Istoria României România frumoasă Today's Memory

4 Octombrie în istoria românilor

  Foto: Muzeul Civilizației Populare Tradiționale, ASTRA. Fotograf: Harry Herberth


1848 – A apărut la Cernăuți publicația Bucovina. Gazetă Romănească pentru politică, religie și literatură

Gazetă românească săptămânală de politică, religie și literatură, aflată sub conducerea fraților Gheorghe, Alexandru și Eudoxiu Hurmuzachi. Revista cu text bilingv, român și german, era primul periodic al românilor bucovineni, tribună de apărare a intereselor lor naționale, intelectuale și materiale. A avut colaboratori străluciți: Vasile Alecsandri, Costache Negri, Costache Conachi, Dimitrie Bolintineanu, Vasile Cârlova, Vasile Pogor, Mihail Kogalniceanu, Andrei Șaguna, Andrei Mureșanu, Aron Pumnul, Gheorghe Bariț etc., fiind editată în perioada 4/17 octombrie 1848–20 septembrie/2 octombrie 1850. În Tipărituri românești

1853 – A început oficial Războiul Crimeii

Război purtat între Imperiul Rus și o alianță a Imperiului Francez, Imperiului Britanic și Imperiului Otoman, la care s-a alăturat și Regatul Sardiniei (martie 1853–30 martie1856). Războiul a făcut parte dintr-o lungă competiție între principalele puteri europene pentru influență asupra teritoriilor din Imperiul Otoman care se afla în declin. A început, de fapt, în 21 iunie 1853, când Rusia a ocupat principatele Moldovei și Valahiei, fără a declara război puterii suzerane, Imperiul Otoman; unii dintre generalii de la Sankt Petersburg doreau să stabilească granița rusească pe Dunăre și să anexeze cele două state românești, așa cum în 1812, imperiul țarilor cotropise Basarabia. Diplomații ruși voiau chiar mai mult: ei credeau că este posibilă cucerirea Constantinopolului și chiar a Ierusalimului.

Bătălia de la Oltenița. Desen de Karl Lanzedelli

Turcii, sprijiniți de englezi și francezi, au prezentat rușilor un ultimatum pentru retragerea trupelor, iar în urma refuzului, la 4 octombrie au declarat război Rusiei. Războiul s-a purtat pe două continente: la Dunăre, la Marea Baltică, în Crimeea, în Transcaucazia

1859 – S-a născut George Cosmovici

4 octombrie 1859, Sasca Mare, Suceava – 14 februarie 1927, Paris

Compozitor, a compus muzică de cameră, vocală, de teatru. Unchi și prieten al lui George Enescu

1863 – S-a născut Aurel C. Popovici

16 octombrie 1863, Lugoj – 9 februarie 1917, Geneva

Jurist, om politic, publicist, politolog și filosof politic bănățean. A studiat medicină la Viena și Graz. Încă din tinerețe și-a exprimat opoziția împotriva politicii de maghiarizare din Transilvania și Banat, printre altele scriind și protestul Replică, în 1892. Împreună cu alți intelectuali din Partidul Național Român, el a semnat Memorandumul Transilvaniei (1892). În 1906 a propus federalizarea Austro-Ungariei în așa-zisele State Unite ale Austriei Mari

1871 – S-a născut Ion C. Frimu

4/16 octombrie 1871, Bârzești, Vaslui – 19 februarie 1919, Închisoarea Văcărești

Militant socialist și fruntaș al Partidului Social-Democrat, care a murit în închisoare. Era de profesie tâmplar. În decembrie 1896, s-a înființat Uniunea Sindicatelor Breslelor, I.C. Frimu fiind ales președinte al acestei uniuni sindicale. A înființat și a făcut parte din conducerea revistei România muncitoare și a Uniunii Socialiste din România, a pus bazele Sindicatului Tâmplarilor din București, fiind ales președinte. La înființarea Partidului Social Democrat Român (PSDR), a devenit unul dintre liderii acestuia. Ca urmare a participării la manifestațiile muncitorilor tipografi din decembrie 1918 a fost arestat, închis și a murit în urma bătăilor suferite în închisoare

1873 – S-a născut Gheorghe Țițeica

4/17 octombrie 1873, Drobeta Turnu-Severin – 5 februarie 1939, București

Matematician și pedagog, membru titular (din 1913), vicepreședinte (1928), secretar general (1929) al Academiei Române. A urmat liceul la Craiova, unde s-a remarcat pentru interesul acordat matematicii, a intrat pe primul loc la Școala Normală Superioară și apoi a urmat secția matematici la Facultatea de Științe de la Universitatea din București. Dintre profesorii săi, cel mai mult l-a impresionat Spiru Haret, despre a cărui viață și operă a scris mai târziu. În 1895 a obținut licența în Matematici și a fost numit profesor suplinitor la Seminarul Nifon. În anul următor, după ce a promovat examenul de capacitate pentru profesorii universitari de matematică, a plecat la studii la Paris, fiind al patrulea român la École Normale Supérieure. A fost profesor la Universitatea și la Școala Politehnică din București, membru al mai multor academii straine, doctor honoris causa al Universității din Varșovia. S-a ocupat în special cu studiul rețelelor din spațiul cu n dimensiuni, definite printr-o ecuație a lui Laplace. Este creator al unor capitole din geometria diferențială proiectivă și afină, unde a introdus noi clase de suprafețe, curbe și rețele care îi poartă numele. Datorită lucrărilor sale de geometrie diferențială, publicate în diferite periodice de profil, a devenit celebru în lumea științifică și a fost ales ca președinte al secției de geometrie la diferite congrese. Prin numeroasele lucrări de matematică elementară și de popularizare a științei, pe care le-a publicat de-a lungul întregii sale vieți, a contribuit la ridicarea nivelului învățământului matematic din România

1881 – S-a născut George (Gogu) Constantinescu

4 octombrie 1881, Craiova – 11 decembrie 1965, Coniston, Cumbria, Marea Britanie

Inginer, om de știință, inovator, inventator. Încă din copilărie, manifesta interes pentru știință și în liceu și-a transformat camera într-un adevărat laborator de fizică și chimie. A realizat, în acea perioadă, o lampă electrică cu mercur, acumulatori, baterii, motoare, un calculator mecanic. În 1904 a absolvit Școala Națională de Poduri și Șosele ca șef de promoție. Din timpul studiilor și după absolvire s-a preocupat de demonstrarea utilității unui material de construcții nou, betonul armat, atât teoretic, cât și practic. A proiectat numeroase construcții cu structura din beton armat, dar nu a găsit sprijin la guvernul vremii pentru a-și pune în practică ideile și a înființat propria firmă, împreună cu inginerul Tiberiu Eremia. Costurile reduse ale betonului armat i-au adus câștigarea unei licitații de 5 poduri. Lucrând la construirea drumului București–Doftana, a avut ideea primului material care seamănă cu asfaltul de astăzi. S-a ocupat de asemenea și de utilaje și mijloacele de transport, găsind soluții de îmbunătățire sau creând altele noi. A plecat în Marea Britanie unde s-a stabilit și a introdus acolo o nouă ramură a mecanicii mediilor continue numită sonicitate, care permite folosirea compresibilității lichidelor (sau fluidelor în general) pentru a transmite putere prin vibrații (oscilații), prin folosirea modelelor matematice existente în domeniul electricității, publicând lucrarea The Theory of Sonics. A treatise on transmission of power by vibrations. S-a preocupat apoi de aplicațiile practice ale acestei științe, în special în electrotehnică. Este autorul a numeroase invenții ca: motoarele, pompele, ciocanele și perforatoarele sonice, injectoarele sonice, convertizoare de cuplu (cutii de viteze sonice), generatoare de energie sonică, aparate pentru transmisii și receptoare ale acestei energii. A realizat dispozitivul de tragere la orice turație a motorului prin discul format de palele elicei în rotație, numit G.C. Gear (G.C. Fire Control Gear). Guvernul britanic a realizat în 1918 pentru inginerul român Gogu Constantinescu laboratorul din West Drayton numit Uzinele Sonice. În ultima parte a vieții a cercetat transformarea energiei electrice în energie sonică și a energiei mecanice în energie calorică, utilizarea ultrasunetelor în practică. Printre clădirile construite: Cazinoul din Constanța, Castelul de apă de la Periș, podurile de peste râul Siret de la Adjud, Răcătău, Roman, Palatul Patriarhiei, Hotelul Athénée Palace, Marea Moschee din Constanța (Moscheea Carol I)

Gogu Constantinescu

1883 – A început să circule trenul Orient-Express, pe ruta Paris–Varna

La 5 iunie 1883, primul tren Express d’Orient a părăsit Parisul spre Viena, care a rămas terminalul, până la 4 octombrie 1883. Traseul inițial, folosit pentru prima dată pe 4 octombrie 1883, a fost de la Paris, Gare de l’Est, până la Giurgiu, prin Munchen și Viena. La Giurgiu, pasagerii au traversat Dunărea cu feribotul spre Ruse, de unde au luat alt tren spre Varna și au încheiat apoi călătoria spre Constantinopol cu feribotul. În 1885, a operat altă rută, de data aceasta ajungând la Istanbul cu calea ferată de la Viena la Belgrad și Niš, transport cu trăsura către Plovdiv și feroviar din nou spre Istanbul. Trenul a fost redenumit oficial Orient Express în 1891

1890 – S-a născut Virgil Salvanu

4 octombrie 1890, Ceaba, Cluj – 14 iulie 1983, Cluj-Napoca

Arhitect al municipiului Cluj, boxer. A urmat liceul la Gherla, apoi Facultatea de Arhitectură la Politehnica din Budapesta. S-a înscris în Societatea Academică „Petru Maior”, alături de care a participat la o serie de manifestări care urmăreau promovarea valorilor culturale și sportive naționale. Dintre acestea poate fi amintită manifestarea de la Orăștie din 1914, la care au fost organizate competiții de box, lupte și fotbal. În facultate s-a înscris la secția de box a Societății Sportive Studențești a universității maghiare. Aici s-a antrenat cu reputatul boxer de culoare, Bobby Dobs (fost campion al Americii). Prima sa victorie ca boxer a înregistrat-o în 1912, când a câștigat titlul de campion la box al Budapestei. Anul următor, în 1913, a obținut titlul de campion la Campionatul internațional al Austro-Ungariei

1895 – S-a instalat Guvernul Dimitrie A. Sturdza (1)

Consiliu de miniștri liberal care a guvernat România în perioada 4 octombrie 1895–21 noiembrie 1896. În calitate de președinte al PNL, Sturdza a fost desemnat de patru ori să formeze un Consiliu de miniștri, ocupând și portofoliul altor ministere de însemnătate. Ca ministru de Externe, a semnat un protocol de prelungire a Tratatului secret de alianță dintre România și Austro-Ungaria cu prilejul vizitei la București a împăratului Franz Josef I. Activitatea guvernului a fost marcată de „chestiunea Ghenadie” (val de manifestații și proteste organizate de opoziție împotriva guvernului având ca pretext îndepărtarea în condiții neobișnuite a mitropolitului primat Ghenadie de la conducerea Bisericii)

1895 – S-a constituit societatea petrolieră Steaua Română

În 4 septembrie 1895, după emiterea primei legi a minelor, s-a înființat societatatea anonimă STEAUA ROMÂNĂ, cu capital român și străin. În anul 1897, după ce Rafinăria a achiziționat în întregime zona petrolieră din jurul orașului Câmpina, a devenit o rafinărie modernă, pe o suprafață de 13,5 hectare. La darea ei in folosință, era considerată cea mai modernă și cea mai mare dintre rafinăriile din Europa. Patrimoniul său se compunea din rafinarii, schele, sonde, instalații de export la Constanța și Giurgiu, o flotilă de tancuri petroliere de transport pe Dunăre, o fabrică de acid sulfuric, o fabrică de bidoane, o stație de conducte de apă pe râul Doftana

1904 – A încetat din viață Ioniță Scipione Bădescu (15 mai 1847, Răstolț, Sălaj – 4 octombrie 1904, Botoșani)

Poet, scriitor și publicist; membru al Junimii; prieten cu Mihai Eminescu

1910 – S-a născut Călin Popovici

4 octombrie 1910, Galați – 16 ianuarie 1977, București

Astronom, astrofizician și geodez, ales post-mortem membru al Academiei Române (1990). A fost profesor la Universitatea din București. Are lucrări de fotometrie stelară, fizica soarelui și solar-terestră, astronomiegeodezică, triangulație cosmică și filozofie a astronomiei. A inițiat și dezvoltat cercetările astrofizice și spațiale la Observatorul din București. A conceput metoda cercului de simultaneitate și a afectuat studii asupra meteorilor, mișcării soarelui în spațiu, etc. A publicat numeroase lucrări de popularizare a astronomiei. A întemeiat școala românească de stele variabile. A combătut astrologia, arătând că configurația constelațiilor zodiacale s-a deplasat cu aproximativ o lună de la momentul apariției acestei pseudoștiințe în epoca Babilonului antic. A redactat un dicționar valoros de astronomie

1915 – A încetat din viață Mihail M. Râmniceanu (1854 – 4 octombrie 1915, București)

Inginer, membru corespondent al Academiei Române; colaborator apropiat al lui Anghel Saligny, a proiectat construirea a peste 1.000 km de cale ferată

1917 – S-a născut Constantin Dipșe

4 octombrie 1917, Șurdești, Maramureș – 26 noiembrie 2010, București

Pictor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, din 1951. Absolvent al Școlii Liberale de Arte Frumoase din Baia Mare, clasa prof. Gh. Manu și licențiat al Academiei de Arte Frumoase din București (1945), elev al maeștrilor Nicolae Dărăscu și Camil Ressu a obținut în 1948 titlul de Doctor în Arte Frumoase la profesorul Camil Ressu. În 1945 a debutat la Salonul Oficial de primăvară, de pictură și sculptură cu o compoziție. A participat la toate manifestările organizate de Consiliul Culturii, Comitetul de cultură al municipiului București și al Uniunii artiștilor Plastici din București, dar și de Comitetele de Cultură din județele: Tulcea, Maramureș, Bihor, Dâmbovița, Hunedoara, Caraș-Severin etc.; diverse manifestări organizate de: Muzeul Republicii, Muzeul „Simu”, Muzeul „Bruckental” din Sibiu, Muzeul Crișurilor din Oradea, Muzeul de Artă din Arad, Muzeul de Artă din Constanța, Muzeul Maramureșului din Baia Mare, Muzeul de artă din Suceava și din Botoșani; expoziții peste hotare în: India, Japonia, Pakistan, Israel, Grecia, Italia, Franța, Germania, Austria, Polonia, Finlanda, Cehoslovacia, URSS, Ungaria. Expoziții personale a avut la Muzeul Satului, Galeria Simeza și Galeria „Niculae Cristea” de la ziarul Universul din București; Sala de expoziții Oradea, Sala Muzeului regional Suceava, etc. A executat numeroase lucrări de artă monumentală: fresca din interiorul bisericii greco-catolice Acvila, din București, pictura bisericilor din Podoleni, Costișa de Sus, Costișa de jos, jud. Neamț (în colaborare); tehnică mozaic-ceramică la hotelul Tomis din Mamaia, pe fațada fabricii de mobilă din Drobeta-Turnu Severin, Arcașii lui Stefan Cel Mare pe fațada căminului Cultural din Putna; restaurări (în colaborare) la Casa memorială „Dr Gh. Marinescu”, decorații de la Casa oamenilor de Știință București, frescele, tavanul teatrului „Gheorghe Pastia” din Focșani și tavanul foaierului, etc. Imagini și picturi

1921 – S-a născut Valeriu Munteanu

4 octombrie 1921 – 20 decembrie 1999, București

Filolog, lingvist, lexicograf și traducător. A studiat dreptul la Cluj și la Sibiu, filologia (la București) și limbile scandinave la Universitatea din Uppsala (Suedia). A predat limba suedeză și limba daneză la Universitatea București. A tradus în limba română cărți de Hjalmar Bergman, August Strindberg, Artur Lundkvist, Hans Scherfig, Herman Bang, Sigrid Undset, Knut Hamsun. Dintre lucrările publicate: Ghid de conversație român-suedez, Dansk-rumænsk parlør, Dicționar suedez-român, Dicționar danez-român. A fost Cavaler al ordinului suedez Nordstjärne clasa I (1981) și al ordinului danez Dannebrog, câștigător al premiului de traduceri al Academiei Suedeze (1981) și al Uniunii Scriitorilor din România (1997)

1929 – Premiera piesei Mușcata din fereastră de Victor Ioan Popa

Reprezentația inaugurală a sălii Studio a Teatrului Național, deschis sub directoratul lui Liviu Rebreanu. Regia a fost semnată de Paul Gusty, iar din distribuție făceau parte actorii Ion Sîrbu, Grigore Mărculescu, I. Cernea, Ionescu Ulmeni, Toto Ionescu, Irina Nădejde. Piesa s-a jucat cu succes în stagiunea 1929–1930, realizându-se 54 de spectacole

Mușcata din fereastră • Teatru radiofonic

1933 – S-a născut George Astaloș

4 octombrie 1933, București – 27 aprilie 2014, București

Poet, romancier și dramaturg stabilit la Paris. Absolvent al Școlii de Ofițeri topogeodezi (1953), a demisionat din armată pentru a se dedica exclusiv scrisului. A scris poezie, teatru, roman, eseu, memorialistică, culegeri epistolare, critică și teorie literară. A debutat cu poezie în 1948, într-o revistă școlară, dar adevăratul debut a avut loc în 1968/1969 pe scena Teatrului Cassandra din București cu piesa Vin soldații. Pentru volumul de teatru Vin soldații și alte piese, a primit Premiul Uniunii Scriitorilor (1970). Teatrul său a fost reprezentat pe scenele din: Paris, Londra, New York, Washington, Copenhaga, București, Stockholm, Edmonton, Bonn, Bruxelles, Lisabona, Madrid, Barcelona, Viena, Dortmund, Berlin, etc. La congresul PEN Clubului Internațional (Piran, Slovenia, 1971), președintele Pierre Emmanuel, i-a oferit o bursă a Academiei Franceze, s-a stabilit definitiv la Paris, iar în 1976 i s-a acordat cetățenia franceză. Este autorul a peste 40 de volume de poezie, proză, teatru, eseu, memorii si corespondență. Cărțile i-au fost publicate în: România, Franța, Italia, Portugalia, Statele Unite ale Americii, Luxemburg și Germania. Figurează în peste 20 de antologii de poezie și de teatru, apărute în Europa și în America de Nord

1934 – S-a născut Mircea Albulescu

Iorgu Constantin Albulescu; 4 octombrie 1934, București – 8 aprilie 2016, București

Actor de teatru și film, profesor universitar, publicist, poet, prozator, membru al Uniunii Scriitorilor. A lucrat ca artist-amator la Ateneul Popular, a fost figurant în Corpul de ansamblu al câtorva teatre din București, iar după 1950 a fost angajat la Teatrul Național București. A absolvit Școala Medie de Arhitectură în anul 1952, cu diplomă de Conductor Arhitect, iar apoi Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1956, la clasa profesoarei Aura Buzescu, unde a fost coleg și bun prieten cu actorul Amza Pellea. A jucat în sute de piese pe scenele Teatrului Municipal, Teatrului de Comedie și Teatrului Național din București și a avut peste 90 de roluri în film. A interpretat roluri memorabile în teatrul radiofonic, pe care-l considera cea mai prodigioasă dintre activitățile sale artistice și care a constituit subiectul tezei sale de doctorat, Teatrul radiofonic; convertibilitatea mijloacelor de expresie actoricească în procesul creației (2004). În perioada 1985–2005, a fost profesor la Universitatea de Teatru și Film din București

Ultimul interviu la televiziune al marelui actor Mircea Albulescu cu Cătălin Ștefănescu

1935 – S-a născut Ioana Kassargian

4 octombrie 1935, București – 1985, București

Sculptoriță. S-a născut într-o familie armenească refugiată la București. A studiat sculptura la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, cu maestrul Medrea. După absolvire, a obținut o bursă de studii la Paris. În scurta sa activitate artistică (1959–1985), a reușit un palmares de invidiat. Sunt consemnate câteva expoziții personale și numeroase expoziții de grup organizate de statul român la: Budapesta, Belgrad, Zagreb și Novi-Sad, la Frankfurt pe Main, Köln, Praga, Cracovia, Torino, Helsinki, Moscova. A participat la Expozițiile Tineretului de la Paris, Anvers și Lugano-Castelante. Critica vremii a apreciat că, deși formele sale sculptate sunt de factură abstractă, nu au nevoie de explicații, ele vorbesc de la sine celor ce le cunosc limbajul și se lasă fermecați de unduirea lor poetică. Dialogul cu bronzul polizat, după experiența pietrei și a marmorei, a fost pentru artistă o întâlnire cu spațiul și cu timpul, o interferență filosofică dintre cele două categorii. Prezența Ioanei Kassargian continuă să trăiască în memoria celor care au cunoscut-o și i-au îndrăgit opera. A fost onorată cu premiul pentru sculptură al Uniunii Artiștilor Plastici (1963), Premiul Municipiului București (1969), câștigând, totodată, concursul de înnobilare a saloanelor Teatrului Național din București cu lucrările ei, care stau zilnic sub privirile iubitorilor de artă.

Ioana Kassargian are un instinct foarte sigur al formelor care-i pot traduce sculptural temperamentul artistei prin excelență liric. Sculptorița a dat dovadă că a înțeles particularitățile fiecărui material, bronz, marmoră, piatră, subordonându-le cu un talent remarcabil” (Contemporanul). Biografie ilustrată

 1937 – S-a născut Ioanid Romanescu

Valentin Tudose; 4 octombrie 1937, Voinești, Iași – 20 martie 1996, Iași

Poet. A urmat Facultatea de Filologie a Universității „Al.I. Cuza” (1962–1968). A trecut prin mai multe slujbe: profesor la Românești, profesor și director de cămin cultural la Voinești, corector la revista Ateneu, inspector la Casa Județeană de Creație Iași, redactor la revista Convorbiri literare. Din volumele publicate: Singurătatea în doi, Aberații cromatice, Baia de nori, Energia visului, Nordul obiectelor, Orpheus, Demonul, Școala de poezie, Dilatarea timpului, Lovitura de maestru

1938 – George Enescu a terminat Suita a III-a, Săteasca

Cea de-a treia suită simfonică a lui George Enescu, după cum menționează autorul la sfârșitul manuscrisului, a fost terminată în data de 4 octombrie 1938, la vila Luminiș din Sinaia. Evoca imaginea satului său natal, Liveni, construind o atmosferă de basm, a locurilor unde și-a petrecut primii ani ai vieții

George Enescu – Suita a III-a, Săteasca • Orchestra Simfonică a Radio-Televiziunii Române, dirijor Constantin Silvestri

1940 – A încetat din viață Petre Andrei (29 iunie 1891, Brăila – 4 octombrie 1940, Iași)

Savant, sociolog, filosof, profesor și om politic, deputat din partea Partidului Național-Țărănesc, ministru în mai multe guverne interbelice, membru post-mortem (1991) al Academiei Române; persecutat de legionari, s-a sinucis

1943 – S-a născut Florian Pittiș

4 octombrie 1943, București – 5 august 2007, București

Actor de teatru și TV, regizor, traducător, interpret de muzică folk, realizator de emisiuni radio. A jucat la Teatrul Municipal „Lucia Sturdza Bulandra”, a tradus și a regizat piese de teatru. În domeniul muzical s-a făcut cunoscut într-un trio alături de Anda Călugăreanu și Dan Tufaru, în regia TV a lui Alexandru Bocăneț, iar mai târziu a activat cu același succes în Cenaclul Flacăra. În anul 1992 a întemeiat, alături de Mircea Baniciu, Mircea Vintilă și Vladi Cnejevici, formația Pasărea Colibri, cu care a concertat până în 2001 și împreună cu care a înregistrat patru albume. A semnat cronică muzicală în diverse publicații, iar în 1998 a devenit directorul Canalului Tineret al Radiodifuziunii Române

Nu-i nimic, asta e! (Muzică de Colecție)

1947 – Congresul al 18-lea al Partidului Social-Democrat din România

Desfășurat între 4–9 octombrie. Participanții au cedat presiunilor comuniștilor, acceptând să poarte tratative pentru efectuarea fuziunii cu Partidul Comunist Român, acela fiind primul act prin care se pregătea transformarea partidului comunist în Partidul Unic Muncitoresc. În februarie 1948 PSD a fuzionat cu PCR în cadrul Partidului Muncitoresc Român (PMR). Două luni mai tîrziu, liderii PSD au fost arestați, fapt care a cauzat dispariția partidului din viața politică

1957 – S-a născut Valeria Sitaru

4 octombrie 1957, Turnu Severin

Actriță de teatru, regizoare, scriitoare și realizatoare de emisiuni de televiziune. Pasionată de teatru și film, a studiat actoria și de tânară. S-a căsătorit cu Florin Zamfirescu. În 1981 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragaiale”, Facultatea de Teatru, Secția Actorie și a debutat alături de actori celebri, Mircea Albulescu, Leopoldina Bălănuță, Costel Constantin, în drama Semnul șarpelui, a continuat alături de Florin Zamfirescu cu Pădurea nebună, Imposibila iubire. A jucat pe scenă la Teatrul din Petroșani, Teatrul Odeon și Teatrul Act din București, a fost regizor la Studioul de teatru Casandra, Teatrul „C. Nottara” și Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian”. Totodată, a fost profesoară de Arta actorului la UNATC, scriitoare și realizatoare de emisiuni de televiziune

Imposibila iubire (1983)

1958 – Iolanda Balaș a stabilit al șaselea record mondial, la săritura în înălțime

A sărit la înălțimea de 1,82 de metri, la București

1963 – S-a înființat Muzeul Civilizației Populare Tradiționale ASTRA

Ideea unui muzeu etnografic a fost mai veche, în Sibiu existând anterior Muzeul Etnografic-Istoric al Românilor din Transilvania (fondat în 1905 și închis în 1950). Proiectul tematic de organizare a Muzeului Tehnicii Populare – Dumbrava Sibiului, avizat de către Academia României, în premieră națională, sub autoritatea științifică a lui Cornel Irimie, a fost aprobat de Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă București. De organizarea Muzeului Tehnicii Populare din Dumbrava Sibiului s-a ocupat echipa de muzeografi condusă de Herbert Hoffmann și arhitectul Paul Niedermaier. În anii 1963–1967, eforturile specialiștilor s-au îndreptat către descoperirea și transferarea instalațiilor de industrie populară, cele mai grav amenințate monumente cu distrugerea și dispariția – mori, pive, uleinițe, dârste, joagăre etc. Este unul dintre cele mai mari muzee în aer liber din Romania, conține creații ale civilizației populare tradiționale, pre-industriale românești. Casele, atelierele și complexele de cladiri sunt presărate în jurul unui lac, printre copacii Dumbrăvii Sibiului. Deschiderea pentru public a avut loc la 17 octombrie 1967

1977 – Dudu Georgescu a primit Gheata de aur

În cadrul unei festivități desfășurate la Paris, fotbalistul Dudu Georgescu de la Dinamo București a primit, pentru a doua oară, Gheata de aur, pentru că a marcat 47 de goluri în sezonul 1976–1977, premiu care se acordă anual celui mai bun marcator din toate ligile europene din acel sezon. Performanța sa nu a fost încă egalată

1977 – S-a născut Cabral Ibacka

4 octombrie 1977, București

Actor, prezentator de televiziune, antrenor de Tae Bo și fost luptător de kickboxing. A absolvit Facultatea de Sport din cadrul Universității Ecologice. A debutat în 1998 la Antena 1, cu emisiunea Roata de rezervă, între 1999–2000, a prezentat mai multe emisiuni în cadrul televiziunii Prima TV. A jucat în filme: Je ne marcherais jamais seul, Catacombs și seriale: Băieți buni, Păcatele Evei, Iubire ca în filme

Băieți buni Episodul 1

1978 – S-a născut Marius Manole

4 octombrie 1978, Iași

Actor de teatru. A absolvit în 2001 Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, secția Actorie, la clasa profesor Emil Coșeriu și Cornelia Gheorghe. Între 2002–2003, a urmat cursurile Secției de Coregrafie de la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, de asemenea a participat la stagiile din cadrul Academiei Itinerante Andrei Șerban, la Horezu și la New York, atelier realizat de ICR New York cu sprijinul ICR București, în 2009. Joacă la Teatrul Național București, colaborează cu diverse teatre din București: „Lucia Sturdza Bulandra”, Metropolis, Teatrul de Comedie, Teatrul LUNI de la Green Hours, Odeon. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, categoria D – Arta spectacolului, pentru implicarea deosebită în promovarea teatrului și cinematografiei românești atât în țară, cât și în străinătate (2016)

Spam & Marius Manole – Ultimul cântec pentru ea

1993 – Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a adoptat Rezoluția nr. 37/1993

A fost luată decizia de invitare a României să devină membru al Consiliului Europei

1994 – A încetat din viață Luigi Ionescu (3 aprilie 1927, Pâncești, Bacău – 4 octombrie 1994, București)

Cântăreț de muzică ușoară

2006 – A încetat din viață Violeta Zamfirescu (Violeta Lăzăroiu; 21 iulie 1920, Craiova – 4 octombrie 2006, București)

Poetă, prozatoare și redactor la Gazeta literară, la Radio, la Editura Eminescu

2006 – A încetat din viață Traian Ionescu (17 iulie 1923, Văleni, Argeș – 4 octombrie 2006, București)

Important fobalist și antrenor de fotbal la echipa Petrolul Ploiești

2011 – A încetat din viață Mircea Olteanu (15 decembrie 1926, Galați – 4 octombrie 2011)

Medic chirurg oftalmolog, specialist în chirurgie plastică; se numără printre primii chirurgi din lume care a operat nou-născuți sub anestezie generală; membru de onoare al Academiei Române

2012 – A încetat din viață Constantin Țoiu (19 iulie 1923, Urziceni, Ialomița – 4 octombrie 2012, București)

Romancier, eseist, publicist și traducător contemporan

2016 – A încetat din viață Ion Ochinciuc (21 august 1927, Sculeni, Iași – 4 octombrie 2016, București)

Prozator și dramaturg, autor de romane polițiste; a lucrat mai bine de 20 de ani în Radio

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi #GazetaBucovina #RăzboiulCrimeii #GeorgeCosmovici #AurelPopovici #ICFrimu #GheorgheȚițeica #GoguConstantinescu #TrenulOrientExpress #VirgilSalvanu #SocietateapetrolierăSteauaRomână #CălinPopovici #ConstantinDipșe #ValeriuMunteanu #GeorgeAstaloș #MirceaAlbulescu #IoanaKassargian #IoanidRomanescu #SuitaSăteasca #FlorianPittiș #ValeriaSitaru #MuzeulASTRA #CabralIbacka #MariusManole

1 comentariu la „4 Octombrie în istoria românilor

    Lasă un răspuns

    %d blogeri au apreciat: