Istoria României România frumoasă Today's Memory

23 Septembrie în istoria românilor

Foto: Prima domnie a lui Mircea cel Bătrân


1386 – A încetat din viață Dan I (1354 – 23 septembrie 1386)

Dan I, fiul lui Radu I și frate vitreg al lui Mircea cel Bătrân, a fost Domn al Țării Românești între 1383 sau 1385–23 septembrie 1386. Domnia sa, atât cât este cunoscută, s-a încadrat în jaloanele obișnuite ale primilor Basarabi, oscilând între dorința de întărire a puterii interne și eliminarea pretențiilor coroanei maghiare și încercarea de expansiune în spațiul sud-dunărean prin diversele intervenții în luptele interne din statele creștine atât bulgărești cât și sârbești

1386 – A început prima domnie a lui Mircea cel Bătrân în Țara Românească

Mircea cel Bătrân (1355 – 31 ianuarie 1418) a fost domnul Țării Românești între 23 septembrie 1386–noiembrie 1394 (sau mai 1395) și între ianuarie 1397–31 ianuarie 1418. A fost fiul lui Radu I și fratele lui Dan I, căruia i-a urmat la tron. În timpul domniei sale, Țara Românească a ajuns la cea mai mare întindere teritorială din istoria sa și s-au pus bazele principalelor instituții feudale ale statului. Acest fapt a adus cu sine și o întărire a autorității sale, exprimată în titulatura pompoasă, care încludea și titlul de despot al țărilor lui Dobrotici și în reprezentarea numismatică. A întărit economia țării prin măsuri privind impozitele și taxele, prin emiterea de monedă în cantități suficiente și cu valori potrivite, precum și prin stimularea schimburilor comerciale cu țările vecine cu care a încheiat tratate și privilegii. A deschiderii mine de aramă, în timp ce producțiile de cereale, animale și sare au crescut

1403 – Mircea cel Bătrân a reînnoit alianța din 1389 cu regele Poloniei, Wladyslaw al II-lea Jagiello

A fost o alianță îndreptată împotriva lui Sigismund de Luxemburg, în cazul în care acesta din urmă ar fi pornit un război cu una dintre cele două țări

 

1879 – Agenția diplomatică română de la Viena a fost ridicată la rangul de legație

Austro-Ungaria a fost cea dintâi țară care a recunoscut de drept independența României. Totodata a fost cea dintâi care a admis ridicarea agenției diplomatice române, întemeiată cu zece ani mai inainte, la rangul de legație, la 11/23 septembrie 1879, devenind astfel prima ambasadă a României. Primul ambasador român în străinătate a fost diplomatul Ion Bălăceanu. Totodată, în România a fost acreditat primul ambasador, reprezentantul Austro-Ungariei, contele László von Hoyos, Freiherr zu Stichsenstein

1879 – Adunarea de constituire a Societății de cultură macedo-română

Constituită recent la București și recunoscută prin înalt decret domnesc la 15 aprilie1880, societatea a funcționat în mod continuu, nefiind desființată de la data înregistrării ca persoană juridică. Adunarea de constituire a Societății a avut loc la 23 septembrie 1879 la Ateneul Român și s-a încheiat cu Proclamația Societății de cultură macedo-română, care a chemat pe toți românii din sudul Dunării să învețe limba română și să trăiască în pace cu toate popoarele cu care viețuiesc

1884 – S-a născut Mihai Costăchescu

23 septembrie 1884, Goeșt-Lingani, Iași – 18 martie 1953, Iași

Istoric și folclorist, profesor, cercetător, membru corespondent (din 1939) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Litere și Filozofie la Iași (1906–1910), în 1910 luându-și licența în Filologie română, Filologie slavă și Estetică. A fost profesor secundar de limbă și literatură română la Iași și la Buzău, cercetător la Secția de Istorie Medievală a Institutului de Etnografie și Folclor din Iași, secretar al Societății Istorico-Arheologice a Muzeului Municipal Iași. A colaborat la numeroase publicații ale vremii: Buletinul Muzeului Municipal Iași, Ion Neculce, Moldova. S-a remarcat ca editor de izvoare slavo-române: Documente moldovenești înainte de Ștefan cel Mare, Documente moldovenești de la Ștefan cel Mare, Documente moldovenești de la Bogdan Voevod 1504–1517, etc. A cules o bogată colecție de poezii populare, între care și o variantă a Mioriței

1891 – S-a născut Vasile Georgescu Paleolog

23 septembrie 1890, Teiu–Cornu, Dolj – 12 februarie 1979, Craiova

Critic de artă și eseist, valoros exeget al operei și primul biograf al lui Constantin Brâncuși. A frecventat Cenaclul lui Macedonski, a colaborat la ziarele Viitorul, Vocea Dreptății, Biruința. În 1910 a scris o carte profetică și antidinastică, Sfârșitul României, care a fost interzisă, autorul fiind nevoit să părăsească țara. S-a refugiat în Italia, apoi la Paris, s-a stabilit în Montmartre și a devenit prieten cu Amedeo Modigliani, Guillaume Apollinaire, Satie, max Iacob, Ezra Pound, James Joyce, Picasso, Constantin Brâncuși și alte personaje ilustre. La Paris, a colaborat la cotidianele L’Intransigent, Paris Midi iar în 1913 a editat La Revue de la Roumanie Latine. A străbătut Europa timp de 20 de ani înainte de a se stabili pe meleagurile natale in județul Dolj

1898 – S-a născut Alfred Margul Sperber

Alfred Sperber; 23 septembrie 1898, Storojineț, Bucovina/Ucraina – 3 ianuarie 1967, București

Scriitor, publicist și traducător evreu de limba germană și limba idiș din România. A urmat școala la Cernăuți și Viena, unde și-a luat bacalaureatul. În 1918 a revenit la Cernăuți pentru a studia Dreptul, la care a renunțat și a călătorit, întâi la Paris, apoi la New York, unde a locuit între 1921–1924, activând ca jurnalist la publicații comuniste americane. În 1924 a devenit redactor la Czernowitzer Morgenblatt, ziar liberal evreiesc de limbă germană din Cernăuți și a colaborat la New Yorker Volkszeitung și la periodice din România: Der Nerv (Cernăuți), Das Ziel (Brașov), etc. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost ajutat de Ion Pillat, Eugen Lovinescu și Oscar Walter Cisek să nu fie expulzat din România ca evreu bucovinean. A fost profesor de limbi străine în București, a lucrat la Radiodifuziunea Română și în presa scrisă de limbă germană; a scris poezie, a tradus – a realizat una dintre cele mai reușite traduceri în germană a poemului Luceafărul de Mihai Eminescu, balade populare românești, între care Miorița și Toma Alimoș, din operele unor autori români de prestigiu (Tudor Arghezi, Ion Barbu, Maria Banuș, Vladimir Colin etc.). A scris numeroase poeme tributare circumstanțelor politice ale regimului comunist, dedicate elogierii PMR, a lui Lenin, Stalin și Gheorghiu-Dej. Pentru contribuțiile sale la realismul socialist și proletcultism, i-a fost conferit Premiul de Stat clasa I (1954), alături de Mihai Beniuc, Mihu Dragomir, Dumitru Almaș, Aurel Baranga, Horia Lovinescu, Ion Vitner, etc.

1910 – Memoriul fruntașilor politici români transilvăneni

În 22 iunie 1910, dr. I. Mihu, cu acordul fruntașilor politici români transilvăneni, a întocmit un memoriu prin care cereau, între altele: recunoașterea Partidului Național Român, legiferarea votului universal, egal, direct și secret, folosirea limbii române în administrație și justiție și respectarea autonomiei bisericii române, pe care l-a înaintat în 23 septembrie 1910, autorităților maghiare, la Geszt (domeniul familiei Tisza). La întoarcere, Mihu i-a invitat la Vinerea, la 25 septembrie 1910, pe Iuliu Maniu, Vasile Goldiș, Aurel Vlad și Valeriu Braniște pentru a-i informa despre convorbirile avute la Geszt

1920 – A încetat din viață Constantin Robescu (1839, Râmnicu Sărat – 23 septembrie 1920, București)

Inginer agronom; unul dintre fondatorii Școlii Speciale de Silvicultură din București; primar al Bucureștiului, membru corespondent al Academiei Române

1923 – S-a adoptat Legea pentru organizarea învățământului silvic

În baza legii publicate în Monitorul Oficial Nr. 139/1923, „învățământul superior silvic se încadrează din data de 23 septembrie 1923 în Școala Politechnică, sub denumirea de Secția E”. Sunt prevederi și pentru învățământul silvic inferior și mediu

1927 – S-a născut George Sorescu

23 septembrie 1927, Bulzești, Dolj

Poet, prozator, critic literar și traducător, profesor universitar, fratele mai mare al scriitorului Marin Sorescu. membru al Uniunii Scriitorilor din 1980. Este descendent al unei familii de țărani cu înclinații literare: tatăl, Sorescu I. Ștefan, primul versificator, în metru popular, în familie și în comunitatea rurală din epoca sa, iar mama, Nicolina Sorescu, cu o memorie „homerică”, avea darul povestirii. Componente ale volumelor La Lilieci de Marin Sorescu, au la bază, pe alocuri, câte ceva din narările mamei. Licențiat al Facultății de Filologie a Universității din București, în 1953 și-a început cariera didactică fiind profesor de Limba și literatura română la Liceul „Traian” din Turnu Severin, a continuat la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic craiovean, apoi la Universitatea din Craiova, parcurgând toate treptele didactice, până la gradul de profesor. În 1970 a devenit Doctor în Filologie cu teza Gheorghe Asachi. Viața și opera an. A debutat în 1957, cu versuri, în Oltenia liberă. A publicat poezie, proză, traduceri, studii de istorie literară în Ramuri, Tribuna, România literară, Convorbiri literare, Vatra, etc. A publicat 17 cărți, dintre care: Întoarcerea Euridicei, Desen sonor, Aripi în timp, Zbor, etc. După moartea fratelui său, a publicat și îngrijit 35 de volume din creația lui Marin Sorescu, printre care și opt jurnale de călătorie. A primit numeroase premii, printre altele și cu Premiul „Marin Sorescu” al Academiei Române „pentru ecoul de durată al numelui, pentru păstrarea și folosirea la catedră a întregului instrumentar al poeziei, prozei și criticii soresciene

1935 – S-a născut David Esrig

23 Septembrie 1935, Haifa

Regizor și profesor. Născut la Haifa, a venit cu familia în România în 1938. A studiat Regia la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București și a absolvit în 1958; a luat doctoratul în 1978. A devenit cel mai cunoscut regizor de teatru român din vremea sa; a creat producții care sunt legendare și azi: Nepotul lui Rameau sau Troilus și Cressida la Teatrul de Comedie din București. A fost director al Studioului de actorie la Teatrul Evreiesc de Stat din București, a lucrat la Teatrul de Comedie regizând Capul de rățoi de George Ciprian, Umbra de Evgheni Schwarz și Procesul domnului Caragiale de Mircea Ștefănescu, iar în anii ’60, a participat la numeroase evenimente din Moscova, Leningrad, Berlin (Est), Weimar, Chemnitz, Dresda, Bonn și la Théâtre des Nations din Paris, unde a primit și Premiul Criticii Franceze pentru cea mai bună producție. În 1973, datorită dictaturii din ce în ce mai rigide a lui Ceaușescu, după ce două producții ale acelui an, Așteptându-l pe Godot de Samuel Beckett și Furtuna de William Shakespeare au fost interzise, a părăsit România. În Franța, și a lucrat la Théâtre national de Chaillot din Paris; ulterior s-a mutat în Germania, primind cetățenia în 1975. În anii ’80, a fost regizor independent la München, lector la Universitatea de Teatru din München, unde a fondat asociația Athanor e. V. pentru promovarea artei teatrale. În 1990 a realizat filmul Pasiunea românească (Bayerischer Rundfunk), la un an de la Revoluția Română din 1989. Din 2007, este coordonatorul școlilor de teatru private ale programului Catedrei ITI UNESCO

Înapoi la argument – invitat David Esrig

1938 – A încetat din viață Avram Imbroane (9 decembrie 1880, Coștei, Banatul sârbesc – 23 septembrie 1938, București)

Teolog, om politic bănățean, deputat, luptător pentru unirea Banatului și Ardealului cu România

1941 – S-a născut Sofia Vicoveanca

Sofia Fusa-Micu; 23 septembrie 1941, Toporăuți, Cernăuți, România/Ucraina

Renumită interpretă de muzică populară din zona Bucovinei, poetă și actriță de film. Din copilărie, constrânsă de greutățile materiale prin care treceau refugiații, micuța Sofia a învățat să coasă, să țeasă covoare, să împletească, să croiască etc. A absolvit Școala Populară de Artă din Suceava și a fost angajată, prin concurs, în anul 1959 ca solistă de muzică populară la Ansamblul de Cântece și Dansuri „Ciprian Porumbescu” din Suceava. În anul 1965, i-a apărut primul său disc. Din anul 1998, a devenit solistă de muzică populară la Ansamblul Rapsozii Botoșanilor. Repertoriul Sofiei Vicoveanca cuprinde cântece de leagăn, de nuntă sau cumetrie, doine de dragoste și dor, colinde, bocete sau balade, dar cele mai multe sunt cântece de voie bună, specifice lumii satului. A efectuat imprimări la Radio București și Iași, pentru televiziune și la Casa de discuri Electrecord. A jucat în câteva filme românești, dovedind un real talent actoricesc, a publicat trei volume de versuri: Dureri ascunse, Cu inima-n palme, Taine în adânc păstrate

Sofia Vicoveanca – Lume dragă am petrecut

1948 – S-a născut George Mihăiță

23 septembrie 1948, Moreni, Dâmbovița

Actor de teatru și film. A absolvit în 1971 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București, secția Actorie, clasa prof. univ. Sanda Manu. A jucat la Teatrul de Comedie din București de la începutul carierei, devenind director al aceluiași teatru din 2000. A avut numeroase roluri în: Fata Morgana de Dumitru Solomon, Jocul dragostei și al întâmplării de Marivaux, Livada cu vișini de A.P. Cehov, Harold și Maude de Colin Higgins, Troilus și Cresida de William Shakespeare, Poker de Adrian Lustig, În plină glorie! de Peter Quilter, etc., pentru unele piese semnând și regia. De asemenea, a avut numeroase roluri în filme: Reconstituirea, Brigada Diverse, Veronica, Ilustrate cu flori de cîmp, Pentru patrie, Ultima noapte de dragoste, Saltimbancii, François Villon – Poetul vagabond, Omul zilei, Undeva la Palilula și în televiziune: Urmărirea, Mușatinii. A fost decorat la 13 decembrie 2002 cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alți actori

Duminica în familie (1988)

1950 – Înființarea Studioului Cinematografic București

După ce Ministerul Artelor și Informațiilor a emis și pus în aplicare Decretul nr. 303/2 noiembrie 1949, pentru naționalizarea industriei cinematografice și reglementarea comerțului cu produse cinematografice, s-a impus crearea unui organism destinat producției de filme artistice și de animație. La 9 iunie 1951, Consiliul de Miniștri a hotărât înființarea Centrului de producție cinematografică

1950 – S-a născut Șerban Ionescu

23 septembrie 1950, Corabia, Olt – 21 noiembrie 2012, București

Actor de teatru și film. A urmat cursurile Școlii Populare de Artă, a recitat mult și, după patru încercări, a intrat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică la clasa lui Amza Pelea. La terminarea facultății a fost repartizat la Teatrul din Petroșani, unde a interpretat numeroase roluri memorabile în: Locțiitorul de Horia Lovinescu, Pluta Meduzei de Marin Sorescu, În căutarea sensului pierdut de Ion Băieșu, urmând să joace apoi la Teatrul Mic, Teatrul „George Stanca” din Sibiu, Teatrul de comedie, Teatrul Odeon, Teatrul Național București. În 1980, regizorul Mircea Mureșan i-a încredințat rolul vieții sale: Ion, în filmul care-i aduce notorietate, Ion: Blestemul pamantului, blestemul iubirii. A jucat în multe filme: Horea, Burebista, Imposibila iubire, Pădureanca, Șobolanii roșii, Prea târziu, De ce eu?, Umilința

Ion: Blestemul pamantului, blestemul iubirii (1980)

1951 – S-a născut Marcel Bejgu

23 septembrie 1951, Bătrâni, Prahova

Artist plastic contemporan, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, președintele Filialei Ploiești. A studiat la Institutul Pedagogic de Arte Plastice din Iași și la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București. A debutat în 1974, de când a expus la saloanele județene, interjudețene și la 30 de expoziții naționale. Și-a expus lucrările în expoziții de grup și personale, în țară și străinătate. Biografie ilustrată

1963 – A încetat din viață Jules Cazaban (16 martie 1903, Fălticeni – 23 septembrie 1963, București)

Actor de teatru și film, violoncelist, a jucat la Teatrul Național din Iași, la Compania Maria Ventura, Teatrul Bulandra-Maximilian-Storin, trupele îndrumate de Sică Alexandrescu, Teatrul Nostru, Teatrul Municipal „Lucia Sturdza-Bulandra”, cu o bogată activitate în cinematografie, radio și televiziune, profesor universitar

1967 – A încetat din viață Ștefan Nădășan (19 august 1901, Timișoara – 23 septembrie 1967, Timișoara)

Inginer electromecanic, întemeietorul școlii românești de încercarea materialelor, a contribuit la îmbunătățirea fontelor și a adus importante inovații în sudura metalelor, membru titular al Academiei Române

1991 – A patra Mineriadă – prima zi

S-a derulat în perioada 23–28 septembrie. Minerii din Vulcan au intrat în grevă, care s-a extins rapid în toată Valea Jiului. Au solicitat prezența premierului român în Valea Jiului, pentru negocieri. Liderul sindical, Miron Cozma, i-a amenințat pe reprezentanții Guvernului că dacă nu se rezolvă aceste nemulțumiri cît mai repede posibil, ei vin în număr mare la București

2000 – A încetat din viață Costache Olăreanu (1 iulie 1929, Huși – 23 septembrie 2000, Iași)

Scriitor din generația Școlii de la Târgoviște; director al Editurii Fundației Culturale Române

2005 – A încetat din viață Ada Zevin (Ada Mironovna Zevin; 3 septembrie 1918, Chișinău – 23 septembrie 2005, Chișinău)

Artistă plastică basarabeană, s-a revendicat din post-expresionism, din pictura franceză și cea română, realizând o operă originală prin combinarea mijloacelor de expresie clasice cu cele moderne și cu cele specifice creației populare

2012 – A început prima ediție a Festivalului Internațional al Orchestrelor Radio, RadiRo

Organizat de Radio România, între 23 septembrie–1 octombrie, a adus pe scena muzicală din România prestigioase ansambluri simfonice radio ca BBC Symphony Orchestra, Orchestra Sinfonica Nazionale della RAI sau Orchestre Philharmonique de Radio France

2013 – A încetat din viață Geo Saizescu (14 noiembrie 1932, Prisăceaua, Mehedinți – 23 septembrie 2013, București)

Regizor, scenarist și actor de film

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi #PrimadomnieMirceacelBătrân #PrimulambasadorIonBălăceanu #MihaiCostăchescu #VasileGeorgescuPaleolog #AlfredMargulSperber #GeorgeSorescu #DavidEsrig #SofiaVicoveanca #GeorgeMihăiță #StudioulCinematografic București #ȘerbanIonescu #MarcelBejgu #ApatraMineriadă #RadiRo

0 comentarii la „23 Septembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: