Istoria României România frumoasă Today's Memory

24 Septembrie în istoria românilor

Foto: Mănăstirea Văcărești, interior


1420 – Bătălia de la Hațeg

În primăvara anului 1420, sultanul, în fruntea oștilor din Anatolia, Rumelia și a beilor de la nord de Balcani, a început o campanie de mari proporții, urmărind subordonarea țărilor române și preluarea controlului asupra liniei Dunării și a zonei est-pontice. Flota otomană a primit ca misiune cucerirea gurilor Dunării și a litoralului pontic al Moldovei. Domnul român s-a retras în munți cu ostașii săi, așteptând ajutor din Transilvania. Flota otomană a ocupat Enisala, Isaccea și Chilia, preluând controlul asupra Dobrogei, dar nu a putut cuceri Cetatea Albă. Oastea sultanului a luat în stăpânire cetățile Giurgiu, Turnu și Severinul – cheia clisurii Dunării. Țara Românească a fost crunt prădată, iar la tron a ajuns un alt fiu al lui Mircea cel Bătrân, Radu al II-lea Prasnaglava, a cărui domnie debutase printr-un act de supunere față de sultan. Oastea sultanului, în număr de 70.000 de oșteni, a pătruns în Transilvania în lungul culoarului Cerna-Timiș și Valea Bistrei, prin Porțile de Fier. La 24 septembrie 1420 ea a fost întâmpinată de voievodul Transilvaniei, Nicolae Csaki, lângă cetatea Hațeg. După o rezistență eroică, în lupta de sub zidurile cetății Hațegului, forțele transilvănene au fost înfrânte de oastea otomană. În zilele următoare, invadatorii au distrus târgul Orăștie și au devastat ținutul până la Sibiu. Deși sultanul dorea să continue campania, sfetnicii săi l-au convins să se retragă la sud de Dunăre, ca urmare a apropierii iernii, dar și a faptului că pe tronul sultanilor de la Adrianopol se afla pretendentul Mustafa, sprijinit de bizantini

1497 – A început asediul Cetății Sucevei

26 septembrie–19 octombrie 1497

În vara anului 1497, sub pretextul unei campanii militare antiotomane de recucerire a cetăților Chilia și Cetatea Albă, regele polon Ioan Albert, însoțit de o armată numeroasă (aproximativ 80.000 de ostași), a intrat în Moldova cu intenția de a pune domn pe fratele său, Sigismund. A început asediul asupra cetății de scaun a Sucevei. Ca răspuns, Ștefan cel Mare a lăsat în cetate o singură garnizoană puternică și și-a concentrat armata la Roman. După patru săptămâni de luptă (24 septembrie–16 octombrie), moldovenii au reușit să izoleze armata polonă, lăsând-o fără provizii și surse de hrană. „Între timp, în jurul cercului asediatorilor s-au concentrat pe nesimțite forțele principale ale oștirii române, astfel încît polonii s-au trezit ei înșiși în ipostaza de asediați, toate legăturile cu exteriorul fiindu-le interceptate. Eșecul asediului, pierderile în oameni și cai, nemulțumirea nobililor poloni, care «au început să murmure, zicînd că regele i-a adus pentru ca să-i piardă», boala de friguri a suveranului și molimele care bîntuiau au constituit tot atîtea premise pentru acceptarea de către Ioan Albert a armistițiului cu domnul Moldovei, perfectat prin intermediul voievodului Transilvaniei…” (Nicolae Densușianu, Istoria militară a poporului român). Asediul a durat „trei săptămîni zi și noapte„ însă fără nici un rezultat, iar Cetatea Sucevei a rămas în istorie drept cetatea care nu a fost cucerită niciodată

1659 – Tratatul de alianță între Mihail Radu și Gheorghe Rákóczi al II-lea

La fel cu Mihai Viteazul, pe care-l admira, în noiembrie 1594, Domnul Țării Românești, Mihnea al III-lea Radu a ucis creditorii turci, apoi oastea sa a început ofensiva pe linia Dunării, cucerind Giurgiu și Brăila, arzând Nicopole și Rusciuc. Din dorința domnitorului român de a-și elibera țara de sub suzeranitatea otomană, în fața iminenței represaliilor otomane, Domnul muntean vedea în principele ardelean Gheorghe Rákóczi aliatul care avea forța de a se opune Porții Otomane. Astfel, la 24 septembrie/4 octombrie 1659, la Târgu Mureș, Ignatie, mitropolitul Țării Românești, Radu mare logofăt și Gabriel Tamaș, vicar apostolic al Moldovei și Țării Românești, împuterniciți de domnul Mihail Radu, au încheiat un tratat de prietenie și bună înțelegere cu principele Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi al II-lea și comite al secuilor. Documentul aminteae tradiția bunelor relații dintre cele două țări, precizând condițiile tratatului: pace, alianță și prietenie veșnică, ajutor militar reciproc; domnul Țării Românești să nu încheie vreun pact, tratat sau convenție fără știrea și acordul principelui, să nu uneltească unul împotriva celuilalt. Să fie între cei doi domni vecini pace eternă și indisolubilă. Amîndoi să fie prietenilor prieten și dușmanilor dușman. Se vor ajuta reciproc cu arma„. În urma acestei înțelegeri valaho-transilvănene, Constantin Șerban, și el aliat al principelui Transilvaniei (înca din iulie 1655), se angaja să nu mai revendice tronul Țării Românești, solicitând în schimb ajutor militar pentru ocuparea scaunului Moldovei, unde a și fost instalat, cu ajutor valah, dar pentru scurt timp (octombrie-noiembrie 1659). Prin actul dat la Rucăr, la 15 octombrie 1659, data întâlnirii celor doi conducători, s-a confirmat înțelegerea de la Tâgu-Mureș

1724 – Sfințirea bisericii Mănăstirii Văcărești

Ctitorie a familiei Mavrocordat, a fost cel mai valoros ansamblu arhitectonic în stil brâncovenesc, cea mai mare mânăstire din Balcani, clădire grandioasă, însumând o seamă de elemente arhitectonice brâncovenești și influențe ale barocului muntean. Piatra de temelie a Mănăstirii Văcărești a fost pus în 1716, de către Nicolae Mavrocordat, primul domnitor fanariot din Țara Românească, om de mare cultură. Lucrările au fost terminate în anul 1722, iar la 24 septembrie 1724 a fost sfințită biserica mănăstirii cu hramul Sfânta Treime. Nicolae Mavrocordat, în dragostea lui pentru cultură, a înființat aici o școală în limba greacă, o tiparniță de sub teascurile căreia au vazut lumina zilei cărți importante și, ceea ce este mai important, a instalat la Văcărești o bibliotecă recunoscută ca fiind una dintre cele mai mari și mai complete din Europa acelei epoci. Ca urmare a activității de „sistematizare teritorială urbană și rurală” inițiată în 1974, prin Legea nr. 58, în decembrie 1984, întregul ansamblu al Mănăstirii Văcărești a fost dărâmat

1785 – S-a născut Christian Flechtenmacher

24 septembrie 1785, Brașov – 13 mai 1843, Iași

Jurist sas transilvănean stabilit în Principatul Moldovei. Studiile liceale le-a urmat în Brașov, unde, după absolvire, a ocupat funcții administrative la Primăria orașului până în anul 1811, când a plecat la Viena, spre a se specializa în drept și filozofie. A fost adus în Iași de către domnitorul Scarlat Callimachi. Noul domnitor, Mihail Sturdza, l-a ridicat la rangul de căminar (boier de rangul patru) și l-a numit pravilist și jurisconsult al statului, în Moldova, unde s-a străduit ca vechiul Drept românesc să fie pus în concordanță cu legile Apusului. În afară de aceste funcții, a avut și o activitate didactică: după reforma școlară din 1828 a fost o vreme profesor de Limba latină la Academia Domnească din Iași. Este considerat unul dintre cei mai de seamă juriști din viitoarea Românie din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Este principalul autor al codului de legi cunoscut sub numele de Codul Calimach (1817); a publicat, pentru prima dată în spațiul românesc, un Dicționar juridic. A fost tatăl compozitorului, violonistului și dirijorului Alexandru Flechtenmacher

1900 – S-a născut Dem. Bassarabeanu

24 septembrie 1900, Craiova – 29 octombrie 1968, București

Poet și publicist, membru fondator în Societatea Scriitorilor Olteni (1936) și membru în Societatea Scriitorilor Români din 1946. A început să scrie versuri încă de când era elev la școala primară din Craiova, având un debut precoce, în perioada liceului, în revista Micul templier (1912). A fost autodidact, fiind inadaptabil, cu fire sensibilă, dar dificilă. A intrat în cercurile socialiste și în salonul literar al Elenei Farago. A colaborat cu poezii și articole în peste 100 de ziare și reviste din Craiova și București: România nouă literară, Adevărul literar și artistic, Făclia, Flamura, Ramuri, Gând și slovă oltenească, Năzuința, Convorbiri literare, Bilete de papagal, Cele trei Crișuri, Săptămâna, articolele sale conținând simpatie și compasiune pentru cei năpăstuiți. A fost prim-redactor la Omul liber, prim-redactor și director la Vremea nouă, secretar de redacție la Ecoul Capitalei, etc. A publicat volumele: Frumoasele, versuri, Versuri, Pacea universală perpetuă, Mistere, Poezia lui Al. Stamatiad, 13 poezii

1910 – S-a născut Victor Zarchievici

24 septembrie 1924, Târgu Jiu – ?

Farmacist, scriitor, prozator și poet. Absolvent al Facultății de Farmacie – Institutul Medico-Militar, a fost farmacist la Eforia Spitalelor Civile București, Oficiul Farmaceutic pentru întreaga țară, Fabrica Gedeon-Richter; a participat, pe front, în cadrul celui de-Al Doilea Război Mondial, ca farmacist la serviciul de ambulanță în anul 1941; a fost apoi proprietar al unei farmacii în Târgu Jiu, farmacist la CSP și din anul 1953 până în anul pensionării, 1970, cercetător la Laboratorul de chimie al Institutului de Cercetări pentru materiale de construcții. A debutat în literatură aproape de vârsta de 90 de ani (1999), când a editat volumul Entropie – Cinci povestiri, ulterior din doi în doi ani i-au aparut alte cărți: Jurnal de jurnale – un roman, Un caz ironic – schițe, subiecte, povestiri și Carte de poeme și idei

1916 – Bătălia de la Brașov

24 septembrie/7 octombrie–25 septembrie/8 octombrie

În bătălia de la Brașov au fost angajate forțele Armatei 2 române și forțele Armatei 9 germane. Deși trupele române s-au luptat cu determinare, apărându-se și contraatacând în mai multe rânduri, iar raportul de forțe nu era defavorabil, au trebuit să se recunoască înfrânte, din cauza superiorității înzestrării tehnice și a experienței de luptă a inamicului, dar și din cauza modului dezastruos în care generalul Grigore Crăiniceanu a condus acțiunile forțelor din subordine. Ca urmare forțele române au fost forțate să evacueze Brașovul și să se retragă pe vechea frontieră

Bătălia de la Brașov – 1916

1916 – S-a născut Aurel Giroveanu

24 septembrie 1916, Girov, Neamț – 2 aprilie 2001, București

Pianist, dirijor și compozitor. Studiile muzicale le-a început în copilărie la Piatra Neamț (1928–1933) cu Malvina Manascu (pian), șeful de muzică, col. Mareș și profesorul Alberto Cirillo (teorie-solfegiu). Apoi a studiat la Conservatorul Egizio Massini din București (1933–1937) cu Egizio Massini, Miron Constantinescu, Renzo della Pergolla, Leon Klepper și s-a perfecționat cu Ion Dumitrescu și Tudor Ciortea la cursurile Uniunii Compozitorilor (1954–1955). A fost pianist în diverse formații de muzică din București, șef al redacției de Muzică ușoară și populară în Societatea Română de Radiodifuziune, a făcut parte din Consiliul artistic al Teatrului de Estradă din București și Casa Centrală a Creației Populare, a scris articole în Muzica, Contemporanul, Informația Bucureștiului, România liberă, etc. A compus muzică de operetă, vodeviluri, muzică de revistă, muzică corală, muzică pentru copii, coloane sonore pentru filme, șlagăre

Am strâns toamnă după toamnă cu Gică Petrescu

1920 – Congresul Partidului Popular din Basarabia

La 16–17 aprilie 1920, Partidul Poporului, condus de Alexandru Averescu, a acceptat fuziunea cu Liga Poporului din Basarabia condusă de Sergiu Niță, care s-a desprins de Partidul Țărănesc din Basarabia. Această mișcare a avut de înfruntat opoziția Partidului Țărănesc, cel mai popular partid din Basarabia în acel moment. Fără succes însă. Deja la 24–25 septembrie 1920 la Chișinău se întrunea Congresul Partidului Popular condus de Alexandru Averescu, iar președintele filialei din Basarabia a fost ales Sergiu Niță

1930 – S-a născut Victor Nistea

24 septembrie 1930, Valea Largă–Salciua, Alba – 2005

Avocat, poet, membru al Uniunii Scriitorilor din anul 1969. A urmat Facultatea de Drept a Universitatii „Babeș-Bolyai”, iar după absolvire a profesat avocatura la Câmpeni și Vatra Dornei, apoi s-a stabilit definitiv cu familia la Sibiu, unde a fost un avocat de succes. A debutat în România literară la 35 de ani (1965) cu un grupaj de versuri, iar editorial în 1968, cu volumul de poeme Pastorul pietrelor, bine primit de critică, cu o prezentare de Miron Radu Paraschivescu. A mai publicat volume de versuri: Cenușa mierlei, Flăcări pe munte, Elipsa de aur, Orfeu amână eternul, Drumul spre Delphi, Iubirea de sub cer, Umbra mea schimbătoare, etc.

1936 – S-a născut Corneliu Omescu

24 septembrie 1936, Ineu, Arad – 12 mai 2001, București

Prozator. A urmat o Școala Medie Tehnică de Drumuri și Poduri, apoi Școala de Ofițeri Chimiști. A fost, pe rând, maistru, muncitor, topograf, proiectant, controlor tehnic de calitate, redactor la TV, metodist la o casă de cultură, etc. A debutat în revista militară Înainte cu o schiță. A colaborat la Luceafarul și a debutat editorial cu un volum de schițe și povestiri, Între două trenuri (1965), urmat de alte culegeri similare: Adam evadează, Două povești de dragoste, Întîmplări de necrezut, precum și de romanele Puștoaica, Aventurile unui timid, Enigma, etc. În anii ’80, alături de două romane de tribulații sentimentale și profesionale, Impas și Povestea unui debut, a publicat o serie de romane pe teme militare: Toți pentru unul, Clopote sub apă, Moștenirea, etc. A primit premiul revistei Luceafarul în 1959

1936 – S-a născut Emil Simon

24 septembrie 1936, Chișinău, Regatul României/Moldova – 25 februarie 2014, Cluj-Napoca

Dirijor și compozitor. A studiat pianul de la vârsta de 6 ani. După absolvirea Liceului de Muzică, și-a continuat studiile la Conservatorul „Gheorghe Dima” din Cluj, unde a studiat compoziția cu maestrul Sigismund Toduță și dirijatul cu maestrul Antonin Ciolan. După absolvirea Conservatorului, cu diplome în Dirijat și în Compoziție, a fost imediat numit dirijor permanent al Filarmonicii de Stat Transilvania din Cluj, post pe care l-a deținut timp de 40 din cei peste 50 de ani de carieră. În februarie 1964 a absolvit cursuri de măiestrie la Conservatorul din Paris, unde a studiat cu Nadia Boulanger, Manuel Rosenthal și Oliver Messiaen. De asemenea, a continuat studiul dirijatului cu Sergiu Celibidache, în Stockholm, Paris, München și Praga.

Robert Schumann – Piano Concerto in A minor • Filarmonica de Stat Transilvania din Cluj, Dirijor Emil Simon, Pian Dan Grigore

Debutul său internațional a început în luna septembrie 1964, când a câștigat Premiul Întâi, din 40 de competitori, la cea de-a 14a ediție a Concursului Internațional al Tinerilor Dirijori, în Besançon, Franța. De-a lungul carierei sale îndelungate, a dirijat peste 1500 de concerte. A fost invitat să dirijeze orchestre simfonice din România, ca Orchestra Națională Radio și Filarmonica „George Enescu” din București cât și multe din marile orchestre din străinătate: Filarmonica din München, Orchestra Radio din Berlin, Filarmonica din Calgary, Orchestra Simfonică din Sofia, Orchestra Gewandhaus din Leipzig, Filarmonica din Belgrad, ș.a. Între anii 1998–2000, a fost Director Artistic al Filarmonicii de Stat Transilvania din Cluj. A avut un repertoriu simfonic extins și variat, care cuprindea lucrări din toate perioadele și stilurile și a fost un promotor ardent al muzicii simfonice românesti. A compus o simfonie, o sonată și două cantate, cât și numeroase piese de muzică camerală și vocală

Wolfgang Amadeus Mozart – Concertul Pentru Pian Și Orchestră În Si Bemol Major • Orchestra simfonică a Filarmonicii „Moldova” din Iași, Dirijor Emil Simon, ‎ Pianist Li Mingqiang

1936 – S-a născut Ioan Cuculescu

24 septembrie 1936, Cernăuți

Matematician, profesor universitar, membru corespondent (din 2001) al Academiei Române. În 1958 și-a dat examenul de Stat la Universitatea din București și a fost numit șef de cabinet la Calculul Probabilităților. În 1960 a fost numit asistent, urmând treptele profesionale până la profesor. A fost de asemenea numit cercetător la Institutul de Matematică al Academiei. În 1966 a obținut doctoratul în matematică. În același an a participat la Congresul Internațional de Matematică ținut la Moscova. A fost un exponent al școlii de probabilități al cărei creator a fost Octav Onicescu, cu importante contribuții în domeniile analizei funcționale, topologiei și algebrei. Din lucrările sale: Algebre Lie, Funcții sumă, Procese Markov și funcții excesive, Teoria probabilităților

1941 – S-a declanșat operațiunea militară antisovietica germano–română, pentru cucerirea Peninsulei Crimeea

Prin directiva nr. 33/23 iulie 1941, Hitler a autorizat campania contra Ucrainei și Crimeei. Pe 17 septembrie, după capturarea Kievului, Generaloberst (general colonel) Erich von Manstein a primit comanda armatei a XI-a germane, și la 24 septembrie a început campania din Crimeea. În scurt timp, Manstein a distrus două armate sovietice, a respins câteva contraatacuri, iar până pe 16 noiembrie, germanii cuceriseră întreaga peninsulă, în afară Sevastopolului, inclusiv capitala Simferopol. A participat Armata a XI-a germană la care se adăugă Armata a III-a română, formată din 3 brigăzi de cavalerie și 3 de vânători de munte. După cucerirea întregii peninsule, armata a III-a română și a XI-a germană au început operațiuniile pentru cucerirea Sevastopolului. Armata a XI-a germană era cea mai slab echipată de pe întregul front (doar 7 divizii de infanterie), pe când armata română era slab pregătită și prost echipată. Vremea s-a întors împotriva Germaniei, la mijlocul lui octombrie, aducând ploi torențiale care au întârziat acțiunile militare, ceea ce a permis flotei ruse din Marea Neagră să aducă personal și materiale de la Novorossisk

1941 – S-a născut Lucia Hossu-Longin

24 septembrie 1941, Brăila

Jurnalistă, om de televiziune și autoare, cunoscută publicului din România prin reportajele din serialul Memorialul Durerii de la TVR, începând cu anul 1991. Dintre filmele TV realizate: Trandafirul și coroana, Visul – Portret Liviu Ciulei, Le roi ne meurt pas / Regele nu moare – în memoria lui Eugen Ionesco, Memorialul Bucureștilor, etc.

1943 – S-a născut Nicolae Licareț

24 septembrie 1943, București – 21 noiembrie 2016, București

Pianist, organist și clavecinist. A început studiul pianului la vârsta de 5 ani cu Natalia Iacobescu, iar debutul său artistic a avut loc în Sala Dalles, elev fiind, în 1959, în cadrul unui Festival Händel. A beneficiat de prețioasele îndrumări ale unor profesoare celebre: Muza Ciomac, Cella Delavrancea și, mai apoi, la Conservator, Florica Musicescu. După absolvirea Conservatorului din București a participat la numeroase cursuri de perfecționare la Weimar și la Brugge. S-a dedicat, în paralel, studiului orgii sub îndrumarea lui Iosif Gerstenengst, fiind apreciat cu ocazia numeroaselor turnee efectuate în renumite centre ale muzicii de orgă din Europa (München, Madrid, Burgos, Barcelona, Perugia, Leipzig, Santiago de Compostela, Viena, Halle, Paris). În 1968 a devenit membru al Filarmonicii din București, al cărei director artistic a fost din 1991, a avut o susținută activitate concertistică la clavecin, orgă și pian, colaborând cu cei mai cunoscuți dirijori ai lumii. A participat la festivaluri internaționale (Berlin, Cordoba, Sorrento, Zagreb, Halifax, Los Angeles, Brugge, Havana, Ossiah-Villach, Adelaide, Sydney, Brașov, Bangkok, București, Ohrid, Madrid). Ca solist, muzician de cameră, acompaniator, membru fondator al cvintetului Concertino, și al trioului Pro Arte, fiind unul dintre puținii interpreți cu activitate solistică concertistică la trei instrumente cu claviatură, a concertat în cele mai importante săli din Europa, America și Australia. Pentru merite deosebite a fost decorat cu ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, cu ordinul Steaua Solidarității Italiene în grad de Cavaler și cu ordinul Cavaler al Artelor și Literelor acordat de Statul Francez

Johann Sebastian Bach – Sonata a III-a pentru viola da gamba și clavecin • Cătălin Ilea, Nicolae Licareț

1944 – Armata Română a început operațiunile militare pe teritoriul Ungariei

24 septembrie 1944 – 19 iannuarie 1945

Det la 24 septembrie 1944, Armatele 1 și 4 române au luat parte la operațiunile strategice cod Debrețin și Budapesta. Au cuprins partea de Nord-Est a Ungariei, pe cursul superior și mijlociu al Tisei până în zona de răsărit a Budapestei și în munți Hegyalja, Bükk și Mátra. Au participat 210.006 militari (din care 11.877 aeronautică); pierderi: 42.700 (circa 20,3%). Frontul de acțiune între 100 și 200 km, iar pătrunderea în dispozitivul adversarului între 250 și 300 km, cu 1.237 localități ocupate

1944 – Masacrul de la Hărcana (Turda)

În urma actului de la 23 august 1944, trupe hortyste și hitleriste staționate pe granița de pe Dealul Feleacului, au forțat granița pentru a obține un avantaj strategic și au reușit să pătrundă 70–80 de kilometri pe teritoriul României. Populația românească din localitățile ocupate a fugit din calea acestora de teamă să nu fie ucisă. Trupele militare maghiare au ucis 18 persoane de naționalitate română, majoritatea femei, bătrâni și copii, din Hărcana, care se adăpostiseră sub podul de cale ferată din apropierea cătunului Hotarul Hărcana, cartier al orașului Turda. Civilii români au fost executați prin împușcare într-o groapă de obuze, lângă calea ferată iar apoi corpurile lor au fost stropite cu petrol și incendiate. 12 dintre ei erau copii, cel mai mic copil ucis a fost Ionuț Forgaci în vîrstă de șapte luni. În anii 1987–1988, unul din martorii oculari ai masacrului, însoțit de fiul uneia dintre victime au identificat mormintele celor împușcați. Masacrul de la Turda a fost comemorat printr-o placă comemorativă amplasată în centrul municipiului, în partea dreaptă a Catedralei Ortodoxe, inscripționată cu numele victimelor și vârsta lor

1948 – S-a născut Adrian Bejan

24 septembrie 1948, Galați

Profesor universitar american originar din România, licențiat în inginerie mecanică, membru de onoare (din 2001) al Academiei de Științe a Moldovei și membru de onoare (din 2011) al Academiei Române. La vârsta de 20 ani s-a stabilit în Statele Unite și în anul 1975 și-a luat licența și doctoratul la Massachusetts Institute of Technology. Este profesor universitar la Duke University, North Carolina – Departamentul Inginerie Mecanică și Știința Materialelor, Doctor Honoris Causa al 18 universități. Este cunoscut pentru contribuțiile din domeniul termodinamicii și ca autor al teoriei constructale privind proiectarea și evoluția în natură. A publicat 30 de cărți și mai mult de 600 opere științifice, fiind totodată membru în diverse asociații profesionale, organizații sau instituții: Academy of Europe, American Society of Mechanical Engineers (ASME), etc.

1958 – Premiera comediei Mielul turbat de Aurel Baranga

Comedie în trei acte. A fost publicată în 1954, dar a avut prima reprezentație la 24 septembrie 1958. Regia Valeriu Grama, cu Marcel Segărceanu, Zaharia Volbea, Dorel Urlățeanu, Ion Marinescu, Constantin Simionescu, Ioan Pater, Natalia Lefescu, Doina Ioja Vasiu, etc.

Aurel Baranga – Mielul turbat Teatru radiofonic

1967 – A încetat din viață Mihail Sevastos (8/20 august 1892, Botoșani – 24 septembrie 1967, București)

Prozator, poet, memorialist, traducător și gazetar

1977 – A încetat din viață Victor Slăvescu (23 mai/5 iunie 1891, Rucăr, județul Muscel – 24 septembrie 1977, București)

Economist, om politic, ministru de finanțe al României, membru titular al Academiei Române

1989 – A încetat din viață Sergiu Filerot (Gheorghe Niculescu; 3 februarie 1921, Craiova – 24 sembrie. 1989, București)

Poet, colaborator la placheta colectivă Sârmă ghimpată, interzisă de cenzura antonesciană (1942); trimis în fața Curții Marțiale din București sub acuzația de „defetism”, a primit zece ani de închisoare; eliberat la 23 august 1944

1991 – A patra Mineriadă

23–28 septembrie – ziua a doua

Minerii din Valea Jiului, în grevă generală, au cerut primului ministru, Petre Roman, să vină la Petroșani pentru a le asculta problemele. Discuțiile dintre reprezentanții minerilor și Guvern a fost un dialog al surzilor în care nimeni n-a ascultat ceea ce aveau ceilalți de zis. Motiv pentru care, obișnuiți deja cu drumul spre Capitală, minerii s-au adunat, în gara din Petroșani. Acolo au cerut să li se pună trenuri le dispoziție dar, spre deosebire de celelalte trei raiduri, de astă dată au fost refuzați. S-au înregistrat și primele violențe: „ortacii” au pătruns în cu forța în primărie, i-au agresat pe subprefectul Ionel Botoroaga și pe Benone Costinaș, directorul Regiei Autonome a Huilei. În orele care au urmat s-au împrăștiat prin tot orașul pe care l-au devastat mai rău decât niște trupe de ocupație. S-a înregistrat prima victimă: Ionel Ene, din Moțăței, a fost bătut de mineri în localitatea Vulcan și a murit a doua zi la Spitalul din Craiova

1992 – A intrat în vigoare Legea nr. 102/21 septembrie 1992 privind stema țarii și sigiliul statului

Legea stabilește forma, culorile și distribuirea stemei și sigiliului statului român și prevede readucerea coroanei regale pe capul acvilei

1994 – A încetat din viață Grigore Popa (31 iulie 1910, Podeni, Cluj – 24 septembrie 1994, București)

Poet, eseist și filosof, psiholog, profesor, bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară din Cluj, cercetător la Institutul de Lingvistică al Academiei din Cluj

1996 – S-a născut Cristina Ciobănașu

24 septembrie 1996, Vorona, Botoșani

Actriță, cântăreață, dansatoare și poli-instrumentistă, devenită cunoscută atât național cât și internațional, odată cu interpretarea personajului Anca Anghel din serialul muzical Pariu cu viața, difuzat pe postul de televiziune Pro TV. Cunoscută și sub pseudonimul Criss, este de asemenea membră fondatoare a formației dance pop-rock Lala Band și a trupei ONE

ONE – Hey, tu!

1998 – A încetat din viață Irina Eliade (5 februarie 1920, Ploiești – 24 sept. 1998, București)

Traducătoare și prozatoare cu carieră universitară, interpret la Misiunea Română de la ONU

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi #BătăliadelaHațeg #AsediulSucevei #BisericaMănăstiriiVăcărești #ChristianFlechtenmacher #DemBassarabeanu #VictorZarchievici #BătăliadelaBrașov #AurelGiroveanu #VictorNistea #CorneliuOmescu #EmilSimon #IoanCuculescu #LuciaHossuLongin #NicolaeLicareț #MasacruldelaHărcana #AdrianBejan #Mielulturbat #ApatraMineriadă #Stemațarii #Sigiliulstatului #CristinaCiobănașu

0 comentarii la „24 Septembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: