Istoria României România frumoasă Today's Memory

6 Octombrie în istoria românilor

Foto: Prima atestare documentară a orașului Iași


1407 – Prima atestare documentară a localității Dorohoi

Numele așezării a fost pentru prima oară pomenit, ca târg, la 6 octombrie 1407, într-un act încheiat la Liov, între domnul Moldovei, Alexandru cel Bun, și regele Poloniei, Vladislav al II-lea Iagello, prin care boierii moldoveni reînnoiesc în orașul Liov omagiul prestat de Alexandru cel Bun în 1404 regelui Poloniei, fiind semnat de 27 de boieri printre care se afla și Mihail Dorohoianul. La 8 octombrie 1408, Dorohoiul este menționat ca punct vamal pentru negustorii care exportau cai la Camenița. Numele lui Mihail Dorohoianul apare în documentele tîrgului timp de 27 de ani, între 1407–1434. Istoricii îl consideră întemeietorul activității administrative la Dorohoi (județul Botoșani)

1408 – Prima atestare documentară a orașului Iași

La 6 octombrie 1408, Domnul Moldovei Alexandru cel Bun, acordă un privilegiu comercial negustorilor din Liov: „Din mila lui Dumnezeu, noi, Alexandru voievod, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi că am încheiat cu sfetnicii și cu orășenii din târgul Liov și cu tot poporul lor și am făcut așezământ despre vămi, în țara noastră, și am încheiat cu dânșii ca să umble în țara noastră cu mărfurile lor. Și le-am rânduit vămi și le-am ușurat să dea vamă, în țara noastră astfel […] Iar cine va merge spre părțile tătărăști, va plăti pentru 12 cântare, în Suceava, o rublă de argint, în Iași treizeci de groși […] Iar cine va duce vite la tătari va plăti la vama principală, în Suceava, de vită patru groși, iar în Iași doi groși […] iar pentru o sută de oi, în Suceava șaizeci de groși, iar în Iași treizeci de groși […]”

Până cu puțin timp în urmă, se considera că același document reprezintă și prima atestare documentară a Bacăului. Cercetătorul Ștefan S. Gorovei, demonstrează că Bacăul are actul de naștere în timpul domniei lui Petru I Mușat (1391–1432). În 1399, orașul este menționat în documentul lui Iuga Vodă, prin care se dă carte de judecată între spătarul Răducanu cu răzeșii satului Brătila, din ținutul Bacăului. La 15 aprilie 1400, aflăm că în Bacău se află o parte a Cavalerilor Ioaniți, numiți mai târziu Cavalerii de Malta. O scrisoare este trimisă în Civitas Bachovien de Papa Bonifaciu al II-lea. În 1409 studia la Cracovia, studentul băcăuan Gregorias de Bachwya. Ceva mai târziu, în 5 martie 1431, localitatea este numită civitas Bako

1437 – Înțelegerea de la Apatiu

În cursul Răscoalei de la Bobâlna, după înțelegerea din 6 iulie de la Conventul de la Cluj–Mănăștur, țăranii, dându-și seama de înșelătoria pusă la cale și de călcarea jurământului din partea nobilimii, s-au adunat din nou la chemarea căpitanilor. S-a ajuns la o altă „bătălie generală” între răsculați și privilegiați, la Apateu, la începutul lunii octombrie 1437. Sfârșitul bătăliei nu a adus o victorie hotărâtă nici uneia dintre părți. De aceea, pe 6 octombrie s-a semnat la Apateu o nouă înțelegere care urma să reglementeze raporturile dintre iobagi și nobili; nu mai era atât de avantajoasă țăranilor față de cea dinainte, au fost restrânse clauzele favorabile țăranilor, obținute în urma victoriei de la Bobâlna. Darea în bani față de stăpânul de moșie s-a statornicit la 12–100 denari anual, după starea materială a țăranilor, iar robota la o zi pe an la muncile agricole. Documentul a fost transcris, ca și cel anterior, la mănăstirea din Cluj–Mănăștur, peste 4 zile, la 10 octombrie din acel an. O lună mai târziu, răscoala a fost înfrântă

1595 – Bătălia de la Târgoviște

În urma Bătăliei de la Călugăreni, armata otomană a ocupat capitala Țării Românești, cu gândul de a o tranforma în pașalâc. După un asalt de două zile (6/16–8/18 octombrie), cu ajutorul primit din partea lui Sigismund Bathory, al arhiducelui Maximilian, al domnului Moldovei, Ștefan Răzvan, și al marelui duce de Toscana, forțele unite ale muntenilor, moldovenilor și transilvănenilor, conduse de Mihai Viteazul, au silit oștirea otomană să se retragă, recucerind cetatea Târgoviștei, ocupată de trupele otomane conduse de Sinan-Pașa. Apărarea orașului fusese încredințată beylerbey-ului de Trapezunt, Ali pașa și unui corp de 5.000 de ieniceri. Întăriturile construite de marele vizir, Koca Sinan pașa, au fost incendiate. Sinan pașa a trimis 5–6 mii de oșteni în ajutorul asediaților, care, înainte de a ajunge, au fost atacați de un grup de 300 de români și dispersați. Până seara, cetatea a căzut, soldații otomani au fost nimiciți, iar Ali pașa luat prizonier și închis în cetatea Chioar: „Iar Batâr, Mihai vodă și Ștefan, cu toate oștile, veniră de ocoliră cetatea din Târgoviște și îndată fu aprinsă. Turcii, câți fură acolo, toți pieriră, iar pre Ali-pașa, îl prinseră viu și-l trimiseră în temnița Chiutvarului” (Letopisețul cantacuzinesc)

1836 – S-a născut Nicolae Popescu

6 octombrie 1836, Zorlențu Mare, Caraș-Severin – 24 decembrie 1877, Lugoj

Pictor bănățean, a pictat icoane și biserici. A studiat pictura la Budapesta, apoi la Academia de Arte Frumoase din Viena (1860–1864). A pictat la Oradea primele sale portrete de bărbați, devenind cunoscut și a primit o bursă din partea familiei Anton Mocioni pentru studii în Italia. Fiind solicitat în țară, să execute icoane și picturi de biserici, s-a reîntors în 1867, a primit numeroase comenzi de la biserici bănățene. A pictat biserica din Seleuș (Banatul sârbesc), biserica din Târgu Jiu (împreună cu pictorul Zaharia Achimescu din Caransebeș), biserica din Pesac și diferite lucrări de pictură pentru bisericile din Lugoj, Oravița, Șoimoș și Sâmbăteni. În anul 1876 s-a stabilit cu familia la Lugoj. Și-a propus să înființeze o Academie de Arte Frumoase pentru Banat, însă planurile i-au fost întrerupte de moartea sa subită

1849 – Cei 13 de la Arad

Cei 13 de la Arad (Aradi vértanúk) este denumirea generică sub care sunt cunoscuți 13 ofițeri ai armatei imperiale austriece executați în 1849 la Arad sub acuzația că s-au alăturat mișcării revoluționare a lui Lajos Kossuth și au susținut revendicările maghiare de independență față de Imperiul Austriac, încălcându-și astfel jurământul de fidelitate față de Casa de Habsburg

1864 – A fost înființat Conservatorul de Muzică și Declamațiune din București

Instituția a fost creată în iunie 1863 prin decret semnat de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, contrasemnat de primul ministru Mihail Kogălniceanu și a fost singura școală bucureșteană de studii universitare înscrisă la învățământul de stat, în domeniul muzical. A început să funcționeze la 6 octombrie 1864, sub conducerea compozitorului Alexandru Flechtenmacher, incluzând două școli principale: Institutul de muzică vocală și Școala de muzică instrumentală cu filiale atât în București cât și în Iași; între 1864–1869, Conservatorul a devenit o instituție europeană specializată în educația muzicală vocală și instrumentală, având clase de vioară, solfegiu, cor bisericesc, canto, pian și armonie

1884 – Primul Congres Medical din Romania

Organizat de Dr. George Stoicescu, președinte al Societății Științelor Medicale în România (1896–1897), a avut loc în perioada 6–8 octombrie 1884

1892 – S-a născut Tache Papahagi

6 octombrie 1892, Avdela, Pind, Grecia – 17 ianuarie 1977, București

Lingvist, etnograf și folclorist de origine aromână. A fost student al Facultății de Litere și Filosofie din București, licențiat în 1916, Doctor în Filologie în 1925, cu teza Graiul și folclorul Maramureșului, docent al Facultății de Litere și Filosofie din București. A fost asistent la Facultatea de Litere și Filosofie din București, apoi docent, conferențiar și profesor (1943–1948). În 1964 a primit titlul de profesor emerit și Premiul de Stat. În activitatea sa științifică, a îmbinat studiul etnografiei, folclorului și limbii, considerate de el ca fiind surse esențiale pentru constituirea unei imagini de ansamblu a vieții poporului român și pentru elucidarea problemelor legate de nașterea și evoluția, în timp și spațiu, a limbii române. A consacrat limbii române mai multe studii și lucrări în care sunt dezbătute și precizate o serie de fapte de fonetică și morfologie: Aromânii din punct de vedere istoric, cultural și politic, Antologie aromânească, Din epoca de formațiune a limbii române: probleme etno-lingvistice, Graiul și folclorul Maramureșului, Folklor român comparat, Flori din lirica populară – doine și strigături, Paralele folclorice (greco-române), Dicționarul dialectului aromân, general și etimologic

1895 – S-a născut Ion Pas

Calman Schritter; 6 octombrie 1895, București – 20 mai 1974, București

Romancier și traducător, membru din anul 1945 și președinte executiv (1965) al Societățiia Scriitorilor Români. Fiu al unui mic meșteșugar, a absolvit doar școala primară și a lucrat ca ucenic de zidar, culegător și legător de cărți. A debutat în 1910 cu schița Barbu în revista Dumineca. Debutul editorial a avut loc în 1912 cu volumul Din lumea celor obidiți. Din 1913 a fost redactor la revista Din lumea copiilor și a tinerimii, apoi a condus ziarul Gazeta. În 1948 a devenit membru a PCR, a fost membru al CC al PMR, ministru al Artelor în Guvernul Petru Groza (2), președinte al Radiodifuziunii. A fost căsătorit cu scriitoarea Sarina Cassvan. Din scrierile sale: Jurnalul lui Nicușor și alte istorioare pentru copii, Familia Chiț-Chiț. În seara de Crăciun. Noaptea Învierii, Veșnicul învins, Păsărică, draga mea…, Simple întâmplări, Va veni o zi…, Zilele vieții tale (2 vol.), Lanțuri (2 vol.), Carte despre oameni, locuri, întâmplări, Întâmplări cu Bălcescu, Trecut întunecat, etc. A tradus din Dickens, Dostoievski, Fielding, Gorki, Hugo, Stendhal, Tolstoi, Zola, Jules Verne

1902 – S-a născut Petre Țuțea

6 octombrie 1902, Boteni, Muscel/Argeș – 3 decembrie 1991, București

Economist, scriitor. eseist, filosof, jurist, politician și publicist, membru al Mișcării Legionare, victimă a regimului comunist din România. A absolvit Facultatea de Drept a Universității din Cluj, cu licența și doctoratul în drept cu calificativul Magna cum Laudae. Deși doctor în Drept, s-a specializat în economie, conform vocației sale reale. A fost referent în Ministerul Industriei și Comerțului, unde a avansat pînă la funcția de director de studii, apoi detașat în Germania la Agenția economică din Berlin. După 6 septembrie 1940 Conducerea Mișcării Legionare i-a încredințat lui Țuțea funcția de secretar general la Ministerul Economiei Naționale și, în această calitate, a făcut parte din diverse delegații care au purtat negocieri economice la Berlin și la Moscova. După Rebeliunea legionară a fost deținut pentru scurtă vreme în Lagărul de la Târgu Jiu, după care a fost eliberat și repus în funcție. Acuzat de spionaj în favoarea anglo-americanilor, a fost din nou închis și eliberat în urma amnistiei din 1964. Supranumit „Socrate al României” datorită preocupărilor filosofice și a rolului educativ pe care l-a asumat prin exemplul personal în orice circumstanțe, chiar și în închisoare. Din cauza interdicției de a publica, dar și a persecuțiilor de după 1989, nu a apucat să-și vadă numele pe coperta unei cărți în timpul vieții. Ulterior însă, scrierile și interviurile sale au început să fie difuzate prin toate mediile: Bătrânețea și alte texte, Tratat de economie politică, Comentarii la Platon, Reflecții religioase asupra culturii, Filosofia nuanțelor, Introducere mistică în filosofia modernă

Petre Țuțea – Ultimul mesaj pe patul de moarte

1903 – S-a născut Moisei Gamburd

6 octombrie 1903, Chișinău – 14 iulie 1954, Chișinău

Unul din cei mai mari pictori basarabeni ai secolului al XX-lea. A urmat Școala de Arte Plastice (1918–1923). Tatăl său a fost dispus să-l trimită în Vest cu condiția să urmeze o școală Politehnică. Dar tânărul artist a ignorat condițiile impuse și a plecat în Belgia unde a trecut cu brio examenele de admitere la Academia Regală de arte frumoase din Bruxelles, dar a întrerupt studiile pentru a se lăsa ghidat în particular de profesorul Constant Montald, șeful catedrei de pictură monumentală de la Academie. A călătorit la Paris, să ia contact cu impresionismul, cubismul și expresionismul, s-a întors în Belgia și a terminat studiile la Academie cu locul întâi la Desen decorativ și locul al doilea la Compoziție. Întors la Chișinău va participa la expoziții organizate de Societatea de Arte Frumoase din Basarabia, la Salonul Oficial din București. A pictat peisaje pitorești, portrete minuțioase prin detalii și tratament

1907 – S-a născut Teodor Scarlat

6 octombrie 1907, I.C. Frimu, Ilfov – 18 decembrie 1977, București

Poet și prozator, gazetar. Studiile liceale începute la Ploiești (1923), au fost întrerupte din lipsă de mijloace materiale și continuate la București. A avut diverse ocupații: ucenic într-un atelier mecanic, învățător suplinitor, secretar de redacție la Revista scriitoarelor și scriitorilor români și la Fotbal, secretar de presă la Teatrul Național, din 1950 secretar literar la diverse teatre: Tineretului, „C.I. Nottara”, „Ion Creangă”. A debutat cu versuri în revista Vraja. A colaborat la Convorbiri literare, Familia, Bilete de papagal, Cuvântul liber, Viața literară, Vremea etc. A publicat volume de versuri: Artificii, Claviaturi, Floarea reginei, Ora de zbor, Vatra magilor, Poeme, Dicteuri pentru fantoma ta, Nopțile din underground, urmate de Antologie de imagini din poezia nouă, o culegere de conferințe radiofonice – Anotimpurile în lirica noastră contemporană, un roman – Viața la întâmplare și un eseu critic în colaborare cu M. Straje – Interpretări din lirica lui Gourmont

1914 – S-a născut Horia Nițulescu

6 octombrie 1914, Constanța – iunie 1982

Preot și poet. În 1936 a absolvit Facultatea de Teologie. În perioada interbelică, a scris articole la revistele Gândirea, Meșterul Manole, Sfarmă-piatră, Revista Fundațiilor regale, Universul literar, Convorbiri literare, Dacia rediviva s.a. A luptat în al doilea război mondial pentru eliberarea Basarabiei și a fost apoi corespondent de război pe frontul de vest. După terminarea războiului a fost hirotonisit preot în comuna Vințu de Jos, Alba. A fost arestat în gara comunei, în 1951, sub acuzația de crime de război și condamnat la 5 ani închisoare. A executat o parte din detenție la penitenciarele Jilava și Aiud. Eliberat în 1954 prin grațiere, a fost rearestat în 1958 și eliberat în 1964, odată cu ceilalți deținuți politici. După eliberare a fost nevoit să lucreze ca funcționar la Cooperativa Progresul din București. S-a bucurat de un foarte bun și un meritat renume între cunoscătorii de poezie ai vremii. A publicat cărți de poeme: Toamnă în paradis, Drumul soarelui

1916 – O puternică ofensivă germano-bulgară a străpuns frontul româno-rus din Dobrogea

6/19 octombrie–8/21 octombrie

Generalul Mackensen a lansat o nouă ofensivă pe 6/19 octombrie, după o lună de pregătiri atente, trupele amestecate de sub comanda sa reușind să le învingă pe cele ruse. Rușii au fost forțați să se retragă din Constanța spre Delta Dunării. Constanța a fost ocupată la 9/13 octombrie, Medgidia la 10/23 octombrie și Cernavoda la 12/25 octombrie. Trupele române au fost retrase din Dobrogea. Armata rusă era nu doar demoralizată, dar și cu proviziile pe sfârșite. Mackensen a ales să transfere în mare secret o jumătate din armata sa lângă orașul Sviștov (Sistova) din Bulgaria, pregătindu-se să forțeze cursul Dunării

1916 – S-a născut Iftimie Bârleanu

6 octombrie 1916, Măzănăești–Drăgoiești, Suceava – 19 ianuarie 1986, Iași

Sculptor, autor de artă monumentală, membru al Uniunii Artiștilor Plastici. A urmat cursurile Școlii de arte și meserii din Câmpulung Moldovenesc (1929–1934), secția Sculptură în lemn, sub îndrumarea sculptorului Ion Pâșlea, apoi cursurile Academiei de Arte Frumoase din Iași, cu sculptorul Ion Irimescu, absolvite în anul 1945. A fost șef de lucrări și profesor la Institutul de Arte Plastice din Iași, îndeplinind și alte diferite funcții, ca președinte al UAP Filiala Iași și vicepreședinte al Uniunii Artiștilor Plastici din RSR. Începând cu anul 1945, a participat la numeroase expoziții de sculptură atât în țară, cât și în străinătate. A călătorit în străinătate pentru perfecționarea măiestriei artistice, lucrând intens și participând la expoziții cu opere de-ale sale. A fost distins cu titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne (1964), Ordinul Meritul Cultural cl. IV, Premiul I pentru artă monumentală al UAP și Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române (1981). A lucrat în lemn, piatră și bronz, subiecte inspirate din foclorul românesc, chipuri de țărani bucovineni sau portrete ale unor personalități. A creat monumente care impresionează prin forță și expresivitate artistică. Dintre acestea: Statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare (Suceava), bustul lui Ion Creangă (Iași, în curtea Bojdeucii), statuia lui Dosoftei (Iași, în fața Casei Dosoftei), Ștefan cel Mare (Vaslui), Dimitrie Cantemir (Huși), Ion Neculce (Prigoreni), Nicolae Iorga (Botoșani), Elegie (Liveni), etc.

1920 – S-a născut Ion Coteanu

6 octombrie 1920, București – 11 decembrie 1997, București

Lingvist, specialist în lexicologie, stilistică și limbă literară; membru al PCR din 1945; membru titular (din 1974) al Academiei Române. A fost licențiat al Facultății de Litere și Filozofie a Universității din București (1943). În 1946 a devenit asistent la Facultatea de Litere, apoi șef de lucrări, conferențiar universitar. În 1952 a fost exclus din învățământul superior, fiind reîncadrat în 1955. A fost prodecan al Facultății de Filologie, a devenit profesor universitar, iar în 1966 șef al Catedrei de limba română de la Facultatea de Limba și Literatura Română din București. Împreună cu Iorgu Iordan și Alexandru Graur, a fost redactor responsabil al noii serii a Dicționarului limbii române (DLR). De numele său se leagă introducerea conceptului de protoromână. În același timp a ajuns și director adjunct (1958–1970), apoi director (1970–1994) al Institutului de Lingvistică din București. Sub conducerea sa, s-a înființat Colectivul de poetică al Institutului. A fost prorector, apoi rector al Universității „Spiru Haret” din București. A fost senator român și președinte al Comisiei de învățământ a Senatului. Din lucrările sale: Cum dispare o limbă (istroromâna), Româna literară și problemele ei principale, Elemente de dialectologie a limbii române, Elemente de lingvistică structurală, Morfologia numelui în limba română (româna comună), Stilistica funcțională a limbii române, vol. I-II, Semantică și semiotică (în colaborare cu Lucia Wald), Etimologia și limba română (principii, probleme) (în colaborare cu Marius Sala)

1923 – S-a născut Dragoș Morărescu

6 octombrie 1923, București – 2 februarie 2005, București

Sculptor, gravor, arhitect, pictor de renume național și internațional. La vârsta de 20 de ani participa deja la Salonul Oficial de Arte Decorative care avea loc la Ateneul Român. Între anii 1944–1947 a studiat la Academia de Belle-Arte, cursurile de Istoria artei paleo-creștine ținute de Ion D. Ștefănescu la Facultatea de Litere, absolvind în același an și Școala Superioară de Artă Bisericească. În paralel a urmat și cursurile Facultății de Arhitectură din București, absolvită în 1949; diploma de arhitect a obținut-o abia în 1954. A folosit cu ușurință o mare varietate de tehnici: pictură de șevalet, linogravură, desen, pictură murală în tempera și frescă, guașe, litografie, cerapastel, sculptură în foaie de metal. Marile sale teme au fost: București – aspecte de ieri și de azi, Metamorfoza formelor, Mitologii autohtone, Peisaje și destine românești, Personalități ale spiritualității românești. Muzee și colecții faimoase din România, Franța, America, Italia, Japonia, Grecia, Austria, Germania, Spania, Portugalia, Canada, Australia au în expunere permanentă lucrări de Dragoș Morărescu. Biografie ilustrată

1925 – A încetat din viață Ioan Ursu (26 octombrie 1875, Cața, Brașov – 6 octombrie 1925, Brașov)

Istoric; a militat pentru desăvârșirea statului național unitar român; a făcut parte din Comitetul Național al Unității Române din Paris; a contribuit la înființarea Legiunii Române în Italia; membru titular al Academiei Române

1927 – S-a născut Ioan Pop de Popa

6 octombrie 1927, Oradea

Profesor doctor docent, medic cardiolog, specialist în chirurgie cardio-vasculară, membru titular (din 1991) al Academiei de Științe Medicale din România. În 1944 a participat voluntar ca elev de liceu sanitar în spitalul de campanie pe frontul de eliberare din Apuseni. După eliberarea Ardealului, și-a continuat studiile (clasa a VIII-a) la liceul „Emanoil Gojdu” din Oradea, apoi la Facultatea de Medicină Generală din Cluj (1946–1952), pe care a absolvit-o cu diplomă de merit, Magna cum laude, fiind declarat Doctor în Medicină. A fost numit preparator la Institutul de Anatomie umană și chirurgie operatorie a IMF din Cluj, apoi extern la Clinica de chirurgie generală nr. 1 a profesorului doctor Aurel Nana. A realizat prima inimă artificială și primul plămân artificial din România, atunci printre primele patru din lume (1953–1954). A efectuat primele circulații extracorporale experimentale din România, inclusiv primele hemodiluții în CEC. A început primele transplante experimentale de organe, de rinichi și pancreas, a realizat experimental primele transplante cord-plămân (1958). A efectuat prima operație pe cord deschis din România la 5 aprilie 1973, la Târgu-Mureș. În perioada 2000–2004 a fost senator. A fost membru al Academiei de Științe din New York, membru al Academiei de Chirurgie din Paris, membru al Academiei belgiano-române de cultură și știință, membru al Academiei de științe, literatură și artă, distins cu Ordinul Steaua României în grad de cavaler (2004), Medalia Crucea comemorativă a celui de al doilea război mondial (2007), numeroase ordine si medalii profesionale

1929 – S-a născut Mihai Drăgănescu

6 octombrie 1929, Făget–Drajna, Prahova – 28 mai 2010, București

Inginer, specialist în electronică, autor, eseist și filozof, membru titular (din 1990) și președinte (1990–1994) al Academiei Române. A fost profesor doctor docent la Institutul Politehnic din București și director general al Institutului de cercetare în Informatică, ICI. A contribuit la dezvoltarea teoriei tuburilor electronice (influența capacităților între electrozi asupra circuitelor electronice) și dispozitivelor semiconductoare (teoria tranzistorului la nivele mari de injecție, efecte capacitive și inductive în dispozitive semiconductoare etc.) sintetizate în câteva lucrări. A fost membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei, membru corespondent al Institutului Ecuadorian pentru științe naturale, al Academiei europene de științe și arte (Academia Scienciorum et Artium Europeea) din Salzburg, Austria și s-a numărat printre cele 730 de personalități universale ale Academiei Mondiale de Artă și Stiință (World Academy of Art and Science). Dintre lucrările publicate: Circuite cu tranzistoare, Electronica corpului solid, Profunzimile lumii materiale, Informația între practică și fenomen, Inelul lumii materiale, Cariatidele gândului, De la societatea informațională la societatea cunoașterii

1929 – S-a născut Ion Sălișteanu

6 octombrie 1929, Pitești – 25 mai 2011

Pictor și profesor universitar, membru corespondent (din 2006) al Academiei Române. A studiat pictura între anii 1949–1955 la Institutul de Arte „Nicolae Grigorescu” din București cu profesorii Samuel Mutzner și Adam Bălțatu. După absolvirea facultății în anul 1955, a devenit cadru didactic la secția pictură și membru al Uniunii Artiștilor Plastici profesioniști. A lucrat mari cicluri tematice, preocupat de ordinea formelor din natură. A realizat peste 4.000 de lucrări, multe figurând în cele circa 200 de expoziții de artă românească organizate în străinătate, în diferite centre culturale ale lumii. Începând cu anul 1965, Ion Sălișteanu a avut 86 de expoziții personale în țară și străinătate. Biografie ilustrată

1930 – S-a născut Paul Ioachim

6 octombrie 1930, Buzău – 10 iulie 2002, București

Actor de teatru și film și dramaturg. A absolvit Actoria la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, în 1953, la clasa Ion Finteșteanu. A jucat în roluri de june prim la Teatrul Giulești. Fiind însă fascinat de teatru și de scris, a devenit autorul unor piese interesante, de succes. Între din 1995–1961, a condus Teatrul „George Ciprian” din Buzău, primul teatru de proiecte apărut în Romania, pe care l-a înființat pentru a aduce o bucurie oamenilor din locurile unde s-a născut. Dintre piesele de teatru pe care le-a scris: Nu suntem Îngeri, Goana, Nemaipomenitele Aventuri a doi Îndrăgostiți, Așteptam pe altcineva, Ce e nou pe Strada Salcâmilor, Idealul, Omul de Noroi (O Viață și încă o Noapte), Podul Sinucigasilor, Totul e un Joc. A jucat în filmul Ilustrate cu Flori de Câmp

Ilustrate cu flori de câmp

1933 – A fost înființat Spitalul de Urgență București

Înființat de drept la inițiativa profesorului Nicolae Minovici și a secretarului general al Ministerului Sănătății și Ocrotirilor Sociale, Constantin Deculescu, din dorința de a avea un spital pregătit să preia la orice oră pacienții aduși de Societatea de Salvare, prin decizia Ministerului Sănătății nr. 68.920/6 octombrie 1933, publicată în Monitorul Oficial nr 251/31 octombrie 1933. Medicul Iacob Iacobovici a fost coordonatorul primei echipe de medici a spitalului, care a început să funcționeze efectiv din decembrie 1933, iar inaugurarea oficială, în prezența oficialităților statului, a avut loc abia în 5 mai 1934. Situat inițial pe malul Dâmboviței, spitalul a fost finanțat din fondurile personale ale lui Nicolae Minovici (ipotecarea casei personale). Permitea îngrijirea tuturor bolnavilor indiferent de posibilitatea de a plăti serviciile medicale și avea o secție de chirurgie cu 60 de paturi

1933 – S-a născut Vasilica Tastaman

6 octombrie 1933, Brăila – 30 martie 2003, București

Actriță de teatru, film, radio și televiziune. A debutat în 1949 pe scena din orașul său natal. Până în 1961, când s-a numărat printre fondatorii Teatrului de Comedie, a jucat la teatrele Giulești și „Lucia Sturdza Bulandra”. În 1981 s-a stabilit în Suedia, dar s-a întors după douăzeci de ani. A jucat și acolo, dar fără succesul din țară. A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”. Din filmografie: D-ale carnavalului, Bădăranii, Castelanii, Șeful sectorului suflete, Brigada Diverse în alertă!, Dragostea începe vineri, Astă seară dansăm în familie, Păcală, Premiera, Nea Mărin miliardar, Grăbește-te încet

Astă seară dansăm în familie (1972)

1935 – S-a născut Vasile Moldoveanu

6 octombrie 1935, Constanța

Tenor cu o carieră internațională prestigioasă, puțin cunoscut în țara sa. A studiat canto la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, sub îndrumarea tenorului Dinu Bădescu, la clasa prof. Octav Enigărescu. A debutat în 1966, la Opera Română București, cu rolul Arlecchino din Pagliacci de Leoncavallo. A avut o carieră relativ scurtă în România – numai la Opera Română București, șapte stagiuni (1966–1971), 22 de opere, mai mult roluri secundare, dar și câteva roluri principale în Gianni Schicchi, La bohème, Rigoletto, Don Pasquale, Die Zauberflöte (ultimul său spectacol în România, 23 iunie 1972). A apărut și pe primele discuri de operă de la Electrecord. Invitat la o serie de audiții în Germania, a obținut cu dificultate viza de ieșire din țară și a decis să nu mai revină în România comunistă. A fost condamnat la moarte, sub învinuirea de „refuz al întoarcerii în țară” în timpul unei „misiuni de reprezentare a statului”, cu acuzația de „trădare de țară”. Cazuri similare, la fel de neobișnuite, sunt și cel al regizorului român Petrică Ionescu, sau al balerinului Sergiu Stefanschi. În anul 1972 a debutat în Il trovatore la Opera din Regensburg, a cântat apoi în La bohème la Amsterdam, Rigoletto la Opera din Saint Gallen, La traviata la Viena, în 1974 a semnat un contract pe patru ani cu Opera din Stuttgart și a cântat în Lucia di Lammermoor, La bohème, Un ballo in maschera, La traviata. În 1977 a devenit Kammersänger al Operei din Stuttgart. A debutat în 1979 la Covent Garden din Londra în Don Carlo (producția istorică a lui Luchino Visconti). În timpul anilor de început petrecuți la operele din Düsseldorf, Stuttgart, München, Berlin, Ludwigsburg a fost descoperit de Nelly Walter, vicepreședinte al firmei de impresariat Columbia Artists Management, care va deveni managerul artistului pentru o perioadă de 11 ani și care l-a propus la Metropolitan Opera din New York. A debutat la Metropolitan Opera în 1977, în opera La bohème, având-o parteneră pe Renata Scotto, alături de care va cânta în multe spectacole. A cântat la MET în 105 spectacole, în zece roluri principale, mai mult decât oricare alt tenor român. Începând cu 1987, după o intervenție chirurgicală complicată, a redus activitatea în USA. Revenit în Europa, a continuat cariera la Paris, Monaco, Nice, Roma, Lisabona, Parma, Pretoria, Africa de Sud și diverse orașe din Germania. Deși a avut o carieră importantă și a fost mediatizat într-o epocă în care transmisiunile TV live erau la începutul lor, Vasile Moldoveanu este puțin cunoscut în România, din cauza cenzurii care opera în timpul comunismului în România. În anul 2012, a fost decorat cu ordinul Steaua României în grad de Comandor. În prezent, Vasile Moldoveanu locuiește la Monte Carlo și se dedică orelor de master class cu tineri interpreți, în special din România

Giacomo Puccini – Il tabarro Metropolitan Opera (1981) • Renata Scotto, Vasile Moldoveanu

1944 – A fost declanșată Operația Debrețin a trupelor sovietice și române

Comandamentul suprem sovietic a hotărât să execute, cu Frontul 2 ucrainean, Operația Debrețin (6–29 octombrie). Ofensiva a fost declanșată, cu trupele de la centrul Frontului 2 ucrainean, care au rupt, între 6–13 octombrie, apărarea inamicului între Salonta și Makó, și au pătruns adânc spre Debrețin, în timp ce la flancul stâng, mari unități din Armata 53 au fost dirijate spre cursul mijlociu al Tisei, între Szolnok și Szeghed. În podișul transilvan, ofensiva a început la 9 octombrie 1944, acțiunea principală revenind Armatei 4-a române și Armatei 27 sovietice (în compunerea căreia acționau și diviziile 2 munte și 18 infanterie române). Deși Clujul nu a fost inclus în zona de acțiune a vreunei divizii române, diviziile 118 infanterie și 2 munte române au contribuit, prin atacuri frontale și manevre, la eliberarea Clujului (11 octombrie); a doua zi (12 octombrie), diviziile Tudor Vladimirescu și 337 infanterie sovietică au eliberat Oradea, în timp ce Divizia 3 munte a eliberat (până la 13 octombrie), întregul spațiu situat la vest de Oradea, continuând ofensiva spre Debrețin. După eliberarea Clujului, luptele au continuat la vest de Someș, Armata 4 română înaintând pe direcția Bonțida–Jibou–Carei, iar Armata 27 sovietică pe direcția Cluj–Huedin–Valea lui Mihai. Concomitent, Armata 7 de gardă sovietică a ajuns pe Someșul Mare, la sud și est de Dej, după care a fost regrupată în Câmpia Tisei, iar Armata 40 sovietică a coborât în depresiunea Maramureșului și a eliberat Sighetul… La 25 octombrie a fost eliberat ultimul petic de pământ românesc, la Carei, trupele române urmând marșul spre Ungaria…

1945 – S-a născut Emeric Dembroschi

6 octombrie 1945, Câmpulung la Tisa

Fost fotbalist și antrenor, a jucat în postul de atacant în echipele FCM Bacău, Politehnica Timișoara și în echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic, 1970. A fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv clasa a III-a (2008)

1946 – Sfințirea Catedralei ortodoxe române din Timișoara

Catedrala Mitropolitană din Timișoara, cu hramul Trei Ierarhi, a fost construită în perioada 1936–1941 și este cea mai înaltă biserică din România (90,5 metri). Târnosirea s-a făcut în prezența Regelui Mihai al României, care a fost și unul dintre ctitorii acestei biserici. La acest mare praznic a participat însuși patriarhul de atunci, Nicodim Munteanu, alături de un mare sobor de preoți din întrega Mitropolie a Ardealului și reprezentanți din toată România

Sfințirea Catedralei Mitropolitane din Timișoara în prezența Regelui Mihai

1947 – S-a născut Ionela Prodan

6 octombrie 1947, Dăbuleni, Dolj – 16 aprilie 2018, București

Interpretă de muzică populară din Oltenia. A absolvit două facultăți, Istorie–Geografie și Istorie–Filosofie la Universitatea din Craiova. La Ediția a II-a a Festivalului „Maria Tănase” (Craiova, 1970), la care a primit Marele Premiu, l-a cunoscut pe marele folclorist Hari Brauner, care a îndrumat-o în carieră. A realizat primele înregistrări muzicale în studiourile Radio Craiova, lansând primele sale melodii populare: Pădure, dragă pădure, În pădure la Zăval, La Jii, murgule la Jii. A interpretat cântece și în duet cu Ion Dolănescu

Ionela Prodan – Oameni buni, de drag si dor

1951 – S-a născut Mária Nagy Adonyi

6 octombrie 1951, Adoni, Bihor – 12 octombrie 2015, Berettyóújfalu, Ungaria

Scriitoare, poetă, jurnalistă și traducătoare maghiară din România. A absolvit Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. A fost profesoară la o școală secundară germano-maghiară

1956 – A încetat din viață Constantin N. Ionescu (21 iulie 1905, București – 6 octombrie 1956, București)

Chimist și farmacist; considerat unul dintre organizatorii industriei farmaceutice din România; a fost director al Institutului de Cercetări Farmaceutice; membru corespondent al Academiei Române din 1948

1973 – S-a născut Silviu Biriș

6 octombrie 1973, București

Actor de teatru și film. A absolvit în anul 1997 cursurile Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică din București, secția Actorie, la clasa profesorului Ion Cojar. Din 1997 este angajat al Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București. S-a făcut remarcat și ca un bun cântăreț, interpretând melodii cunoscute precum Vrei să ne’ntâlnim sâmbătă seara?, Hai coșar, coșar. Roluri în filme: Crucea de piatră, Paradisul în direct, Terente, regele bălților, Triunghiul morții, Final Countdown, Restul e tăcere. A semnat în calitate de interpret albumul Bucureștiul meu iubit, care se bucură de un real succes

Cobzarul

1987 – A încetat din viață Leon M. Negruzzi (17 august 1899, Wiener Neustadt, Austria – 6 octombrie 1987, Paris, Franța)

Poet, prozator și traducător stabilit în Franța; a desfășurat o susținută activitate de informare despre tragedia României sub ocupație sovietică

1995 – Președintele PNT-CD, Corneliu Coposu a primit distinctia Legiunea de Onoare Franceză

Acordată de președintele Jacques Chirac în mai 1995, cea mai înaltă distincție a Statului Francez – Ofițer al Ordinului Național al Legiunii Franceze. Însemnele i-au fost conferite, în numele președintelui Franței, de către Excelența Sa Bernard Boyer, ambasadorul Franței la București. Solemnitatea a avut loc în saloanele Ambasadei Franței, în prezența personalului diplomatic acreditat la București și a unui numeros public alcătuit din fruntași PNȚ-CD, parlamentari, foști deținuți politici etc.

2002 – S-a născut Cleopatra Stratan

6 octombrie 2002, Chișinău, Republica Moldova

Cântăreață de cetățenie moldovenească și română.

Este fiica cântărețului Pavel Stratan. A debutat în 2006, primul ei album s-a intitulat La vârsta de trei ani, lansând unul similar, La vârsta de 5 ani în 2008. A revenit pe scena muzicală românească în 2017, după câțiva ani de pauză, într-o colaborare alături de fratele Cezar Stratan

Cleopatra Stratan – Ghiță

2003 – A încetat din viață Elisabeta Rizea (28 iunie 1912, Domnești, Argeș – 6 octombrie 2003, Pitești)

Simbol al rezistenței anticomuniste, s-a opus cu vehemență instaurării regimului comunist, iar soțul său a făcut parte din grupele de rezistență anticomunistă din Făgăraș, conduse de colonelul Arsenescu; a fost declarată „dușman al poporului” refuzând să-i predea Securității pe rebelii anticomuniști reuniți sub comanda lui Arsenescu; a fost închisă ani la rând, torturată, a fost la un pas de moarte, dar nu a suflat un cuvânt

2009 – A încetat din viață Mircea Angelescu (1938 – 6 octombrie 2009, București)

Inginer constructor, fost sportiv de performanță, vicepreședinte, apoi președinte al Federației Române de Fotbal, președinte al Ligii Profesioniste de Fotbal, ministru al sportului

2017 – A încetat din viață Anca Florea (11 noiembrie 1948, București – 6 octombrie 2017)

Muzicolog și critic muzical, gazetar

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi #Dorohoi #Iași #ÎnțelegereadelaApatiu #BătăliadelaTârgoviște #NicolaePopescu #Cei13delaArad #ConservatoruldeMuzicășiDeclamațiuneBucurești #TachePapahagi #IonPas #PetreȚuțea #MoiseiGamburd #TeodorScarlat #HoriaNițulescu #IftimieBârleanu #IonCoteanu #DragoșMorărescu #IoanPopdePopa #MihaiDrăgănescu #IonSălișteanu #PaulIoachim #SpitaluldeUrgențăBucurești #VasilicaTastaman #VasileMoldoveanu #OperațiaDebrețin #EmericDembroschi #CatedralaMitropolitanăTimișoara #IonelaProdan #MáriaNagyAdonyi #SilviuBiriș #CorneliuCoposuLegiuneadeOnoareFranceză #Cleopatra Stratan

0 comentarii la „6 Octombrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: