Istoria României România frumoasă Today's Memory

22 Septembrie în istoria românilor

Foto: Cursa automobilistică București–Giurgiu–București


1591 – A început prima domnie a voievodului Aron Tiranul în Moldova

Aron Vodă (Aron Emanoil, Aron cel Cumplit; sec. al XVI-lea – 1597) a fost fiul lui Alexandru Lăpușneanu, fiind domn al Moldovei de două ori (22 septembrie 1591–iunie 1592 și 18 septembrie 1592–24 aprilie 1595). A ajuns domn din rândaș, cumpărând tronul cu 1 milion de galbeni. La Istanbul, oferind marilor dregători ai Înaltei Porți daruri mai bogate decât contracandidații săi la domnie, a fost primit la 22 septembrie 1591, în audiență pentru tradiționalul ceremonial al sărutării mâinii, de către sultanul Murad al III-lea, gest care a însemnat, practic, confirmarea sa ca domn al Moldovei. A plecat din capitala Imperiului Otoman, abia la 13 noiembrie, după ce și-a onorat angajamentele financiare luate față de padișah și sfetnicii săi, îndeosebi marele vizir Ferhad pașa, atunci când „cerșise” domnia „Kara Bogdaniei”. Ca să-și plătească datoriile, a scos dări noi. Cronicile spun că Aron Vodă „prăda” țara, că agenții care strângeau dările erau însoțiți de turci și că la urmă a dat ordin ca să se ia de la tot omul câte un bou, iar pentru cei care nu aveau, se lua de la alții. De aceea, țara s-a răsculat, iar Aron a înăbușit răscoala cu cruzime. Poarta l-a mazilit în iunie 1592, dar, datorită rugăminților creditorilor săi, a fost numit din nou domn

1768 – A încetat din viață Inocențiu Micu-Klein (1692, Sadu, Mărginimea Sibiului – 22 septembrie 1768, Roma)

Episcop greco-catolic al Episcopiei române unite de Făgăraș, considerat întemeietorul gândirii politice românești moderne; a murit la Roma, iar osemintele i-au fost aduse în România, ca urmare a dorinței lui testamentare, și înhumate la Blaj, la 16 octombrie 1997

1831 – S-a născut Grigore Cobălcescu

22 septembrie 1831, Iași – 21 mai 1892, Iași

Geolog și paleontolog, membru titular (din 1886) al Academiei Române. A urmat studiile la Academia Mihăileană până când aceasta a fost desființată, după aceea în particular. A devenit profesor de fizică și de științele naturii la un liceu din Iași, încă de la vârsta de 18 ani. A studiat trei ani geologia și mineralogia la Paris. Reîntors în țară a devenit primul profesor titular de geologie și mineralogie, la Universitatea din Iași, unde a rămas pe tot parcursul vieții. A fost considerat creatorul școlii românești de geologie și întemeietorul cercetărilor geofizice din România, a pus bazele geologiei românești, ca disciplină științifică. A fost primul savant care a făcut studii geologice (stratigrafice, petrografice, paleontologice) asupra solului României, scriind despre acest lucru în mai multe lucrări: Elemente de geologie, Calcarul de la Răpidea, prima sinteză în limba română în acest domeniu, Geologia, Studii geologice și paleontologice asupra unor tărâmuri terțiare din unele părți ale României, Despre originea și zăcămintele petrolului în Carpați, etc. A fost președinte al Societății Științifice din Iași, fiind profesor al unor viitoare somități în domeniu: N. Leon, Grigore Antipa, D. Voinov, Emil Racoviță, etc.

1832 – S-a născut Gheorghe Grigore Cantacuzino

22 septembrie 1832, București, Țara Românească – 22 martie 1913, București

Om politic, descendent al voievozilor români, respectiv împăraților bizantini Cantacuzino și descendent direct al domnului Constantin Brâncoveanu. A studiat la București și Paris, unde și-a luat doctoratul în Drept (1858). După ce s-a întors în țară a fost numit judecător la Tribunalul Ilfov, după care a devenit consilier la Curtea de Apel București, funcție din care a demisionat în 1864. A participat activ la coaliția politică care a dus la îndepărtarea domnitorului Al.I. Cuza de la conducerea României. A fost ales de mai multe ori deputat și senator în Parlamentul României, apoi primar al Bucureștiului (mai 1869–ianuarie 1870). Una din inițiativele sale ca primar a fost și ridicarea monumentului Fântâna George Grigorie Cantacuzino din Parcul Carol I. A deținut funcția de ministru de Interne, de prim-ministru al României, ministru al Lucrărilor Publice și pe cea de ministru al Justiției. După moartea lui Lascăr Catargiu a devenit șeful Partidului Conservator. Datorită averii sale colosale a fost supranumit Nababul. A construit trei palate: Palatul Cantacuzino din București, care adăpostește în prezent Muzeul Național George Enescu, Castelul Cantacuzino din Bușteni, în prezent muzeu, și Palatul Cantacuzino de la Florești, supranumit și Micul Trianon, în prezent în ruină

1835 – S-a născut Prințul Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen

Leopold Stefan Karl Anton Gustaf Eduard Tassilo von Hohenzollern Sigmaringen; 22 septembrie 1835, Krauchenwies – 8 iunie 1905, Berlin

Primul fiu al prințului Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen, fratele Regelui Carol I al României și tatăl regelui Ferdinand al României. După revoluția spaniolă din 1868, care a detronat-o pe regina Isabella II, i s-a oferit coroana regală. Această ofertă a fost sprijinită de prim-ministrul prusac Otto von Bismarck, dar a fost respinsă de împăratul francez Napoleon III. Leopold a declinat oferta la presiunile franceze

1857 – Au început lucrările Adunării ad-hoc a Moldovei

Noile alegeri, după anularea celor falsificate de Vogoride, organizate la 22 septembrie 1857, au adus victoria zdrobitoare a unioniștilor în Divanul Ad-hoc al Moldovei. Au fost aleși reprezentanți ai bisericii, marii boierimi, burgheziei, țărănimii clăcașe. Lucrările s-au desfășurat între 22 septembrie/4 octombrie 1857–21 decembrie 1857 /2 ianuarie 1858, cu participarea a 34 de mari proprietari, 17 mici proprietari, 31 de deputați orășeni și 17 deputați țărani. La 7/19 octombrie, Mihail Kogălniceanu a prezentat un proiect de rezoluție care cuprindea „dorințele fundamentale” ale românilor moldoveni, arătând că „Dorința cea mai mare, cea mai generală, aceea hrănită de toate generațiile trecute, aceea care este sufletul generației actuale, aceea care, împlinită, va face fericirea generațiilor viitoare, este Unirea Principatelor într-un singur stat, o unire care este firească, legiuită și neapărată, pentru că în Moldova și în Valahia suntem același popor, omogen, identic ca nici unul altul, pentru că avem același început, același nume, aceeași limbă, aceeași religie, aceeași istorie, aceeași civilizație, aceleași instituții, aceleași legi și obiceiuri, aceleași temeri și aceleași speranțe, aceleași trebuințe de îndestulat, aceleași hotare de păzit, aceleași dureri în trecut, același viitor de asigurat și, în sfârșit, aceeași misie de împlinit”. Rezoluția – care a fost votată cu 81 voturi contra două – cerea autonomia și neutralitatea celor două Principate, unirea lor într-un singur stat cu numele de România, prinț străin, ereditar, dintr-o familie domnitoare europeană, neutralitatea și inviolabilitatea noului stat, guvern reprezentativ și constituțional, încredințarea puterii legislative unei Adunări Obștești, garantarea colectivă a celor șapte puteri. (Istoria României în date, Editura Enciclopedică, București, 2003)

1868 – A fost publicată Legea pentru construirea și exploatarea unei rețele de căi ferate în România

În 1868, Regele Carol I a pornit un amplu proiect de infrastructură feroviară, necesar procesului de modernizare a României. Construcția unei rețele feroviare, care să unească nordul de sudul țării și să înlesnească accesul rapid în Occident, era imperios necesară. Una din magistralele acestei rețele feroviare urma să fie Roman-București-Vârciorova, cea mai amplă și care impunea costuri foarte ridicate. Problema concesionării pentru construcția acesteia a fost larg dezbătută în Parlament, concesiunea în favoarea consorțiului Strousberg fiind acordată prin legea din 10 septembrie 1868, cu sprijinul guvernului liberal condus de Ștefan Golescu și publicată în Monitorul oficial la 22 septembrie/4 octombrie. Prevedea construcția următoarelor linii ferate: 1. Roman–Mărășești–Tecuci, cu ramificația Tecuci–Bârlad; 2. Galați–Brăila–Buzău–Ploiești–București; 3. București–Pitești–Slatina–Craiova–Turnu Severin–Vârciorova; după terminarea construcțiilor acestor linii guvernul român putea cere și construcția liniei Buzău–Focșani–Mărășești

1873 – S-a născut Dimitrie Pompeiu

22 septembrie/4 octombrie 1873, Broscăuți, Botoșani – 8 octombrie 1954, București

Matematician, profesor universitar, membru titular (din 1934) al Academiei Române, membru titular (din 1943) al Academiei de Științe din România. Încă din clasa a 3-a a început să colaboreze cu rezolvări de probleme de aritmetică la revista Recreații științifice din Iași. A fost institutor la Galați și apoi la Ploiești. În 1898 a obținut un concediu plătit și a plecat la Paris, unde și-a terminat studiile secundare și s-a înscris la Universitate, devenind licențiat în matematici. În anul 1905 și-a susținut teza de doctorat sub conducerea lui Henri Poincaré, teză rămasă celebră, Sur la continuité des fonctions de variables complexes (Asupra continuității funcțiilor de o variabilă complexă), în care a demonstrat existența funcțiilor analitice continue pe mulțimea singularităților lor. În toamna lui 1905 s-a întors în țară, ocupând un post de conferențiar de Analiză matematică, apoi profesor de Mecanică la Universitatea din Iași. În 1912 s-a transferat la București ca succesor al lui Spiru Haret, devenind apoi profesor de Teoria funcțiilor. A adus numeroase contribuții în domeniul analizei matematice, teoriei funcțiilor de o variabilă complexă, mecanicii raționale, a fost inițiatorul teoriei funcțiilor poligene, o extindere naturală a funcțiilor analitice, a introdus noțiunea de derivată areolară și a extins celebra formulă a lui Cauchy, la formula lui Cauchy-Pompeiu, a construit funcții reale, neconstante, a căror derivată se anulează în orice interval, denumite funcții Pompeiu. A fost creatorul școlii matematice de teoria ecuațiilor cu derivate parțiale și de mecanică. A organizat la Cluj învățământul matematic, a organizat Seminarul matematic, după exemplul celebrului seminar de la College de France. Împreună cu Petru Sergescu, a înființat revista Mathematica, de largă circulație internațională, opera sa matematică fiind conținută în cele aproximativ 150 de lucrări publicate

1888 – S-a născut Dumitru Ghiață

22 septembrie 1888, Colibași, Mehedinți – 3 iulie 1972, București

Pictor specializat în peisaje și flori. În 1908, viitorul pictor a ajuns în București, pentru a ocupa postul de laborant la Institutului condus de doctorul Ioan Cantacuzino. Doctorul Cantacuzino i-a oferit, în afara slujbei, o cameră la subsolul clădirii Institutului. Mai mult, doctorul i-a devenit un adevărat protector, i l-a prezentat pe tânărul laborant pictorului Arthur Verona. Acesta, surprins de pasiunea pentru arta plastică a lui Ghiață, l-a îndrumat pentru o perioadă de trei ani, ajutându-l să-și dezvolte talentul nativ. Tot prin intermediul lui Cantacuzino, Dumitru Ghiață a primit o bursă la Paris (1913–1914), unde a urmat cursurile Academiei Ranson și Academiei Delecluze. S-a familiarizat cu tehnicile post-impresioniste, pe care le-a asimilat într-o manieră personală în lucrările sale: naturi moarte, peisaje și compoziții în culori sobre, cu influențe din arta populară. Limbajul plastic folosit de Ghiață este simplu și direct, coloritul este sobru, armonios, bazat pe reliefarea tonurilor calde, iar desenul simplificat și sintetic. În 1971, cu un an înaintea morții pictorului, soții Ghiață și-au donat colecția de artă și locuința statului român, cu condiția ca locuința să devină muzeu după moartea lor. În 1994, la doi ani după moartea soției pictorului, Muzeul „Dumitru și Aurelia Ghiață” a fost deschis publicului, dar în 1999 a fost închis, lucrările fiind depozitate la Muzeul Național de Artă. A fost distins cu titlul de Artist al Poporului (1964). Biografie ilustrată

1895 – S-a născut Octav Mayer

22 septembrie/4 octombrie 1895, Mizil – 9 septembrie 1966, Iași

Matematician, profesor, primul doctor în Matematică pură din România, membru titular (din 1937) al Academiei de Științe din România, membru titular (din 1955) al Academiei Române. În 1913 a început studiul matematicii la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași unde, în 1920, a obținut doctoratul în Matematică. După o specializare la Universitatea din Torino, a fost conferențiar de Algebră la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași, profesor de Geometrie la Universitatea din Cernăuți, profesor de Geometrie diferențială (clasică, proiectivă) și de Teoria funcțiilor complexe la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași, conducând Catedra de Geometrie până la retragerea din activitatea didactică, în 1962. A publicat 45 de memorii și studii științifice ample, fundamentale în dezvoltarea geometriilor cu grup fundamental. A creat împreună cu Gh. Țițeica și Al. Myller geometria diferențială centro-afină. Aproape 30 de ani (1937–1966) a fost redactor-șef al revistei Analele Științifice ale Universității Iași. Personalitate distinsă și complexă, profesor talentat, stimat și iubit de studenții săi, care i-au editat opera, s-a retras de la catedră în1962

1904 – Cursa automobilistică organizată de ACR pe traseul București–Giurgiu–București

Competițiile automobilistice au debutat în România încă de la începuturile industriei auto. De fapt, România se poate mândri că este una din primele 6 țări la nivel mondial care a organizat curse de motorsport, după Franța, Statele Unite, Anglia, Germania și Italia. În 1904 a avut loc una dintre primele curse din țara noastră și din această parte a Europei, la care s-au înscris primii membrii ai ACR, un total de 9 mașini la start cu câte doi ocupanți. Cursa a fost câștigată de George Valentin Bibescu și soția sa Martha Bibescu, echipaj care a obținut cea mai mare viteză de până la acea dată în Europa, într-o cursă pe soselele publice, cu un autoturism Mercedes de 40 CP. Mai mult, aici

 

1914 – S-a născut Alice Botez

22 septembrie 1914, Slatina – 27 octombrie 1985, București

Prozatoare și publicistă. A făcut studii de Logică și Psihologie la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din București (1933–1938). Și-a făcut debutul publicistic în 1937. A susținut cronica literară a cotidianului Vremea. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1979). Dintre scrierile sale: Pădurea și trei zile, Emisfera de dor, Insula albă, jurnalul Cartea realităților fantastice

1919 – A încetat din viață Alexandru A. Suțu (30 noiembrie 1837, București – 22 septembrie 1919, București)

Medic, pionier al psihiatriei române, primul psihiatru român, primul profesor universitar de psihiatrie, primul autor de lucrări științifice de specialitate, primul organizator al asistenței moderne a bolnavilor psihici, pionier al psihosomaticii, promotor al legislației psihiatrice moderne în România, membru corespondent al Academiei Române, membru al Societății de Antropologie din Paris și al Societății Franceze de Psihiatrie

1920 – S-a născut George Zarnea

22 septembrie 1920, București – 16 iunie 2012, București

Medic, microbiolog, membru titular (din 1994) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Medicină din București, obținând, în 1945, titlul de Doctor în Medicină și, în 1970, titlul de Doctor Docent. A fost profesor la Facultatea de Biologie a Universității din București. Este considerat fondatorul învățământului de microbiologie generală în facultățile de biologie și chimie din România, a adus contribuții valoroase în domeniul biologiei, imunologiei și epidemiologiei. A fost șef de secție la Institutul de Microbiologie „Dr. I Cantacuzino”, director general al Institutului de Biologie al Academiei Române, membru al Societății Franceze de Microbiologie

1922 – S-a născut Virgil Nistor

22 septembrie 1922, Șomartin, Sibiu – 10 iulie 2017, Cluj-Napoca

Poet, prozator și dramaturg, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” Cluj (1948). A fost preparator la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj, profesor la diferite școli și licee din Cluj, metodist la Casa Regională a Creației Populare, redactor la Editura pentru Literatură și la Editura Dacia, redactor la revista Steaua. A debutat în caietul de poezie Claviaturi, Brașov. A colaborat la Luceafărul, Pagini literare, Almanahul literar, Steaua, Tribuna, Orizont, Familia, Argeș. A publicat volume de versuri: Întoarcerea în anotimp, Ispititoarea pasăre de foc, Pe-o invizibilă harfă percuții, Clipa când orele tac, Ceremonia cuvintelor, Ultimele cuvinte; de teatru: Puii nu zboară singuri, Alternativă cu fata morgana; de povestiri: Spirală

1926 – S-a născut Benedict Dabija

22 septembrie 1926, Piatra Neamț – 29 mai 1962, București

Actor de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală, după o studenție aventuroasă cu dări afară, arestări, reveniri, în 1952. A jucat la Teatrul Municipal, ulterior „Lucia Sturdza Bulandra”, personajele sale preferate fiind oameni hâtri din popor: rolul titular în Mitrea Cocor, în Cum va place?, Arcul de triumf de Baranga, etc. A jucat în filme: La „Moara cu noroc”, Ciulinii Bărăganului, Valurile Dunării, Post restant, Celebrul 702, Tudor

Tudor (1963)

1928 – România a ratificat Convenția sanitară internațională de la Paris

Prin Legea nr. 104/1928 privind ratificarea Convenției Sanitare Internaționale semnată la Paris la 21 iunie 1925, intrată în vigoare de la 22 septembrie 1928

1929 – S-a născut Dinu Cocea

22 septembrie 1929, Periș, Ilfov – 26 decembrie 2013, Paris

Regizor și scenarist. Era nepotul scriitorului N.D. Cocea, fiind văr cu actrițele Dina Cocea și Tanți Cocea. După succesul mare la public făcut cu seria de filme istorice precum: Haiducii, Răpirea Fecioarelor, Haiducii lui Șaptecai, Zestrea domniței Ralu, Stejar, extremă urgență, Ecaterina Teodoroiu, Iancu Jianu, zapciul, Iancu Jianu, haiducul, el a căzut în dizgrație față de regimul comunist din cauza unui proiect de film, Pe apa Sâmbetei, în care relata istoria unui baraj prost construit pe Argeș. Ca urmare, regizorul a fost interzis, iar numele său a fost scos de pe genericele filmelor care apăreau în cinematografe sau la postul național de televiziune. Acesta este motivul pentru care, deși un mare regizor, nu a fost cunoscut în România. În urma acestui conflict, a plecat din țară în 1985, stabilindu-se la Paris. La ediția din 2010 a Festivalului Internațional de Film de la Iași, i s-a decernat Premiul de Excelență pentru întreaga activitate, ca o recunoaștere a contribuției aduse cinematografiei românești. A fost singurul regizor roman premiat de Academia Americana de Film, în anul 2000, cu o stea la Hollywood

Haiducii lui Șaptecai (1971)

1931 – Constantin Brâncuși a fost decorat cu ordinul Meritul cultural pentru artă plastică

La 22 septembrie 1931, statul român l-a decorat pe Constantin Brâncuși, la propunerea lui Nicolae Iorga, care era pe atunci președinte al Consiliului de Miniștri. Brâncuși a fost printre primii artiști de valoare care au primit acceastă recunoaștere oficială din partea autorităților române

1934 – A încetat din viață Gheorghe Balş (24 aprilie 1868, Adjud – 22 septembrie 1934, București)

Inginer şi istoric de artă, membru titular și vicepreședinte al Academiei Române; a lucrat la construcția podului de la Cernavodă, a portului Constanța, a Institutului de seruri și vaccinuri „Louis Pasteur” din București

1935 – A încetat din viață Constantin Dumbravă (13 aprilie 1898, Buhuși, Bacău – 22 septembrie 1935, Cannes)

Medic, naturalist, glaceolog și cercetător polar, considerat unul dintre cei mai valoroși naturaliști români; a participat la expediții în Groenlanda și a realizat și un documentar filmat al expedițiilor

1937 – S-a născut Nicolae Popescu

22 septembrie 1937, Strehaia–Comanda, Mehedinți – 29 iulie 2010 în București

Matematician, cercetător la Institutul „Simion Stoilow” al Academiei Române și membru corespondent (din 1997) al Academiei Române. A intrat în 1955 la Facultatea de Matematică din Iași, dar în 1957 a fost exmatriculat, nefiind agreat de decanul comunist al facultății din Iași datorită spiritului său independent și critic, deși avea rezultate excepționale la matematică. În 1959 a reușit să fie admis din nou, prin concurs, la Facultatea de Matematică din București și a susținut cu succes examenul de diplomă în Matematică în 1964. A obținut cu succes și doctoratul în Matematică în 1967 la Universitatea din București, având deja o serie de rezultate și 20 de lucrări publicate în țară și în străinătate. Și-a continuat activitatea de cercetare la Institutul de Matematică al Academiei Române, în grupul Algebra research group, având colaborări internaționale în domeniul matematicii pe trei continente. Cunoscut pentru contribuțiile sale majore în algebră și în teoria abeliană a categoriilor abstracte, a publicat mai mult de 102 lucrări în reviste de matematică din România și din străinătate în domenii ale matematicii moderne: topologie algebrică, geometrie algebrică, algebră comutativă, teoria „K” și teoria algebrică a funcțiilor

1938 – S-a născut Augustin Buzura

22 septembrie 1938, Berința, Maramureș – 10 iulie 2017, București

Psihiatru, prozator și eseist contemporan, scenarist, membru titular (din 1992) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Medicină și Farmacie din Cluj (1958–1964). A renunțat la profesia de medic psihiatru și s-a dedicat literaturii. Metodele psihiatrice de investigare a conștiinței umane se regăsesc în romanele sale. A fost secretar responsabil de redacție la revista Tribuna din Cluj, în paginile căreia a și debutat (1960). A debutat editorial cu volumul de nuvele Capul Bunei Speranțe (1963). După încă o culegere de povestiri și nuvele, De ce zboară vulturul? (1966), s-a consacrat în exclusivitate romanului, dobândind o rapidă și largă recunoaștere din partea criticii și a publicului. A fost președinte al Fundației Culturale Române, al Institutului Cultural Român, director al revistei Cultura. Dintre romanele sale: Absenții, Orgolii, Refugii, Drumul cenușii, Recviem pentru nebuni și bestii, Raport asupra singurătății

1943 – S-a născut Dinu Giurgiu

22 septembrie 1943, Sibiu – 28 octombrie 1999

Compozitor, profesor și dirijor. Studiile muzicale le-a început la Sibiu, cu studiul trompetei, a urmat apoi cursurile Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București și, în paralel, Institutul Studii Economice din București. A fost instrumentist în formații de muzică ușoară din București, conduse de Enrico Fanciotti și Dan Ardelean, profesor de Instrumente de suflat, dirijor la Casa Pionierilor. A compus muzică de teatru: Puricele de Georges Feydeau, Lecția de Eugen Ionescu; muzică pentru copii: Cenușăreasa, Lumea s-a întors pe dos, Pană de vultur; muzică ușoară: A doua zi, N-am să-ți spun, Spune-mi cine ești, etc.

Dinu Giurgiu – Spune-mi cine ești

1943 – S-a născut Ionel Valentin Vlad

22 septembrie 1943, București – 24 decembrie 2017, București

Inginer și fizician, membru titular (din 2009), vicepreședinte (2010) și președinte (2014) al Academiei Române. A urmat Institutul Politehnic, Facultatea de Electronică și Telecomunicații (1961–1966) și a făcut cursuri la Facultatea de Fizică a Universității din București. Și-a continuat studiile în domeniul lasere și holografie la Universitatea din Paris VI și în Laboratorul de la Marcoussis al firmei Compagnie Générale d’Électricité (CGE) în Franța. În 1972 a susținut teza de doctorat Metode de prelucrare a informației în holografia convențională și în timp real și a obținut titlul de Doctor Inginer. După terminarea studiilor a început activitatea de cercetare la Institutul de Fizică Atomică din București, în Laboratorul Metode optice în fizica nucleară, condus de prof. Ion Agârbiceanu, unde a realizat primul laser cu mediu activ solid din România, împreună cu G. Nemeș (1968) și unde a fost atestat cercetător științific. Specializat în domeniul lasere și holografie, a fost autorul, singur sau împreună cu profesorii, colegii sau studenții săi, a unor rezultate științifice importante: realizarea primelor holograme profesionale din țară, realizarea unor sisteme originale de prelucrare optică a informației, reconstrucția directă spațială a fazei optice din imagini, etc. Rezultatele cercetărilor sale în domeniile holografiei, prelucrării optice a informației, opticii nelineare, opticii cuantice, nanofotonicii și instrumentelor de măsurare cu laseri au fost expuse în peste 175 de lucrări, în peste 220 de lucrări comunicate la manifestări științifice și în trei brevete de invenție, dintre care unul acordat și în SUA

1944 – A încetat din viață Paul-Mihu Sadoveanu (3 iulie 1920, Iași – 22 septembrie 1944, Luna, Turda, Cluj)

Scriitor, fiul mezin al lui Mihail Sadoveanu, căzut în război; autor al unei singure opere, vădind un remarcabil instinct al narațiunii confesive

1948 – S-a născut Kira Iorgoveanu-Mantsu

22 septembrie 1948, Bașkioi/Nicolae Bălcescu, Tulcea

Poetă și traducătoare, provenind dintr-o familie se aromâni. A absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română din București (1971). A fost redactor sau lector la Editura Minerva, a colaborat la: Luceafărul, Ramuri, Steaua, Zborlu a nostru, Dismândarea, ș.a. A fost autoarea unei valoroase antologii de lirică populară aromână. În 1985 s-a stabilit în Germania de vest, lucrând la compania Sëets Blackëell din Frankfurt. Din opera sa: Steaua di dor, Ramura de măslin, antologia: Dacica

1955 – A intrat în tipografie primul volum al romanului Moromeții de Marin Preda

La 29 noiembrie romanul era „bun de tipar”. Prima ediție a avut un tiraj de 20.100 exemplare. Al doile volum a fost publicat în 1967. Un roman de tip frescă socială, Moromeții ilustrează viața rurală în perioada interbelică și postbelică. Pe parcursul a o mie de pagini și aproximativ douăzeci de ani, autorul ilustrează dezagregarea lentă a nucleului social rural, familia patriarhală, și distrugerea spiritului țărănesc

1958 – Premiera bucureșteană a operei Oedip de George Enescu

Tragedie lirică în 4 acte de George Enescu, pe un libret în limba franceză de Edmond Fleg, pornind de la tragediile Oedip rege și Oedip la Colonos scrise de Sofocle.

Constantin Silvestri dirijând Oedip

Premiera mondială a avut loc la Opéra Garnier din Paris, pe 13 martie 1936. Premiera în România a avut loc cu ocazia primei ediții a Festivalului Internațional „George Enescu”, cu interpretare în limba română, în excelenta traducere realizată de criticul Emanoil Ciomac; conducerea muzicală: Constantin Silvestri, regia: Jean Rînzescu, cu David Ohanesian, în rolul titular, Zenaida Pally, Elena Cernei

Fragment din opera Oedip, cu baritonul David Ohanesian

1994 – A încetat din viață Alexandru Bardieru (13 martie 1913, Nesfoaia, Hotin, Bucovina/Ucraina – 22 septembrie 1994, Botoșani)

Preot, prozator, folctorist și publicist, a scris literatură pentru copii

2003 – A încetat din viață Modest Iftinchi (10 aprilie 1930, Constanța – 22 septembrie 2003)

Violonist și profesor de vioară, autor de manuale și metodist la Universitatea Națională de Muzică din București

2020 – La ora 16:31 are loc echinocțiul de toamnă

Reprezintă momentul în care Soarele, în mișcarea sa aparentă anuală, trece prin punctul de intersecție a eclipticii cu ecuatorul ceresc – moment în care ziua este egală cu noaptea

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi #GrigoreCobălcescu #GheorgheGrigoreCantacuzino #AdunareaadhocMoldova #DimitriePompeiu #DumitruGhiață #OctavMayer #CursaautomobilisticăBucureștiGiurgiu #AliceBotez #GeorgeZarnea #VirgilNistor #BenedictDabija #DinuCocea #NicolaePopescu #AugustinBuzura #DinuGiurgiu #IonelValentinVlad #KiraIorgoveanu #Moromeții #Oedip #Echinocțiuldetoamnă

0 comentarii la „22 Septembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: