Istoria României România frumoasă Today's Memory

3 Octombrie în istoria românilor

      Foto: Prima menționare a unui județ din Țara Românească, județul Jaleș


1385 – Prima menționare a unui județ din Țara Românească, Județul Jaleș

Județul Jaleș este menționat în hrisovul din 3 octombrie 1385 prin care domnitorul Dan I „donează mănăstirii Tismana acest sat (Tismana) din judetul Jaleș pe amândouă părțile cât a fost Ligăcească și Rusească” și prin care acesta întărea mânăstirii Tismana vechile moșii, dăruindu-i și „un mertic anual de 400 de găleți de grâu din județul Jaleșului”. Și-a luat numele de la râul Jaleș, hidronim considerat de origine traco-getică, având o lungă perioadă de timp reședința la Dăbăcești, despre care se crede că se afla fie pe raza actualei localități Runcu, fie Brădiceni, fie Arcani.

Judeţele istorice ale Ţării Româneşti

Județul Jaleș a fost dezmembrat după 1444, iar așezările sale au fost înglobate în teritoriile județelor Gorj și Mehedinți de astăzi

1385 – Prima atestare documentară a țiganilor robi pe teritoriul românesc

Domnitorul Dan Vodă confirma la 3 octombrie 1385 dania de „40 sălașe de ațigani“ dăruiți Mănăstirii Vodița de către domnitorul Vladislav, cu aproximativ 20 de ani înainte: „40 de sălașe de ațigani să fie slobozi de toate slujbele și dăjdiile de venitul domniei mele

1801 – A încetat din viață Matei Milu (21 ianuarie 1725 sau 1750, Spătărești, Suceava – 3 octombrie 1801)

Unul dintre primii poeți din Moldova, bunicul marelui dramaturg Matei Milo; a scris poezii de dragoste, portrete satirice, primul pamflet și prima odă din literatura română

1829 – S-a născut George Crețianu

3 octombrie 1829 – 6 august 1887

Poet și publicist, membru de onoare (din 1882) al Academiei Române. A început studiile la Colegiul „Sf. Sava” din București, perioadă în care a publicat în Curierul românesc câteva notații satirice în proză (Urzicele, 1847) cronici teatrale. În 1848, trimis de către Guvernul Provizoriu al Țării Românești cu o bursă la Paris, a făcut studii de Drept și Litere, devenind colaborator al revistelor emigrației române (Republica română, România viitoare) și contribuind la înființarea, în 1851, a societății Junimea română și a revistei cu același nume. Întors în țară în 1853, a intrat în magistratură (procuror de tribunal, substitut de procuror la Înalta Curte de Casație). Înfocat unionist, a militat pentru Unirea Principatelor, atât prin scris, cât și prin activitatea sa politică: deputat în Adunarea legislativă, director în Departamentul Dreptății, de două ori ministru în primii ani ai domniei lui Alexandru Ioan Cuza. A desfășurat o intensă activitate publicistică: în 1855 a sprijinit apariția ziarului Patria, a fost redactor la Concordia, Revista contimpurană, Revista literară și științifică, Revista română, România; s-a numărat printre colaboratorii revistelor unioniste România literară și Steaua Dunării, dar și ale altor publicații ale vremii: Convorbiri literare, Pressa, Revista Carpaților, Românul, Trompeta Carpaților, etc. Și-a adunat versurile în două volume: Melodii intime (1854) și Patrie și libertate (1879), în care se regăsesc cele mai reușite poezii ale sale: Perseverența, Chemarea poetului, Cântarea brazilor la mormântul bătrânului Mircea, Odă la patrie, O noapte în Carpați, Mormintele martirilor, Glasul viitorului, Dorul țării, Cântecul străinătății ș.a.

1838 – A apărut la Craiova revista săptămînală Mozaicul

Primul periodic din Oltenia, sub redacția lui Constantin Lecca, editat în perioada 3/15 octombrie 1838–7/19 octombrie 1839. Deși viața revistei a fost destul de scurtă, aproape de un an de zile, ea a adus o notă nouă în publicistica românească, a deschis drumul culturii germane în spațiul românesc.

1839 – S-a născut Teodor Burada

3 octombrie 1839, Iași – 17 februarie 1923, Iași

Folclorist, etnograf și muzicolog, membru corespondent (din 1887) al Academiei Române. Cu studii juridice și muzicale făcute la Iași și Paris, a lucrat mai întâi în magistratură, după care, în 1885, s-a dedicat activității muzicale și etnografice. În anul 1884 a descoperit fragmente de ceramică și figurine de teracotă în apropierea satului Cucuteni din județul Iași, fapt care a dus la descoperirea culturii Cucuteni. Profesor la Catedra de teorie muzicală a Conservatorului ieșean, a contribuit la dezvoltarea învățământului și prin publicarea a numeroase studii despre istoria lui. Are marele merit de a fi pus bazele muzicologiei românești, prin editarea, în 1875, a primului periodic cu caracter muzical, denumit Almanah muzical. A scris o serie de studii muzicale valoroase prin ineditul și bogăția materialului comunicat. Violonist virtuoz, a susținut peste 150 de concerte populare, în țară și peste hotare. A elaborat primele lucrări despre obiceiurile românilor cu prilejul nașterii, nunții și înmormântării și studii asupra multor instrumente muzicale populare. Istoria teatrului în Moldova (3 vol., 1915–1922) este o operă de largi dimensiuni, o adevărată frescă a vieții teatrale românești, un izvor de documentare pentru cercetătorii domeniului. Este descoperitorul bocetului popular

1849 – A încetat din viață Karl Wolff (11 octombrie 1849, Sighișoara – 3 octombrie 1929, Sibiu)

Economist, jurnalist și politician sas din Transilvania, director al Casei de Economii din Sibiu, membru fondator al cooperației Raiffeisen din Sibiu

1863 – S-a născut Constantin Nicolae de Hurmuzaki

3 octombrie 1862, Cernăuți, Bucovina, Imperiul Austriac – 23 februarie 1937, Cernăuți, România

Entomolog, profesor de entomologie și biogeografie la Universitatea din Cernăuți, filosof, jurist, membru de onoare (din 1919) al Academiei Române. Descendent dintr-o veche familie de intelectuali și luptători pentru drepturile românilor din Bucovina, a studiat filosofia și dreptul la Facultatea de Filozofie și Științe din Viena, apoi la Facultatea de Drept a Universității din Cernăuți pe care a absolvit-o în 1888, obținând licența în drept. În 1888 a intrat în serviciul procuraturii de finanțe, pe care l-a părăsit însă curând, pentru a se dedica din plin studiilor științifice. După 1900 a călătorit adeseori în Austria de Sus, pentru a cerceta fauna și flora de acolo. Începând din 1890 s-a consacrat cercetărilor entomologice, cu contribuții științifice în domeniul coleopterelor și lepidopterelor din România și în zoogeografie. A fost ales în Parlamentul Bucovinei, din partea Partidului Național (1911–1914), iar în 1931 a fost numit profesor universitar la facultatea nou înființată de entomologie și biogeografie a Universității din Cernăuți. Din scrierile sale: Beiträge zur Käferfauna der Bukowina und Nordrumäniens, Das Hochgebirge der Bucovina in coleopterologischer Beziehung, Verlag Bernburg, Varietäten von Lycaenen aus der Umgebung von Czernowitz (Bukowina), Cercetări noui asupra raporturilor faunistice din Bucovina cu privire specială la clasa coleopterelor, Observări asupra genului Nepticula Z, etc.

1883 – S-a născut Agricola Cardaș

3 octombrie 1883, Galați – 30 octombrie 1955, Iași

Biolog, agronom și publicist, membru (din 1940) al Academiei de Științe a României, vicepreședinte al Secției de biologie aplicată, membru corespondent (din 1943) al Academiei de Agricultură din România. A studiat la Facultatea de Științe Iași, secția de Științe naturale (1904–1908), urmând, în paralel, Seminarul Pedagogic Universitar Iași (1906). A continuat studiile la Academia de Agricultură Bonn Poppelsdorf din Germania, ca bursier al Academiei Române, obținând aici și titlul de Doctor în Agronomie cu teza Rumäniens Rindviehzucht (1910), iar apoi cel de Docent la Universitatea din Iași (1914). După întoarcerea în țară, a fost director al noii Școli Inferioare de Agricultură de la Țigănești, lângă Tecuci, asistent la nou înființata Secție de Științe Agricole a Facultății de Științe a Universității din Iași, apoi conferențiar la catedra de Zootehnie, profesor titular atât la Facultatea de Științe, cât și la Institutul Agronomic din Iași, numărându-se printre întemeietorii acestuia. După Unirea Basarabiei cu România, a fost director al agriculturii din Basarabia, din această poziție determinând transformarea Secției de Științe Agricole de pe lângă Universitatea din Iași, în Facultate de Științe Agricole a Universității „Al.I. Cuza” din Iași, cu sediul la Chișinău, capitala unei regiuni cu mare potențial agricol, al cărei decan a fost între anii 1936–1938. Au fost create aici 4 laboratoare de Zootehnie cu ferme didactice și un atelier de material didactic. Rezultatele activității sale științifice îl situează în poziția de fondator al științei zootehnice în Moldova. A înființat publicația de popularizare Foaia Plugarilor, care a apărut, cu întreruperi impuse de împrejurări, între 1920–1940. A fost îndepărtat de la catedră timp de patru ani, de regimul comunist, revenind în 1952 ca profesor la Facultatea de Zootehnie a Institutului Agronomic ieșean. Pentru activitatea sa în domeniul agricol a fost distins cu titlurile: Ofițer al Meritului Agricol (Franța), Mare Ofițer al Coroanei României, Mare Ofițer al Ordinului Phoenix, comandor al Ordinului Steaua României, Ofițer al Ordinului Polonia Restituită, Semnul Onorific Răsplata Muncii pentru 25 ani în Serviciul Statului (1941). A elaborat peste 70 de lucrări privind materialul zootehnic autohton și influența mediului asupra organismului animalelor domestice și primele cursuri de zootehnie din România: Zootehnie generală și specială, Cunoștințe de zootehnie generală, Cunoașterea și creșterea taurinelor, Originea animalelor domestice, etc.

1895 – A demisionat Guvernul Lascăr Catargiu (4)

A fost un consiliu de miniștri conservator, condus de Lascăr Catargiu, care a guvernat România în perioada 27 noiembrie 1891–3 octombrie 1895. În această perioadă a fost responsabil pentru: înființarea jandarmeriei rurale; Legea învoielilor agricole din 1893; reorganizarea Creditului Agricol; reluarea sistemului convențiilor comerciale; Regulamentul industriilor insalubre; Legea minelor din 1895. S-a implicat în „criza Memorandumului

1918 – A fost constituit la Paris Consiliul Național al Unității Române (Le Comité National de l’Unité Roumaine)

Organ reprezentativ al României, format din 29 de membri (printre care Vasile Lucaciu, Octavian Goga, Constantin Angelescu și Ioan Th. Florescu) sub președinția lui Take Ionescu, acest organ fiind practic guvernul din exil al României. Consiliul a fost recunoscut la 29 septembrie de guvernul francez, la 23 octombrie de guvernul SUA, la 29 octombrie de guvernul englez, iar la 9 noiembrie de cel italian, drept exponent al intereselor poporului român. Principalele obiective politice ale Consiliului Național al Unității Române erau: 1) de a informa, cât mai mult posibil, opinia publică din Occident cu privire la drepturile românești, legitimitatea lor, pe baza argumentelor etnico-istorice și a jertfelor imense ale poporului român în războiul de eliberare și unitate națională; 2) de a colabora în mod public, într-o strânsă intimitate cu celelalte naționalități asuprite din Austro-Ungaria; 3) de a organiza legiuni militare formate din români transilvăneni și bucovineni aflați în străinătate etc. A fost publicat ziarul La Roumanie

1918 – A apărut revista Tighina. Gazeta pentru luminarea poporului

A fost editată săptămînal, la Tipografia Societăți Culturale a Românilor Basarabeni din Tighina, România, între 3 octombrie 191828 martie 1920, având fondatori pe prof. Georghe I. Giuglea, judecător Dobrescu, prof. I. Cazacu, Țigoi, V. Dumitrescu, G. Ionescu, T. Hotnog, ing. Vasile Bergheanu. De la 14 mai 1919, a adăugat la subtitlu cuvintele și a ostașului român care apără granița la Nistru

1922 – Al doilea congres al Partidului Comunist

S-a desfășurat la Ploiești, la 3-4 octombrie 1922, fiind puse bazele noului partid comunist. La acest congres a fost adoptat un nou nume, Partidul Comunist din România, Secție a Internaționalei Comuniste, a fost ales un Comitet Central, s-a aprobat Statutul și a fost autorizată o organizare ilegală. Toți conducătorii istorici ai Partidului Comunist Român erau mândri să-și proclame voința nestrămutată de a apăra Patria Proletariatului, Uniunea Sovietică. Aceștia n-au avut nici o reținere în a susține pretențiile sovieticilor asupra teritoriilor istorice românești Basarabia și Bucovina de Nord

1923 – S-a născut Cezar Lăzărescu

3 octombrie 1923, București – 27 noiembrie 1986, București

Arhitect și urbanist. Din primii ani după absolvirea facultății, în 1952, și până după cutremurul din 1977, a conceput și realizat un număr important de planuri și detalii de sistematizare în toată țara. După ce comuniștii au preluat puterea în 1945, trebuia „curățat dosarul politic” de expoziția de succes de sub regimul Antonescu, tatăl căzut în lupta antibolșevică, demonstrându-și „entuziasmul revoluționar” în „efortul colectiv de a făuri România nouă, socialistă”. A devenit responsabilul unei echipe de tineri arhitecți chemați să realizeze locuințe în apropiere de Cernavodă și pe malul mării, pentru muncitori și cadrele conducătoare ale canalului Dunăre-Marea Neagră, stabilimente de băi și de sănătate și tabere de vacanță pentru copii între Eforie Nord și Sud, pe malul lacului Techirghiol și la Mangalia. Dintre realizările sale: 21 de hoteluri și 8 restaurante, magazine, baruri și cluburi la Mamaia; Hotelul Europa la Eforie Nord; Sediul administrativ și politic la Pitești; Aeroportul Otopeni; vilele Lac 1 și Lac 2; Palatul Sporturilor din București, Sala de conferințe a sediului Partidului Comunist, ambasada Chinei la București; sala culturală a ambasadei Franței, etc.

1923 – S-a născut Baraniay Francisc

3 octombrie 1923, Arad – 4 aprilie 2013, Arad

Pictor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici, Filiala Cluj. A urmat studii la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” Cluj, având profesori pe Abodi Nagy Béla, Tibor Kádár, Catul Bogdan, Aurel Ciupe. A revenit în orașul natal. A fost prezent în numeroase expoziții de grup și colective, republicane, omagiale, festive, organizate la Arad, Timișoara, București, Deva, Sibiu, Oradea, Baia Mare etc. A expus din 1956 pe simezele regionale organizate anual la Timișoara, iar din 1968, în cadrul manifestărilor județene, deschise la Arad. S-a specializat în problemele de restaurare, lucrând în laboratorul Muzeului Județean Arad. În colectiv cu Sever Frențiu a executat lucrarea monumentală de mozaic la Reșița. În colectiv cu Valeriu Brudașcu și Ionel Munteanu a restaurat Sala Cavalerilor din Deva. Biografie ilustrată

1927 – S-a născut Radu Miron

3 octombrie 1927, Codăești, Vaslui

Matematician, membru titular (din 1993) al Academiei Române, membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei, fost membru PCR. A absolvit Facultatea de Matematică-Fizică din Iași, încă din ultimii ani de facultate fiind angajat preparator și apoi asistent al facultății și cercetător la Institutul de Matematică al Academiei Române, Filiala Iași. În 1957 a devenit Doctor în Matematică, susținând teza Geometrizarea sistemelor mecanice neolonome; iar în 1973 a primit titlul de Doctor Docent. A fost conferențiar, apoi profesor titular la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași, în paralel, cercetător principal și apoi șef de sector la Institutul de Matematică din Filiala Iași a Academiei Române, „visiting professor” la universități din Canada, Germania, Italia și Japonia. A participat la congresele internaționale de matematică de la Nisa (1970), Varșovia (1981) și Kyoto (1990). Face parte din conducerea revistelor Tensor (Japonia), Algebras, Groups and Geometries (SUA), Journal of the Egyptian Mathematical Society, Progress in Mathematics (India) și este membru în Institute of Basic Researches și American Mathematical Society (SUA), Tensor și Finsler Geometry (Japonia), etc. Preocupările sale științifice grupează cinci direcții principale: geometria diferențială, fundamentele geometriei, topologia algebrică, mecanica teoretică și aplicații ale geometriilor Lagrange și Hamilton în fizica teoretică. A descoperit geometriile Lagrangiene și geometriile Hamiltoniene, a elaborat metode noi de investigare a fibratelor vectoriale pe care le-a aplicat în studiul modelelor geometrice din fizica teoretică. Numeroase noțiuni și rezultate îi poartă numele: „reper Miron”, „ecuații fundamentale ale reperelor Miron”, „spații Miron”, „conexiuni Miron” (denumiri specificate în celebra carte a lui M. Matsumoto, The Fundations of Finsler Geometry, 1986), alte concepte fiind introduse de el: „geometrie Lagrange”, ”geometrie Hamilton”, „energii de ordin superior”, „configurațiile Myller”, „geometrii de ordin superior”, „spații Finsler tari neriemanniene”, etc.

1932 – S-a născut Mircea Drăgan

3 octombrie 1932, Gura Ocniței, Dâmbovița – 31 octombrie 2017, Râmnicu Vâlcea

Regizor și scenarist de film. A terminat Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în 1955 ca șef de promoție la secția Regie. A fost căsătorit cu actrița Ioana Drăgan. A debutat în 1957, cu filmul Dincolo de Brazi, la care a colaborat cu Mihai Iacob la scenariu și regie. Din 1964 a predat Arta regizorală la IATC, secția Regie film, devenind mai târziu rector al acestei instituții. A semnat scenariul și regia pentru filmele: Dincolo de brazi (în colaborare cu Mihai Iacob), Lupeni 29 și O lume fără cer (în colaborare cu Nicolae Țic și Eugen Mandric), Golgota, Brigada Diverse intră în acțiune, Brigada Diverse în alertă! și BD la munte și la mare (toate în colaborare cu Nicolae Țic), Frații Jderi (în colaborare cu Profira Sadoveanu și Constantin Mitru), Ștefan cel Mare – Vaslui 1475 (în colaborare cu Valeria Sadoveanu și Constantin Mitru), Plecarea Vlașinilor și Întoarcerea Vlașinilor (în colaborare cu Ioana Postelnicu)

B.D. la munte și la mare (1971)

1941 – S-a născut Titus Munteanu

3 octombrie 1941, Arad – 18 decembrie 2013, București

Regizor, realizator TV și director al TVR 1. Printre emisiunile semnate de Titus Munteanu se numără: Realități ilustrate, Un trio formidabil (Premiul I la Festivalul „Charles Chaplin”, Gabrovo, 1984), Duelul vedetelor (premiul APTR, 1992), Astă seară ne distrăm în familie (premiul APTR, 1993), Școala Vedetelor (premiul Criticii Muzicale „Mihail Jora”, trofeul Trandafirul de Argint – Montreux, 1996), pe care a reluat-o în 2004 cu o altă generație. În 2004, a primit Premiul de Excelență din partea CNA

Quartetul vesel (cuplete muzicale) • Emisiune de varietăți realizată de Titus Munteanu • Cu: Olimpia Panciu, Margareta Paslaru, Angela Similea, Marina Voica (1977)

1941 – S-a născut Nicolae-Șerban Tanașoca

3 octombrie 1941, București – 7 aprilie 2017, București

Filolog și istoric de origine aromână, specialist în filologia clasică, în studiul civilizației bizantine și al culturilor din Balcani. A studiat filologia clasică la Universitatea din București, luându-și licența în 1964, iar doctoratul în 1979. A fost profesor la Universitatea Națională de Arte din București și director al Institutului de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române. A făcut studii asupra literaturii bizantine, traduceri din literatura elină (Platon), bizantină (Diaconul Agapet, Vasile I Macedoneanul) și neogreacă, lucrări consacrate istoriei aromânilor etc. S-a interesat, de asemenea, de istoria modernă a României – a editat amintiri și discursuri ale lui Take Ionescu, a editat împreună cu Sanda Tătărescu-Negropontes Mărturii pentru istorie din moștenirea scrisă a lui Gheorghe Tătărescu. Se numără printre intelectualii de frunte care au sprijinit ideea restaurării în România a sistemului monarhic constituțional sub dinastia Hohenzollern. Dintre lucrările sale: Literatura Bizanțului (coordonator), Fontes Historiae Daco-Romanae, III, Scriptores Byzantini saec. XI–XIV (împreună cu Al. Elian), Balcanologi și bizantiniști români, Bizanțul și românii, Unitate romanică și diversitate balcanică. Contribuții la istoria romanității balcanice (împreună cu Anca Tanașoca), etc.

1954 – S-a născut Ioan Groșan

3 octombrie 1954, Satulung

Prozator, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania. A absolvit în 1978 Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. A făcut parte din gruparea revistei Echinox, unde a debutat în 1974. În 1985 a debutat editorial cu volumul de povestiri Caravana cinematografică. A fost membru al Cenaclului de proză Junimea, de asemenea, membru fondator al grupării Ars Amatoria. A fost de-a lungul timpului profesor, director artistic al studioului de creație cinematografică al Ministerului Culturii (condus de Lucian Pintilie) și redactor la Contrapunct și Academia Cațavencu. În prezent este publicist-comentator la cotidianul Ziua. Din scrierile sale: Trenul de noapte, Școala ludică, O sută de ani de zile la Porțile Orientului, Județul Vaslui în NATO, Un om din Est, Epopeea spațială 2084

1957 – S-a născut Constantin Chiriac

3 octombrie 1957, Republica Moldova

Actor, director al Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu. Și-a finalizat studiile de Actorie în 1980 la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București, obținând apoi diplome în Management cultural de la Agenția de Informații a SUA, Hull University din Marea Britanie, Virginia Commonwealth University Richmond. A jucat în peste 40 de spectacole, colaborând cu regizori importanți ca Iulian Vișa (Titanic Vals, Chang Eng, Cartoteca, Decameronul), Andriy Zholdak (Idiotul, Othello?!, Turandot), Mihai Măniuțiu (Moi Rodin, Lecția), Silviu Purcărete (Așteptându-l pe Godot, Lulu, D’ale Carnavalului, Oidip) și Kushida Kazuyoshi (Fantoma e aici) și a susținut one man show-uri și recitaluri de poezie în peste 50 de țări. Printre cele mai cunoscute filme în care a jucat se numără Moromeții, Croaziera și Undeva la Palilula. Este directorul general al Teatrului Național „Radu Stanca” Sibiu, președintele Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, directorul general al Bursei de Spectacole de la Sibiu, fiind și profesor universitar în cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu. A jucat un rol decisiv în obținerea titlului Sibiu – Capitală Culturală Europeană 2007 și în reușita incontestabilă a proiectului. Munca sa a fost recunoscută prin nenumărate premii și distincții, printre care: Ordinul Național pentru Merit în grad de Cavaler (2000), Ofițer al Ordinului Coroanei Belgiene (2011), Premiul Aspen Institute pentru Contribuția la Patrimoniul Cultural Național (2014), Premiul Fundației Japonia și al Ministerului de Afaceri Externe din Japonia (2015), Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, din partea Marelui Duce de Luxemburg (2017). Din 2014 este Ambasador Onorific al Turismului, anul 2018 a primit Crucea Casei Regale a României pentru Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu, Titlul de Cetățean de Onoare al Județului Sibiu și Titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Râmnicu Vâlcea

Constantin Chiriac – Interviu Haute Culture. Despre Festivalul de Teatru Sibiu

1959 – S-a născut Silvia Dumitrescu

3 octombrie 1959, București

Interpretă de muzică pop. A urmat cursurile Școlii Populare de Artă din București, la clasa regretatei Mihaela Runceanu, și s-a lansat la Festivalul Național de muzică ușoară Mamaia ’85 unde a obținut Premiul I la secțiunea Interpretare. În 1995 a obținut la Festivalul Internațional Cerbul de aur, Premiul I la Secțiunea Videoclip și Premiul III la Secțiunea Discografie. Susține concerte cu trupa soțului său, Florin Ochescu, cu muzică de jazz sau blues

Silvia Dumitrescu – Lumea mea (Gala aniversară a Festivalului Cerbul de Aur 2018)

1963 – A încetat din viață Augustin Maior (22 august 1882, Reghin – 3 octombrie 1963, Cluj)

Fizician și pedagog; inventatorul telefoniei multiple, director general al Poștelor, Telegrafelor și Telefoanelor din Transilvania și Banat, profesor titular la Universitatea din Cluj și apoi director al Institutului de Fizică Teoretică și Tehnologică al Facultății de Științe; membru post-mortem al Academiei Române

2000 – A încetat din viață Olga Necrasov (1/14 septembrie 1910, Sankt Petersburg – 3 octombrie 2000, Iași)

Antropolog, profesor universitar român de origine rusă, director al Centrul de Cercetări Antropologice, membru titular al Academiei Române; nu a fost membră PCR

2003 – Parcul Ioanid din București a devenit Parcul Ion Voicu

În amintirea celebrului violonist român, fost elev al lui George Enescu. Este un parc cu o suprafață de 10.000 mp, amenajat pe locul fostului afluent al Dâmboviței, Bucureștioara. A fost dezvelit și un bust al artistului, lucrare realizată de sculptorul Ion Irimescu, care a fost amplasat în parc

2003 – A încetat din viață Profira Sadoveanu (21 mai 1906, Fălticeni – 3 octombrie 2003, București)

Prozatoare și poetă; secretar literar, editor, arhivar, bibliotecar, corector și traducător pentru tatăl său, Mihail Sadoveanu

2006 – A încetat din viață Sandu Sticlaru (15 octombrie 1923, Roman – 3 octombrie 2006 București)

Unul dintre marii actori români de comedie în teatru și film

2008 – A încetat din viață Aurel Stroe (5 mai 1932, București – 3 octombrie 2008, Mannheim, Germania)

Compozitor, profesor, muzician, autor, publicist și muzicolog, a scris muzică cultă, contemporană, simfonică, vocal-simfonică, de cameră, corală), muzică electronică și muzică de scenă

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi #JudețulJaleș #GeorgeCrețianu #RevistaMozaicul #TeodorBurada #ConstantinNicolaeHurmuzaki #AgricolaCardaș #ConsiliulNaționalalUnitățiiRomâneParis #TighinaGazetapentruluminareapoporului #CezarLăzărescu #BaraniayFrancisc #RaduMiron #MirceaDrăgan #TitusMunteanu #NicolaeȘerbanTanașoca #IoanGroșan #ConstantinChiriac #SilviaDumitrescu #ParculIonVoicu

0 comentarii la „3 Octombrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: