Istoria României România frumoasă Today's Memory

21 Septembrie în istoria românilor

Foto: Alexandru Ioan Cuza a primit Firmanul de învestitură


1391 – A încetat din viață Petru I Mușat (? – 21 septembrie 1391)

Domn al Moldovei (1375–1391), fiul mezin al lui Ștefan Voievod, nepot al lui Bogdan I. În timpul domniei lui s-au emis primele monede moldovenești (groșii de argint), iar Suceava a devenit cetate de scaun

1847 – A fost inaugurarat Stabilimentului fântânilor de la Mihai Vodă

În timpul domniei lui Gheorghe Bibescu a fost instalată o mașină cu aburi care scotea apă din Dâmbovița. Realizată după proiectul inginerului parizian Jean Baptiste Marsillo, instalația strecura și filtra apa înainte de a o distribui cișmelelor. Nu e de mirare că la ceremonia inaugurării acestei prime uzine hidraulice bucureștene, din 21 septembrie/3 octombrie 1847, au participat peste 70.000 de suflete și toate mărimile vremii, în frunte cu domnitorul Gheorghe Bibescu

1859 – Ceremonia de prezentare a Firmanului de învestitură a lui Alexandru Ioan Cuza

Firmanul a fost prezentat la Iași, în 21 septembrie/4 octombrie 1859, de către trimisul Sultanului Abdul Medjid, colonelul Samih bei. Consulul Franței la Iași, Victor Place, a descris întâmplarea în raportul său către contele Al. Waleski, ministrul de Externe al Franței: „Mai este încă un incident de care mă simt dator să vorbesc Excelenței Voastre din cauza neprevăzutului său. Până în prezent era în obicei ca fiecare trimis, delegat sau comisar turc, veniți cu împuterniciri diverse în Principate să nu plece decât cu mâinile pline cu câteva mii de ducați. Principele Cuza nu se simți în stare de a-și însuși acest vechi și supărător obicei. Consultat de către acesta i-am răspuns că mi se părea preferabil de a reteza o dată pentru totdeauna aceste abuzuri și că Puterile garante nu vor privi cu bucurie noua ordine pe care o stabiliseră începând cu unul dintre actele de venalitate. Cu toate acestea, el era să facă o tentativă și trimise la Samih bei o persoană de încredere însărcinată să-i spună că Alteța Sa dorește a face un cadou, dar neștiind ce obiect anume i-ar fi pe plac, intenționa să-i trimită suma necesară pentru a-și procura singur obiectul dorit. Samih bei păru jignit de această propunere și îi răspunse că, dacă în trecut funcționarii ordinei civile fuseseră trimiși în Principate, ei au avut ocazia să primească bani, însă un ofițer nu poate să primească și că roagă pe Alteța Sa să privească epoca bacșișurilor ca încheiată

1864 – S-a născut Elena Văcărescu

21 septembrie 1864, București – 17 februarie 1947, Paris

Scriitoare, poetă, prozatoare, autoare de piese de teatru și traducătoare franceză de origine română, cu o bogată activitate politică și literară la Paris, membră de onoare (din 1925) a Academiei Române. S-a născut într-o foarte veche și vestită familie de boieri și a primit o educație aleasă. Prin 1891 se afla în Italia în exil, pentru ca, după un scurt popas în țară, în 1895 să se stabilească definitiv în Franța, unde s-a distins în viața literară pe mai multe planuri. A debutat în anul 1886 publicând la Paris volumul Chants d’Aurore (Cântecele zorilor), premiat de Academia Franceză. A tradus în limba franceză din poeziile lui Eminescu, Blaga, Goga, Topârceanu, Minulescu, Vinea. În perioada Primului Război Mondial, a militat pentru realizarea Marii Uniri de la 1918, fiind numită de către regele României (1919) secretar general al Asociației Române pe lângă Societatea Națiunilor pentru o perioadă de douăzeci de ani. Pentru meritele sale, guvernul francez i-a decernat ordinul Cavaler al Legiunii de Onoare, fiind laureată în două rânduri cu premiul Academiei Franceze. A lăsat moștenire Academiei Române, prin testament, majoritatea averii Văcăreștilor. A scris versuri: Lueurs et Flammes (Licăriri și văpăi), Le Jardin passioné (Grădina dorului), romane: Amor vincit (Amorul învinge), Le Sortilége (Vraja), memorialistică: Memorial sur le mode mineur (Memorial la modul minor), Le Roman de ma vie (Romanul vieții mele), teatru: Cobzarul, Stana, Pe urma dragostei

Vocea Elenei Văcărescu la Radio România Cultural

1868 – Concesionarea căii ferate Suceava–Iași–Botoșani–Roman

A fost promulgat, prin Decretul nr. 1516/1868 al principelui Carol I al României, Actul de concesiune pentru construirea și esploatarea căei ferate de la Suceava la Iași, Botoșani pene la Roman, încheiat de guvernul român cu Societatea austro-engleză Lemberg–Czernowitz–Eisenbahn–Gessellschaft, LCEG, cu sediul la Viena, care și-a adăugat la firmă termenul Iassy și se numea în limba română Lemberg–Cernăuți–Iași, afișând pe vagoane titulatura LCIE, act prin care era concesionată construcția primei căi ferate din Moldova cu o lungime de 224 km

1875 – S-a născut Henric Sanielevici

21 septembrie 1875, Botoșani – 19 februarie 1951, București

Jurnalist și critic literar, amintit, de asemenea, pentru activitatea sa în antropologie, etnografie, sociologie și zoologie. Inițial, un militant socialist din cercul politico-filosofic al lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, el a încorporat alte influențe și în 1905 și-a creat propria revistă de critică literară, Curentul Nou. Sanielevici și prietenul său Garabet Ibrăileanu au fost printre fondatorii poporanismului, o mișcare țărănească și orientată spre stânga. Cu toate acestea, s-a desprins curând atât de marxism, cât și de agrarianism, criticând literatura română tradiționalistă, și prorocea neoclasicismul pentru oamenii muncii. Polemica puternică cu școala rivală a revistei Sămănătorul l-a izolat de alți poporaniști, pe care i-a denunțat în cele din urmă ca fiind „reacționari”. Mai multe controverse au înconjurat atitudinile sale ambigue din timpul Primului Război Mondial

1900 – S-a născut Isaiia Răcăciuni

Isaiia Nacht, 21 septembrie 1900, Răcăciuni, Bacău – 16 iunie 1976, București

Prozator, dramaturg, traducător, memorialist și publicist, fratele actorului Nicolae Stroe. Se pare că ar fi absolvit Academia Comercială. A lucrat în publicistică și în administrația editorială: redactor la revista Clipa, secretar literar și casier la editurile Gutenberg, Cultura națională, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, Cugetarea. A debutat în ziarul Dacia (1920) și a colaborat la Adevărul, Rampa, Clipa, Premiera ilustrată, Revista Fundațiilor Regale, sub pseudonim (Ion Negrea, Ion Noapte, I. Nopteanu, Vladimir Spătaru). A debutat în dramaturgie cu Trei cruci, „apocalips in 9 tablouri” (1922), urmată de alte piese: Isterie, Poste-Restante, Omul de departe, la care se adaugă texte rămase în manuscris: comedia Bursa neagră, Isus (fragmente), etc. Sprijinit la Teatrele Naționale din Iași și București de directorii (temporari) ai acestora, Mihail Sadoveanu și Liviu Rebreanu, teatrul lui Isaiia Răcăciuni, de o foarte modernă factura expresionistă, a cunoscut distribuții de zile mari (George Vraca, Aura Buzescu, Ion Iancovescu, Jules Cazaban, Romald Bulfinsky, Marietta Deculescu, Eliza Petrachescu, Ștefan Ciubotărașu, etc.). A făcut parte din grupul de scriitori evrei declarați ostateci de regimul Antonescu în 1941

1913 – A avut loc primul meci oficial de rugbi din România

În data de 8/21 septembrie 1913 la București, Tennis Clubul Român a jucat cu Sporting Club, întâlnirea s–a terminat cu un scor egal (3–3). Pentru început, echipamentul era puțin precar. Pentru deosebire, jucătorii purtau tricouri în alte culori. Șortul erau pantaloni de stradă tăiați sub genunchi sau în cel mai fericit caz, de culoare albă. Cine avea bani purta încălțăminte de sport, cu crampoane, dacă nu, aveau ghete de oraș. Arbitrul era îmbrăcat de stradă, cu șapcă, pantaloni golf, haină strânsă pe corp. Cu timpul s–a ajuns, ca toti participanții să fie îmbrăcați de sport, la un moment dat federația cerând ca rugbiștii să aibă pantalonii tăiați deasupra genuchilor

1919 – S-a născut Gheorghe Marinescu

21 septembrie 1919, Pitești – 10 martie 1987, București

Matematician, membru titular (din 1974) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Științe, Secția matematici la Universitatea București. În 1949 a devenit doctor în științe matematice, cu teza Operații relativ complet continui. A fost asistent, lector, conferențiar, profesor la Facultatea de Matematică a Universității din București, predând cursuri de ecuații diferențiale, matematici superioare, teoria distribuțiilor, aplicații ale ecuațiilor funcționale în calculul probabilităților. În cercetările sale s-a aplecat cu precădere asupra analizei funcționale, mecanicii axiomatice și analizei numerice, fiind primul matematician român care s-a ocupat de teoria distribuțiilor. Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în numeroase lucrări și studii, între care: Extensiunea funcționalelor biliniare în spațiile euclidiene generale, Asupra unei mecanici generale – vol I-IV, O generalizare a noțiunii de variabilă aleatorie, Structuri algebrice pe latice și mecanică laticială, Asupra diferențialei și derivatei în spațiile normate, Elemente de analiză funcțională, Spații vectoriale normale, Teoria ecuațiilor diferențiale și integrale, etc.

1925 – S-a născut Iosif Sârbu

21 septembrie 1925, Șibot, Alba – 26 septembrie 1964, București

Trăgător de tir, primul campion olimpic român. A pus mâna pe pușcă la vârsta de 12 ani, fiind inițiat de tatăl său ca prim antrenor. La 14 ani a câștigat Cupa Orașului București pentru elevi, la proba armă sport, cinci focuri, din poziția culcat, cu 49de puncte din 50. A luptat în război, participând între timp la concursurile militare cu arma de război. În 1946 a câștigat concursul național de tir cu 358 de puncte la armă liberă poziția în picioare. În 1947 a devenit campion balcanic, în 1949, a cucerit patru titluri naționale, deținând supremația internă a acestui sport. În 1952, la Campionatele Mondiale de la Oslo a câștigat două medalii de aur, două de argint. La Jocurile Olimpice de la Helsinki 1952 a devenit campion olimpic, devansând pe Andreev (URSS), Jakson (SUA), Boa (Canada), etc.

1931 – S-a născut Dem Rădulescu

21 septembrie 1931, Râmnicu Vâlcea – 17 septembrie 2000, București

Actor de comedie de teatru, film și televiziune, profesor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București. A debutat ca amator la vârsta de 17 ani, la un bal organizat de fanfara gării și a continuat ca amator. În 1956, a câștigat premiul I pentru interpretare cu piesa Steaguri pe turnuri (îl interpreta pe banditul Rijikov), la un concurs pentru tineri actori, fiind remarcat de Sică Alexandrescu – practic acesta a fost debutul carierei sale. Când s-a dus să dea examen la Teatru, s-a prezentat în fața comisiei de examinare purtând mândru în piept medalia din liceu primită pentru merite deosebite în toate probele sportive. Examinatorii au râs în hohote, dar tânărul Dem Rădulescu s-a descurcat cu brio, a intrat la Institutul de Teatru și a terminat facultatea ca șef de promoție, fiind repartizat la Teatrul Național. A jucat în 66 de producții, filme și seriale de televiziune. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice, a primit postum o stea pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului și Placheta Orașului București, în semn de recunoaștere și prețuire pentru întreaga sa activitate artistică. Dintre numeroasele filme în care a jucat: Telegrame, Dragoste la zero grade, Brigada Diverse, Astă seară dansăm în familie, O scrisoare pierdută, Saltimbancii, Coana Chirița, A doua cădere a Constantinopolului

B.D. la munte și la mare (1971)

1931 – S-a născut Ion Iancu

21 septembrie 1931, Comloșu Mare, Timiș – 1 septembrie 2008, Timișoara

Dirijor, director al Operei din Timișoara. A absolvit Conservatorul din Cluj, studiind deopotrivă Canto, Dirijat coral, Pedagogie, specializându-se apoi în Arta dirijorală, la Berlin, cu celebrul Kurt Sanderling. A fost, pe rând solist al Teatrului Muzical din Galați, cadru universitar și, în paralel, dirijor la Cluj, pentru ca în 1983 să revină în Banatul său natal, preluând bagheta și, în perioadele 1983–1990, 1992–2000, funcția de director general al Operei din Timișoara, cu care a realizat numeroase premiere, turnee, seri-eveniment și a participat la Festivalul Timișoara Muzicală. În paralel, a activat și ca profesor la clasa de Operă a Universității de Vest. Timp de două stagiuni, a fost dirijor și consilier artistic al Operei din Sarajevo, colaborând permanent și cu Filarmonica sau cu Orchestra Radio din oraș A fost invitat frecvent la Operele din Chișinău, Skopje, Novi-Sad – unde, în 2003 a preluat postul de dirijor și de director artistic al Operei. Atras prioritar de partiturile destinate teatrului liric, a abordat și repertoriul simfonic și vocal-simfonic, fiind aplaudat, de-a lungul deceniilor, atât în spectacole susținute în țară, pe podiumul filarmonicilor noastre, la pupitrul Orchestrei Radio. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a (1969), Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1971), Diploma Marea Unire – 80 de ani, Timișoara 1998, iar din 2002 a fost Membru de Onoare al Operei Române din Timișoara

Georges Bizet – Pescuitorii de perle • Opera Romana Cluj-Napoca, Dirijor Ion Iancu, cu Angela Nemeș, Ștefan Popescu, Mugur Bogdan, Ion Iercosan

1933 – A încetat din viață Nicolae Milcu (23 septembrie 1903, Craiova – 21 septembrie 1933, Craiova)

Poet, traducător, profesor

1934 – A încetat din viață Gheorghe Bogdan-Duică (2 ianuarie 1866, Brașov – 21 septembrie1934, Brașov)

Istoric literar, critic literar, biograf, traducător, om politic, membru titular al Academiei Române

1935 – S-a născut Marius Popp

21 septembrie 1935, Sibiu – 8 noiembrie 2016, București

Compozitor și instrumentist român de jazz, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. Și-a început studiile muzicale în București cu profesoara Maricica Neagu (pian), continuându-le cu Ana Severa Benția (pian), Alexandru Pașcanu (teorie-solfegiu, armonie), perfecționându-se cu Corneliu Gheorghiu (pian). A absolvit Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București (1959). A fost pianist concertist în diverse cluburi din București, membru al Cvintetului de jazz București, fondator și conducător al propriei formații de jazz (1974–1995), profesor de teoria improvizației în jazz la Școala Populară de Artă din București, profesor de pian la Liceul „George Enescu” din București, profesor de improvizație în jazz la Universitatea particulară Luceafărul din București. A participat la Festivalurile de jazz de la Ploiești, San Sebastian, Varșovia, Ljubljana, Praga, Sibiu, Debreczen, Nagykanisza, Mannheim, Göttingen, Praga, Tel-Aviv, Russe, Frankfurt, Viena, München. A fost distins cu Premiul Uniunii Compozitorilor (1979, 2002) și cu Premiul UNITER (1991). A susținut Work-shop-ul Alpenzeller-Jazz Days din Elveția, a colaborat de-a lungul carierei artistice cu Lionel Hampton, Art Farmer, Johnny Griffin, Barney Kessel, Aura Urziceanu, Pedro Negrescu, Eugen Gondi, Johnny Răducanu etc. A efectuat nenumărate înregistrări la Radio și Televiziune, la Electrecord, Seria jazz

Marius Popp – Balada

1938 – S-a născut Ioan Constantinescu

21 septembrie 1938, com. Rogojeni, Covurlui/ Rogojeni–Suceveni – 3 ianuarie 2002, Iași

Istoric, critic și teoretician literar, traducător, membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Asociației de Literatură Comparată. A studiat la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași, Facultatea de Filologie (1956–1961); a primit apoi o bursă de specializare la Institut für Theaterwissenschaft (Institutul de Istorie a Teatrului) din München. A fost asistent universitar, lector, conferențiar la Catedra de Literatură română și comparată a Facultății de Filologie din cadrul Universității „Al.I. Cuza” din Iași; lector universitar asociat de Limbă și literatură română la Universitățile din München și Augsburg. A debutat publicistic în Iașul literar (1964) și editorial cu volumul Caragiale și începuturile teatrului european modern (1974). S-a refugiat politic în RF Germania în 1984, la Augsburg, fiind profesor docent asociat de Literatură comparată la Universitatea din Augsburg. Revenit în țară în 1994, ca profesor universitar, a întemeiat Catedra de Literatură comparată și estetică la Facultatea de Litere din cadrul Universității „Al.I. Cuza” din Iași, fiind șef de catedră; apoi profesor universitar de teatrologie la Facultatea de Teatru din cadrul Academiei de Arte „George Enescu” din Iași; membru în Consiliul Științific al Editurii Junimea. A înființat publicația anuală Studii eminescologice consacrată lucrărilor Simpozionului „Mihai Eminescu” organizat în fiecare an la Botoșani, revista academică de literatură comparată Acta Iassyensia Comparationis din Iași. A colaborat la Convorbiri literare, Cronica, Iașul literar. A fost autorul a două piese de teatru, a trei traduceri și a numeroase studii de literatură comparată și eseuri despre literatura română clasică, în țară și străinătate. A primit Premiul special al Societății „Titu Maiorescu” (2000), Premiul Asociației Culturale Mondiale a Evreilor Originari din România (ACMEOR) (2000), Premiul Prieteniei România – Israel (Tel Aviv, 2001)

1939 – Primul ministru român, Armand Călinescu a fost asasinat de membrii pro-naziști ai Gărzii de Fier

Armand Călinescu a fost omorât în apropierea casei sale din București din ordinul lui Horia Sima, un act de răzbunare al membrilor Gărzii de Fier, împotriva cărora a adoptat măsuri extrem de dure. Adversarii săi legionari au afirmat existența unui plan secret al lui Călinescu, aprobat de Marea Britanie, de a distruge câmpurile petrolifere din Prahova în cazul unui atac german asupra României. A fost asasinat de un comando legionar condus de avocatul Miti Dumitrescu. Execuția lui, în centrul Bucureștiului, la amiază, a fost unul dintre cele mai dure asasinate politice din istoria țării. Aceștia s-au predat, fiind împușcați în stradă, fără judecată, cadavrele lor fiind lăsate în stradă timp de 3 zile

1939 – Guvernul Armand Călinescu și-a încheiat mandatul

Consiliu de miniștri al Frontului Renașterii Naționale, prezidat de Armand Călinescu, care a guvernat în perioada 7 martie–21 septembrie 1939. În acest interval, s-a votat Legea electorală din 1939; s-a semnat Pactul Ribbentrop–Molotov; a început cel de-al Doilea Război Mondial; primul ministru a fost asasinat de un comando legionar. Decesul lui Armand Călinescu a determinat încheierea bruscă a madatului guvernului

1939 – S-a instalat Guvernul Gheorghe Argeșeanu

Consiliu de miniștri al Frontului Renașterii Naționale, prezidat de generalul Gheorghe Argeșeanu, care a guvernat în perioada 21 septembrie 1939–28 septembrie 1939. Noul prim ministru a coordonat represaliile autorităților față de asasinarea lui A. Călinescu. La ordinul regelui Carol al II-lea, au fost asasinați fără judecată, în lagăre și pe întregul cuprins al țării, de către jandarmi, 252 de persoane, dintre care 105 membri ai Mișcării Legionare. Cadavrele a câte 3, 4 legionari au fost scoase în stradă și lăsate acolo vreme de trei zile

1939 – A încetat din viață Armand Călinescu (22 mai 1893, Pitești – 21 septembrie 1939, București)

Om politic, economist, cu scurte mandate ca Ministru al Sănătății, Ministru al Educației Naționale și Ministru al Apărării Naționale și prim ministru al României

1940 – S-a născut Ilie Gheorghe

21 septembrie 1940, Giubega, Dolj – 28 aprilie 2018, Craiova

Actor de teatru și film și regizor de teatru, profesor universitar. A fost mai întâi învățător – a absolvit Școala Normală din Craiova in 1958; s-a căsătorit, apoi a intrat al doilea la IATC și l-a absolvit în anul 1967, la clasa profesorului Dinu Negreanu. De la absolvire a jucat pe scena Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova. A debutat cu rolul lui Iamandy din spectacolul Iancu Jianu de Octav Măgureanu și a jucat în: Cezar și Cleopatra de G.B. Shaw, Regele Lear și Othello de Shakespeare, Al patrulea anotimp de Horia Lovinescu, Domnișoara Iulia de A.Srindberg, Henric al IV-lea de Luigi Pirandello, Camera de alături de Paul Everac, O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, Don Carlos de Schiller, Ecaterina Teodoroiu de N.Tăutu, A treia țeapă de Marin Sorescu, Moartea accidentală a unui rebel de Dario Fo, Greul pământului de Valeriu Anania, Phaedra după Euripide și Seneca, Avarul de Molière, etc. A jucat pe cele mai mari scene ale lumii – angajat 8 luni la teatrul Playhouse din Nottingham, a jucat rolul lui Caliban din Furtuna în 85 de spectacole, cu turnee in toata lumea; șase luni în Franta, cu Marchizul de Sade, trei luni in Italia, etc.. A jucat și în filme: Soarele și infinitul, Moromeții, Aurul alb, Undeva in Est, Ochii care nu se văd, Cortul, Răzbunarea Robertei și Amantul marii doamne Dracula – seriale TV, Faust – Drumul clipei, Undeva la Palilula. Începând din anul 1966 a fost profesor la Departamentul de Teatru al Facultății de Litere, în cadrul Universitatății din Craiova. A fost distins cu Premiul I și titlul de laureat la Festivalul Național de teatru 1985, Premiul I la Gala dramaturgiei românești Timișoara 1986, a fost nominalizat pentru titlul Omul anului 1996 de American Biographical Institute, Premiul național „Marin Sorescu”, acordat de Academia Română și TNC, Ordinul Meritul cultural în grad de Cavaler (2004)

Moromeții (1988)

1945 – A încetat din viață Ioan Constantin Filitti (8 mai 1879, București – 21 septembrie 1945, București)

Istoric, jurist și diplomat, și-a consacrat viața istoriei militare și diplomatice, genealogiei și istoriei bisericii; membru corespondent al Academiei Române

1950 – S-a născut Păunița Ionescu

21 septembrie 1951, București

Cântăreață de rock, jazz, gospel; după 1990 s-a stabilit în străinătate. Provine dintr-o familie de artiști lirici, cântă de la 4 ani. A debutat cu formația Catena (1970), repertoriul său fiind foarte variat abordând muzică ușoară, rock și jazz. Din 1974, s-a angajat la Teatrul „Ion Vasilescu” din București, participând la toate premierele. A cântat împreună cu Gilbert Bécaud în sala Reduta din Praga (1976), a realizat filme muzicale ca invitată a lui Karel Gott, a cântat în spectacole îin URSS, alături de Lili Ivanova, Tereza Kessovia, Kovacs Kati, într-un film de televiziune alături de surorile Baccara. A cântat muzică rock cu formațiile Roșu și Negru, Sfinx, Domino, Iris. Mult timp nu a fost acceptată în concerte, la radio, deloc la TV, pentru că repertoriul ei avea puține cântece în română. Nu a reușit să scoată în România măcar un singur disc, cu o voce „a la Mahalia Jackson”; a fost numită „Doamna albă cu voce neagră”. În străinătate, unde traiește, are casă de discuri proprie, studio de înregistrări, a scos albume

Paunița Ionescu / Big Mama&The Golden Six – Out of the rain

1952 – S-a născut Valeriu Sterian

21 septembrie 1952, Știubei, Buzău – 16 septembrie 2000, București

Muzician, cântăreț și compozitor de muzică folk și rock, unul dintre liderii generației care a pus bazele folkului românesc, din anii ’70. A cântat la tobe în formația liceului, Copiii Florilor, în grupul folk Vali și Carmen – grupul a participat la Festivalul Primăvara Baladelor, prima ediție, s-a alăturat Cenaclului Flacăra, contribuind practic la apariția și popularizarea acestuia. A fondat în 1979, alături de Iulian Constantinescu, Bebe Teodorescu și Gabi Vulpe, Compania de Sunet. Pe 25 decembrie 1989, piesa Nopți, cenzurată încă de la apariția ei, a răsunat la Televiziunea Română Liberă. A participat activ la fenomenul Piața Universității din 1990, implicându-se în evenimentele sociale de atunci și devenind pentru foarte mulți un lider de opinie. Pe perioada celor 53 de zile cât a durat Golaniada, Vali Sterian, alături de Alexandru Andrieș și Cristian Pațurcă, au oferit suportul muzical principal al manifestațiilor, Nopți fiind unul dintre cântecele de rezistență din Piața Universității, cântat de multe ori de întreaga mulțime în genunchi și cu lumânări aprinse

Amintire cu haiduci

1955 – S-a născut Ducu Bertzi

21 septembrie 1955, Sighetu Marmației, Maramureș

Cantautor folk. Din clasa a noua, împreună cu un grup de prieteni, a înființat grupul Mi bemol rock, cu care cânta la serile de dans ale liceului. La primul festival de poezie și muzică de la Sighet (1973), Bertzi a câștigat marele premiu… o valiză! Debutul pe o scenă recunoscută a avut loc în 1976 la Baia Mare, cu Cenaclul Flacăra, (unde a activat până în 1985). A participat săptămânal la manifestările folk organizate de Casa Studenților, a fost pentru scurt timp membru permanent al Grupului Coral SONG, sub bagheta regretatului Ioan Luchian Mihalea. A susținut aproximativ 4.500 de concerte atât țn țară cât și în străinătate în mijlocul comunităților românești. Din 1997 a realizat la Radio România Actualități emisiunea Omul cu chitara, împreună cu Mihai Cosmin Popescu. Din cântecele sale: Dor de ducă, Poveste de iarnă, Seara de Crăciun, Floarea de colț, Colinde,Colinde

Ducu Bertzi – Când s-o-mpărțit norocu’

1959 – Iolanda Balaș a stabilit al optulea record mondial la săritura în înălțime

Iolanda Balaș a sărit la București 1,84 de metri, depășind propriul record, de 1,83 metri din anul precedent

1961 – A încetat din viață Claudia Millian (21 februarie 1887, București – 21 septembrie 1961, București)

Poetă simbolistă, a scris versuri, memorialistică, dramaturgie; soția poetului Ion Minulescu

1970 – S-a născut Igor Bergler

21 septembrie 1970, Reșița

Scriitor, regizor, realizator de televiziune, critic de film, specialist în marketing. Este doctor în Științe Economice și a fost de-a lungul timpului visiting professor la diverse universități. A scris cel mai vândut roman românesc din ultimii 20 de ani, Biblia pierdută, difuzată până acum în 30 de țări, fenomen fără precedent pentru o carte scrisă în limba română. Testamentul lui Abraham, a doua carte a lui Igor Bergler, îi calcă pe urme

1970 – A încetat din viață Ion Țurai (17 ianuarie 1907, București – 21 septembrie 1970, București)

Medic chirurg, anatomist, membru corespondent al Academiei Române

1972 – Și-a început activitatea la București Centrul European pentru Învățământul Superior (UNESCO–CEPES)

A fost înființat cu scopul de a promova cooperarea în domeniul învățământului superior între statele membre din regiunea Europei (țările din Europa, America de Nord, precum și Israel). Și-a concentrat activitățile pe formularea și implementarea de politici în domeniul educației superioare; reforme legislative în educație; asigurarea calității și acreditarii academice; recunoașterea calificărilor academice și profesionale; noi abordări ale managementului instituțional și guvernamental; autonomia universitară și libertatea academică; statutul și pregătirea profesorilor; relațiile între universități și patronate; folosirea noilor tehnologii informatice; educația transnațională. Sediul instituției este în Palatul Kretzulescu

1985 – Inginerul Gheorghe Ursu a fost arestat

Gheorghe Ursu (1 iulie 1926 – 17 noiembrie 1985) a fost inginer constructor, poet, scriitor și disident. În timpul liceului a participă la acțiunile unui grup anti-nazist, în 1944, s-a înscris în UTC, a fost urmărit de Siguranța antonesciană și arestat; a scăpat de închisoare printr-o întâmplare norocoasă. Tot în 1944 a început să scrie un jurnal personal intim, în care a notat zilnic, pe tot parcursul vieții, impresii și evenimente politice, culturale, personale, etc. și care însuma mii de pagini. În studenție, s-a angajat voluntar pe unul din marile șantiere industriale, crezând în încercarea noului regim de reconstrucție a țării după război și s-a înscris în PCR, dar repede dezamăgit de turnura evenimentelor politice, devine, prin atitudinea sa contestatară, un ins incomod. În 1950 a fost exclus din partid. A lucrat la Institutul de proiectări în construcții ISLGC, a scris eseuri pe care le citea la cenacluri, a avut numeroși prieteni în lumea artistică și literară. A devenit un sarcastic critic al abuzurilor regimului comunist și al cultului personalității lui Ceaușescu. În cea mai mare parte, aceste critici le-a încredințat jurnalului; uneori le citea, în forme literare, în cercuri de prieteni; la serviciu ținea la vedere afise anti-totalitare. Securitatea l-a urmărit în toți acei ani, printr-o acțiune cu numele de cod „Călătorul„. În anul 1970 i s-a publicat un volum de versuri, Mereu Doi, cu o prefață de Nina Cassian. Gheorghe Ursu a fost arestat pe 21 septembrie 1985 pe motiv că deținea valută, de fapt în urma denunțului unei colege de serviciu, care a intrat în posesia jurnalului său intim, jurnal confiscat ulterior de Securitate. În urma confiscări jurnalului intim, prietena lui, poeta Nina Cassian, a preferat să nu se mai întoarcă în România și a emigrat în SUA. A fost plasat în aceeași celulă cu recidiviștii violenți Marian Cliță și Gheorghe Radu, iar milițienii au primit ordin să nu intervină, chiar dacă din spatele gratiilor se auzeau zgomote. Deținuții au fost puși de Securitate să îl omoare. În paralel, Gheorghe Ursu era scos din celulă și „interogat” zilnic, prin „metode specifice”, de către Securitate. Disidentul a rezistat până pe 17 noiembrie 1985, iar organele statului au notat drept cauză oficială a morții o „peritonită

1986 – S-a nascut George Simion

21 septembrie 1986, Focșani

Activist civic și politician care militează pentru Unirea României cu Republica Moldova. A urmat cursurile de licență ale Facultății de Administrație și Afaceri a Universității din București și programul de masterat cu specializarea Crimele comunismului, la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași (2008–2010). A organizat primul protest de la București în 2006, pentru susținerea elevilor români de la liceul „Gheorghe Asachi‟ din Chișinău, care erau sub presiunea autorităților comuniste; în 2008, Marșul pentru București; a fost un critict vehement al fostului președinte al României, Ion Iliescu. Este autorul Zilei de doliu național – Hanul lui Manuc, clădirea unde s-a semnat Pacea de la București, a fost înconjurat în 2011 cu pânză neagră, pentru a aminti că actul anexării unei părți a teritoriului românesc de către Imperiul Rus, în 16 mai 1812, această dată fiind una de doliu național. Un an mai târziu, sub aceeași idee, la Chișinău a adunat în jurul său peste 7.000 de oameni la un marș comemorativ, dedicat împlinirii a 200 de ani de la Anexarea Basarabiei de către Imperiul Țarist. A refăcut scenariul din 1940 la București, când zeci de persoane au îngenunchiat în dreptul Cercului Militar, în semn de durere față de ocuparea Basarabiei. Este fondator al Platformei Unioniste Acțiunea 2012 și al Alianței pentru Centenar. Este autorul cărții Blocați în labirint, o radiografie a parcursului Republicii Moldova, de la apariția sa ca stat și până în ziua de astăzi

1992 – A încetat din viață Ion Băieșu (Ion Mihalache; 2 ianuarie 1933, Aldeni, Buzău – 21 septembrie 1992, București)

Scriitor, prozator, dramaturg, autor de schițe și foiletoane umoristice, de scenarii pentru televiziune și film

1998 – România a aderat la Sistemul aranjamentelor forțelor ONU

În perioada 21–26 septembrie, cu ocazia celei de-a 53-a sesiuni a Adunării Generale a ONU, de la New York, ministrul român al afacerilor externe, Andrei Pleșu, a semnat Memorandumul de înțelegere dintre Guvernul României și Națiunile Unite privind contribuția statului român la Sistemul aranjamentelor forțelor ONU, țara noastră fiind al 17-lea stat membru al ONU care a aderat la acest sistem (înființat în 1994)

 

Ziua Națională a Contabilului Român

Stabilită la 21 septembrie de Conferința Națională a Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România din 2 septembrie 2004, prin Hotărârea nr. 04/52 și sărbătorită prima oară în 2005. Profesia contabilă este privită ca cea care gestionează, calculează și păstrează echilibrul între „cât trebuie” și „de unde se ia”. Simbolul profesiei contabile este contul, instrument care se reprezintă sub forma unui T sau a unei balanțe, există chiar și un alt instrument de lucru cu denumirea de Balanță. Toate acestea au determinat să se aleagă o zi care să sugereze echilibrul și să aibă legătură cu instrumentele de lucru ale profesiei. Astfel, s-a ales ziua echinocțiului de toamnă, când ziua este egală cu noaptea, zi care constituie începutul zodiei Balanței

 

2005 – Scriitorul sud-american Mario Vargas Llosa a vizitat România

În vizita sa, între 17–21 septembrie, a participat la lansarea a două dintre romanele sale, publicate într-o serie de autor de Editura Humanitas și a fost invitat la Festivalul Zile și Nopți de Literatură, organizat de Uniunea Scriitorilor din România, la Neptun, unde i-a fost acordat Premiul Ovidius, pentru „valoarea operei literare și contribuția la afirmarea libertății de expresie și a toleranței interetnice”. Scriitorul a mai fost în România în 1995 și 2013

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi #StabilimentulfântânilordelaMihaiVodă #FirmanuldeînvestiturăCuza #ElenaVăcărescu #HenricSanielevici #IsaiiaRăcăciuni #GheorgheMarinescu #IosifSârbu #DemRădulescu #IonIancu #MariusPopp #IoanConstantinescu #ArmandCălinescuasasinat #IlieGheorghe #PăunițaIonescu #ValeriuSterian #DucuBertzi #IgorBergler #GheorgheUrsuarestat #GeorgeSimion #ZiuaNaționalăaContabiluluiRomân #MarioVargasLlosaînRomânia

0 comentarii la „21 Septembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: