Istoria României România frumoasă Today's Memory

2 Octombrie în istoria românilor

Foto: Biserica Sfantul-Gheorghe, Streisângeorgiu


1409 – Data celei mai vechi pisanii românești

Se găsește la Biserica cu hramul Sfântul Gheorghe din Streisângeorgiu, Hunedoara. Construită în stilul romanic, între 1313–1314, pe locul unei biserici de lemn datate din 1130–1140, biserica din Streisângeorgiu este una din cele mai vechi construcții medievale din Transilvania și România cunoscute până în prezent și păstrate în funcțiune. În interiorul bisericii, pe fața estică a turnului clopotniței, s-a descoperit cea mai veche pisanie din câte se cunosc până în acest moment în întreaga artă medievală românească, cu următorul text: „În numele Tatălui și Fiului și Duhului Sfânt, au zidit jupân Cândreș și jupânița sa, Nistora, și fiii lui această mănăstire Sfântului mare mucenic și ataș a lui Hristos, Gheorghe, și s-a săvârșit și s-a scris, pentru pomenire și sănătate și mântuirea sufletelor lor, în zilele lui Jigmon crai, voievozi ai plaiurilor fiind Ioanes și Iacov, anul 6917 (1409), octombrie 2 zile

1569 – Voievodul Moldovei, Bogdan Lăpușneanu a depus omagiu regelui polon Sigismund II August

Bogdan Lăpușneanu (19 mai 1555 – iulie 1574), fiul lui Alexandru Lăpușneanu, a devenit Domn la 14 ani, cu tutore mama sa, Ruxandra Lăpușneanu. Noul domn a încheiat un tratat cu Polonia iar una dintre surorile sale s-a măritat cu un nobil polon

 

1602 – A încetat din viață Stroe Buzescu (? – 2 octombrie 1602)

Mare stolnic în timpul domniei lui Mihai Viteazul, unul dintre cei trei frați Buzești; împreună cu frații săi i-a ajutat pe voievozii Mihai Viteazul și Radu Șerban în bătălii. În timpul Luptelor de la Ogretin și Teișani, ginerele (și nepotul) hanului tătar Gazi Ghirai a ieșit în fața liniilor tătare chemând la o luptă individuală pe căpeteniile oștirii muntene; provocarea a fost acceptată de Stroe Buzescu, care, după o luptă crâncenă, l-a învins pe tătar, decapitându-l în fața ochilor îngroziți ai hanului și în entuziasmul oștii române. Din nefericire, Stroe Buzescu a fost și el rănit grav și a murit câteva zile mai târziu

1841 – S-a născut Mihail Străjan

2 octombrie 1841, Tiur, Alba – 16 iulie 1918, Râmnicu Vâlcea

Estetician, profesor și traducător. A studiat la Facultatea de Drept din Sibiu (1 an), a absolvit Facultatea de Litere și Filosofie din București (1868), cu specializări în Franța și Germania. A obținut titlul de Doctor în Filosofie în 1872, la Universitatea din Giessen. A fost profesor la Școala secundară din Iași, Liceul „Matei Basarab” din București, Liceul „Carol I” din Craiova, director al Internatului de la Liceul „Carol I” și bibliotecar; membru în Comitetul de direcție al revistei Vocea română și al societății Junimea (1875). A avut oremarcabilă contribuție la dinamizarea vieții culturale a Craiovei, a ținut conferințe, a participat la întemeierea Ligii culturale. A fost redactor la revista Vocea română, membru al Societății Ramuri, director al Bibliotecii populare Socec. A fost unul din ctitorii Ateneului Român. A colaborat la Convorbiri literare, Familia, Românul, Ramuri, Reforma, Transilvania ș.a. Din operele sale: Etica sau filosofia practică a lui Aristotel, Educațiunea personală, Manual de stilistică, Manual de gramatica limbii române, Curs de limba italiană, Manual de bunăcuviință, Legătura între filosofie și științele experimentale, Moartea lui Dante, Amintiri din viața marelui român doctor Ioan Rațiu, etc

1847 – S-a născut Francisc Hossu Longin

2 octombrie 1847, Zam, comitatul Hunedoara, Regatul Ungariei – 12 februarie 1935, Băsești, Maramureș, Regatul României

Memorialist, avocat, om politic. Între 1868–1872 a urmat dreptul la Pesta, după care s-a stabilit ca avocat la Deva. A fost membru al Societății „Petru Maior”, în timpul studenției, și al Astrei. A lucrat în redacțiile revistelor Familia și Gura satului, în care a publicat și materiale literare sau de informație generală. A mai colaborat la Calicul, Gazeta ilustrată, Gazeta Transilvaniei, Transilvania. A fost membru în comitetul de conducere al Partidului Național Român, apărător în procesul Memorandului. Opera sa, Amintiri din viata mea, scrisă la bătrânețe, donată Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj-Napoca și publicată postum (1975), reconstituie, fără pretenții literare, dar cu savoarea autenticității, moravuri și întâmplări caracteristice vieții transilvănene din a doua jumatate a veacului trecut, oferind și un interesant material documentar istoric

1875 – A încetat din viață Petrache Poenaru (10 ianuarie 1799, Benești, Vâlcea – 2 octombrie 1875, București)

Pedagog, inventator, inginer și matematician, membru titular al Academiei Române; a brevetat primul toc rezervor din lume

1877 – Radu Porumbaru a escaladat vârful Mont Blanc

Unul dintre precursorii alpiniștilor români, geologul Radu Porumbaru, student la Paris, a urcat în Alpi, escaladând vârful Mont Blanc (4810 m), devenind astfel primul român care a reușit această ascensiune

1897 – S-a născut Miluță Gheorghiu

2 octombrie 1897, Iași – 10 decembrie 1971, București

Celebru actor de teatru (scenă și vodevil), cunoscut, mai ales, prin rolurile în travesti din comediile lui Vasile Alecsandri, Coana Chirița, Muza de la Burdujeni. A avut numeroase roluri în teatru: Cafeneaua cea mică de Tristan Bernard, O scrisoare pierdută, D’ale carnavalului de I.L. Caragiale, Bărbierul din Sevilla de Beaumarchais, Visul unei nopți de vară de William Shakespeare, Crimă și pedeapsă după romanul lui Dostoievski, Cei trei mușchetari de Alexandre Dumas, Revizorul de Gogol, Plicul de Liviu Rebreanu, Androcle și Leul de G.B. Shaw, Mitică Popescu de Camil Petrescu, O noapte de vară, Mielul turbat de Aurel Baranga, Surorile Boga de Horia Lovinescu, etc. și apariții în filmele O noapte furtunoasă, Povestea Unirii

O noapte furtunoasă Piciorușul Aglăiței

1910 – A încetat din viață Dimitrie Grecescu (15 iunie 1841, Cerneți, Mehedinți – 2 octombrie 1910, București)

Naturalist, botanist, medic, unul dintre întemeietorii cercetărilor floristice și geobotanice din România, membru titular al Academiei Române

1911 – S-a născut Miron Radu Paraschivescu

2 octombrie 1911, Zimnicea – 17 februarie 1971, București

Poet, eseist, publicist și traducător. După studii medii și superioare de Artă plastică la Cluj-Napoca și București și studii de Filologie la Facultatea de Litere din București, a desfășurat o susținută activitate redacțională la mai multe reviste interbelice de stânga, inclusiv la cele ilegale, îndrumate de PCR: Cuvântul liber, Facla, Meridian, Societatea de mâine, Azi, Lumea românească, Reporter. A redactat suplimentului literar al revistei Ramuri din Craiova, Povestea vorbii la mijlocul anilor ’60. „…a debutat în cercurile de avangardă și a susținut în articole agresive radicalizarea liricii românești” (Eugen Simion). Editorial, a avut un debut de „mare succes“ în 1941, cu Cântice țigănești urmat de alte volume de versuri: Laude, Declarația patetică, Versul liber, Tristele, Ultimele

1914 – S-a născut Senkálszky Endre

2 octombrie 1914, Cluj – 5 ianuarie 2014, Cluj-Napoca

Actor, regizor, pedagog de teatru, director de teatru. După absolvirea studiilor de școală medie s-a angajat în prăvălia unchiului său ca ucenic. A debutat pe scenă ca actor amator în piesele Asociației Flăcăilor Kolping, cu succes. S-a înscris la cursurile de actorie ținute de Hetényi Elemér (1935–1937). A început cariera la Arad, în trupa lui Szabadkay József, s-a alăturat trupei itinerante condusă de Jódy Károly, din 1939 s-a angajat la teatrul Thália din Cluj, dar a fost invitat și pe scenele din Satu Mare, Oradea, Târgu Mureș; la Satu Mare și Oradea a semnat și regia unor producții teatrale. În timpul celui de al doilea război mondial s-a retrage împreună cu teatrul clujean la Budapesta; a revenit la Cluj în vara anului 1945. A fost profesor la Institutul Maghiar de Artă din Cluj (1949–1954), unul din cei mai frecvenți colaboratori ai Radio Cluj, cu peste 250 de înregistrări, director al teatrului clujean (1964–1969). Din 1992 a fost membru onorific al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, fiind distins cu premiul „Kemény János” oferit de Asociația Culturală Maghiară Transilvană (1995), Premiul pentru întreaga activitate, din partea Societății Maghiare de Teatru (2003), Premiul special UNITER (2004), Crucea de Merit a Republicii Ungare (2005). A pășit pe scenă ultima oară în 2010, la vârsta de 95 de ani, fiind ani de a rândul cel mai în vărstă actor activ al Europei. În 2011 a primit distincția de Artist Emerit.

1921 – S-a născut Dan Setlacec

2 octombrie 1921, București – 23 iulie 2009, București

Medic și profesor universitar. A urmat cursurile Facultății de Medicină din București între anii 1940–1946, iar în 1949 a obținut titlul de Doctor în Medicină. S-a orientat de timpuriu spre chirurgie, efectuând stagii în clinici chirurgicale ca extern și intern, prin concurs. În 1949 și-a început cariera în învățământul superior, fiind numit preparator la clinica chirurgicală a Spitalului Colțea condusă de profesorul Nicolae Hortolomei fiind inclus, încă din 1953, în echipa de chirurgie cardiacă (disciplină în plină dezvoltare pe atunci) condusă de prof. Hortolomei. A parcurs treptat toate treptele activității didactice, devenind profesor de chirurgie la Facultatea de Medicină din București, apoi director al clinicii de chirurgie generală de la Spitalul Fundeni din București. A fost cel mai complex chirurg al epocii sale, întrucât a abordat, practic, toată gama intervențiilor cunoscute în chirurgia generală, în clinica condusă de el s-au efectuat intervenții pe glanda tiroidă, pe esofag, stomac, intestin subțire și gros, rect, ficat, pancreas, glande suprarenale, splină și sistem port, glandă mamară, ovar. În fiecare an se efectuau peste 2.000 de intervenții chirurgicale, în cea mai mare parte de chirurgie majoră

1933 – S-a născut Dana Comnea

2 octombrie 1933, București – 6 noiembrie 2013, București

Actriță de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în 1955. A fost repartizată după absolvire la Teatrul de Stat din Galați, transferându-se după doi ani la Teatrul Muncitoresc CFR Giulești. A jucat în zeci de roluri în Steaua fără nume de Mihail Sebastian, Gaițele de Al. Kiritescu, Ninge la Ecuator de Dorel Dorian, Romagnola de Luigi Squarzina, Paharul cu apă de Eugene Scribe, Pălăria florentină de Labiche, Nunta lui Figaro de Beaumarchais, Regele Ioan de Durrenmatt, dupa W. Shakespeare, etc. A debutat pe marele ecran in 1955, cu filmul Alarmă în munți. A sustinut recitaluri de poezie, ca Sonata clarului de lună de Iannis Ritsos, sau din lirica eminesciană, a jucat în spectacole de teatru radiofonic. A jucat în filme: Râpa dracului, Viața nu iartă, Cinci oameni la drum, Anotimpuri, Merii sălbatici, De trei ori București, Der Seewolf/Lupul mărilor, Puterea și adevărul, Parașutiștii, Răzbunarea, Muntele ascuns, Cercul magic

Cercul magic (1975)

1935 – S-a născut Paul Goma

2 octombrie 1935, Mana, Vatici, județul Orhei, Regatul României/Republica Moldova – 25 martie 2020, Paris, Franța

Scriitor, fost membru al Partidului Comunist Român, apoi anticomunist, stabilit la Paris. Exmatriculat, deținut politic, a reușit să-și publice cărțile în străinătate, nu și în țară. În 1977, Goma a reușit să trimită la Radio Europa Liberă o scrisoare deschisă în care cerea guvernului României respectarea drepturilor omului în România, pentru care a fost urmărit, arestat și maltratat de Securitate. Însă, fiind bine cunoscut în Occident și repertoriat de organizația împotriva încălcării drepturilor omului, Amnesty International, Goma nu mai putea fi judecat și condamnat fără a stârni proteste în străinătate. La 20 noiembrie 1977 lui Goma, soției și copilului, le-a fost retrasă cetățenia română și au fost expulzați din România. Ajunși la Paris, au cerut azil politic. Ca reacție la activitatea sa anticomunistă, a fost ținta unui atac cu colet-capcană și a unei tentative de asasinat puse la cale de regimul de la București, a fost exclus din Uniunea Scriitorilor din România. Volume publicate: Camera de alături, Ostinato, Ușa noastră cea de toate zilele, Patimile după Pitești, Arta refugii, Amnezia la români, Jurnalul unui jurnal, Basarabia

1938 – A încetat din viață Alexandru Averescu (3 aprilie 1859, Babele, Ismail, Odesa, Principatele Unite – 2 octombrie 1938, București)

Mareșal al României, general de armată, comandantul Armatei Române în timpul Primului Război Mondial, prim-ministru al României, membru de onoare al Academiei Române

1939 – A fost finalizată statuia voievodului-martir Constantin Brâncoveanu

Realizată din bronz de sculptorul Oscar Han în 1939, se află în curtea bisericii Sf. Gheoghe-Nou din București, ctitorită de Constantin Brâncoveanu și unde este înmormântat domnitorul. Monumentul a fost realizat din inițiativa primarului general al Bucureștiului din anul 1938, Iulian Peter, pentru a cinsti credința și martiriul marelui domnitor. Din cauza unei superstiții a regelui Carol al II-lea al României, statuia nu a fost dezvelită niciodată după datină ci numai inaugurată în 1939, când s-a tăiat panglica Bulevardului Constantin Brâncoveanu (azi Bulevardul I.C. Brătianu), în timpul mandatului primarului Victor Dombrovski

1939 – S-a născut Dan Spătaru

2 octombrie 1939, Aliman, Constanța – 8 septembrie 2004, București

Unul dintre cei mai iubiți artiști ai României, cântăreț, compozitor și actor. În tinerețe a fost fotbalist, dar în anul III al Facultății de Educație Fizică și Sport a trebuit să se lase de fotbal, având hernie de disc. S-a dedicat școlii și muzicii; ca student a început să cânte la Casa Studenților în anul 1962. Camelia Dăscălescu l-a ascultat odată la Mon Jardin și l-a descoperit, l-a pregătit. Primele bucăți muzicale interpretate de Dan Spătaru au fost ale Cameliei Dăscălescu. Odată la o terasă l-a cunoscut pe Temistocle Popa, care i-a făcut aproape toate șlagărele. Primul mare succes l-a avut cu Măicuța mea. Mii de spectatori i-au aplaudat vocea inconfundabilă și șlagărele pe care a reușit să le facă nemuritoare: Te-așteaptă un om, Nu m-am gândit la despărțire, Trecea fanfara militară, Drumurile noastre. A bătut recordul la aplauze când era în Cuba: 16 minute și 19 secunde, fiind trecut în Cartea Recordurilor

Țărăncuță, țărăncuță

1940 – S-a născut Gheorghe Gruia

2 octombrie 1940, București – 9 decembrie 2015, Mexico City

Handbalist care a făcut parte din lotul echipei naționale de handbal a României. A fost campion mondial în 1964, în Cehoslovacia, și în 1970, în Franța, medaliat cu bronz la Jocurile Olimpice de la München, din 1972, și campion european cu Steaua, în 1968. A fost de opt ori campion al României cu Steaua, în anii 1963, 1967, 1968, 1969, 1970, 1971, 1972 și 1973. În 1978 s-a stabilit în Mexic, contribuind semnificativ la dezvoltarea handbalului din această țară. În anul 1992, a fost numit de către IHF drept cel mai bun handbalist al tuturor timpurilor

1940 – S-a născut Viorel Știrbu

2 octombrie 1940, Buciumi, Sălaj – 21 septembrie 2015, București

Scriitor, prozator, editor și jurnalist, membru al Uniunii Scriitorilor din 1967. A absolvit Facultatea de Filologie, secția Limba și literatura română a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1960–1964). A fost redactor la ziarul Turda Nouă, șef al secției Cultură al orașului Turda, la Comitetul de Cultură, director al Teatrului de Stat din Turda, referent literar la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, redactor la Tribuna școlii în București, secretar literar la Casa Centrală a Creației, redactor principal la revista Urzica, redactor principal la revista Luceafărul, redactor-șef la ziarul Viitorul Românesc, fondator și director Editura Viitorul românesc. A debutat în Tribuna, în 1965, cu proză originală, Aceeași țintă. Debutul editorial este volumul de schițe și povestiri Un septembrie frumos (1967). Din scrierile sale: Oameni singuri, Aventurile agentului Adam, Cortegiul, Canionul, Marele sigiliu (vol. I-III), Pe urmele lui Alexandru Ioan Cuza (în colaborare cu Dan Bogdan), Anchetă de iarnă, Paznici la drumul mare, Moara de nisip, Scriitori de viață lungă, etc. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1971)

1941 – A fost adoptat Decretul-Lege privind regimul muncii pe timp de război

Durata muncii în România s-a prelungit de la 56 la 72 ore săptămânal, concediile de odihnă au fost suspendate, durata zilei de lucru putea crește de la 8 ore la 10–12 ore; comandanții militari de pe lângă întreprinderile militarizate puteau aproba lucrul în zilele de duminică și sărbători legale, dacă necesitățile producției o impuneau. Totodată, s-a instituit „crima de sabotaj”, care se pedepsea cu temniță grea, 5–20 de ani; în această categorie intrau: orice încetare de lucru, individuală sau colectivă; distrugerea, deteriorarea, sustragerea, falsificarea, fabricarea defectuoasă ori erorile voite, manipulări sau manevrări frauduloase sau fără calitate a mașinilor, instalațiilor, instrumentelor de lucru, materialelor, mărfurilor și produselor

1941 – S-a născut Zareh Baronian

Hagop Baronian; 2 octombrie 1941, București – 13 aprilie 2017

Teolog armean, care a deținut rang de arhimandrit mitrofor al Bisericii Armene din România. A urmat cursurile Liceului Pedagogic din Erevan (Armenia), după care a fost învățător la Școala Armeană din București. Cu sprijinul Departamentului Cultelor din România, a urmat cursurile Academiei Teologice din cadrul Patriarhiei Armene. În anul 1963 a fost hirotonit diacon și a urmat un an de studii la Academia Teologică de la Zagorsk (Rusia). A susținut teza de licență (1965), fiind hirotonit ieromonah, a urmat cursurile de doctorat la Institutul Teologic din București, obținând titlu de Doctor în Teologie cu teza Liturghia Bisericii Armene în cadrul liturghiilor celorlalte rituri liturgice răsăritene. Studiu comparativ. A fost hirotesit arhimandrit (Vardapet) în Biserica Sf. Mesrop de la Oșagan (Armenia), în 1971, în Catedrala Patriarhală din Ecimiadzin (Armenia), a fost ridicat la rangul de mitrofor, primind distincția Crucea Patriarhală arât de la Întâistătătorul Bisericii Armene cât și de la patriarhul Justinian Marina al Bisericii Ortodoxe Române. A fost numit vicar administrativ al Episcopiei Armene din România (1973–2001). A fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, Categoria G – „Cultele” (2004). A publicat mai multe articole teologice în reviste din România și din străinătate: Despre imnele liturgice ale Bisericii Armene, Biserici armene, monumente de artă din Moldova, Slujba botezului și a mirungerii în Biserica Armeană, O importantă mențiune despre cultul sfintelor icoane, Armenii din Transilvania și lăcașurile lor de cult. De asemenea, i-au apărut în volum lucrările: Liturghia Bisericii Armene în cadrul liturghiilor celorlalte rituri liturgice răsăritene. Studiu comparativ și Cuvânt despre liturghia Bisericii Armene și liturghiile răsăritene

1942 – S-a născut Romulus Diaconescu

2 octombrie 1942, Bălănești, Gorj – 28 februarie 2003, Craiova

Prozator și teatrolog. A urmat Facultatea de Filologie a Universității din București (1960–1965). A colaborat la Tribuna, România literară, Luceafărul, etc., a fost redactor la ziarul Înainte și la revista Ramuri. A debutat cu cronică teatrală în Viața studențească (1963). A debutat editorial cu volumul de reportaje, Timpul din ziduri (1976), încercând apoi formula eseului: Trebuia să se nască Brâncuși (1982). S-a impus ca un avizat comentator de teatru cu volumul Dramaturgi români contemporani. Romanele sale, proiectate într-un ciclu, restituiau atmosfera din redacția unui ziar de provincie: Migrații fără sezon, Neuitatele amurguri ori secvențe din prima conflagrație mondială, De veghe pentru învingători

1944 – A încetat din viață Benjamin Fondane (Fundoianu) (Benjamin Wexler; 14 noiembrie 1898, Iași – 2 octombrie 1944, lagărul nazist de exterminare Birkenau)

Poet, eseist, critic, publicist și scenarist bilingv, stabilit în Franța în 1923; participant la Rezistența franceză, a fost arestat de Gestapo și asasinat în lagăr

1953 – S-a născut Alex Mihai Stoenescu

2 octombrie 1953, București

Istoric, scriitor și politician. A absolvit, la numai 19 ani (lucru excepțional pentru sistemul de învățământ românesc din toate epocile moderne), Facultatea de Istorie (1972) și apoi Facultatea de Utilaj Tehnologic din București (1978). Din 1979 a început să scrie proze scurte, care nu au văzut însă lumina tiparului. În 1987, ca urmare a serviciilor aduse Securității, a devenit membru al Partidului Comunist. După Revoluția din 1989, a părăsit Partidul Comunist ceea ce i-a înlesnit o scensiune rapidă în funcții de încredere: secretar general de redacție la Viitorul românesc, revista literară a Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, consilier de presă al Ministrului Apărării, șeful Biroului de informare internațională din M.Ap.N., subsecretar de stat în guvern, șeful Direcției de Relații Publice a Armatei, director general-adjunct al Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București. A fost realizatorul documentarului istoric de televiziune Nașterea unei națiuni, a fondat Centrul de Istorie a Românilor Constantin „C. Giurăscu” (2006). A publicat lucrări de istorie și scrieri literare: Drumul Olandei, Câinii regăsiți, Misiunea dominicană, Noaptea incendiului

1955 – Plenara CC al PMR

A fost ales prim secretar al PMR Gheorghe Gheorghiu-Dej, iar ca secretari Nicolae Ceaușescu, Iosif Chișinevschi și Janos Fazekas

1956 – S-a născut Adrian Daminescu

2 octombrie 1956, Timișoara

Cântăreț și compozitor. În liceu, a debutat ca violoncelist, percuționist și voce în grupul Promuzica din Timișoara și a înființat împreună cu Octavian Peagu propriul sau grup de Folk Progresiv Helicoidal. A studiat la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, la secția Canto, avându-i profesori pe Ion Stoian, Georgeta Stoleriu și Ion Pop. În Conservator a pus bazele grupului Basorelief, împreună cu frații Adrian și Mircea Romcescu, iar în 1980 a înființat grupul rock Blitz. Când grupul s-a destrămat, a devenit solistul trupei Columna, în acea perioadă Columna fiind trupă de vârf în hard-rock-ul autohton. A compus muzică de film

Rap Ardelenesc

1971 – A încetat din viață Alexandru Colorian (18 martie 1896, București – 2 octombrie 1971, București)

Poet asociat cu simbolismul, unul dintre editorii cei mai avizați ai lui Eminescu de până la edițiile devenite clasice

1980 – A încetat din viață Nucu Păunescu (14 octombrie 1912, București – 2 octombrie 1980, București)

Actor de teatru și film

1985 – S-a născut Ciprian Marica

2 octombrie 1985, București

Fotbalist retras din activitate, care a evoluat pe postul de atacant. A debutat în fotbalul mare la Dinamo București, după care a jucat la FC Șahtior Donețk, VfB Stuttgart, FC Schalke, Getafe, Steaua București. A jucat 71 de meciuri pentru echipa națională, pentru care a evoluat între anii 2003–2014 și pentru care a marcat 25 de goluri

1992 – S-au înființat Comisia Națională pentru Statistică și Consiliul de Orientare și Coordonare a Activității de Statistică

Înființate prin Hotărârea Guvernului României nr. 626/2 octombrie 1992 privind organizarea și funcționarea Comisiei Naționale pentru Statistică și a Consiliului de Orientare și Coordonare a Activității de Statistică, publicată în Monitorul Oficial, a fost în vigoare de la 25 noiembrie 1992 până la 09 februarie 1993

2002 – A încetat din viață Tiberiu Olah (2 ianuarie 1928, Arpad/Arpășel – 2 octombrie 2002, Târgu Mureș)

Compozitor, profesor și muzicolog, a compus muzică vocal-simfonică, simfonică, de teatru și de film, a realizat emisiuni de radio și televiziune și a publicat studii, articole, interviuri, cronici

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi #Ceamaivechepisanieromânească #MihailStrăjan #FranciscHossuLongin #MiluțăGheorghiu #MironRaduParaschivescu #SenkálszkyEndre #DanSetlacec #DanaComnea #PaulGoma #DanSpătaru #ViorelȘtirbu #GheorgheGruia #ZarehBaronian #RomulusDiaconescu #AlexMihaiStoenescu #AdrianDaminescu #CiprianMarica

0 comentarii la „2 Octombrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: