului Bucuresti, din 21 septembrie 1990

 

1347 – Prima atestare documentară a orașului Baia Mare

Orașul a fost menționat pentru prima dată în 1142, în perioada regelui Geza al II-lea, sub numele de Asszonypataka – Frauenbach, apoi în 1329, ca Râul Doamnelor (Rivulus Dominarum) într-un act al cancelariei regelui Carol Robert din 29. Una din cele mai timpurii mărturii scrise care s-au păstrat, privind importanța minelor din Baia Mare și Săsar a fost eliberat de cancelaria regelui Ludovic I de Anjou la data de 20 septembrie 1347. Actul cuprinde o serie de privilegii acordate acestor centre miniere și locuitorilor săi de către rege, orașul Baia Mare fiind deja un oraș liber regal

Piața Cetății, Turnul Ștefan – Baia Mare Film documentar

1444 – Trupele cruciate au trecut Dunărea pe la Orșova

A fost începutul cruciadei antiotomane, promovată de papa Eugen al IV-lea și condusă de Vladislav, regele Ungariei și Poloniei și de Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei. Oastea a fost formată din banderiile regale din Ungaria și câteva corpuri polone, români transilvăneni, croați, sloveni sau bosniaci, conduși de banul Franko de Talovac, circa 15.000 oșteni. Folosind deja foarte cunoscutul model husit, Iancu a dotat armata cu o mulțime de căruțe. Trecerea Dunării s-a făcut pe la Orșova, începând cu 20 septembrie 1444, pornind de-a lungul ei spre Vidin, cea mai puternică fortăreață otomană din zonă. Au fost ocupate Cladova, Vidinul și Rahova, dar fără fortărețe (Iancu considera că necesita o mare pierdere de timp și oameni cucerirea lor). La 16 octombrie, oastea Țării Românești comandată de voievodul Vlad Dracul s-a adăugat armatei lui Iancu. Astfel, efectivele au sporit la circa 20.000 de oameni

1459 – Prima mențiune documentară a Cetății Bucureștilor

Rezultatele cercetărilor arheologice atestă că teritoriul pe care se află Bucureștiul a fost locuit neîntrerupt încă din epoca paleolitică. Legenda spune că Bucureștiul a fost fondat de un oier pe nume Bucur. Conform altei variante, mai probabile, București a fost întemeiat de către Mircea cel Bătrân la sfârșit de secol XIV, ca Cetate a Dâmboviței iar Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Țepeș, a stabilit aici Cetatea de Scaun București. Prima atestare documentară certă a Bucureștiului datează din 1459, când, prin hrisovul din 20 septembrie, domnitorul Vlad Țepeș a scutit de dări și a întărit dreptul de proprietate al unor locuitori. Documentul, foarte deteriorat, a fost descoperit în jurul anului 1900. Vlad Țepeș a petrecut patru din cei șase ani de domnie în cetatea București, preferându-l reședinței Târgoviște

Cum a devenit Bucureștiul Capitala României Partea I

1702 – A fost inaugurat Palatul de la Mogoșoaia

Palatul a fost construit de către Constantin Brâncoveanu în stil arhitectural românesc renascentist (stil brâncovenesc, o combinație de elemente venețiene cu elemente otomane). Lucrarea a fost terminată în ziua de 20 septembrie 1702, conform pisaniei de pe latura de răsărit a palatului. În prezent, Palatul Mogoșoaia adăpostește Muzeul de Artă Brâncovenească și a fost un important punct de atracție turistică. După 1714, când Constantin Brâncoveanu a fost executat la Constantinopol împreună cu fiii săi, toată averea familiei a fost confiscată de otomani iar palatul a fost transformat în han. Răscumpărat de domnitorul Ștefan Cantacuzino, a revenit apoi marelui ban Constantin Brâncoveanu, nepotul domnitorului, și a rămas în posesia familiei până la începutul secolului al XIX-lea. Palatul a fost devastat de otomani în timpul războiului ruso-turc din 1768–1774, din nou cu ocazia revoluției din 1821 când clădirea a fost ocupată de panduri. A trecut în posesia familiei Bibescu, a fost renovat între 1860–1880 de Nicolae Bibescu, care a construit și cavoul familiei în parcul palatului, și vila Elchingen din apropiere. În 1911, a fost vândut lui George-Valentin Bibescu, care l-a oferit drept cadou de nuntă soției sale, Martha Bibescu

Palatul Brâncovenesc Mogoșoaia

1850 – A apărut, la Paris, revista România viitoare

Revistă politică editată sub auspiciile Bibliotecii Române de la Paris, sub redacția revoluționarilori români pașoptiști exilați în Franța. A apărut un singur număr, sub deviza „Dreptate. Frăție. Unitate”, la 8/20 septembrie 1850, având printre colaboratori pe N. Bălcescu, D. Bolintineanu, CA. Rosetti etc. A publicat prima versiune a Cântării României a lui AI. Russo, în versiunea lui N. Bălcescu

1859 – S-a născut Dumitru Theodor Neculuță

20 septembrie 1859, Târgu Frumos, Iași – 17 octombrie 1904, București

Poet, precursor al proletcultismului, membru post-mortem (din 1948) al Academiei Române. S-a născut într-o familie de țărani săraci, după ce a absolvit clasa a II-a, a rămas orfan de tată, fiind nevoit ca la vârsta de 10 ani să intre calfă la o cizmărie din Iași. A învățat singur și a citit enorm, îndeosebi pe marii poeți ai literaturii române, Mihai Eminescu și George Coșbuc, care i-au și influențat creația. În 1890 a plecat de la Iași la București, unde și-a continuat munca de cizmar. În 1893, la înființarea PSDMR, Neculuță s-a atașat mișcării muncitorești și a început să contribuie cu poezii, schițe și articole la publicațiile: Icoana vremii, Adevărul ilustrat, Lumea nouă literară și științifică, Lumea nouă politică, Munca, Drepturile țăranului, etc. În 1902, când s-a înființat cercul România muncitoare, Neculuță a devenit colaborator permanent al ziarului cu același nume și a publicat aici majoritatea versurilor sale, în care a înfățișat viața mizeră a proletariatului și a țărănimii sărace

1862 – La București s-au inaugurat cursurile Școlii Militare

Pe baza Regulamentului Școlii militare din București, la 3 august 1860 au fuzionat, la București școlile militare de la București și Iași, cu o durata a studiilor de cinci ani, cursurile fiind deschise oficial în toamna anului 1862. La festivitatea de deschidere, domnitorul Alexandru Ioan Cuza spunea: „Sunt fericit de a prezida astăzi inaugurarea unei singure școli militare a României, unde întâia oară se găsesc împreună elevi de dincoace și de dincolo de Milcov

1866 – S-a născut George Coșbuc

20 septembrie 1866, Hordou, Districtul Năsăud, comitatul Bistrița-Năsăud – 9 mai 1918, București

Poet, critic literar și traducător, membru titular (din 1916) al Academiei Române. În 1876 s-a înscris la Gimnaziul fundațional greco-catolic din Năsăud, perioadă de când datează și primele contacte cu operele literaturii române și universale, precum Nikolaus Lenau, Heinrich Heine, Adelbert von Chamisso, Gottfried August Bürger și alții. A început să scrie versuri și a activat în Societatea de lectură Virtus Romana Rediviva a gimnaziului, încă din clasa a V-a, ca membru extraordinar. În clasa a VII-a, a fost ales vicepreședinte al societății, apoi președinte.

Mama

A publicat în paginile revistei Muza someșeană (1882–1883) primele poezii, a citit la ședințele societății traduceri din Friedrich Rückert, Sándor Petőfi și o poveste populară, în 600 de versuri, Pepelea din cenușă. S-a înscris la Facultatea de Filosofie și Litere la Universitatea „Franz Josef” din Cluj, care avea pe atunci și o catedră de limbă română, condusă de preotul unit Grigore Silași. A frecventat cursurile de Istoria vechilor greci, cele de Traducere și interpretare din scrieri alese din Cicero, Teoria și istoria retoricii la greci și romani, Sintaxa greacă și istoria literaturii latine. A fost numit în comitetul Societății Iulia a studenților români din universitatea clujeană, timp în care și-a început colaborarea la gazeta Tribuna din Sibiu. Poezia sa aparține patrimoniului cultural național, este un clasic al literaturii române. A dus o prodigioasă activitate de iluminare a țăranilor, precursor al mișcării poporaniste, a tradus Divina comedie, Eneida, Odiseea. A colaborat la gazetele Tribuna, Convorbiri literare, Românul literar, Moftul român, Semănătorul, etc. Principalele sale volume de versuri: Blestem de mamă, Fulger, Balade și idile, Fire de tort, Ziarul unui pierde-vară, Cântece de vitejie, Balade

A venit un lup din crâng Versuri: George Coșbuc, Voce: Anda Călugăreanu

1876 – S-a născut Alexandrina (Didina) Cantacuzino

Alexandrina Pallady; 20 septembrie 1876 – 1944

Feministă, filantroapă și diplomată, una dintre liderele feministe din România în anii ’20–’30. A studiat în Franța și, în jurul anului 1899, a locuit în București, unde s-a măritat cu viitorul politician Grigore Gheorghe Cantacuzino. În 1910, Alexandrina s-a alăturat societății filantropice Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române, SONFR, adesea fiind creditată a fi membru fondator. A fost conducătoare a Consiliului Național al Femeilor din România și a Asociației Femeilor din România, vicepreședintă a Consiliului Internațional al Femeilor, a reprezentat România la Liga Națiunilor. Cu toate acestea, convingerile sale feministe și profilul internațional s-au ciocnit cu conservatorismul său național, cu sprijinul pentru eugenie, și în cele din urmă a ajuns la convertirea ei la fascism

1880 – S-a născut Aurelian Pană

20 septembrie 1880, Marsilieni, Ialomița – 4 mai 1951 închisoarea Gherla

Om politic de dreapta, specialist în agricultură, ucis în vremea prigoanei comuniste. A urmat studii superioare la Facultatea de Științe Sorbona din Paris, unde a obținut 3 licențe: Botanică (1900), Zoologie (1901) și Geologie (1904). A fost membru al Societății de Științe din București, președinte al Institutului Național de Export, delegat la Ministerul Agriculturii și Domeniilor pe lângă Direcția Porturilor în vederea construcțiilor de silozuri, membru în Consiliul Permanent al Agriculturii, membru al Institutului de Științe Sociale al României, secțiile agrară și a cooperație, președinte al Academiei de Agricultură și președinte al Sindicatului Agricol Ialomița, subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii, ministru al Agriculturii în guvernul Mareșalului Ion Antonescu. Pentru activitatea sa la Ministerul Agriculturii , de unde a plecat prin demisie, nu a primit nici măcar un salariu, sumele care i s-ar fi cuvenit fiind donate ca ajutoare pentru funcționarii ministerului. După instaurarea regimului totalitar, a fost arestat și judecat alături celorlalți membri ai guvernului antonescian. A fost condamnat la 10 ani de închisoare, 10 ani degradare civică și confiscarea averii, încarcerat la Jilava, Cernavodă și Gherla, torturat până la moarte

1883 – A încetat din viață Alexandru Lambrior (12 ianuarie 1845, Fălticeni – 20 septembrie 1883, Iași)

Filolog și folclorist, membru al societății literare Junimea, membru corespondent al Academiei Române; primul cercetător care a emis ideea întocmirii unei antologii a literaturii populare române

1896 – S-a născut Scarlat Callimachi

20 septembrie 1896, București – 2 iunie 1975, București

Jurnalist, eseist, poet futurist, dramaturg, publicist, sindicalist, activist comunist. Descendent din familia de boieri moldoveni Callimachi, supranumit Prințul Roșu, ca poet s-a aflat în vecinătatea mișcării de avangardă, cultivând o poetică între constructivism și expresionism. A fost licențiat în Drept. A debutat în publicistică drept critic teatral, dar a ajuns repede reporter politic. A fost gazetar în presa comunistă, colaborând la Facla, Chemareași altele. A fost redactor al revistelor Clopotul, Punct și director al ziarului Glasul nostru din Botoșani. În 1933, a fost închis pentru pamfletul Căderea Babilonului. Dintre scrierile sale: Frunze, Alb și negru, Căderea Babilonului, Un călător prin URSS

1908 – S-a născut Adalbert Boroș

20 septembrie 1908, Erdeiș, comitatul Arad – 6 iunie 2003, Timișoara

Cleric romano-catolic, episcop-auxiliar al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara. A absolvit studii de filozofie și teologie la Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma ca alumn al Colegiului Germanicum et Hungaricum de Urbe, obținând titlul de doctor în filozofie și teologie. A fost hirotonit întru preot la Roma în 1932. Reîntors în România, din anul 1934 a fost profesor de filozofie și dogmatică la Seminarul Teologic Romano-Catolic din Timișoara, în 1946 devenind rector al Institutului Teologic din Timișoara. În 1948 a fost numit Episcop titular de Ressiana, consacrat în clandestinitate în Capela Nunțiaturii Apostolice din București. A fost arestat de Securitate, învinuit de „spionaj în favoarea Vaticanului” și condamnat, în 1951, la închisoare pe viață, condamnare din care a ispășit 13 ani. În primul său drum, direct din temniță, s-a dus la Mănăstirea Maria Radna. A avut tăria sufletească să considere anii de detenție cei mai valoroși ani ai vieții sale. Timp de 41 de ani, statul comunist i-a interzis exercitarea funcției de episcop, astfel că a slujit până la pensionare la parohia din Timișoara-Elisabetin în calitate de capelan/preot-ajutor, iar apoi a ținut slujbe în Biserica romano-catolică din Iosefin. Istoricii de artă consemnează că arhiepiscopul Adalbert Boroș are meritul de a fi salvat de la distrugere 8 vitralii superbe, veritabile capodopere, ale Seminarului teologic romano-catolic din Timișoara

1909 – A încetat din viață Gheorghe din Moldova (Gheorghe Kernbach; 10 ianuarie 1863, Botoșani – 20 septembrie 1909)

Poet, publicist

1910 – S-a născut Tașcu Gheorghiu

20 septembrie 1910, Constanța – 17/18 septembrie 1981

Traducător, poet și grafician. A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București. A fondat, împreună cu Virgil Teodorescu și Mircea Pavelescu revista de factură avangardistă Liceu în 1932. A debutat publicistic în 1934, în publicația lui N.D. Cocea, începuturile sale literare fiind legate de mișcarea de avangardă din deceniul al patrulea. A publicat un singur text în timpul vieții, dar a tradus din autori precum Lautréamont, Guillaume Apollinaire, Giuseppe Tomasi di Lampedusa, Shakespeare etc., activitate concretizată prin apariția în românește a câtorva dintre cele mai însemnate valori ale literaturii universale: Ghepardul, Cântecele lui Maldoror, Un anotimp în infern și Iluminările, Răposatul Mattia Pascal

1912 – A încetat din viață Nicolae Burlănescu-Alin (14 aug. 1869, Burlani, Gorj – 20 sept. 1912, Bisericani, Neamț)

Jurist și poet, a editat la Tîrgu Jiu revista Speranțe, publicație literar-științifică, politică și juridică

1915 – A încetat din viață Ioan Micu Moldovan (13 iunie 1833, Varfalău/Moldovenești, Cluj – 20 septembrie 1915, Blaj, Alba)

Istoric, teolog, folclorist, filolog și pedagog, canonic greco-catolic, membru titular al Academiei Române; a desfășurat o intensă activitate politică și culturală pentru emanciparea românilor transilvăneni, fiind unul dintre autorii Delclarației de la Blaj, membru fondator al Partidului Național Român din Transilvania, membru fondator al societății ASTRA

1920 – A încetat din viață Teodor Teodorescu (21 februarie 1876, Iași – 20 septembrie 1920, Iași)

Compozitor de muzică populară și psaltică și dirijor, a desfășurat o bogată activitate didactică, a cules folclor și melodii psaltice vechi

1928 – S-a născut Nicolae Mărgeanu

Nicolae Marghetici; 20 septembrie 1928, Mehadia, Caraș-Severin – 15 septembrie 1994, București

Prozator, jurnalist, publicist. A fost un talent precoce. La 18 ani era deja redactor la ziarul Banatul din Tmișoara, apoi în redacția revistei Flacăra din București. A studiat la Facultatea de Filosofie a Universității din Cluj. A debutat în Vremea din Timișoara (1945). A colaborat la Steaua, Orizont, Astra, Scînteia. Debutul editorial a fost cu cu un volum pe teme de război, Focul din pădure (1949). A fost secretar general de redacție la Viața militară și corespondent pentru București, după 1965. A scris nuvele și romane de aventuri, toate cu teme militare: Noapte înstelată, Compania a treia, Umbra pamântului, Bătălia nevazută, A treia noapte fără lună, Fuga lui Valeriu, Cercul magic, Sângele negru, Ceasul lucid al amiezii, La Ciuta, într-o vară, Romanul care ucide, Noapte cu visuri și arme, Ploaia și cei doi cascadori, Reversul medaliei

1932 – S-a născut Theodor Anton Neagu

20 septembrie 1932, Giurgiu – 5 martie 2017

Paleontolog, cercetător, profesor universitar, membru titular (din 2001) al Academiei Române. Între anii 1951–1955 a urmat cursurile Facultății de Geologie-Geografie, pe care a absolvit-o cu diplomă de merit, fiind singurul din promoție solicitat să rămână în învățământul superior. A devenit Doctor în geologie (1965) și specialist în Micropaleontologie. A mers la specializare în SUA și Germania. Profesor la Universitatea București, a organizat Laboratorul de Paleontologie. A scris numeroase lucrări de specialitate, fiind membru al Societății Naționale de Geografie. Din lucrările sale: Asupra prezenței cretacicului inferior fosilier pe pârâul Feneș, Asupra prezenței genului Lewisiceras în gresiile superioare de pe Valea Dorului, Determinator practic de micropaleontologie

1934 – S-a născut Marian Hudac

20 septembrie 1934 – 29 ianuarie 1996

Actor de comedie în teatru, film și televiziune. A fost admis la Institutul de Teatru și Cinematografie din București, dar a fost eliminat din cauza dosarului (avusese o rudă care nu iubea comuniștii); s-a angajat strungar într-o uzină, și-a făcut stagiul militar, a fost strungar din nou, până a reușit să intre la teatru. A absolvit în 1961 Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică la clasa profesorului Finteșteanu, asistenți Sanda Manu, Dem Radulescu și Alex Lungu. A fost repartizat la Teatrul Național din București și a jucat aici până la sfârșitul vieții. A interpretat numeroase roluri in piese ca: Un fluture pe lampă de Paul Everac, Danton de Camil Petrescu, Cyrano de Bergerac de Edmond de Rostand, Nu te joci cu dragostea de Alfred de Musset, O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, Sosesc diseară de Tudor Mușatescu, Jocul de-a vacanța de Mihail Sebastian, Castiliana de Lope de Vega, Îmblanzirea scorpiei de W. Shakespeare, Zbor deasupra unui cuib de cuci de Dale Wasserman, Tartuffe de Moliere, etc. A apărut la televiziune în numeroase scheciuri și scenete, precum și în programele speciale de revelion. A jucat în lung metrajele: Răpirea fecioarelor, Tufă de Veneția, Grăbește-te încet, Invisible: The Chronicles of Benjamin Knight, în filmele pentru televiziune: Sosesc de la Paris, Hangița, Cucoana Chirița, Chirița în Iași

Un vânător… vânat cu Marian Hudac și Radu Stoenescu

1937 – S-a născut Petre Got

20 septembrie 1937, Desești, Maramureș – 24 iulie 2017, București

Poet și jurnalist. În 1962 a absolvit Facultatea de Filologie din cadrul Universității din Cluj. A debutat cu poeme în revista Familia (1966), iar debutul editorial, cu volumul de poezii Cer înfrunzit (1969). A colaborat la reviste literare: Familia, Tribuna, Luceafărul, Steaua, România literară, Viața Românească, Ramuri, Convorbii literare etc. Poezia sa, Muntele a beneficiat de adaptarea muzicală în manieră hard rock a lui Dan Aldea, pentru grupul Sfinx, fiind lansată în 1975, pe discul Lume albă. A fost redactor principal la revista Viața Românească, redactor-șef al revistei lunare de literatură și artă Acolada, care apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România. Dintre volumele sale de versuri: Glas de ceară, Ochii florilor, Paranteza lunii, Inima lui septembrie, Plâns de heruvim, Protocolul norilor

1940 – A început procesul de evacuare a populației române din teritoriul cedat Bulgariei (Cadrilater)

Ca urmare a tratatului de la 7 septembrie 1940, procesul de schimb de populație s-a derulat între 20 septembrie–1 octombrie 1940. S-au stabilit atunci în România circa 110.000 români (din Cadrilater și sudul Dunării), iar din România au plecat 77.000 bulgari. În schimb, Castelul Reginei Maria de la Balcic a rămas în proprietatea fostului rege Carol al II-lea, fiind îngrijit de către un reprezentant al acestuia, până în 1948 când domeniul a trecut în proprietatea statului bulgar

1942 – S-a născut Radu Boroianu

20 septembrie 1942, București

Regizor, om de cultură și politician liberal, membru al Asociației Oamenilor de Teatru din 1968 și al Uniunii teatrale din România (UNITER) din 1990. membru al Asociației Oamenilor de Teatru din 1968 și al Uniunii teatrale din România (UNITER) din 1990. A absolvitt Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”, Facultatea de Regie, în 1968, urmând ulterior studii de Psiho-Sociologie. A colaborat cu teatre din țară și străinătate, cu Televiziunea Română și Teatrul Radiofonic. A publicat cronici și eseuri teatrale, traduceri și studii introductive în volume din literatura franceză. A fost regizor de teatru și director artistic la teatrele Țăndărică, „Ion Vasilescu” și „Al. Davila”, redactor șef, director al cotidianului Viitorul Românesc, ministru al Informațiilor Publice și senator, președinte al Institutului Cultural Român. Esteunul dintre fondatorii Casei de Licitații Artmark și al Galeriilor Art Society și Point Contemporary, pe care le-a și condus. A fost distins cu titlul de Cavaler al Legiunii de Onoare, Franța (1998) și Ordinul Național Pentru Merit în grad de Comandor (2000)

1945 – S-a născut Mircea Săndulescu

20 septembrie 1945, Brăila

Prozator și dramaturg, stabilit, din 1985, la New York. A urmat cursurile Facultății de Limba și literatura engleză a Universității București. A fost profesor de Limba engleză la liceele „Mihail Sadoveanu”, „I.L. Caragiale” și „George Coșbuc” din București și, pentru o scurtă perioadă, asistent la ASE, unde a predat Engleza Comercială. A fost redactor de proză la revista Viața Românească (1980–1985). Începând cu anul 1985, scriitorul trăiește cu familia la New York, unde lucrează în învățământ. A scris romane: Tenișii miresei, Victorie clandestină, Tratat despre oaspeți, Placebo, Intermediarul, Escapes and Ashes și piese de teatru: Scenă de vânătoare întreruptă, Broasca țestoasă, Omul de paiantă

1946 – A apărut săptămânalul politic, social și cultural Contemporanul

Revista a apărut ca săptămânal al Consiliului Culturii și Educației Socialiste, la București, între 20 septembrie 1946–14 decembrie 1989 (seria nouă: 6 ianuarie – 30 martie 1990). Până în anul 1972 a avut subtitlul „Săptămânal politic, social, cultural”. Deși s-a dorit prin titlu și program o continuatoare a tradiției lansate în 1881 de revista lui Constantin Dobrogeanu Gherea, noua publicație nu a fost, până în anii ’60, decât o copie mai puțin reușită a celorlalte reviste, deoarece apărea ca tribună oficială a comunismului, promovând literatura și arta „nouă” în spirit proletcultist. De-a lungul anilor, Contemporanul bucureștean i-a avut directori pe G. Călinescu, G. Ivașcu, acesta deținând și funcția de redactor-șef, Ioan Grigorescu, C. Mitea, D.R. Popescu

1946 – S-a născut Mihai Oroveanu

20 septembrie 1946, București – 31 august 2013, București

Istoric de artă, fotograf, curator și colecționar de artă, director al Muzeului Național de Artă Contemporană din Capitală. A studiat Istoria artei la Institutul de Arte Plastice din București. Curator de expoziții la Oficiul Național pentru Documentare și Expoziții de Artă, ulterior fotograf profesionist, a colaborati în mod constant în revistele Arta și Secolul XX. A fost director general al Oficiului Național pentru Documentare și Expoziții de Artă, apoi, din anul 2001, director general al Muzeului Național de Artă Contemporană din București. A organizat și co-organizat numeroase expoziții și a scris mai multe cărți de artă, între care volumele: Ateliere de artiști din București, România Modernă. Documente fotografice 1859–1949 (Modern Romania. Photographic documents 1859–1949), Horia Bernea.

1946 – S-a născut Laura Lavric

20 septembrie 1946, Costișa–Frătăuții Noi, Rădăuți/ Suceava

Solistă de muzică populară din Bucovina. A debutat la Festivalul Național al Cooperativelor Meșteșugărești la Târgu-Mureș, unde a câștigat primul premiu important din carieră, apoi a luat numai note de 10 la secțiunea folclor la cel mai mare festival național televizat, Dialog la distanță (1967). A participat la nenumărate evenimente și emisiuni TV: Tezaur folcloric, O vedetă… populară. Câteva creații muzicale ale sale: Tare-mi place ca să joc, Joacă, bădiță, cu foc, Vai de omul cel sărac, Struguraș mustos, La bătută, măi băieți

Laura Lavric – Hai români de peste sate

1952 – S-a născut Ileana Ciuculete

20 septembrie 1952, Gubaucea–Vela, Dolj – 14 martie 2017, București

Interpretă de muzică populară din zona Olteniei. În întreaga ei carieră a înregistrat 30 de discuri și a fost premiată în România cu 3 discuri de aur și un disc de platină, iar în Serbia cu 1 disc de aur.

Ileana Ciuculete și Orchestra Frații Advahov – Asta este boala ta

1964 – A încetat din viață Sabin Manuilă (19 februarie 1894, Sâmbăteni, Arad, Austro-Ungaria/România – 20 noiembrie 1964, New York, USA)

Medic, demograf, statistician, editor și publicist stabilit în SUA (1948), membru corespondent al Academiei Române

1974 – Inaugurarea oficială a drumului național Transfăgărășan

Magistrală care leagă Muntenia de Transilvania, cu o lungime de peste 90 km, situată la altitudinea de 2.040 m; cuprinde cel mai lung tunel rutier din România (887 de metri), situat la cea mai mare înălțime (2.042 de metri). A fost construit între anii 1970–1974.

Trasfăgărășanul. Fotografie de Levi Bagy

Inaugurarea oficială, în prezența lui Nicolae Ceaușescu, a avut loc la 20 septembrie 1974, dar lucrările au mai continuat încă câțiva ani, pentru asfaltarea sa și alte activități conexe, fiind finalizate în forma actuală în 1980

1981 – S-a născut Alex Simu

Alexandru Florin; 20 septembrie 1981, Cluj-Napoca

Instrumentist de jazz (saxofon, clarinet). A fost membru al formației de jazz Centru’ Civic, cu care a obținut premiul 2 pentru cel mai bun instrumentist la Festivalul de Jazz de la Cluj, Napocensis, 2001. A mai cântat în grupurile: Arifa, Big Band Radio, Blazin’ Quartet, Orchestra de Cameră Radio. S-a stabilit în SUA, la New York

Centru’ Civic – Tu esti singura (2002)

1982 – Lansarea oficială a primului avion de linie ROMBAC 1-11

Primul avion ROMBAC 1-11, cu indicativul YR-BRA a fost terminat în luna august 1982 și a fost prezentat presei și oficialităților române la 27 august 1982. Primul zbor oficial de prezentare al acestui avion în fața conducerii statului a fost executat la 20 septembrie 1982, pe aeroportul Băneasa

1986 – A încetat din viață Iorgu Iordan (29 septembrie/11 octombrie 1888, Tecuci – 20 septembrie 1986, București)

Lingvist și filolog, comunist, ambasador al României la Moscova, membru titular și vicepreședinte al Academiei Române

1994 – Tratatul privind relațiile de prietenie și colaborare între România și Armenia

A fost semnat cu ocazia vizitei oficiale în România a președintelui Republicii Armenia, Levon Ter-Petrosian. și ratificat prin Legea nr. 26/26 aprilie 1995

1994 – A încetat din viață Damian Ureche (2 septembrie 1935, Rugetu–Slătioara, Vâlcea – 20 septembrie 1994, Timișoara)

Poet, membru al Uniunii Scriitorilor

1996 – S-a născut Ioana Loredana Roșca

20 septembrie 1996, Craiova

Jucătoare profesionistă de tenis. A câștigat patru titluri de simplu și 15 titluri de dublu pe Circuitul feminin ITF. Pe 12 august 2019, a atins cel mai bun clasament la simplu, 379. La 21 octombrie 2019, a ajuns pe locul 308 în clasamentul la dublu

1998 – A încetat din viață Ion Marinescu (22 noiembrie 1930, Craiova – 20 septembrie 1998, București)

Actor de teatru, film, radio și televiziune și producător de film

2002 – A încetat din viață Victor Ernest Mașek (13 ianuarie 1937, București – 20 septembrie 2002, București)

Estetician, autor al mai multor volume de istoria artei, director al Teatrului „C. Nottara” apoi director al Centrului Cultural din Viena

2012 – A încetat din viață Gheorghe Buzdugan (1916, Cuciulata, Comitatul Făgăraș, Austro-Ungaria/Cuciulata–Hoghiz, Brașov – 20 septembrie 2012, Cuciulata–Hoghiz, Brașov)

Inginer electromecanic, cercetător în domeniul rezistenței materialelor, profesor universitar; după 1989 a înființat și condus, la Universitatea Politehnică din București, Centrul de Documentare pentru Problemele Învățământului Superior; membru titular al Academiei Române

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi #BaiaMare #CetateaBucureștilor #PalatulMogoșoaia #Româniaviitoare #DumitruTheodorNeculuță #ȘcoalaMilitarăBucurești #GeorgeCoșbuc #AlexandrinaCantacuzino #AurelianPană #ScarlatCallimachi #AdalbertBoroș #TașcuGheorghiu #NicolaeMărgeanu #TheodorAntonNeagu #MarianHudac #PetreGot #RaduBoroianu #MirceaSăndulescu #Contemporanul #MihaiOroveanu #LauraLavric #IleanaCiuculete #Transfăgărășan#AlexSimu #IoanaLoredanaRoșca

0 comentarii la „20 Septembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: