Istoria României România frumoasă Today's Memory

7 Octombrie în istoria românilor

Foto: Cetatea Târgoviște


1595 – Eliberarea Cetății Târgoviște de oastea lui Sinan Pașa

Încă din seara zilei de 7/17 octombrie 1595 „și toată noaptea ambele tabere au schimbat [creștinii și turcii] focuri de tunuri și a început chiar hărțuiala, iar a doua zi [în 8/18 octombrie] a început baterea regulată a cetățuiei, ridicată de Sinan în jurul palatului domnesc”. Bombardamentul nu a încetat aproape deloc până în seara de 8/18 octombrie, când sub acoperirea „tunurilor și al pușcașilor din prima linie, o parte din ostașii aliați s-au apropiat de incintă și au întins scările”. Asaltul a durat 4 ore, la orele două din noapte cetatea fiind cucerită de creștini

1601 – Radu Șerban a fost ales domn al Țării Românești, pentru prima domnie

Radu Șerban (? – 13 martie 1620), descendent al lui Neagoe Basarab, a fost domnul Țării Românești de trei ori, între 7/17 octombrie–22 octombrie/1 noiembrie 1601; 17/27 iulie 1602–11/21 decembrie 1610 și 19/29 mai – 19/29 septembrie 1611. După moartea năpraznică a lui Mihai Viteazul și scurta domnie a moldoveanului Simion Movilă, Radu Șerban a ajuns pe tronul Țării Românești cu sprijinul armatei lui Mihai Viteazu și al marilor boieri Preda, Stroe și Radu Buzescu, cărora le era unchi după mamă, și care, bucurându-se de o mare autoritate politică și militară, l-au sprijinit în mod constant domnia. A fost ales domnitor de sfatul țării. „Iar întru acestea – avea să relateze un hrisov din iunie 1604 – ridicat toți boierii și toată țara, mari și mici din țara domniei mele și au făcut cu toții sfat și cu voia tuturor […] de au ridicat pe domnia mea să le fie tuturor domn al Țării Românești”. A ajuns mare dregător în timpul domniei lui Mihai Viteazul, fiind un continuator al politicii acestuia de independență a Țării Românești. A rezidit Mănăstirea Comana, ctitorie a lui Vlad Țepeș, care se ruinase. Ca domn, Radu Șerban, a preferat Targoviște ca cetate de scaun, dar nu a neglijat nici Bucureștiul, unde a construit podul Șerban Vodă și a amenajat heleșteul Șerban Vodă, aflat astăzi în Parcul Carol I

1658 – Acațiu Barcsay a fost ales principe al Transilvaniei

Acațiu Barcsay (1619–1661) a avut o interesantă carieră diplomatică la Istanbul, în Muntenia și în Moldova, fiind numit pentru meritele sale Ban al Lugojului și Caransebeșului iar mai târziu Comite suprem al Hunedoarei. După eșecul expediției militare din Polonia a lui Gheorghe Rakoczi al II-lea, Barcsay a fost numit de Înalta Poartă ca principe al Transilvaniei (7 octombrie 1658–31 decembrie 1660). Și-a plătit datoria cedând sultanului Banatul de Lugoj-Caransebeș, care a fost alipit Pașalâcului Timișoara

1698 – Semnarea Manifestului de unire la Sinodul de la Alba Iulia

La Sinodul de la Alba Iulia din 7 octombrie 1698, Mitropolitul ortodox de Alba Iulia, Atanasie Anghel și 38 de protopopi ortodocși din Transilvania au acceptat unirea cu Biserica Romano–Catolică și au semnat un act denumit „Manifestul de unire”, redactat în limba română. Documentul avea șase pagini, pe prima dintre acestea semnatarii declarând că se unesc cu „Biserica Romei cea catolicească“ și că doresc să beneficieze de privilegiile de care se împărtășeau „mădulările și popii acestei Biserici sfinte“. Subliniau că se unesc doar dacă vor fi lăsați să păstreze obiceiurile Bisericii Răsăritului, iar după moartea Mitropolitului Atanasie Anghel succesorul său să fie ales de sobor, urmând a fi întărit de papă și de împărat. „Manifestul de unire” este unul dintre cele trei documente care legitimează unirea cu Biserica Romei a clerului român și a credincioșilor ortodocși din Transilvania. Celelalte două documente sunt declarația din februarie 1697 a Mitropolitului Teofil și a altor participanți la un sinod în Alba Iulia și așa-numitul „Act al Unirii” semnat de Mitropolitul Atanasie și de participanții de la sinodul din 4 septembrie 1700, ținut la Alba Iulia

1842 – Domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica a fost destituit de către curțile suzerane și protectoare

Alexandru Dimitrie Ghica (1 mai 1795 – ianuarie 1862) a fost primul domnitor regulamentar al Țării Românești, între aprilie 1834–7/19 octombrie 1842, iar mai târziu caimacam între 4 iulie 1856–octombrie 1858. Deputații Adunării Obștești au trimis plângeri rușilor și turcilor că nu puteau coopera cu domnitorul Ghica. Poarta a decis o anchetă, care s-a încheiat defavorabil domnitorului, fiind învinuit de a fi încălcat prevederile Regulamentului Organic. Ca urmare a fost destituit la 7/19 octombrie 1842, printr-un firman al Porții. Conducerea Țării Românești a fost preluată de o căimăcămie din trei: frații Bibescu și Barbu Știrbei, care au acționat pe baza dispozițiilor primite de la consulul rus I.A. Dașcov

1857 – Lucrările Adunării ad-hoc a Moldovei

Adunările ad-hoc au fost adunări consultative, convocate prin hotărârea Congresului de Pace de la Paris (1856), cu scopul de a exprima voința populației cu privire la organizarea definitivă a principatelor, fiind alcătuite din reprezentanți ai bisericii, ai marii boierimi, ai burgheziei si ai țărănimii clăcașe. Lucrările Divanului ad-hoc al Moldovei s-au desfășurat între 22 septembrie/4 octombrie 1857–21 decembrie 1857 /2 ianuarie 1858, cu participarea a 85 de deputați, aleși în cinci colegii: 8 reprezentanți ai clerului, 28 de reprezentanți ai marilor proprietari, 14 reprezentanți ai micilor proprietari, 15 reprezentanți ai populației rurale și 20 reprezentanți ai populației urbane. La 7/19 octombrie, Mihail Kogălniceanu a prezentat Proiectul de rezoluție care cuprindea „dorințele fundamentale” ale românilor moldoveni, arătând că „Dorința cea mai mare, cea mai generală, aceea hotărâtă de toate generațiile trecute, aceea care este sufletul generației actuale, aceea care împlinită va face fericirea generațiilor viitoare este unirea Principatelor într-un singur stat

1877 – A încetat din viață Dimitrie Lemnea (1850 – 7 octombrie 1877, Grivița)

Sublocotenent din regimentul 7 linie, erou al Războiului de independență de la 1877, căzut la asaltul redutei Grivița II

1886 – S-a născut Romulus Cândea

7/19 octombrie 1886, Avrig, Sibiu – 19 ianuarie 1973, Avrig, Sibiu

Istoric, profesor universitar, membru corespondent (din 1929) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Teologie din Cernăuți (1905–1909), a susținut sudii doctorale sub auspiciis imperatoris la Facultatea de Teologie din Cernăuți (1909–1912) și a devenit Doctor în Filosofie și Magistru al Artelor frumoase la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității din Leipzig. A fost profesor de Istorie bisericească și Discipline pedagogice la Institutul de teologie pedagogică din Sibiu, profesor de Istorie bisericească universală la Facultatea de Teologie din Cernăuți, titular al catedrei de Istorie universală medie, modernă și contemporană de la Facultatea de Litere și Filosofie din Cernăuți, decan al Facultății de Litere și Filosofie din Cernăuți (1923–1924), apoi rector al Universității din Cernăuți (1925–1926), profesor de Istorie universală la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj. A întemeiat Institutul de istorie și limbă al Universității din Cernăuți. Din lucrările sale: Românii și rutenii în Biserica greco ortodoxă din Bucovina, Concordate. Un capitol de istorie politică, Liste de patriarhi alexandrini, în „Candela”, Unirea românilor, o necesitate istorică, Reforma învățământului superior

1910 – S-a născut Eusebiu Camilar

7 octombrie 1910, Udești, Ducatul Bucovinei, Austro-Ungaria/Suceava, România – 27 august 1965, București

Prozator, poet și traducator, membru corespondent (din 1955) al Academiei Române. A urmat cursurile Liceului „Ștefan cel Mare” din Suceava. A debutat în 1929 cu versuri în Moldova literară, revista Societății Literare Tinerimea din Mihăileni. A fost căsătorit cu poeta Magda Isanos. A semnat în numeroase periodice din București și din țară, între care Viața românească, Banatul literar, Fruncea, Adevărul literar și artistic, Lumea, Însemnări ieșene, România literară, Universul literar, Vremea, Jurnalul literar și Revista Fundațiilor Regale. Adeziunea la acțiunea de propagare a ideilor comuniste i-a adus responsabilități în cadrul Uniunii Scriitorilor, a făcut parte din redacția Gazetei literare, a fost consilier literar al Editurii de Stat, a colaborat intens la reviste importante, a tipărit numeroase cărți. A ținut conferințe la Radio și în provincie, a devenit membru al Academiei Române, a ălătorit în țară și peste hotare, ajungând o personalitate literară oficială, prezentă și în manuale. Din scrierile sale: Chemarea cumpenelor, Cordun, Focurile, Valea hoților, Negura, Valea Albă, Povestiri eroice, Cartea de piatră

1912 – S-a născut Sofian Boghiu

Serghei Boghiu; 7 octombrie 1912, Cuconeștii Vechi, Bălți/Edineț, Moldova – 14 septembrie 2002, Mănăstirea Antim

Mare duhovnic ortodox, pictor bisericesc, starețul Mănăstirii Antim din București. La vârsta de 14 ani a ajuns frate de mănăstire la Schitul Rughi din județul interbelic Soroca. La 25 de ani, după 11 ani de ascultare, a primit tunderea monahală în Mănăstirea Dobrușa. În 1939 a fost hirotonit diacon în Catedrala din Bălți. În anul 1940, după absolvirea seminarului, s-a întors la Mănastirea Dobrușa, dar ocuparea Basarabiei de către ruși l-a purtat în refugiu, alături de ceilalți călugări din obște, găsindu-și loc la Mănăstirea Caldarușani. A urmat Academia de Belle Arte din București, secția Artă Decorativă, absolvind în 1945, apoi a urmat și Facultatea de Teologie (1942–1946). În 1945 a fost hirotonit preot la Mănastirea Antim, devenind stareț în 1950. A fost unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai mișcării „Rugul Aprins”, grupare spirituală neagreată de regimul comunist, ce reunea toate marile personalități ale intelectualității creștin-ortodoxe din acea vreme. În consecință, a fost deținut politic între anii 1958–1964. Multe biserici din țară și din străinatate poartă picturile sale: Schitul Darvari, Mănăstirea Agapia, Mănăstirea Deir-El-Harf (Liban), Mănăstirea Radu-Vodă București, Catedrala din Homs și Biserica din Hama (Siria)

1916 – Bătălia de la Brașov

Bătălia de la Brașov s-a desfășurat între 24 septembrie/7 octombrie 1916–25 septembrie/8 octombrie 1916. Comandantul forțelor austro-ungaro-germane, mareșalul Eric von Falkenhayn, a decis urmărirea trupelor române dincolo de Carpați, în scopul anihilării capacității militare a României. De cealaltă parte, comandamentul român (Armata III), apreciind că linia frontului se stabilizase, a decis redislocarea trupelor disponibile în susținerea pozițiilor din interiorul arcului carpatic și realizarea unor grupări de forțe în văile Oltului și Mureșului în scopul inițierii unei contraofensive. Acestor forțe urma să li se adauge contingente rusești care să acționeze alături de cele române pentru extinderea perimetrului controlat, pe linia Reghin–Sighișoara–Sibiu.

Prima zi a bătăliei pentru Brașov s-a desfășurat cu intensitate maximă în sud-vestul Țării Bârsei, în ciuda eforturilor trupelor inamice, rezistența română neputând fi depășită. Trupele austro-ungaro-germane au ocupat Codlea, au extins controlul asupra Râșnovului, au forțat retragerea soldaților români de pe înălțimea Stejeriș, importantă pentru asigurarea superiorității artileriei. Atacul principal asupra Brașovului a întâmpinat rezistența trupelor române, consolidată prin întăririle sosite la timp.

A doua zi a bătăliei a înregistrat extinderea luptelor pe întregul front aferent Brașovului. Manevrele de învăluire a armatei române de către trupele germane, din nordul teatrului de operațiuni, au eșuat, dar românii au cedat pozițiile întărite din Zărnești, retrăgându-se la sud de Bran. Ostilitățile au continuat în sectorul nordic al frontului pe durata întregii zile constând în atacuri și contraatacuri de o parte și de cealaltă. Avantajul a fost de partea trupelor germane, în special în ceea ce privește numărul și tipul artileriei utilizate, atacurile repetate ale forțelor române fiind, treptat, respinse datorită puterii de foc a inamicului. Numărul mare de victime, distrugerile suferite de artileria română au permis concentrarea atacului austro-ungar dinspre dealul Stejăriș, crescând presiunea asupra forțelor române în urma unui nou atac lansat de trupe proaspăt sosite pe front (Grupul Morgen). În Gara Bartolomeu, o companie română a fost decimată de trupele germane. Comandamentul român a decis retragerea din Brașov spre Predeal–Bușteni, pe parcursul nopții de 8–9 octombrie. Eșecul înregistrat a determinat schimbarea generalului Grigore Crăiniceanu de la comanda Armatei III, cu generalul Alexandru Averescu. Bătălia s-a încheiat cu victoria trupelor Puterilor Centrale, ceea ce reprezintă pierderea de către forțele române a trecătorilor intracarpatice, anulându-se întregul efort depus în primele zile ale participării României la război. Armata a 2-a română a fost obligată să se retragă pe crestele Carpaților

1923 – S-a născut Alexandru Jebeleanu

7 octombrie 1923, Șipet, Timiș – 28 aprilie 1996, București

Poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timișoara. După un semestru la Facultatea de Agronomie, a urmat Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara, pe care a absolvit-o în 1959. A debutat în Universul literar, în 1941, debutul editorial fiind în 1945 cu volumul Oglinzi sonore. A fost Secretar (președinte) al Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor de la înființare până în 1970, redactor-șef al publicației Scrisul bănățean, redactor, apoi director al Editurii Facla din Timișoara. Din volumele sale: Certitudini, Frumuseți simple, Transparențe, Surâsul Meduzei, Arhitecturi de cristal, Sonete de dragoste

1929 – A încetat din viață Gheorghe Buzdugan (10 februarie 1867, Focșani – 7 octombrie 1929, București)

Magistrat, politician, membru al Regenței instituite în urma renunțării la tron a principelui Carol al II-lea, membru de onoare al Academiei Române

1935 – S-a născut Livius Ciocârlie

7 octombrie, 1935, Timișoara

Critic și teoretician literar, eseist, memorialist, publicist și profesor universitar. În 1958 a absolvit Facultatea de Filologie din București, iar în 1974 a devenit Doctor în Filologie, specialitatea Limba franceză. A început să scrie jurnal la 9 ani și proză memorialistică la 11. A debutat editorial cu studiul critic Realism și devenire poetică în literatura franceză (1974, Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor). A fost profesor de Limba franceză la școli și licee, iar în 1990 a fost numit profesor la catedra de Literatură franceză a Universității din Timișoara, apoi profesor invitat la Universitatea „Michel de Montaigne” din Bordeaux. A publicat studii critice: Negru și alb. De la simbolul romantic la textul modern (1979, Premiul Uniunii Scriitorilor), Mari corespondențe, Eseuri critice, (1983, Premiul Uniunii Scriitorilor), Caietele lui Cioran și jurnale, eseuri romane: Un Burgtheater provincial, Clopotul scufundat, Fragmente despre vid, Paradisul derizoriu. Jurnal despre indiferență, Viața în paranteză (1995, Premiul Fundației pentru o Societate Deschisă și premiul Salonului de carte de la Cluj), Trei într-o galeră (1998, Premiul ASPRO), De la Sancho Panza la Cavalerul Tristei Figuri (2001, Premiul Uniunii Scriitorilor), Cu dinții de lână. Jurnal 1978–1983 (2008, Premiul Național pentru Literatura decernat de Uniunea Scriitorilor), Cartea cu fleacuri, etc.

1938 – S-a născut Paula Ribariu

7 octombrie, 1938, Brăila

Pictoriță. A absolvit Universitatea Națională de Arte din București în 1964. A avut expoziții personale la Bucuresti, Barcelona, Cagnes-sur-Mer, Madrid, Plovdiv, Alger, Szczecin, Sofia, Aachen, etc. Este fondatoarea și realizatoarea proiectului Ziarul Neconvențional, operă de o deosebită profunzime, de o vizibilă înrădăcinare în tradiție, dar și cu noi forme de expresie. Este laureată a prestigiosului premiu „Hans Theo Richter”, acordat de Academia Saxonă de Artă din Dresda (2000), câștigătoarea Premiului de excelență la Salonul International de Pictură de la Baia Mare (2006). Biografie și Galerie

1940 – S-a născut Sergiu Cioiu

7 octombrie 1940

Artist, cântăreț și compozitor, în multiple stiluri muzicale, jazz, swing, folk și chanson, pe care le-a fuzionat într-un mod cu totul personal și unic, adăugând adesea elemente de muzică populară veche și/sau lăutărească. Este unul dintre foarte puținii interpreți români care au adus un farmec muzical aparte scenei interpretative românești.

Îți mulțumesc!

De-a lungul anilor ’60–’70, a interpretat, înregistrat și itinerat în diferite concerte, spectacole sau recitaluri atât în țară, cât și în străinătate, cântecele scrise și compuse de Alexandru Mandy. A fost protagonistul unui film muzical care se referea la Ansamblul Monumental al lui Brâncuși, Tripticul, realizat de Paul Urmuzescu, cu cântece având nume omonime sculpturilor monumentale ale lui Constantin Brâncuși din Târgu Jiu, Coloana Infinitului, Masa tăcerii, Poarta sărutului, respectiv ulterior Măiastra

Primul loc pe pământ

1943 – S-a născut Dan Băncilă

7 octombrie 1943, București

Artist vizual cu specializările sticlă-metal.

În 1969 a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București. Este cunoscut pentru operele sale, realizate în sticlă, cristal și bronz. A participat la numeroase expoziții în țară și străinătate, remarcându-se prin lucrările sale la Târgul de Artă din Tokyo, Japonia (1987), la Expoziția Internațională Sculpturi contemporane în sticlă și cristal din Liege, Belgia (1989), la renumitul Muzeu al Sticlei din Corning, SUA (1979) și la Expoziția London Decorative Arts, Londra, Anglia (1981). În anul 2001 a fost distins cu Ordinul Cultural de Merit în grad de Comandor, iar în 2003, cu Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din România. Lucrări ale sale se regăsesc în muzee din Valencia – Spania, Corning – New York, Roma – Italia, Kassel Coburg – Germania, Muzeul Glasmuseet Ebeltoft din Danemarca și București. Biografie ilustrată

1946 – S-a născut Valeria Bufanu

7 octombrie 1946, Bacău

Atletă. A început atletismul la CS Dinamo Bacău, în 1963 a devenit prima campioană națională la atletism din Bacău, cucerind aurul în proba de 80 m garduri. Legitimată la Rapid București, a participat de trei ori la Jocurile Olimpice, cucerind medalia de argint la proba de 100 m garduri la ediția de la München 1972. A obținut și argintul la Campionatul European de sală din 1973 de la Rotterdam

1946 – A încetat din viață Emanoil Bucuța (Emanoil Popescu; 27 iunie 1887, Bolintin-Deal, Giurgiu – 7 octombrie1946, București)

Scriitor și bibliograf, asigurând fotografiei etnologice prestigiul de document sociologic de certă valoare informativă, membru corespondent al Academiei Române

1954 – S-a născut Diana Lupescu

7 octombrie 1954, Bacău

Actriță de teatru și film. A absolvit în 1978 Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, unde l-a avut ca maestru pe Amza Pellea. A jucat pe scenele din Bacău și București – Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”, Teatrul „C.I. Nottara” și Teatrul Mic, a regizat piese de teatru la Teatrul „C.I. Nottara” și la Teatrul „George Ciprian” din Buzău: Fii cuminte, Cristofor!, Victoria și sirena, Opera de trei parale. A jucat în filme: Povestea dragostei, Iarba verde de acasă, Buletin de București, Extemporal la dirigenție, Fata Morgana

Extemporal la dirigenție

1966 – S-au instituit ordinele Meritul științific și Meritul cultural

Ordinul Meritul Științific a fost o decorație acordată pentru realizări deosebite în domeniul științific. A fost înființat prin Decretul Consiliului de Stat al RSR nr. 737/7 octombrie 1966 privind instituirea ordinului și medaliei Meritul Științific, avea trei clase și era însoțit de Medalia Meritul Științific.

Ordinul Meritul Cultural a fost o decorație acordată pentru realizări deosebite în domeniul cultural; a fost înființat prin Decretul Consiliului de Stat al RSR nr. 738/7 octombrie 1966 privind instituirea ordinului și medaliei Meritul Cultural

1968 – Accidentul feroviar de la Bucerdea

A avut loc pe calea ferată Teiuș–Brașov, unde s-au ciocnit două trenuri, având drept consecință 22 de morți, 72 de răniți grav și pagube estimate la 11 milioane de lei. În urma accidentului a fost desființată halta Bucerdea, aflată până atunci între stațiile Cistei și Crăciunel

1968 – S-a născut Luminița Anghel

7 octombrie 1968, București

Cântăreață de muzică pop și vedetă de televiziune. A absolvit în anul 1986 Școala Populară de Artă, secția Canto, ulterior, a devenit absolventă a Facultății de Sociologie–Psihologie în cadrul Universității „Spiru Haret”. A debutat la vârsta de 8 ani, în 1976, când a început să cânte pe scenele din toată țara. S-a făcut remarcată mai bine în 1987 la Festivalul Național de Muzică Mamaia, iar un an mai târziu a început colaborarea cu Ansamblul Doina al Armatei. A ocupat locul al treilea la Concursul Muzical Eurovision 2005 cu piesa Let me try

Luminița Anghel & Sistem – Let Me Try

1968 – A încetat din viață Emil Petrovici (4 ianuarie 1899, Begheiți, comitatul Torontal/Serbia – 7 octombrie 1968, Crăciunelu de Jos, Alba)

Lingvist, s-a ocupat de studiul foneticii și fonologiei, a onomasticii și a dialectologiei române, precum și a relațiilor lingvistice româno-slave, profesor la Universitatea din Cluj, membru titular al Academiei Române

1979 – S-a născut Simona Amânar

7 octombrie 1979, Constanța

Fostă gimnastă de talie mondială, multiplu medaliată olimpică, mondială și europeană, actualmente arbitră de gimnastică. A obținut 7 medalii olimpice și 10 medalii la campionatele mondiale de gimnastică și a câștigat cu echipa României patru titluri mondiale consecutive. O săritură extrem de dificilă din gimnastică îi poartă astăzi numele, fiind executată în premieră de Simona Amânar la Olimpiada din 2000. Este a doua sportivă română inclusă în International Gymnastics Hall of Fame, după Nadia Comăneci

Finala la sol – Olimpiada 1996

1980 – S-a născut Luiza Zan

7 octombrie 1980, Tulcea

Solistă și compozitoare de jazz, supranumită „vocea jazz-ului românesc”. A câștigat numeroase premii la concursurile autohtone de jazz și premiul al II-lea la Shure Jazz Voice Competition la Festivalul de Jazz din Montreux, Elveția – 2014. A absolvit Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, secția lied-oratoriu, clasa prof. Marie-Jeanne Stoia. În 2004 a câștigat premiul I la festivalul Cerbul de Aur, secțiunea interpretare, alături de trupa Slang

Luiza Zan – Come away

1985 – A început operațiunea de translare a bisericii Mihai Vodă din București

În ianuarie 1985 Mănăstirea Mihai Vodă a fost propusă pentru demolare. În scurt timp, complexul de chilii, frumoasa clădire a Arhivelor Statului din incinta mânăstirii, anexele mănăstirii precum și zidul au fost dărâmate. Datorită protestelor și memoriilor trimise de unii intelectuali ai vremii (printre care, Constantin Noica, Geo Bogza, Mihail Șora, Dan Nasta, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Răzvan Theodorescu, Dinu C. Giurescu, Grigore Ionescu, Peter Derer) către mai multe instituții (Patriarhie, Consiliul pentru Cultură din Comitetul Central, etc.), Biserica Mănăstirii Mihai Vodă și turnul clopotniței au putut fi salvate. Persoanele de decizie ale regimului au ajuns la un compromis – mutarea bisericii de pe dealul pe care a fost ctitorită de Mihai Viteazul. Între 7 octombrie 1985–15 februarie 1986, biserica, în greutate de 3.100 tone, a fost translată 289 metri în direcția Est, rotită 10°, și coborâtă pe verticală cu 6,2 m. Clopotnița, în greutate de 800 tone, s-a translat 289 metri și coborât cu aproape 5 metri. Operațiunea de translare a edificiului de pe Dealul Mihai Vodă (fosta str. Arhivelor nr. 2) până în locul în care se află și astăzi (str. Sapienței nr. 4) a fost considerată la vremea respectivă o performanță deosebită, soluția găsită de specialiști, translația, însemnând practic, salvarea de la demolare a câtorva biserici

1985 – A încetat din viață Florin Comișel (10 aprilie 1922, Ploiești – 7 octombrie 1985, Ploiești)

Compozitor, pianist și dirijor de cor și orchestră, culegător de folclor muzical românesc, profesor de armonie și dirijat la Conservator

1987 – A fost demolată biserica Bradu Staicu din București

Biserica Bradu Staicu a fost ctitorită „în 1740, în construcție de lemn de brad, de Jupân Staicu cârciumar”, cu hramul Intrarea în biserică a Maicii Domnului, în 1809, s-a ridicat construcția de zid, fiind restaurată de enoriași în 1875, între 1980 – 1987. În loc de aprobare a slujbei de resfințire, în dimineața de 7 octombrie au apărut vreo 80 de inși, în frunte cu șeful ICRAL sector 2, care cereau cheile bisericii. Muncitorii au spart ușile și au intrat cu forța în biserică, deși nu aveau o decizie clară de demolare. După ce au devastat totul în interior, inclusiv cele patru morminte ctitoricești, au trecut la demolarea turnurilor și a zidurilor, cu macaraua și cu o ghiulea de 5 tone. Clopotele au ajuns la alte biserici, catapeteasma a fost dată la biserica Sfântul Gheorghe Nou, icoane, cărți și alte obiecte de patrimoniu au ajuns la biserica Zlătari, împreună cu o parte din osemintele ctitorilor, salvate de preotul paroh

1988 – A încetat din viață Ștefan Lupașcu (11 august 1900, București – 7 octombrie 1988, Paris)

Filosof francez de origine română, cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique, la secțiunea epistemologie

1993 – Ceremonia de aderare a României ca membru cu drepturi depline al Consiliului Europei

În urma solicitării din 21 martie 1990, România a semnat documente statutare și Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, cu ocazia primului Summit al CE (Viena)

1994 – A fost anulată vizita în Romania a Regelui Mihai

Pentru a doua oară, Regele Mihai a fost refuzat să intre în România. Pe 7 octombrie 1994, la ora 14.17 minute, cu o zi înaintea onomasticii, Regele Mihai, însoțit de Regina Ana, sosea pe Aeroportul Otopeni, în încercarea de a vizita România postcomunistă. Considerată o prezență destabilizatoare, vizita Majestății Sale nu a fost binevenită. Oprit în fața ghișeului pentru vize, după o verificare de câteva zeci de minute, conducerea aerogării a hotărât interzicerea accesului cuplului regal pe pământ românesc. Motivul: regele susținea că este cetățean român, însă nu avea un act valabil care să-i confirme afirmația. Mihai I avea un pașaport britanic valabil, dar pașaportul românesc îi era expirat din 1948. Vizita și scopul acesteia, fuseseră comunicate: „Nu vin aici pentru a provoca. Vin printre voi în calitatea mea de român, fără intenția de a contesta ordinea constituțională actuală”. În ciuda tuturor explicațiilor și demersurilor, regele Mihai și regina Ana au fost îmbarcați în aeronava Air France, la ora 16.00, și s-au întors la Paris. Afară, în fața aeroportului, îl așteptau peste 2.000 de români. Alte câteva mii sperau să-l zărească în vizita lui în România. Guvernul de atunci, condus de Nicolae Văcăroiu, a venit la scurt timp cu propria poziție la încercarea Majestății Sale de a pătrunde în România: „Guvernul nu consideră potrivită vizita fostului suveran în România […] o mare parte din răspunderea pentru crearea neplăcutei situații a revenit liderilor unor forțe politice, care prin declarații iresponsabile și cu caracter incitant au încurajat ideea unei vizite ilegale a ex-regelui, puncând astfel în discuție ordinea publică și de drept în țara noastră

Regele Mihai vs PSD – 25 Decembrie 1990 & 7 Octombrie 1994

1995 – A încetat din viață Bazil Gruia (5 ianuarie 1909, Cisteiul de Mureș, Alba – 7 octombrie 1995, Cluj-Napoca)

Avocat și poet, a colaborat la Fire de tort din Turda, Unirea din Blaj, Patria din Cluj

1998 – România a aderat la Convenția de echivalare a diplomelor în domeniul învățămîntului superior în Europa

Parlamentul a adoptat Legea nr. 172/2 octombrie 1998 privind ratificarea Convenției cu privire la recunoașterea atestatelor obtinuțe în învațământul superior în statele din regiunea Europei, adoptată la Lisabona la 11 aprilie 1997, sub egida Consiliului Europei și UNESCO. A fost publicată în Monitorul oficial nr. 382/7 octombrie 1998, când a intrat în vigoare

2001 – Vladimir Voronin a interzis folosirea termenului la limba română în media din Moldova

Liderul comunist al Basarabiei, Vladimir Voronin, a cerut conducerii radioului și televiziunii moldovenești să nu mai folosească pe post denumirea de română pentru limba vorbită în Moldova

2003 – A încetat din viață Radu Negreanu (28 octombrie 1913, București – 7 octombrie 2003, București)

Compozitor și pianist

2008 – A încetat din viață George Emil Palade (19 noiembrie 1912, Iași – 7 octombrie 2008, Del Mar, SUA)

Medic și om de știință american de origine română, specialist în domeniul biologiei celulare, laureat în 1974 al premiului Nobel pentru fiziologie și medicină, membru al Academiei de Știinte a SUA

2018 – A încetat din viață Paul Cornea (3 noiembrie 1923, București – 7 octombrie 2018, București)

Istoric, critic și teoretician literar, profesor universitar; membru al Asociației Internaționale de Literatură Comparată

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi #EliberareaCetățiiTârgoviște #RaduȘerbanVodă #ManifestuldeunirecuBisericaRomanoCatolică #RomulusCândea #EusebiuCamilar #SofianBoghiu #BătăliadelaBrașov #AlexandruJebeleanu #LiviusCiocârlie #PaulaRibariu #SergiuCioiu #DanBăncilă #ValeriaBufanu #DianaLupescu #LuminițaAnghel #SimonaAmânar #LuizaZan #TtranslareabisericiiMihaiVodă #DemolareabisericiiBraduStaicu #AnulareaviziteiRegeluiMihai

0 comentarii la „7 Octombrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: