Istoria României România frumoasă Today's Memory

5 Octombrie în istoria românilor

Foto: Mănăstirea Secu


 1455 – Ultimatumul sultanului otoman Mehmed al II-lea

Sultanul Mahomed al II-lea a înaintat domnului Moldovei un ultimatum prin care a cerut un haraci (tribut plătit anual) de 2.000 de galbeni în termen de trei luni de zile. În schimbul păcii din partea turcilor, Petru Aron a acceptat să plătească

1602 – S-a încheiat construirea Mănăstirii Secu

Mănăstirea Secu este una dintre vechile vetre monahale ortodoxe din județul Neamț, ctitorită de vornicul Țării de Jos Nestor Ureche, tatăl cunoscutului cronicar Grigore Ureche, împreună cu soția sa Mitrofana. Este o mănăstire de piatră, în formă de cetate dreptunghiulară, cu biserica mare în mijlocul zidurilor, cu hramul Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul.

Pisania originală, așezată pe peretele de sud al bisericii mari, scrisă în limba slavonă, mărturisește următoarele: „Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, cu rugăciunile Preacuratei Născatoare de Dumnezeu și cu ale Sfântului Ioan Înaintemergătorul și cu ale tuturor sfinților […] s-au făcut acest locaș dumnezeiesc și s-au zidit spre lauda lui Dumnezeu celui Inalt […] de smeritul și mult greșitul și nevrednicul rob al Stăpanului Hristos, Nestor Ureche, Marele Vornic al Țării de Jos și de Doamna lui Mitrofana și de copiii lui: Vasile și Grigore și de alți de Dumnezeu dăruiți copii ai lor […] Și s-au început a se zidi la anul 7110 (1602), iunie 7, și s-a ispravit în același an, octombrie 5

1830 – A încetat din viață Dinicu Golescu (7 februarie 1777, Golești, Argeș – 5 octombrie1830, Golești)

Boier, cărturar și memorialist, a fost ispravnic, hatman și mare logofăt în Muntenia

1836 – Înființarea Bibliotecii Colegiului Sfântul Sava

Eforia Școalelor a elaborat și pus în aplicare Regulamentul de organizare și funcționare a primei biblioteci publice românești, Biblioteca Colegiului Sfântul Sava. Potrivit acestui act normativ, Biblioteca Sfântul Sava urma să fie deschisă publicului 5 ore zilnic, iar custodele era însărcinat a ședea în sala de citit a bibliotecii nelipsit în toate aceste ceasuri, priveghind a păzi liniștea și buna orânduială între cititori, a le da îndată cărțile, ce vor cere și a le așeza iarăși la locul lor. S-a deschis oficial pentru cititori la 8 iunie 1838

1841 – S-a născut Gheorghe Șonțu

5 octombrie 1841, Focșani – 30 august/11 septembrie 1877

Maior, erou al Războiului de Independență (1877–1878). La 18 ani a intrat în Școala Militară de ofițeri din București. După absolvire, a fost repartizat sublocotenent în Regimentul 5 Infanterie aflat cu subunitățile sale la Brăila și Galați. În 1864 a fost înaintat la gradul de locotenent, în 1867 la cel de căpitan, iar în 1874 la gradul de maior și mutat la Regimentul 6 Dorobanți Focșani, unde îndeplinea funcția de comandant de batalion. În ziua de 30 august/11 septembrie 1877, maiorul George Șonțu se afla în fruntea batalionului său din Divizia 3, care a deschis atacul și a întreprins primele acțiuni ofensive de cucerire a redutei Grivița – operațiuni soldate cu numeroase pierderi de vieți omenești. Printre cei căzuți la datorie pe câmpul de onoare în acele lupte crâncene s-a numărat și bravul ofițer Gheorghe Șonțu, care se aflase în permanență în linia întâi a frontului

1847 – S-a născut Anghel Demetriescu

5 octombrie 1847, Alexandria, Teleorman – 18 iulie 1903, Karlovy Vary

Istoric, profesor, scriitor, publicist, critic literar; membru corespondent (din 1902) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Litere din București, lucrând ca pedagog la Școala Macedo-Română, pentru a se întreține. Deși a terminat cursurile facultății, nu a trecut examenul de licență, după cum nu trecuse nici examenul de bacalaureat, după terminarea liceului, fiind considerat autodidact. În 1869 a obținut prin concurs catedra de Istorie și Geografie la cursul inferior al Liceului Sfântul Sava din București, mai târziu și de director al internatului liceului, avându-i elevi pe Take Ionescu și Barbu Ștefănescu Delavrancea. În 1878 a obținut de la Ministerul Cultelor o bursă de studii de Filologie și Istorie la Berlin (1878–1881). A concurat, fără succes, cu Gr. Tocilescu la catedra de Istorie antica a Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București. A fost în continuare profesor la Sfântul Sava și la Seminarul „Nifon”, profesor la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității București, a întocmit, la cererea lui Spiru Haret, un raport pe baza căruia s-au înființat primele biblioteci populare (1898). A colaborat la Foaia Societății pentru cultura poporului român, Tranzacțiuni literare și științifice, Revista contimporană (din al cărei comitet de redacție a făcut parte), România liberă, Conservatorul, Revista literară, Națiunea, Epoca literară, Convorbiri literare. În Literatura și arta română a publicat temeinice studii de estetică literară. A redactat sau tradus manuale școlare: Primele elemente de gramatica ellenă, Versiuni și teme asupra elementelor de grammatică ellenă, Elemente de geografie, Convorbiri asupra istoriei naturale (în colaborare cu Șt. Michailescu); a tradus, din încredințarea Academiei Române, Istoria romană de la Nerone până la Alexandru Sever de Dio Cassius.

1850 – S-a născut Grigore Cerchez

5 octombrie 1850, Oșești, Vaslui – 14 mai 1927, București

Inginer civil, profesor și arhitect. A urmat cursurile la École Centrale des Arts et Manufactures de la Paris. A fost unul dintre adepții și susținătorii curentului neoromânesc, inițiat de către un alt arhitect de renume, Ion Mincu la sfârșitul secolului XIX, după obținerea independenței României, vizând redescoperirea specificității stilului tradițional românesc în arhitectura modernă. De factură cultă, dar având drept referință forma tradițională, neoromânismul era și o expresie a nevoii de cristalizare a unei culturi naționale cu o identitate puternică. În perioada 1876–1879 a fost inginer șef al orașului București, iar între aprilie–mai 1886 și 1 august 1886–21 noiembrie 1886, primar interimar al Bucureștiului. Prima sa construcție în stil neoromânesc s-a ridicat însă la Brăila: filiala Băncii Naționale a României (1886), urmată de clădirea Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” (1904–1908), sediul Teatrului de Comedie de pe Calea Victoriei (Odeon, 1911). A participat la proiectarea palatului Academiei de Studii Economice din București, a conceput o aripă a palatului Cotroceni, o serie de locuințe ale unor personalități de renume: Casa Dr. Herescu de pe Bulevardul Dacia, Casa Niculescu-Dorobanțu (nu mai există astăzi, a fost bombardată în 1944), Casa Lahovary de pe Strada Orlando, Casa Dissescu de pe Calea Victoriei și Casa Balotescu din Râmnicu Vâlcea

1857 – S-a născut Smaranda Gheorghiu

5 octombrie 1857, Târgoviște – 26 ianuarie 1944, București

Scriitoare, publicistă, militantă activă în mișcarea feministă a epocii, membră a mai multor societăți culturale, considerată educatoare a poporului. A fost nepoată a lui Grigore Alexandrescu; avea pseudonimul Maica Smara, primit de la Veronica Micle. Ca scriitoare, a colaborat la cele mai importante ziare și reviste ale vremii, între care Convorbiri literare, Fântâna Blanduziei, Literatorul, Tribuna, Universul, la sfârșitul secolului al XIX-lea, a condus un cenaclu frecventat și de Mihai Eminescu fiind prietenă cu Veronica Micle. Ca om de cultură, a participat ca membră a unor organizații culturale, atât din România, cât și din străinătate, ca Dante Alighieri, Storia et Arte di Roma, Alianța Universală a Femeilor, fiind prima româncă reprezentantă a României la congrese internaționale. Conform chiar mărturiei sale, pasiunea ei de scriitoare a fost călătoria. A străbătut atât România, cât și multe țări din Europa, între care Italia, Belgia, Franța, Suedia, Danemarca, Cehoslovacia, Grecia, Germania, Ungaria, precum și din Asia. A fost prima femeie care a ajuns la Polul Nord. A scris cărți și a ținut conferințe pentru a relata impresii din aceste călătorii: Schițe si amintiri din Italia, De la București la Capul Nord, Schițe și amintiri din Cehoslovacia, O româncă spre Polul Nord. A scris beletristică: Din pana suferinței, Veronica Micle, Corbul cu pene de aur, Țara mea, Simfonii din trecut, Rănile noastre sociale, Inteligența Femeii

1859 – S-a născut Gheorghe Popovici

5 octombrie 1859, Iași – 24 februarie 1933, Iași

Pictor și desenator, reprezentant al academismului, profesor universitar. A urmat cursurile Școlii de Arte Frumoase din Iași, absolvind în 1883. Datorită talentului său, a obținut din partea statului o bursă pentru a se pregăti la Roma și Paris (unde l-a avut profesor pe Léon Bonnat), și a studiat serios pictura, însușindu-și, în același timp, și o cultură artistică solidă, pe lângă tehnicile artistice și studiul culorilor. Întors în țară, a fost numit profesor la Catedra de pictură și compoziție de la Școala de Arte Frumoase din Iași și director a acesteia (1911–1929); a fost și director al Pinacotecii ieșene. La sfârșitul Primului Război Mondial, când România a „trimis” Tezaurul României la Moscova, Gheorghe Popovici a ascuns lucrările celebre din Pinacoteca ieșeană. Când delegatul Gării Iași s-a prezentat la muzeu, să ridice exponatele, Gheorghe Popovici nu era prezent, astfel că trenul a plecat spre Moscova fără operele de artă de la Iași. Gheorghe Popovici a preferat pictura în ulei pe suprafețe întinse, compozițiile de mari dimensiuni. A expus foarte puțin, lucrările lui aflându-se în muzeele din țară, în special la Iași. În 1926, a realizat picturile murale la Palatul Metropolitan din Iași, ca: Sinodul de la Niceea, Sinodul de la Iași. Alte lucrări: Arcașii lui Ștefan cel Mare, Urgia războiului, Cor de copii, Doi călugări, Ghicitoarea, Moș Vasile, Vedere de pe podul de peste Moldova, Țărancă la izvor

1864 – Înființarea Școlii Naționale de Arte Frumoase din București

A fost înființată la 5 octombrie 1864 prin decretul dat de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în urma a demersurilor făcute de pictorii Theodor Aman și Gheorghe Tattarescu, primul ei director fiind Theodor Aman. Școala a funcționat cu secțiile: Pictură, Sculptură, Gravură, Arhitectură, Desen linear, Estetică, Istorie și Perspectivă, în clădirea Monetăriei Statului pâna în 1912, când aceasta a fost demolată. Așa o importanță i s-a acordat inaugurării Școlii Naționale de Arte Frumoase, încât ea a fost cinstită cu fanfară și gardă de onoare. A purtat acest nume între 1864–1931, de-a lungul timpului, având diferite nume oficiale, ca Academia de Belle-Arte, Școala Superioară de Arte din București, Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, Academia de Arte și, în final, Universitatea Națională de Arte București

1865 – S-a născut Ștefan Gh. Longinescu

5 sau 12 octombrie 1865, Focșani – 2 august 1931, București

Jurist, specialist al vechiului drept românesc; membru corespondent (din 1910) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Drept a Universității ieșene, luând licența în Știinte Juridice cu teza Garanția de evicțiune în dreptul roman și român. A practicat avocatura, a fost judecător de ocol, supleant la tribunal, judecător de instrucție la Galați și chimist în Laboratorul lui Petru Poni. A studiat Matematicile superioare cu profesorul Climescu, apoi cu Melik și Țoni, studiu care, mai târziu i-a stârnit interesul pentru Logica judiciară și Arhitectura dreptului. În 1895, prin concurs, s-a specializat în Germania, un an mai târziu obținând la Berlin doctoratul în Științe Juridice cu teza Gaius der Rechtsgelehrte (Gaius erudit al dreptului). După o perioadă profesor de Drept la Iași, a ocupat Catedra de Drept roman a Facultății de Drept din București, asigurând, din 1908, și cursul de Istoria dreptului românesc. Din operele sale: Istoria dreptului românesc din vremile cele mai vechi până azi (prima lucrare de acest gen din literatura noastră de specialitate), Elemente de drept roman (9 vol.), Pravila lui Vasile Lupu, Pravila Moldovei din vremea lui Vasile Lupu, Așezământul de legătură al lui Mihai Viteazul, Medicina legală în legile vechi românești, Pravila lui Alexandru cel Bun

1881 – S-a născut Barbu Lăzăreanu

Baruch Lazarovici; 5 octombrie 1881, Botoșani – 19 ianuarie 1957, București

Istoric, critic literar, publicist și bibliograf, doctor în filologie și militant comunist, membru titular (din 1948) al Academiei Române. A fost salvat în timpul deportării evreilor de Regina-Mamă Elena a României. A colaborat la principalele periodice ale mișcării muncitorești, România muncitoare, Socialismul, iar apoi la presa ilegală a PCR. A înființat, la 11 martie 1945, și condus în calitate de rector, prima universitate muncitorească din România, transformată ulterior în Academia Ștefan Gheorghiu. A scris versuri și numeroase articole și studii despre literatura română clasică și despre folclor. Dintre acestea, cele mai importante au fost compilate în volumul Glose și comentarii de istoriografie literară

1886 – S-a născut Victor Anastasiu

5 octombrie 1886, Huși, Vaslui – 4 august 1972, București

Medic și psihofiziolog, pilot. A urmat cursurile Institutului Medico-Militar din București, absolvit în 1911. A activat ca intern la Spitalul Militar și pregătind teza de doctorat, Tratamentul fistulelor anale cu pastă bismutată Beck; a primit diploma de Doctor în Medicină și Chirurgie, cu mențiunea Prea bine (1912). A fost medic militar în grad de sublocotenent la Regimentul 35 infanterie „Matei Basarab” din Cernavodă, în grad de locotenent la Compania de pompieri din București. A absolvit cursurile Școlii de pilotaj la 3 martie 1916, fiind al doilea medic aviator din lume, după francezul Reymond. Transferat la Corpul de Aviație român, a început să facă primele studii; Boala de înălțime și centrul zborului în aviație (Revista Sanitară Medicală, nr. 3-4/1916) poate fi considerat primul studiu de medicină aeronautică în literatura medicală românească. După multe acțiuni pe teatrele de război, a fost înaintat căpitan și, apoi, maior (1917). Cu contribuții originale la dezvoltarea medicinii aeronautice, a înființat, în 1920, Centrul de medicină aeronautică, unul dintre primele de acest gen din lume. A experimentat comportamentul aviatorilor atât la sol cât și în timpul zborurilor în premieră mondială, aspect recunoscut în cadrul Congresului Internațional de navigație aeriană de la Paris din 1921 de către Charles Robert Richet. A primit numeroase distincții: Medalia Bărbăție și credință, clasa a III-a (1910), Medalia Avântul Țării (1913), Ordinul Steaua României cu spade, în grad de cavaler (1916), Ordinul Coroana României cu spade, în grad de ofițer (1917), Ordinul Regina Maria clasa a II-a (1918), Ordinul englezesc Distinguished Service Order (1920), Ordinul Steaua României în grad de ofițer (1927), Ordinul francez Legiunea de Onoare în grad de cavaler (1929), Ordinul Virtutea Aeronautică cu spade, clasa Crucea de Aur (1930), Ordinul Coroana României cu spade, în gard de ofițer (1932), Ordinul Crucea Roșie germană, clasa I-a, Medalia Virtutea Ostășească (1969). Din lucrările sale: Aviația sanitară, Omul zburător. Cercetări medico-aeronautice, Tensiunea arterială la aviatori, etc.

1896 – S-a născut Costel Rădulescu

5 octombrie 1896, Cluj, Austro-Ungaria – 31 decembrie 1981, București

Fotbalist și antrenor de fotbal. A servit ca ofițer în Armata Română în timpul primului război mondial, luptând în Bătălia de la Mărăști, unde a fost rănit la brațul drept. În 1919 a participat ca portar al echipei naționale de fotbal a României la Jocurile Interaliate desfășurate pe Stadionul Pershing din Paris. După sfârșitul războiului, a jucat fotbal la SC Olympia București și Tricolor București până în 1923, după care a început să se ocupe de arbitraj, antrenare și conducere în domeniul fotbalistic și a fost implicat în dezvoltarea Federației Române de Fotbal în 1930. A fost manager al echipei naționale și antrenor între anii 1923–1940, a fost și selecționer, precum și arbitru, timp de 20 de ani. A antrenat Echipa națională de fotbal a României la la primele trei campionate mondiale, care au avut loc în Uruguay, Italia și Franța (1930, 1934 și respectiv 1938), a avut un rol important în cadrul Federației Române de Fotbal între anii 1923–1938

1897 – A apărut revista enciclopedică populară Albina

A apărut la București, la 5/17 octombrie; director-fondator a fost Spiru Haret. Un număr de profesori și institutori s-au unit cu voință tare, să-și pună toată priceperea și munca pentru a înlătura acest rău și a căuta să dea poporului nostru adevărata hrană sufletească dătătoare de viață. Revista Albina sortită să îndeplinească aceste deziderate, va avea un caracter național, străduindu-se ca atât prin cuprins cât și prin formă, să fie privită cu drag de orice român, fără deosebire de vederi. Politica de partid îi va fi străină”. A apărut săptămânal, cu întreruperi, până în 1945, iar prin costul redus și conținut, putea fi la îndemâna populației rurale

1902 – S-a născut Nagy Albert

5 octombrie 1902, Turda – 24 februarie 1970, Cluj Napoca

Pictor de naționalitate maghiară din România. Sub presiunea familiei s-a înscris la Universitatea Tehnică din Budapesta, a întrerupt studiile după un semestru, în 1922 fiind admis la Institutul de Arte Plastice, în clasa lui Rudnay Gyula. Nu a finalizat nici acum studiile, pleacând în Italia, convins că experiența practică poate fi acumulată doar la Roma. Acolo a început cariera sa de pictor: desenul unui membru al casei regale, executat după o fotografie, a generat reacții pozitive în presă. S-a afirmat inițial ca portretist, câteva lucrări fiind expuse într-o galerie romană; remarcate de bancherul Eduardo Paolillo, care i-a devenit mecena și i-a sprijinit expoziția personală din 1934. În 1941 s-a stabilit la Cluj, unde fratele său mai mic, Nagy Ernő și soția acestuia, Magda l-au sprijinit implicându-se activ în susținerea carierei lui. În 1945 a participat la prima expoziție clujeană postbelică, lucrările sale fiind prezente regulat pe simezele locale sau naționale. După 1948 operele sale au fost considerate formaliste, picturile sale fiind scoase din selecțiile pentru expoziții, iar cariera artistului trasă pe linie moartă. În 1953 Fondul Plastic i-a asigurat o pensie de invaliditate, pictorul urmând să-și asigure existența din confecționarea de jucării. În ultimul deceniu din viață, sub egida unei activități artistice susținute, i s-au recunoscut meritele: o expoziție personală la galeriile Orizont din București (1963), un turneu în URSS (1964), apoi un atelier nou. În 1966 i-au fost prezentate 14 lucrări în China, Korea de Nord și Mongolia, un an mai târziu ele fiind admirate la Moscova și Leningrad, într-o expoziție de stat. Picturi în muzee de stat

1902 – S-a născut Zaharia Stancu

5 octombrie 1902, Salcia, Teleorman – 5 decembrie 1974, București

Scriitor, poet, romancier, prozator, director de teatru, jurnalist și publicist, laureat al Premiului „Herder”, membru titular (din 1955) al Academiei Române. După ce a abandonat școala la vârsta de 13 ani, a lucrat în diverse meserii până în 1919, când și-a continuat studiile cu Literatură și Filosofie la Universitatea din București. După ce a primit diploma de licență (1933), a lucrat ca editor, a condus sau a colaborat la reviste precum Azi, Lumea Românească, Revista română, Gândirea. Și-a început cariera literară ca gazetar și poet liric, a devenit un militant activ de stânga, romancier angajat după război, în primii ani ai puterii populare. Ulterior a scris proză realistă, naturalistă, marcată însă de un lirism specific. A reînceput să scrie poezie în ultimii ani ai vieții. Dintre romanele sale: Desculț, Ce mult te–am iubit, Șatra, Jocul cu moartea, Pădurea nebună, Poeme cu lună

Zaharia Stancu – Pădurea nebună Teatru radiofonic

1913 – S-a născut Maria Fotino

5 octombrie 1913, București – 26 ianuarie 1996, București

Pianistă. S-a născut într-o familie de muzicieni, fiind sora pianistei Ecaterina Fotino-Negru și a violoncelistului Ion Fotino. Și-a început studiile încă de la vârsta de trei ani mai întâi cu mama sa, Măria Elisabeta Fotino, și cu profesori particulari, apoi cu Florica Musicescu la Conservatorul din București, absolvit la 16 ani. S-a specializat la Akademische Hochschule für Musik din Berlin și la Conservatorul din Paris. A studiat la Școala de Belle Arte cu Jean Steriadi. A debutat la radio, la 16 ani, cu Suita în Re major, op.10 de George Enescu, alături de însuși Enescu. A fost solistă concertistă până în 1973, ultima sa apariție pe scena Ateneului Român a avut loc însă în 1984. A cântat sub bagheta unor mari dirijori precum G. Enescu, C. Silvestri, A. Alessandrescu, T Rogalski, K. Kondrașin și S. Comissiona. A efectuat turnee în țară și în Franța, Germania, Italia sau Suedia

W.A. Mozart – Sonata în Si bemol major, op. 570

1928 – S-a născut Ion Rahoveanu

5 octombrie 1928, Rahău, Alba – 27 iunie 1994, Sebeș, Alba

Poet și jurnalist. A urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității din Cluj, absolvite în 1956. A fost redactor la Studioul de Radio Cluj, redactor la revista Tribuna, inspector principal la Comitetul de Cultură și Educație Socialistă al județului Cluj, director la Centrul de îndrumare a mișcării artistice din județul Sibiu. A debutat cu poezii în Tribuna Ardealului (1948). A colaborat la Steaua, Tribuna, Luceafărul, Orizont, Transilvania, Convorbiri literare, România literară, Viața Românească, etc. A publicat volume de poezie: Cerul dintre noi, Zile de munte, Țara de cântec, Lacrimi pe spadă, Rugul palidității, Porți de legendă, Orizontul regăsirilor, Râul târziu, Spațiu cardinal, Sideralul vis, Intrarea în memorie; reportaje: Între cetăți și râuri, Zodie milenară, Drumuri de duminică; versuri pentru copii: Strada mică, Decolare, Imn copilăriei

1929 – S-a născut Catinca Ralea

5 octombrie 1929, București – 19 ianuarie 1981, București

Traducătoare din literaturile engleză, americană și franceză, regizoare de film, actriță și realizatoare de emisiuni radio-tv. A condus secția de limbă engleză la Radio mai mulți ani, intervievându-i, printre alții, pe Saul Bellow, William Saroyan, Alvin Toffler, Iris Murdoch, Yehudi Menuhin, Arthur Rubinstein, Henry Moore, Margaret Thatcher, Edward Kennedy, Barbara Walters, Christiaan Barnard. A jucat în filme: Tănase Scatiu, Lumina palidă a durerii. A fost fiica lui Mihai Ralea și soția lui Emanoil Petruț

1929 – S-a născut Ion Dodu Bălan

5 octombrie 1929, Vaidei–Romos, Hunedoara – 6 mai 2018

Prozator, poet, critic și istoric literar, folclorist, publicist și profesor universitar, membru în PCR și membru al Comitetului Central. În 1953 a absolvit Facultatea de Filologie din București și a devenit Doctor în Filologie în 1968. A debutat editorial cu studiul Influențe folclorice în poezia noastră actuală (1955). A manifestat un interes deosebit pentru opera lui Octavian Goga, căreia i-a consacrat o amplă exegeză (1971, Premiul Academiei Române pentru a doua ediție). S-a îngrijit, aproape o jumătate de veac, de editarea operei lui Octavian Goga. A lucrat în redacțiile revistelor Viața românească, Tânărul scriitor și Luceafărul. A fost profesor universitar de Literatură română la Facultatea de Filologie a Universității din București, apoi la Universitatea „Spiru Haret”, lector de Limba română la Universitatea din Toulouse. Timp de șase ani, vicepreședinte al Consiliului Culturii și Educației Socialiste din RSR, a fost unul dintre reprezentanții de frunte ai protocronismului literar românesc. A fost rector al Universității din București (1989) și șeful catedrei de Limba și Literatura Română. Dintre volumele sale publicate: Influențe folclorice în poezia noastră actuală, Octavian Goga, Condiția creației. Portrete, Cuvintele au cuvântul, Copilăria unui Icar, Artă și ideal, În focarul timpului, Neliniștea fântânii, Arbori pentru veșnicii, Ioan Slavici sau Roata de la Carul Mare, Peisaj interior, Ei l-au cunoscut pe Aurel Vlaicu, Momente ale liricii românești în secolul XX

1930 – A început prima Conferință balcanică

În perioada 5–12 octombrie 1930, la Atena, au avut loc lucrările Primei Conferințe balcanice, reuniune cu caracter neguvernamental, la care au participat delegații din România, Grecia, Iugoslavia, Bulgaria, Turcia și Albania. A reprezentat primul pas spre Înțelegerea Balcanică, semnată la 9 februarie 1934. Delegația română a fost condusă de Ștefan Cicio-Pop, președinte al Adunării Deputaților. În contextul crizei economice, dar și al reluării planurilor Germaniei de dominare a Europei centrale, în țările din Balcani s-a pus în discuție realizarea unui pact regional. Lucrările s-au desfășurat pe șase comisii: organizatorică, politică, intelectuală, economică, comunicații și politică socială. La această conferință a fost stabilită respectarea principiului egalității tuturor statelor și apropierea în toate domeniile. Un rezultat pozitiv a fost grăbirea tratativelor greco-turce, finalizate cu acordul semnat la Ankara, la 30 octombrie 1930

1931 – S-a născut Aurel Manolache

5 octombrie 1931, Galați – 9 martie 2010, Galați

Compozitor de muzică ușoară și de teatru, dirijor și director de teatru, membru al Uniunii compozitorilor și muzicologilor din România (din 1968). În 1950, după absolvirea liceului, s-a angajat ca dirijor la Orchestra Populară Valurile Dunării din Galați, a fost apoi dirijor la Ansamblul de Cântece și Dansuri, profesor suplinitor de muzică la școala Medie de Marină, profesor la școala Metalurgică, dirijor și director la Teatrul de Estradă. În 1956 s-a mutat la Constanța unde a devenit dirijor la Teatrul Marinei Militare, dirijor și șef de secție estradă la Teatrul de Stat, prim dirijor și director la Teatrul Fantasio, al cărui fondator a fost. A dirijat numeroase spectacole și ediții ale Festivalului național de muzică ușoară de la Mamaia, a inițiat, împreună cu Dumitru Lupu, Festivalul Mamaia Copiilor (al cărui director a fost)

Aurel Manolache – Nici nu-ți închipui • Gigi Marga

1933 – S-a născut Monica Lazar

Monica Rodica Maria; 5 octombrie 1933, Cluj – 8 aprilie 1984, Cluj-Napoca

Critic literar cu contribuții analitice despre literatura română clasică și contemporană. A urmat Facultatea de Filologie a Universității din Cluj (1952–1956), luând licență în limba și literatura română. A devenit Doctor în Filologie cu o teză despre Pavel Dan, susținută la Universitatea din Iași (1967). A fost bliotecară, redactor la Editura Tineretului, la revista Tribuna, profesoară de liceu, lector universitar la Universitatea din Baia Mare, Institutul de Perfecționare a Cadrelor Didactice și Facultatea de Filologie a Universității din Cluj. A debutat în Tribuna cu publicistică (1957). A colaborat la Steaua, Familia, lașul literar, Cronica, Revista de istorie și teorie literară, Orizont, Limba română, etc, cu studii de limbă și literatură, cronici plastice, teatrale, literare, recenzii. A fost coautoare la Dicționarul scriitorilor români, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu

1938 – A încetat din viață Demostene Russo (22 ianuarie 1869, Peristerion, Grecia – 5 octombrie 1938, București)

Istoric și filolog, specialist în bizantinologie și critica textelor, profesor de cultură bizantină la Universitatea din București și membru corespondent al Academiei Române

1942 – Premiera baletului Demoazela Măriuța de Mihail Jora

Baletul Demoazela Măriuța a fost compus de Mihail Jora pe un scenariu semnat de Apriliana Medianu și Floria Capsali, după romanul Din vremea lui Căpitan Costache, de Alexandru Antemireanu. Premiera a avut loc la Opera Română din București. Coregrafia: Floria Capsali. Dirijor: Mihail Jora. În distribuție: Trixy Checais, Mitiță Dumitrescu, Oleg Danovski

Mihail Jora – Demoazela Măriuța (Ballet in three tableaux)

1942 – S-a născut Angela Buciu

5 octombrie 1942, Cheud-Năpradea, județul interbelic Sălaj

Cântăreață de muzică populară și om politic. A absolvit Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic din Baia Mare (1972) și Facultatea de Filologie a Universității „Babeș Bolyai” din Cluj Napoca (1981). A debutat în 1960 cu Ansamblul Maramureșul din Baia Mare și la Radio în 1964 cu piesa Mociriță cu trifoi. A participat la emisiuni Radio și TV, filme folclorice, mii de spectacole în țară și străinătate, a înregistrat la Electrecord, discuri, casete, CD, însumând 120 de înregistrări muzicale din zonele folclorice Maramureș, Codru, Chioar, Oaș, Lăpuș, realizate alături de dirijori de marcă ai genului ca George Vancu, Al. Viman, Ovidiu Barteș, Paraschiv Oprea

Angela Buciu – Maramureșul răsună

1949 – S-au stabilit relații diplomatice între România și Republica Populară Chineză, la rang de ambasadă

Relațiile diplomatice între România și Republica China au fost stabilite din 1939, dar au fost întrerupte în iulie 1941, ca urmare a nerecunoașterii de către guvernul român a guvernului de la Nanjing, format din elemente pro-japoneze. România a fost a treia țară care a recunoscut R.P. Chineză în octombrie 1949. Ulterior, relațiile diplomatice au fost stabilite la 5 octombrie 1949, la rang de ambasadă

1950 – S-a născut Doina Uricariu

5 octombrie 1950, București

Poetă, editoare și eseistă, membră a mai multor organizații ale scriitorilor, naționale și internaționale, PEN Club, Societatea Culturală Europeană și a Uniunii Scriitorilor din România. A debutat literar în 1966 cu un grupaj de versuri în Contemporanul, cu o prezentare semnată de Geo Dumitrescu. A colaborat cu grupaje de versuri și recenzii, studii, eseuri, reportaje și interviuri în principalele reviste literare și de cultură: România literară, Viața românească, Transilvania, Steaua, Revue Roumaine, Arta, Amfiteatru, Cronica, Luceafărul, Vatra, Convorbiri literare, Tomis, Secolul XX, 22, Dilema, România literară, Curentul, etc. A fost secretar literar la Teatrul „Ion Vasilescu”, redactor și redactor principal I la Editura Eminescu. În 1998 s-a publicat volumul Nichita Stănescu. Lirismul paradoxal, teza de doctorat a scriitoarei, susținută sub conducerea științifică a scriitorului și profesorului Eugen Negrici. Din scrierile sale: Vietăți fericite (1980, Premiul național pentru poezie), Natură moartă cu suflet (1982, Premiul pentru poezie al Asociației Scriitorilor din București), Mâna pe față (1984, Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru poezie), Ochiul atroce, Ecorșeuri, Scara leilor. Poeziile sale au fost traduse și au apărut în numeroase antologii sau volume de autor, în limbile franceză, germană, engleză, spaniolă, portugheză, rusă, sârbă, macedoneană, suedeză, ucraineană, maghiară, italiană, turcă, greacă, norvegiană.

1960 – S-a născut Diana Gheorghian

5 octombrie 1960

Actriță de teatru și film. A intrat în 1978 pe primul din cele trei locuri la IATC, alături de Natașa Raab și Anda Călugăreanu. În primul an de facultate s-a căsătorit cu prima mare dragoste, Mircea Baniciu. A debutat în filmul Acordați circumstanțe atenuante (1984) de Lucian Bratu; la 24 de ani în Raliul, în rolul unei șoferițe a condus, fără cascador sau dublură, mașina de raliu alături de Constantin Diplan și a învățat să sudeze, iar rolul principal oferit de Dan Pita în 1988 în drama Rochia albă de dantelă i-a adus Premiul UCIN pe 1991 și a propulsat-o pe primele locuri ale tinerelor vedete ale anilor ’80. În teatru a jucat roluri de o forță surprinzatoare în Medeea, Piticul în gradina de vară (Premiul UNITER de debut 1990). S-a recăsătorit cu Mircea Tofan, renumit scenograf (Toronto Art director) și pictor. În prezent este angajată a Teatrului Odeon din București, a apărut în Epopea lui Ghigalmeș

Rochia albă de dantelă (1989)

1974 – A încetat din viață Sebastian Popovici (27 septembrie 1905, Știubeni, Botoșani – 5 octombrie 1974, București)

Poet, prozator și traducător (din literatura rusă)

1978 – A încetat din viață Mihai Berza (23 august 1907, Tecuci – 5 octombrie 1978, București)

Istoric, specialist în istoria Evului Mediu, genealogie și heraldică; membru corespondent al Academiei Române

1978 – A încetat din viață Vasile Dinu (25 februarie 1927, Pietrosu/Costești, Buzău – 5 octombrie 1978, București)

Etnomuzicolog

1979 – A încetat din viață Grigore L. Ioachim (14 decembrie 1906, Borca, Neamț – 5 octombrie 1976, București)

Inginer chimist, specializat în domeniul exploatării zăcămintelor de petrol și gaze; membru corespondent al Academiei Române

1993 – A încetat din viață Mircea Socolescu (14 iulie 1902, București – 5 octombrie 1993, București)

Geolog și geofizician, membru de onoare al Academiei Române

1993 – A încetat din viață Dumitru Staniloae (16 noiembrie 1903, Vlădeni, Comitatul Brașov, Austro-Ungaria – 5 octombrie 1993, București)

Profesor de teologie, considerat unul dintre cei mai de seamă gânditori creștini din lume; deținut politic al regimului comunist; membru titular al Academiei Române; în 2003, UNESCO a înscris în calendarul aniversărilor culturale și numele teologului român Dumitru Staniloaie, marcând 100 de ani de la nașterea celui numit teologul dragostei creștine

1999 – România a ratificat Tratatul privind interzicerea totală a testelor nucleare

Tratatul, Comprehensive Nuclear Test-Ban Treaty (CTBT), principalul instrument internațional de luptă împotriva tuturor formelor de teste nucleare, a fost negociat la Geneva, între 1994–1996 și adoptat de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 10 septembrie 1996 și deschis pentru semnare la 24 septembrie 2006. România a semnat CTBT la 24 septembrie 1996 și l-a ratificat prin Legea nr. 152/4 octombrie 1999, depunând instrumentul de ratificare la 5 octombrie 1999. CTBT nu a intrat în vigoare din cauza nesemnării și neratificării acestuia de către o serie de state cu programe nucleare

2000 – A încetat din viață Cătălin Hîldan (3 februarie 1976, Brănești, Ilfov – 5 octombrie 2000, Oltenița)

Fotbalist, a jucat pe postul de mijlocaș, s-a afirmat la Dinamo București

2001 – A fost înființată Jandarmeria Montană

Primul pluton de jandarmi montani, format din 30 de profesioniști în cățărare, lupte și acțiuni de salvare, a început să patruleze pe traseele din Bușteni, Azuga și Sinaia. Înființat la cererea primarilor din cele trei stațiuni de pe Valea Prahovei, pentru a interveni, alături de salvamontiști, polițiști și gardieni, în cazul unor turiști blocați la înălțime sau rătăciți pe trasee, pentru a veghea la liniștea și ordinea publică pe munte, pentru a interveni în cazul izbucnirii unor incendii la înălțime, iar alături de silvicultori și polițiști pentru a preveni braconajul și tăierile ilegale de lemne

2001 – A încetat din viață Boris Ciornei (7 august 1923, Lipnic, Soroca, Regatul României/Moldova – 5 octombrie 2001, București)

Actor de teatru și film

2016 – A încetat din viață Pompeiu Hărășteanu (14 septembrie 1935, Gheorgheni, Harghita – 5 octombrie 2016)

Bas și profesor, director general al Operei Naționale din București

2017 – A încetat din viață Dan Sergiu Hanganu, CM (27 ianuarie 1939, Iași – 5 octombrie 2017, Montreal)

Arhitect canadian de origine română, membru de onoare al Academiei Române

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi #MănăstireaSecu #BibliotecaColegiuluiSfântulSava #GheorgheȘonțu #AnghelDemetriescu #GrigoreCerchez #SmarandaGheorghiu #GheorghePopovici #ȘcoalaNaționalădeArteFrumoaseBucurești #ȘtefanGhLonginescu #BarbuLăzăreanu #VictorAnastasiu #CostelRădulescu #RevistaenciclopedicăpopularăAlbina #NagyAlbert #ZahariaStancu #MariaFotino #IonRahoveanu #CatincaRalea #IonDoduBălan #PrimaConferințăbalcanică #AurelManolache #MonicaLazar #PremieraDemoazelaMăriuța #AngelaBuciu #DoinaUricariu #DianaGheorghian #JandarmeriaMontană

0 comentarii la „5 Octombrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: