Istoria României România frumoasă Today's Memory

27 septembrie în istoria românilor

Foto: Inaugurarea oficială a Portului Constanța


1387 – Petru II Mușat, domnul Moldovei, a recunoscut suzeranitatea poloneză

La mijlocul lunii septembrie 1387, Petru II Mușatinul, asistat de cinci consilieri supremi – boierii Giula, Burlea, Drag, Stanciul și Stanislav – a mers la Lvov unde, timp de aproape două săptămâni, a purtat tratative cu Vladislav al II-lea Jagello, mare cneaz al Lituaniei și rege al Poloniei. În ziua de Înălțarea Sfintei Cruci, printr-un act omagial, Petru a recunoscut suzeranitatea acestuia. Voievodul moldovean a depus omagiul de vasal al coroanei polone, confirmat prin două acte scrise, semnate de voievodul Petru și respectiv de boierii lui, confirmate printr-o carte regală a suzeranului polon care nu s-a păstrat, dar care a fost confirmată la 13 decembrie 1433. Începea, astfel, rivalitatea ungaro-polonă pentru dominația asupra Moldovei

1461 – Prima mențiune documentară a Căii Giurgiului

Drum comercial important, punte de legătură între orașul de la Dunăre și Transilvania. Aflăm dintr-un fragment de document păstrat într-o traducere din 1797, că Vlad Țepeș a dăruit, din păcate nu s-a păstrat numele beneficiarului, „satul Călugăreni și hotarul, ca să fie hotarul de la metoh [Mănăstirea Comana] pe calea Giurgiului până în calea Prundului și din calea Prundului până în calea Mujdreanului și din calea Mujdreanului în jos până în vale și de acolo pă vale, ca sa fie hotarul până unde se împreuna cu balta Comanei, drept în iezerul Câlniței [Câlniștei]”

1533 – S-a născut Ștefan Báthory

27 septembrie 1533, Șimleu, Principatul Transilvaniei – 12 decembrie 1586, Grodno, Uniunea Polono-Lituaniană

Principe al Transilvaniei între 1571–1575 și rege al Poloniei din 1575 până la moartea sa, în 1586. A studiat științele juridice la Universitatea din Padova. După întoarcerea sa din Italia a intrat mai întâi în slujba împăratului Ferdinand I, apoi a trecut de partea lui Ioan Sigismund Zápolya, principe al Transilvaniei și rival împăratului Ferdinand, amândoi revendicând pentru sine coroana Ungariei. După moartea principelui, rămas fără urmași, la 25 mai 1571 Ștefan Báthory a fost ales de nobilimea Ardealului principe al Transilvaniei. În iunie 1574 tronul Poloniei a devenit vacant, deoarece Henric al III-lea al Franței de Valois a preferat să devină regele Franței, întorcându-se în țară. După o luptă internă între nobilii polonezi, pentru desemnarea urmașului pe tronul Poloniei, i-a revenit lui Ștefan Báthory, cu condiția să se căsătorească cu Anna Jagiello, descendentă a familiei Jagiello, care avea deja 53 de ani, o căsătorie cu țeluri politice. Ștefan Báthory a fost încoronat la 1 mai ca rege al Poloniei

1716 – A încetat din viață Antim Ivireanul

(cca. 1640-1650, Samtskhe-Javakheti, Iviria/Georgia – 23 septembrie 1716, asasinat în Gelibolu, Rumelia/Turcia)

Autor, tipograf, gravor, teolog, episcop și Mitropolit de București, autor al unor celebre Didahii, personalitate culturală remarcabilă a literaturii române vechi; a înființat prima bibliotecă publică în Bucureștiul de astăzi, în secolul XVIII. A fost ucis de către turci lângă Adrianopol, în drumul spre surghiun la Mănăstirea Sf. Ecaterina, de pe muntele Sinai

1827 – S-a născut Alexandru Papiu-Ilarian

27 septembrie 1827, Bezded, Comitatul Solnocul Interior – 23 octombrie 1877, Sibiu

Jurist, istoric, lingvist, membru al Baroului de avocați din București, membru titular (din 1868) al Academiei Române. În anul școlar 1843–1844 a învățat la liceul din Blaj, unde l-a avut ca profesor, printre alții, pe Simion Bărnuțiu. Ulterior, s-a mutat la liceul catolic al piariștilor din Cluj, pe care l-a absolvit în anul 1847, fiind promovat absolvent al cursurilor de drepturi. La Liceul Academic Piarist din Cluj și-a luat supranumele latinizant de Ilarian. A fost unul dintre principalii organizatori și conducătorii Revoluției Române de la 1848 din Transilvania. A participat la Adunarea Națională de la Blaj din 18/30 aprilie 1848 și la cea din mai 1848. A urmat apoi cursurile juridice la Universitatea din Viena, a continuat studiile la Universitatea din Padova, iar în ianuarie 1854 a obținut titlul de Doctor în Drept. A ocupat o catedră la Facultatea Juridică din Iași, unde a predat Dreptul uman, Dreptul penal și a inaugurat cursul de Statistică generală a Europei. A fost apoi institutor al copiilor moșierului Panaiot Balș, membru al Eforiei Școlilor din București, procuror de secție la Curtea de Casație din București, primul român transilvănean care a intrat într-un guvern de la București – ministru de justiție în guvernul Kogălniceanu (octombrie 1863–ianuarie 1864), legându-și numele de o reformă importantă, secularizarea averilor mănăstirești. A fost primul președinte al societății Transilvania (1867–1874). Din opera sa: Apendice la Independența constituțională a Transilvaniei vol. I-V, Istoria românilor din Dacia Superioară, vol. I-II, Apa trece, pietrele rămân, etc.

1872 – S-a născut Paul Angelescu

27 septembrie/10 octombrie 1872 – 4 februarie 1949

General din Primul Război Mondial și om politic. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Paul Angelescu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei: ofițer de stat major în Marele Stat Major, inspector de studii și profesor la Școala Superioară de Război, comandant al Școlii de Ofițeri de Artilerie și Geniu, aghiotant al regelui Carol I. În Primul Război Mondial a fost șef al secției operații a Marelui Cartier General, comandant al Diviziei 8 Infanterie și comandant al Diviziei 15 Infanterie, comandant al Diviziei a XV-a, Divizia de Oțel, în luptele de la Mărășești. A îndeplinit funcții de comandant de divizie în campaniile anilor 1916, 1917 și 1918, iar după război, mareșal al Palatului și șef al Casei Militare Regale și apoi inspector general al Armatei. Politic, a fost ministru de război în diferite perioade, în guverne ale PNL. Din lucrările sale: Considerațiuni asupra situației actuale din Extremul Orient, Întrebuințarea artileriei pe câmpul de luptă, Școala noastră superioară de răsboiu, Technica și Efectele Armelor de foc în general

1878 – Rusia și România au stabilit primele relații diplomatice

Imperiul Țarist a recunoscut independența Principatelor Unite în urma victoriei alianței ruso-române asupra Imperiului Otoman. La 27 septembrie/15 octombrie 1878, s-au stabilit relații diplomatice cu Rusia la nivel de legație, iar la 15 octombrie, ambasadorul rus D.F. Stuart a înmânat scrisorile de acreditare domnului Carol I

1884 – S-a născut Olga Sturdza

Olga Mavrocordat; 27 septembrie 1884, Popești, Iași – 10 iulie 1971, Varengeville-sur-Mer, Franța

Sculptoriță, prințesă descendentă a domnitorilor fanarioți. A studiat pictura și sculptura la Berlin, Dresda și Paris, mai întâi ca elevă a sculptorului Debois și apoi ucenică a celebrului Auguste Rodin. În 1908 s-a căsătorit cu prințul Mihail Sturdza și a expus sculpturi la Salonul de la Paris. Primul atelier l-a avut la Dieppe, apoi a deschis un atelier la Iași, în Copou, unde lucra cu dalta și ciocanul busturi și statui de marmură. În perioada Primului Război Mondial, a fondat și condus Societatea pentru ocrotirea orfanilor de război, a înființat în palatul familiei de la Miroslava Orfelinatul Principesa Olga M. Sturdza, transformat în Școala superioară de agricultură, înzestrată cu 100 ha teren arabil; de asemenea, s-a ocupat și de Școala Normală „Mihai Sturdza” și de Liceul Internat. donat municipiului Iași, Monumentul Unirii, care a fost inaugurat în mai 1927 în prezența Reginei Maria și dărâmat în anul 1947. În prezent, se mai păstrează la Iași puține sculpturi ale sale: cenotaful lui Alexandru Mavrocordat, Sărutul și Sburătorul de la Vila Sonet Mihai Codreanu. După 1947, a suferit numeroase persecuții din partea autorităților comuniste, a fost închisă 9 luni la penitenciarele Mislea și Jilava, reușind să plece din țară în 1957

1896 – Inaugurarea Canalului navigabil de la Porțile de Fier

Pentru a face navigabilă Dunărea între Baziaș și Turnu-Severin, unde erau numai cataracte, bancuri și vâltori, guvernul austro-ungar a început îndepărtarea stâncilor (1834–1846), ulterior au fost începute lucrările de canalizare în mod sistematic (septembrie 1890). Au fost finalizate în 1898, cu cheltuieli enorme, aproximativ 20 milioane de florini din partea statului austro-ungar. Inaugurarea Canalului navigabil s-a făcut la Orșova (pe atunci în Austro-Ungaria), în prezența împăratului Austro-Ungariei, Franz Joseph, a regelui Carol I al României și a regelui Alexandru I al Serbiei, În aceeași zi, Împăratul Franz Joseph, a început o vizită oficială de trei zile în Regatul României

1903 – S-a născut Alexandru Ciucurencu

27 septembrie 1903, Ciucurova, Tulcea – 27 decembrie 1977, București

Pictor, profesor, membru corespondent (din 1963) al Academiei Române. A început să picteze în 1916 la Tulcea, ca ucenic al zugravului Mihail Paraschiv. A studiat pictura la Școala de Arte Frumoase din București (1921–1928), unde i-a avut profesori pe George Demetrescu Mirea și pe Camil Ressu. A debutat artistic la Salonul Oficial București în anul 1930. După ce a lucrat un timp cu grupul de artiști care formau Școala de la Baia Mare, a studiat la Academia Julian din Paris și în atelierul lui André Lhote. În 1948, a devenit profesor, apoi redactor, la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din București. În prima perioadă de creație a pictat mai ales naturi moarte, nuduri și peisaje, care se remarcă prin armonie coloristică. După 1944, și-a schimbat tematica, realizând compoziții cu subiecte istorice sau sociale. A mai pictat și portrete ale unor personalități culturale (Sonia Cluceru, Krikor H. Zambaccian, George Călinescu, Mihail Jora, etc.) sau portrete de muncitori și peisaje industriale. A fost distins cu Ordinul Muncii, clasa I (1948), Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române (1956), Ordinul Steaua Republicii Populare Române clasa a-III-a (1959), fiind numit Maestru Emerit al Artei (1956) și Artist al Poporului (1964) pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice. Biografie ilustrată

1905 – S-a născut Sebastian Popovici

27 septembrie 1905, Știubeni, Botoșani – 5 octombrie 1974, București

Poet, prozator și traducător. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie din Iași în 1931. A urmat studii de doctorat la Facultatea de Filosofie și Litere din Cernăuți (1939–1940), obținând titlul de Doctor în Psihologie-Pedagogie. A fost profesor, la Liceul Militar și Liceul „Aron Pumnul” din Cernăuți, la Liceul „Mihai Viteazul” din București, director al Casei Școalelor și a Culturii Poporului, profesor la școli din Buftea și București. A debutat la Calenadrul (1933) și a colaborat la: Vremea, Universul literar, Sfarmă-Piatră, Însemnări ieșene, Orizont, Viața Basarabiei, Convorbiri literare, etc. A debutat editorial cu volumul de poezii Din ploile orașului meu (1938), urmat de două plachete: Dumnezeu la mine-n casă și Iarba fiarelor. A scris și proză: Vătaful Neculai. A ținut conferințe sau a publicat materiale pe teme de pedagogie, a dramatizat povestiri de Cezar Petrescu, a lăsat în manuscris diverse schițe și piese de teatru scurt, a tradus din Alexei Tolstoi, N. Rakovskaia

1909 – Inaugurarea oficială a Portului Constanța

Primele amenajări datează din anii 1857–1860, iar finalizarea lucrărilor a fost condusă de inginerul Anghel Saligny. La inaugurare a participat familia regală, miniștri, autorități locali și Anghel Saligny, inginerul care, timp de 10 ani a lucrat la construcția și modernizarea Portului Constanța. În opinia Regelui Carol I, portul Constanța „va deveni unul din cele mai însemnate ale Orientului și un izvor de bogăție pentru țara întreagă

1910 – Prima misiune militară din istoria aeronauticii românești

După zborul istoric din 4/17 iunie 1910, Principele moștenitor Ferdinand, impresionat de performanța inginerului român Aurel Vlaicu, l-a felicitat și i-a lansat aviatorului invitația de a zbura în timpul manevrelor militare din toamna aceluiași an, la Slatina. Operațiunile de pregătire militară au avut ca obiectiv forțarea și apărarea râului Olt. Aurel Vlaicu și-a transportat aeroplanul de la București la Slatina, pe calea ferată, a montat și pregătit aparatul de zbor pe câmpul din apropierea Gării Slatina. La 14/27 septembrie, ora 05:00 dimineața, Aurel Vlaicu a primit de la regele Carol I un ordin de operații cu misiunea transportării sale pe calea aerului, la comandamentul de la Piatra-Olt. Vlaicu a decolat pe un vânt puternic, a zburat circa 15 kilometri, la altitudinea de 500 metri, și a aterizat pe o miriște de lângă localitatea Piatra-Olt. În prezența prințului Carol, a principilor Frederik-Victor și Francisc Joseph de Hohenzollern, a lui Ion I.C Brătianu, primul-ministru de atunci, a generalului Grigore Crăiniceanu – ministrul de război, Vlaicu a înmânat prințului moștenitor primul mesaj oficial transmis pe calea aerului din țara noastră. Putem spune, deci, că prima misiune militară aviatică din România s-a desfășurat pe ruta Slatina–Piatra Olt” a declarat directorul Muzeului Județean Olt, Laurențiu Guțică. Prin această premieră aeronautică, țara noastră a devenit al doilea stat din lume, după Franța (august 1910), care a folosit avionul în scop militar. Aparatul cu care Aurel Vlaicu a zburat în toamna anului 1910 de la Slatina, la Piatra-Olt, a devenit primul avion militar din dotarea armatei române

1917 – A apărut la București cotidianul Scena

Ziar zilnic de teatru, muzică, literatură, artă și sport, sub conducerea lui A. De Hertz. Redactori: George Coșbuc, Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Gala Galaction, Al. Davilla, M. Sadoveanu și Camil Petrescu. Ultima ediție a apărut la 11 noiembrie 1918

1919 – S-a format Guvernul Arthur Văitoianu

Consiliu de miniștri de uniune națională, prezidat de generalul Arthur Văitoianu, care a guvernat în perioada 27 septembrie 1919–28 noiembrie 1919. Principala sa misiune consta în organizarea primelor alegeri parlamentare pe baza votului universal din istoria României întregite

1919 – S-a înființat Societatea corală Cântarea României

A fost înființată prin strădania lui Marcel Botez, care a fost și primul dirijor al corului

1923 – S-a născut Emil Căpraru

27 septembrie 1923, Mihăița, Dolj – 17 ianuarie 2018, Câmpina

Medic pediatru și puericultor. A absolvit Facultatea de Medicină Umană din București în 1949 și, devenit rezident și asistent la Catedra de Pediatrie. A participat la mișcările studențești anticomuniste din 1956. A fost dat afară din învățământ și numit medic pediatru la Spitalul de Copii 23 August, fiind permanent filat de Securitate. A fost arestat în 1958. În acel moment era căsătorit cu Herta, încă studentă la Facultatea de Medicină, și aveau un copil de un an. A fost dus la Uranus, unde a stat luni de zile în anchete și torturi fizice și psihice cumplite. A trecut prin închisorile Jilava, Aiud și Malmaison București, Salcia, după un număr de 113 anchete, fiind condamnat la douăzeci de ani de muncă silnică pentru „crimă de uneltire împotriva ordinii sociale”. L-a avut coleg de celulă pe Constantin Noica și, povestea mai târziu, la îndemnul acestuia, deținuții organizau lecții în penitenciar. Lui i-a revenit misiunea de a ține ore de istorie și geografie, pentru că în cameră mai erau trei medici, iar aceștia primiseră biologia, nutriția și chimia. Soția a fost exmatriculată din facultate; nu a știut nimic de soțul său, până în 1964, când au fost eliberați deținuții politici. A fost reangajat la Spitalul de Copii 23 August unde a lucrat timp de 22 de ani, până la pensionare. A rămas în permanență în atenția Securității. În 1974, soții Herta și Emil Căpraru au publicat la Editura Medicală, volumul Mama și copilul, care a avut un mare succes încă de la prima ediție. A fost tipărit în șase ediții și sute de mii de exemplare; tradus în limba rusă, a avut mai multe ediții și în Uniunea Sovietică

1927 – S-a născut Mircea Anghelescu

27 septembrie 1927, Fetești, Ialomița

Actor de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1953 și a fost actor la Teatrul „C.I. Nottara”, unde a jucat în spectacole ca Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni, Othello de W. Shakespeare (Iago), Omul cu o floare de Luigi Pirandello, etc. A participat la spectacole de teatru radiofonic: Ultimul duel de Fred Firea, Serenada de G.B. Shaw, O zi mai lungă decât Veacul de Cinghiz Aitmatov, Moș Goriot de Honoré de Balzac, Micuțele păsărele de Eugene Labiche, Mănăstirea din Parma de Stendhal, Măsură pentru măsură de W. Shakespeare, Anna Karenina de Lev Tolstoi, Adio, arme de Ernest Hemingway, etc.; a jucat în adaptarea pentru televiziune a spectacolului Suflete tari de Camil Petrescu, alături de Valeria Seciu. A debutat în cinematografie în coproducția Kampf um Rom / Lupta pentru Roma (1968), urmat de numeroase roluri în: Surorile Boga, Cireșarii (serial TV), Ultimul cartuș, Stejar – extremă urgență, Un comisar acuză, Aventurile lui Babușcă, Zidul, Războiul independenței, Revanșa, Inspectorul broaștelor, Burebista, Orgolii, Faleze de nisip, Ca-n filme, Lacrima cerului, Începutul adevărului (Oglinda), etc.

Aventurile lui Babușcă (1973)

1933 – S-a născut Grigore Hagiu

27 septembrie 1933, Târgu Bujor – 1 februarie 1985, București

Poet din generația antiproletcultistă a resurecției și paradoxismului. Liceean fiind, a debutat în anul 1950, cu poeme în spiritul epocii proletcultiste, în revista Tînărul scriitor. Între 1952–1954 a urmat cursurile Institutului de Cinematografie din București, cursuri abandonate, spre a se înscrie, în 1955, la Facultatea de Filologie, Universitatea din București. A fost redactor la diferite ziare și reviste: Drum nou, Luceafărul etc. A debutat editorial cu Autoportret în august (1962), fiind autorul volumelor: Sfera gânditoare, Nostalgica triadă, Spațiile somnului, Miazănoaptea miresmelor, Zenit de anotimpuri, Descântece de gravitație, Sonete, Alte sonete. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1967) și Premiul Asociației Scriitorilor din București (1968)

1936 – S-a născut Constantin Drăgănescu

27 septembrie 1936, Constanța – 26 martie 2020, Copăcelu, Râmnicu Vâlcea

Actor de teatru și film. A absolvit cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1961, secția Actorie, clasa George Dem Loghin. A avut o carieră de peste patruzeci de ani; și-a început cariera artistică pe scenele teatrelor din Constanța și Piatra Neamț pentru ca, puțin mai târziu să se angajeze la Teatrul „Lucia Strurdza Bulandra”. Prima prezență pe marele ecran, a fost un mic rol în filmul lui Manole Marcus, „Puterea și adevărul”, din filmografia lui nelipsind, pe lângă producțiile de cinema, filme de televiziune și scurtmetraje. Alte câteva dintre numeroasele filme în care a jucat: Actorul și sălbaticii, Am fost șaisprezece, Glissando, Șobolanii roșii, Balanța, Cel mai iubit dintre pământeni, Asfalt Tango, Omul zilei, Marfa și banii, Filantropica, Milionari de weekend, Le tramway d’Andréa, California Dreamin’ (nesfârșit), Medalia de onoare, Le concert / Concertul, Las fierbinți (serial TV), Câinele Japonez, Coborâm la prima, etc.

Milionari de weekend (2004)

 1939 – S-a născut Constantin Bușe

27 septembrie 1939, Bibești, Gorj – 15 decembrie 2019

Istoric, a absolvit Facultatea de Istorie de la Universitatea București (1962), s-a specializat la Sorbona, Paris (1969), a urmat un stagiu de informare-documentare la Universitatea Liberă, Bruxelles (1992). A obținut titlul de Doctor în Istorie al Universității București, cu teza Comerțul exterior prin Galați sub regimul de port franc (1837–1883), 1971. A urmat o carieră didactică la Facultatea de Istorie, Universitatea București: preparator, asistent, lector, profesor, prorector al Universității București. Este director al revistei Euro–Atlantic Studies. A publicat circa 150 de lucrări științifice; monografii: Mănăstirea Sinaia, Mihail Kogălniceanu, Relații internaționale în perioada interbelică, De la Bolivar la Cardenas, Diplomație în vreme de război (de la Carta Atlanticului la Carta ONU), studii: The First American Consuls in Romania, Revue roumaine d’études internationales, The Regime of American Domination in Haiti. The National Liberation Movement, La structure démographique, sociale et économique des ports danubiens de Braila et Galatzi au milieu du XIX-ème siècle, Les villes roumaines – foyers culturels du sud-est européen au XVII-ème siècle, Die Romanische Stadteherde der Kultur, în Rumänien Blatter der Geschichte, XIV

1945 – S-a născut Vasile Tărâțeanu

27 septembrie 1945, Sinăuții de Jos, raionul Adâncata, regiunea Cernăuți

Poet român din Ucraina. În anul 1972 a absolvit cursurile Facultății de Litere de la Universitatea din Cernăuți, a lucrat ca redactor la ziarul Zorile Bucovinei apoi la Postul de Radio Kiev. Alături de alți scriitori români din Cernăuți a fondat Societatea pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu”, este președinte al Fundației culturale Casa Limbii Române din Cernăuți, redactor-șef (sau director-fondator și editor) al gazetelor românești din Ucraina–Cernăuți: Plai românesc, Arcașul, Curierul de Cernăuți, Junimea etc. A debutat editorial, în 1981, cu volumul Harpele ploii, urmat de: Dreptul la neliniște, Teama de înstrăinare, Litanii din Țara de Sus, Și ne izbăvește pre noi, Ochean cu cioburi sângerânde, Infern personal, Crucificat pe harta țării, Orizonturi decapitate, Cimitir ambulant etc.

1947 – S-a născut Teodor Negoiță

27 septembrie 1947, Sascut, Bacău – 23 martie 2011, București

Cercetător și explorator, liderul cercetării polare românești, primul român care a atins Polul Nord (1995). A urmat Facultatea de Chimie Industrială de la Iași, în perioada facultății frecventând și cursuri la Facultatea de Geografie, de Istorie sau de Folclor. A fost inginer chimist la o fabrică din Iași, la un Institut de proiectare și cercetare din București. A organizat mai multe expediții românești, în zonele înghețate din apropiere de Polul Nord: Groenlanda, nordul extrem al Canadei, arhipelagul Spitsbergen (Svalbard). A format mai multe echipe de cercetători din domenii diferite, acestea fiind primele echipe românești care au activat în exteriorul țării: geografi, geologi, ingineri, medici, biologi etc. În anul 2006 a pus bazele primei și singurei stații de cercetări polare românești în Antarctica, Law-Racoviță

1952 – Raionarea administrativ-economică a României

Prin Decretul nr. 331/27 septembrie 1952 privind modificarea Legii nr. 5/7 septembrie 1950 pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului Republicii Populare Romîne, prin comasare, numărul de regiuni a fost redus la 18: Arad, Bacău, Baia Mare, Bârlad, București, Cluj, Constanța, Craiova, Galați, Hunedoara, Iași, Oradea, Pitești, Ploiești, Stalin, Suceava, Timișoara. Pentru prima dată după unire, a apărut o entitate administrativă creată pe criterii etnice, Regiunea Autonomă Maghiară

1952 – S-a născut Dumitru Prunariu

27 septembrie 1952, Orașul Stalin/Brașov

Inginer aeronautic, primul cosmonaut român, membru de onoare (din 2011) al Academiei Romane. Pasiunea lui pentru zbor s-a manifestat încă din copilărie, și-a început calea spre stele de la cercul de aeromodelism de la Casa pionierilor din Brașov, la 17 ani când a câștigat premiul republican la Concursul de creații tehnice Minitehnicus. A absolvit Facultatea de Inginerie Aerospațială din cadrul Universității Politehnica din București în 1976 cu specializarea inginerie aeronautică, a lucrat ca inginer stagiar la Întreprinderea de Construcții Aeronautice (IAR) din Ghimbav. A participat la misiunea Soiuz 40 din cadrul programului spațial Intercosmos și a petrecut în spațiu 7 zile, 20 de ore și 42 de minute. A fost pe rând ofițer inginer în cadrul Comandamentului Aviației Militare, șef al Aviației civile române, președinte al Agenției Spațiale Române, ambasador al României în Federația Rusă, președinte al Comitetului ONU pentru Explorarea Pașnică a Spatiului Extra-atmosferic (UN COPUOS), președinte al Asociației Exploratorilor Spațiului Cosmic (ASE), vice-presedinte al Comitetului de Relații Internaționale al Agenției Spațiale Europene (ESA). În prezent are gradul de general-maior în rezervă

Dumitru Prunariu, despre culisele zborului în spațiul cosmic din 14 mai 1981

1962 – S-a înființat Universitatea din Timișoara, în prezent, Universitatea de Vest

În 1944 s-a înființat Universitatea de Vest din Timisoara, cu facultăți de Drept, Litere și Filosofie, Științe, Medicină Umană, Medicină Veterinară, Farmacie și Teologie, fiind transformată în Institut Pedagogic în 1948. Prin HCM nr. 999/27 septembrie 1962 cu privire la transformarea în Universitate a Institutului Pedagogic de 5 ani din Timișoara, a primit denumirea Universitatea din Timisoara. În 1990 a revenit la denumirea sa inițială

1969 – S-a născut Bogdan Suceavă

27 septembrie 1969, Curtea de Argeș

Matematician, romancier și publicist contemporan. A studiat Matematica la Universitatea din București și la Michigan State University, unde și-a dat doctoratul în Matematică în 2002. În prezent, este profesor la California State University, din Fullerton, California. Din volumele publicate: Teama de amurg, Legende și eresuri, Năluci și portrete, Bunicul s-a întors la franceză, Venea din timpul diez, Bătălii și mesagii, Distanțe, demoni, aventuri, Vincent nemuritorul, Noaptea când cineva a murit pentru tine, Scrisori de la Polul Est, Republica

1972 – A încetat din viață Maria Lătărețu (7 noiembrie 1911, Bălcești, Gorj – 27 septembrie 1972, Românești, Botoșani)

Cântăreață de etnie romă care a interpretat muzică lăutărească și populară, supranumită pe rând: Privighetoarea Gorjului, Crăiasa cântecului românesc, Prințesa cântecului popular românesc sau Ella Fitzgerald a României

1978 – S-a născut Mihaela Ursuleasa

27 septembrie 1978, Brașov – 2 august 2012, Viena, Austria

Pianistă. Tatăl său cânta jazz la pian, iar mama sa era cântăreață. La 5 ani a început să cânte la pian, cerându-i ajutorul tatălui său pentru a descifra un cântecel, Păpușa bolnavă, de Ceaikovski. La vârsta de 13 ani, a primit o bursă de studii la Viena oferită de celebrul dirijor Claudio Abbado după ce câștigase locul al doilea la un concurs de pian din Senigallia, Italia. La sfatul lui Abbado, a renunțat temporar la concerte și s-a concentrat asupra educației sale muzicale. Rezultatul a fost că în 1995 a câștigat Concursul Internațional de Pian „Clara Haskil”. A studiat opt ani la Conservatorul din Viena pe care l-a absolvit în 1999 cum laude, obținând diploma de specializare în arta concertului, sub îndrumarea profesorului Heinz Medjimorec. S-a stabilit la Viena. Din păcate, a decedat prematur, în urma unui atac cerebral, la 33 de ani. A fost distinsă post-mortem cu Ordinul Național Serviciu Credincios în grad de Ofițer

Ludwig van Beethoven – Concertul pentru pian nr. 5 în Mi bemol major • Orchestra de Cameră din Lausanne, Dirijor: Jesus Lopez-Cobos, Pian: Mihaela Ursuleasa

1975 – S-a inaugurat Muzeul Județean Ștefan cel Mare din Vaslui

Înființat încă din 18 octombrie 1974 ca instituție muzeală cu profil mixt de istorie și etnografie, Muzeul Județean Ștefan cel Mare a avut deschiderea oficială în 27 septembrie 1975. Este structurat pe mai multe secții: Arheologie și Istorie Veche, Arheologie și Istorie medievală, Istorie Modernă și Contemporană, Memorialistică–Personalități, Tezaur–Numismatică–Medalistică, Etnografie și Artă Populară și Artă Contemporană Românească. Pe lângă activitatea de cercetare, expunere, prezentare, restaurare și conservare a istoriei, se numără și activitățile de promovare și colaborare

1991 – Congresul Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat

A avut loc la București, între 25–27 septembrie, primul congres după război al acestei formațiuni politice. A fost adoptat Statutul și Programul și s-a desemnat conducerea. Președinte al partidului a fost ales Corneliu Coposu, prim-vicepreședinte Ion Diaconescu

1991 – S-a născut Simona Halep

27 septembrie 1991, Constanța

Jucătoare profesionistă de tenis, care a atins prima poziție în clasamentul mondial WTA, în două rânduri, între 2017 și 2019. A câștigat turneele de Grand Slam de la Roland Garros (2018) și Wimbledon (2019), după alte trei finale de Grand Slam: două la Roland Garros (2014, 2017) și una la Australian Open (2018). A câștigat de-a lungul carierei alte 20 turnee WTA la simplu (șase în 2013, două în 2014, trei în 2015, trei în 2016, unul în 2017, trei în 2018, unul în 2020), dintre care cele mai importante sunt turneele Premier Mandatory de la Indian Wells și Madrid. A fost desemnată Jucătoarea Anului 2018 de WTA, de asemeni și Cea Mai Populară Jucătoare în 2014 și respectiv 2015 dar și Favorita Fanilor la simplu în 2017–2018

Simona Halep vs Sloane Stephens – Road to the final Roland-Garros 2018

1992 – Uniunea Generală a Industriașilor din România (UGIR) și-a reluat activitatea

La 23 martie 1891 un grup de industriași din București a pus bazele Asociației Industria, în scopul încurajării și protejării industriei naționale, iar la 27 ianuarie 1903, Asociatia Industria a luat denumirea de Uniunea Generală a Industriașilor din România, UGIR și, odată cu dezvoltarea sectorului industrial, și-a mărit aportul la dezvoltarea economică a țării, impunând prin politica sa numeroase măsuri legislative și administrative favorabile consolidării industriei României. Începând cu 1924, UGIR a devenit membru fondator al Organizației Internaționale a Muncii de la Geneva. În anul 1948, printr-o Hotărâre a Consiliului de Miniștri, UGIR a fost desființată, iar membrii Uniunii au fost supuși la numeroase persecuții și privațiuni, unii dintre ei fiind chiar suprimați. Pe fondul schimbărilor intervenite în 1991 în viața social-politică din România și revenirii la o economie de piață liberă, necesitatea organizării apolitice și pe criterii profesionale a agenților economici a dus la reluarea activității UGIR începând cu 27 septembrie 1992, când a recăpătat personalitate juridică

2001 – Guvernul României a adoptat Planul Național de Aderare la NATO

A fost transmis a doua zi la Bruxelles, cu scopul admiterii României la summit-ul de la Praga din 2002; în urma acestui summit, România a fost invitată să adere la Alianța Nord Atlantică; în 2004, România a devenit membră a NATO

2016 – A încetat din viață Sebastian Papaiani (25 august 1936, Pitești – 27 septembrie 2016, București)

Actor de comedie de teatru, film, radio și televiziune, decorat cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi #PrimamențiuneCaleaGiurgiului #AntimIvireanul #AlexandruPapiuIlarian #PaulAngelescu #OlgaSturdza #CanalulnavigabilPorțileFier #AlexandruCiucurencu #SebastianPopovici #aPortulConstanța #Primamisiunemilitarăaeronautică #Scena #EmilCăpraru #MirceaAnghelescu #GrigoreHagiu #ConstantinDrăgănescu #ConstantinBușe #VasileTărâțeanu #TeodorNegoiță #DumitruPrunariu #UniversitateaTimișoara #BogdanSuceavă #MihaelaUrsuleasa #MuzeulȘtefancelMareVaslui #SimonaHalep #UGIR

0 comentarii la „27 septembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: