Istoria României România frumoasă Today's Memory

12 Octombrie în istoria românilor

Foto: Ziua Orașului Oradea


1113 – Prima menționare documentară a Oradiei

Oradea este menționată pentru prima dată cu numele latinesc Varadinum, într-o diplomă a abației benedictine din Zobor, în care apare numele episcopului Sixtus Varadiensis și al comitelui Saul de Bychar. De-a lungul Evului Mediu, cetatea a devenit loc de conviețuire pentru un mozaic etnic care a contribuit la stabilirea componenței etnice de astăzi al Oradiei: români, maghiari, austrieci, slovaci, evrei, ruteni și turci

1449 – Bătălia de la Tămășeni

S-a ținut pe Siret, lângă târgul Romanului, între Bogdan al II–lea și Alexandru al II-lea (Alexăndrel Vodă), voievodul Moldovei.

Ostași moldoveni. Frescă din Biserica din Părhăuţi

Bătălia a avut loc la nord de Roman, pe râul Siret, la Tămășeni, între 12 octombrie1449–17 octombrie 1451. Bogdan, susținut de oaste și ajutat de Iancu de Hunedoara, l-a înfrânt pe Alexăndrel și boierii lui. Alexăndrel a fugit în Polonia, în timp ce Bogdan a intrat în cetatea Sucevei, unde a fost uns domn

1559 – Bătălia de la Boianu

S-a purtat între oastea boierilor aflați în pribegie și oastea Doamnei Chiajna, pentru tronul Țării Românești. După moartea lui Mircea Ciobanul, a fost ales domn Petru cel Tânăr (1547 – 19 august 1569, Konya, Turcia), fiul cel mai mare al lui Mircea Ciobanul și al Doamnei Chiajna, Domn al Țării Românești în perioada 26 septembrie 1559–21 mai 1568. După moartea tatălui său, la 21 septembrie 1559, boierii aflați în pribegie au atacat între 25 septembrie–24 octombrie 1559, având loc trei lupte între oastea pribegilor și susținătorii familiei lui Mircea Ciobanul. Prima luptă, cea din satul Românești, a fost câștigată de pribegi (25 septembrie), pentru ca mai apoi aceștia să o piardă pe a doua, la Șerbănești. Bătălia decisivă s-a dat la Boianu (12 octombrie), unde oastea Doamnei Chiajna, ajutată și de turci, a ieșit învingătoare. Fiul ei, Petru, care era încă minor, a primit, astfel, confirmarea de la Poartă la 24 octombrie 1559

1595 – Ștefan Răzvan, domnul Moldovei, a ocupat Bucureștii

După Bătălia de la Călugăreni (13 august), Mihai Viteazu și-a retras oastea spre București, apoi spre Târgoviște, retrăgându-se în Transilvania. Armata turcă, sub conducerea lui Sinan Pașa, a urmat-o pe cea creștină, ocupând Bucureștii, Târgoviștea și refăcând cetatea Brăilei. După înfrângerea suferită în Bătălia Târgoviștei (6–8 octombrie), turcii s-au retras spre București, urmăriți de oastea creștină. La 12 octombrie Bucureștiul a fost ocupat de oastea moldoveană, condusă de Ștefan Răzvan, în timp ce oastea condusă de Mihai urmărea turcii spre Giurgiu. Aici, Mihai a atacat ariergarda turcă, a rupt cu artileria podul peste Dunăre, a eliberat peste 8.000 robi luați de turci și a început asediul cetății Giurgiu. Sinan Pașa a fost destituit din funcția de mare vizir, armatele moldo-transilvănene s-au retras în provinciile lor, Brăila a fost luată de la turci, Muntenia rămânând devastată după campania anul 1595

1777 – A încetat din viață Grigore al III-lea Ghica (1724 – 12 octombrie 1777)

Domnul Moldovei (1764–1767; 1774–1777) și al Țării Românești (octombrie 1768–noiembrie 1769), a fost ucis, la Iași, din porunca sultanului, fiind bănuit de Poartă că întreținea legături cu Rusia și aflându-se în conflict cu boierii, cărora nu le satisfăcuse integral cererile de clacă sporită

1808 – Convenția secretă de alianță între Rusia și Franța de la Erfurt

Napoleon I și Alexandru I au semnat la Erfurt, la 30 septembrie/12 octombrie 1808, Convenția secretă de alianță între Rusia și Franța, prin care Rusia a anexat Moldova și Țara Românească. Chestiunilor Imperiului Otoman și Principatelor în tratativele ruso-franceze le-a revenit un rol esențial, fiindu-le consacrate cinci dintre cele 14 articole ale Convenției: „Art. 5. Înaltele părți contractante se obligă a considera o condiție neapărată a păcii cu Anglia recunoașterea de către ea a Finlandei, Valahiei și Moldovei ca fiind încorporate în componența Imperiului Rus”. „Art. 8. …Majestatea Sa împăratul întregii Rusii a mutat, deja, în această parte hotarul imperiului său până la Dunăre și a încorporat la imperiul său Moldova și Valahia, negăsind posibil să recunoască integritatea Imperiului Otoman, altfel decât cu această condiție. Drept urmare, Majestatea Sa împăratul Napoleon recunoaște încorporarea amintită și hotarul Imperiului Rus, mutat până la Dunăre

1825 – A încetat din viață Nicolae Văcărescu (1785 sau 1786 – 12 octombrie 1825, Brașov, Imperiul Austriac)

Poet; fiul mai mic al lui Ienăchiță Văcărescu; versurile sale, manieriste, aduc pe alocuri inflexiuni folclorice și preromantice

1860 – S-a născut Constanța Hodoș

Constanța Taloș; 12 octombrie 1860, Zimbru, Arad – 19 aprilie 1934, București

Scriitoare, soția scriitorului Alexandru Hodoș (1863 – 1929) – Ion Gorun. O parte din studii le-a realizat într-un pensionat particular din Arad. A fost una dintre reprezentantele mișcării feministe din România. A înființat, în 1905, Revista noastră, care își propunea să devină „o oglindă credincioasă a colaborării intelectualității femeiești la patrimoniul comun cultural național”. Din opera sa: A venit (schiță), Martirii (roman), Departe de lume (nuvele), Teatru de copii, Rodica. În vârtejul războiului, Povestiri din viața copiilor

1863 – A încetat din viață Andrei Mureșanu (16 noiembrie 1816, Bistrița – 12 octombrie 1863, Brașov)

Poet și revoluționar din Transilvania, creatorul marșului revoluționar de la 1848, Un răsunet, scris la Brașov, poem denumit ulterior Deșteaptă-te, române!

1872 – Înființarea Universității din Cluj

Universitatea Regală Maghiară Francisc Iosif (Magyar Királyi Ferenc József Tudományegyetem) a fost universitatea maghiară de stat înființată printr-o lege aprobată de Parlamentul de la Budapesta la data de 17 septembrie 1872 și promulgată prin decret imperial de Împăratul Francisc Iosif I, la data de 12 octombrie 1872, cu patru facultăți: Filosofie și litere, Matematica și științele naturii, Drept, Medicină. Universitatea din Cluj a fost cea de-a doua universitate de stat (după Universitatea din Pesta) din Regatul Ungariei. Această universitate a avut și o catedră de limba și literatură română condusă de Grigore Silași (1872–1886) și Grigore Moldovan (1886–1919)

1879 – Revizuirea articolului 7 din Constituția României

Necesitatea primei revizuiri a Constituției din 1866 a rezultat din dispozițiile art. 44 din Tratatul de pace de la Berlin (3 iulie 1878), prin care s-a recunoscut Independența României. Art. 7 al Constituției din 1866 condiționa acordarea cetățeniei române de apartenența la un rit creștin. În urma modificării, urma a se acorda cetățenie și locuitorilor de altă religie decât cea creștină.

Lucrările de revizuire a Constituției au început la 22 mai 1879; la data de 24 iunie 1879, Comisia Senatului a depus raportul, în care se statua că cel care intenționa să se naturalizeze era obligat să adreseze domnitorului o cerere și să declare că renunță la protecția străină. După depunerea acestei cereri solicitantul trebuia să îndeplinească următoarele condiții: să locuiască pentru o perioadă de 10 ani în țară și prin modul de comportament în societate să dovedească că este folositor acesteia. După inițiativa Domnului, Adunările legiuitoare îi acordau decretul de naturalizare, care era sancționat și promulgat de către domn. Proiectul Legii de revizuire a art. 7 din Constituția României, propus de către Guvern Adunării Deputaților, a fost votat la 6 octombrie, promulgat la 12/24 octombrie și publicat în Monitorul oficial din 13/25 octombrie 1879

1887 – S-a născut Mihail Gușuleac

12 octombrie 1887, Lucavăț, Vijnița, Ucraina – 11 septembrie 1960, București

Botanist, membru titular (din 1935) al Academiei de Științe din România; membru corespondent (din 1937) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Științe, secția de Științe Naturale a Universității din Cernăuți (1907–1911). A fost profesor la Cîmpulung Moldovenesc, Praga și Suceava, profesor la Universitatea Românească din Bucovina (Cernăuți). S-a specializat în biologie marină la Stațiunea zoologică din Triest, după care a devenit profesor la Universitatea din București. Din lucrările sale: Considerațiuni geobotanice asupra Pinului silvestru din Bucovina, Urme de vegetație halofilă în Bucovina

1893 – S-a născut Grete Csaki-Copony

12 octombrie 1893, Zărnești, Brașov – 4 decembrie 1990, Berlin

Pictoriță și graficiană săsoaică din Transilvania, stabilită după 1962 la Berlin. A studiat la Dresda, Berlin, Munchen și Budapesta, unde s-a întâlnit și s-a căsătorit cu Richard Csaki (ulterior director al Deutsches Ausland-Institut din Stuttgart). A petrecut mult timp în Berlin, din 1911 și a fost puternic influențată de scena artei din oraș. Prima sa expoziție personală a fost în 1918, în Muzeul Național Brukenthal din Sibiu. Arta ei modernistă a fost primită negativ de critica din mediul conservator. După o expoziție de la Berlin, în 1935, germanii nazisti au condamnat arta ei ca degenerată. Din 1954 a petrecut o parte a anilor în Grecia, unde avea un atelier. În 1962 Berlinul a devenit reședința permanentă a artistei; acolo a crea operele de maturitate, caracterizate printr-o prospețime surprinzătoare, până târziu în anii optzeci. În 1974, Asociația Sașilor Transilvăneni din Germania i-a decernat Premiul pentru cultură. Câteva imagini

1894 – S-a născut Elisabeta de România

Regina Elisabeta a Greciei; 29 septembrie/12 octombrie 1894, Sinaia – 15 noiembrie 1956, Cannes

Al doilea copil al regelui Ferdinand I al României și a reginei Maria, principesă a României, regina Greciei. S-a măritat pe 27 februarie 1921 cu diadohul (principele moștenitor) George al Greciei, devenind peste un an regină. A divorțat în 1935, stabilindu-se în România până în ianuarie 1948, când a fost nevoită să părăsească definitiv țara, la fel ca ceilalți membri ai familiei regale. Viața în exil și-a petrecut-o în Franța, la Cannes, unde a închiriat un apartament și unde a murit la vârsta de 62 de ani

1902 – A fost dezvelit Monumentul lui Matia Corvin din Cluj-Napoca

Ansamblul monumental Matia Corvin, alcătuit din cinci statui reprezentându-i pe regele Matia (ecvestru) și pe cei patru generali ai săi, a fost dezvelită în Piața Mare a Clujului. Macheta lucrării, operă a artiștilor János Fadrusz și Lajos Pákey, a obținut în anul 1900 marele premiu al Expoziției Universale de la Paris. Monumentul a fost finanțat prin subscripții publice. Costurile mari ale realizării monumentului au întârziat inaugurarea, astfel că festivitățile au avut loc abia în 12 octombrie 1902. Statuile din bronz ale lui Matia Corvin și ale celor patru comandanți au fost aduse cu trenul de la Budapesta și transportate pe șinele unei vechi linii de tramvai cu cai până în centrul Clujului, unde au fost amplasate pe soclul din piatră. Pentru a rămâne în memoria Clujului, János Fadrusz a dat chipul său uneia dintre personalitățile din bronz care-l străjuiesc pe regele Matia, anume generalului Ștefan Báthory.

Monumentul clujean a devenit de-a lungul timpului unul din semnele distinctive ale orașului

1903 – A fost inaugurat Palatul Facultății de Medicină din București

Clădirea a fost construită în 1902 după un proiect realizat de arhitectul elvețian Louis Pierre Blanc, în stil neoclasic francez și a fost dată în folosință în data de 12 octombrie 1903. Un merit deosebit în realizarea acestei construcții, precum și în obținerea fondurilor necesare îi este atribuit profesorului Thoma Ionescu (1860–1926), fratele lui Take Ionescu. Totodată a fost dezvelită statuia doctorului Carol Davila, așezată în fața facultății și realizată de sculptorul Carol Storck din bronz

1905 – S-a dat în folosință Spitalul Socola

La 29 mai 1892, prin votul corpurilor legiuitoare ale țării s-a hotărât construirea a două „Instituții pentru alienați” în Moldova și Muntenia. La data de 28 februarie 1896 s-a hotărât construirea Spitalului de psihiatrie la Iași, pe locul fostului Seminar de la Socola. Lucrările au fost efectuate între 1897–1899, valorificând proiectele arhitectului Săvulescu. Alexandru Brăescu a fost primul medic primar și director al Spitalului Socola, pe care l-a deschis la 12 octombrie 1905 și l-a condus până la moartea sa, în anul 1917

1906 – Orchestra Ministerului Instrucțiunii Publice și Cultelor a debutat la Ateneul Român

În seara zilei de 12 octombrie 1906, Orchestra Ministerului Instrucțiunii Publice și Cultelor, fondată și condusă de Dimitrie Dinicu, și-a făcut debutul triumfal sub cupola Ateneului Român, cu un program care reprezenta un întreg proiect: Simfonia I de Beethoven (care anunța inaugurarea ciclului respectiv), o primă audiție contemporană de I. Svendsen, bun simfonist, foarte la modă în vremea aceea și, semnificativ, Poema Română de George Enescu

George Enescu – Poema Română, op. 1 • Orchestra Națională și Corul Radio

1913 – S-a născut Ene Braniște

12 octombrie 1913, Suseni, Argeș – 18 martie 1984, București

Teolog, părinte profesor; considerat unul dintre cei mai de seamă teologi liturghiști din Ortodoxia românească. A studiat la Seminarul Teologic din Curtea de Argeș și la Facultatea de Teologie din București (1933–1937), a luat licența în 1938 și apoi a obținut titlul științific de Doctor în Teologie în anul 1943 cu teza Explicarea Sfintei Liturghii după Nicolae Cabasila. A fost hirotonit diacon în 1940, apoi preot, iconom stavrofor. În afară de studiile teologice, Ene Braniște a urmat și Facultății de Litere, secția Limba română (1945–1947). A devenit asistent universitar la Catedra de Teologie practică de la Facultatea de Teologie din București, predând cursurile de Liturgică și Pastorală, unde a predat până la sfârșitul vieții, fiind promovat la gradul de conferențiar, apoi profesor titular. Pentru scurte perioade, a îndeplinit funcțiile de prorector (1970–1971) și de rector al Institutului (1980–1982). După pensionare, a continuat să lucreze ca profesor consultant la aceeași catedră, în cadrul Institutului Teologic Universitar București. A îndeplinit și funcții în administrația patriarhală: vicepreședinte al Comisiei de Pictură a Patriarhiei Române, cleric al Adunării Eparhiale și al Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor, membru în Comitetul tehnic al Institutului Biblic și de Misiune. A participat la întruniri ecumeniste peste hotare, susținând conferințe în Austria, Franța, Germania, Anglia. Din cărțile sale (scrise în colaborare): Cântările Sfintei Liturghi și podobiile celor opt glasuri, Carte de cântări biscricești pentru credincioșii creștini ortodocși, Tipic bisericesc, Liturgică teoretică. Manual pentru seminarele teologice, Liturgica specială pentru Institutele teologice, Cântările Penticostarului, Liturgică generală cu noțiuni de artă bisericească

1916 – Prima luptă de la Oituz

28 septembrie/12 octombrie–14/27 octombrie1916

Purtată între forțele române: Grupul Oituz, format din Divizia 15 Infanterie și Divizia 2 Cavalerie, comandat de generalul Eremia Grigorescu și forțele germano–austro-ungare: Grupul von Schmettow, format din Divizia 71 Infanterie austro-ungară, Divizia 1 Cavalerie austro-ungară și Divizia 3 Cavalerie germană, comandat de generalul Eberhard von Schmettow.

Respingerea unui atac austro-ungar, desen de I. Bughardt

Bătălia s-a încheiat cu victoria armatei române, având ca rezultat zădărnicirea încercării Armatei 9 germane de forțare a Munților Carpați și pătrundere în valea Siretului, cu scopul de a tăia în două dispozitivul strategic al forțelor române și printr-o singură contraofensivă au restabilit linia frontului pe vechea frontieră din Carpați

1916 – Bătălia de pe Valea Prahovei

Bătălia de pe Valea Prahovei, numită uneori și Bătălia de la Predeal, desfășurată între 29 septembrie/12 octombrie–10/23 octombrie, a fost o acțiune militară de nivel tactic, desfășurată pe Frontul Român, în timpul campaniei din anul 1916 a participării României la Primul Război Mondial, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă.

Gara Predeal

În această bătălie au fost angajate forțe române din Divizia 10 Infanterie și Divizia 21 Infanterie și forțe ale Puterilor Centrale din Divizia 187 Infanterie germană și Divizia 51 Honvezi ungară. A avut ca rezultat oprirea încercării forțelor Puterilor Centrale de trecere a Carpaților

1918 – Adoptarea Declarației de independență a Transilvaniei

Oradea, 29 septembrie/12 octombrie

Casa lui Aurel Lazăr

Desfășurată în cel mai mare secret, ședința convocată la Oradea de către comitetul executiv al Partidului Național Român a avut ca rezultat elaborarea Declarației de autodeterminare a românilor din Ardeal și Ungaria. Întrunirea s-a ținut în casa lui Aurel Lazăr, avocat, și a întrunit un comitet mai lărgit din care făceau parte Teodor Mihali, Alexandru-Vaida Voevod, Ștefan Cicio Pop, Vasile Goldiș, Ioan Suciu, Gheorghe Popovici, Aurel Vlad, Gheorghe Crișan, Nicolae Ivan, Ioan Ciordaș, Ioan Nedelcu, Gheorghe Dobrin, Nicolae Cornean, Sever Dan și alții. Comitetul Executiv al Partidului Național Român a adoptat în unanimitate o declarație redactată de Vasile Goldiș care exprima hotarârea națiunii române din Transilvania de a se așeza „printre națiunile libere” (în temeiul dreptului național ca fiecare națiune să dispună liber de soarta sa). Se revendica recunoașterea conducerii PNR ca organ provizoriu de conducere a Transilvaniei și s-a constituit un Comitet de acțiune cu sediul la Arad, avându-l în frunte pe Vasile Goldiș. Declarația de autodeterminare a fost citită de Alexandru Vaida-Voevod în Parlamentul de la Budapesta în vinerea următoare, la 18 octombrie

1930 – S-a încheiat prima Conferință balcanică

În perioada 5–12 octombrie 1930, la Atena, au avut loc lucrările Primei Conferințe balcanice, reuniune cu caracter neguvernamental, la care au participat delegații din România, Grecia, Iugoslavia, Bulgaria, Turcia și Albania. Delegații s-au pronunțat pentru încheierea unui pact balcanic, care va fi semnat la 9 februarie 1934

1933 – S-a născut Vasile Iliuț

12 octombrie 1933, Rășinari, Sibiu – 4 martie 2004

Muzicolog, profesor universitar. A absolvit Pedagogia muzicală (1964) și Compoziția (1967) la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” București. În anii de studiu, a câștigat multe premii importante, a participat la al 4-lea seminar european de muzică preclasică la Bruges, unde a studiat cu Saford Cape. De asemenea, a studiat cu Erich Schenck, profesor la Musikwissenschaftliches Institut der Universitat Wien. A predat Literatura muzicală și Istoria muzicii la Universitatea de muzică din București, a fost secretar al Departamentului de muzicologie și, din 1996, decan al Facultății de Compoziție, Muzicologie și Pedagogie muzicală. A condus și îndrumat peste 300 de lucrări de diplomă în învățământul universitar și peste 40 de lucrări de doctorat. Vasile Iliut și-a susținut disertația de doctorat în 1992, sub titlul Compoziție și muzică populară în secolul XX (consilier, Octavian Lazăr-Cosma). A publicat numeroase lucrări, cursuri, studii muzicologice și a susținut numeroase conferințe

1934 – S-a născut Alexandru Zub

12 octombrie 1934, Vârfu Câmpului, Botoșani

Istoric, membru titular (din 2004) al Academiei Române. A urmat cursurile Facultății de Istorie de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Deoarece a organizat în 1957 o manifestare studențească, cu ocazia împlinirii a 500 de ani de la înscăunarea lui Ștefan cel Mare, considerată ilegală de către autorități, a fost condamnat la zece ani închisoare politică (din care a executat șase). Din 1963 a lucrat în cercetare la Institutul de Istorie și Arheologie „A.D. Xenopol” din Iași, al cărui director a devenit în 1989. În 1973 a devenit doctor în științe istorice. Din 2006, este șeful secției istorice a Academiei Române. Și-a legat numele de editarea unor lucrări de referință ale marilor istorici români: V. Pârvan, M. Kogălniceanu, A.D. Xenopol, etc. Din opera sa: A scrie și a face istorie, De la istoria critică la criticism, Istorie și istorici în România interbelică, În orizontul istoriei, etc.

1937 – S-a născut Albert Guttman

12 octombrie 1937, Galați – 28 februarie 2007

Pianist, profesor universitar. A început studiul pianului la vârsta de cinci ani, sub îndrumarea Elizei Cernovodeanu, fiind remarcat de actorul Gheorghe Timică, aflat în trecere prin Galați, care l-a sfătuit să se dedice carierei muzicale. În anul 1949, la vârsta de 12 ani s-a prezentat la examenul de admitere organizat la Conservatorul din București. A absolvit Conservatorul „Ciprian Porumbescu” în 1959 și fost numit, în februarie 1960, corepetitor la Conservatorul din București. A fost asistent pentru muzică de cameră la Academia Santa Cecilia, asistent la Conservatorul din București, pianist la orchestra simfonică a Filarmonicii din Ploiești, profesor de pian la școala de muzică Saanenland-Obersimmental, Elveția. După debutul unei cariere solistice promițătoare în România, pianistul s-a axat pe interpretarea în formație de duo cameral, concertând alături de cele mai mari nume ale vieții muzicale a celei de-a doua jumătăți a secolului XX. S-a stabilit în Elveția din 1980

Sigismund Toduță – Adagio pentru violoncel și pian • Radu Aldulescu, Albert Guttman

1940 – A sosit la București o misiune militară germană, la solicitarea Generalului Ion Antonescu

A început intrarea trupelor Germaniei naziste în România în baza garanției din 30 august, privind noile granițe. Oficial, scopul era de a instrui Armata Română potrivit noilor metode și tehnici ale războiului, dar, în fapt, nemții urmau să preia paza câmpurilor petrolifere din Valea Prahovei și să exercite un control discret asupra regimului de la București, în perspectiva luptelor cu URSS. Misiunea militară germană a ocupat principalele puncte strategice pe Valea Prahovei, în București și pe Prut. În Ordinul General nr 877/30 octombrie 1940, Generalul Antonescu afirma: „Trupele germane, formate din câțiva ofițeri instructori din unitățile Artilerie antiaeriană și avioane, precum și dintr-o divizie motomecanizată au fost chemate de Conducerea țării […] să vă învețe folosirea noului armament, pe care îl vom primi din Germania; le-am chemat să vă învețe procedurile de luptă întrebuințate de ei, cu rezultate atât de strălucite în ultimele războaie

1944 – Armata Română a eliberat Oradea de sub ocupația horthysto-fascistă

Luptele s-au dus de către Divizia 3 Munte, Divizia 337 Infanterie sovietică și divizia „Tudor Vladimirescu”, care au împins inamicul dincolo de graniță. Administrația orașului a intrat sub control sovietic. Se serbează Ziua orașului

1949 – A încetat din viață Grigore Niculescu-Buzești (1 august 1908, Sărata, Buzău – 12 octombrie 1949, New York)

Diplomat și politician, ministru de externe; stabilit în Elveția (1946), liderii opoziției l-au însărcinat cu reprezentarea, în străinătate a PNȚ, PNL și PSD; a fost condamnat în contumacie de Tribunalul Militar la muncă silnică pe viață, 5 ani de degradare civică, confiscarea averii

1954 – S-a născut Delia Brândușescu

12 octombrie 1954, Arad

Sculptoriță, membră în Uniunea Artiștilor Plastici (UAP) din Romania. A urmat studii la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, specializarea sculptură, promoția 1977, fiind membră în asociații profesionale ca Berufsverband Bildender Kunstler, Rheinland-Pfalz (BBK) Germany, International Associations of Art UNESCO (IAA-AIAP). A participat la numeroase expoziții de grup în țară și peste hotare, simpozioane și tabere de sculptură. A avut expoziții personale la Galleria Alfa și Galeria Delta (Arad); Taubengarten Gallery (Grunstadt); Reichart von Buhl (Deidesheim); Saint Peter Church (Worms); Zeitstrahl, Justice Center și Stadtsparkasse (Kaiserslauten); Monika Beck Gallery (Homburg, Saarland); Red Cross (Saarbrücken). Biografie ilustrată

1968 – S-au deschis Jocurile Olimpice de Vară din Mexico City

A XIX-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Ciudad de México, Mexic în perioada 12–27 octombrie 1968, ceremonia fiind deschisă de președintele Mexicului, Gustavo Díaz Ordaz. Au participat 112 de țări și 5.530 de sportivi care s-au întrecut în 172 de probe din 20 de sporturi. România a obținut 15 medalii, 4 de aur (Viorica Viscopoleanu – atletism, săritura în lungime, Lia Manoliu – atletism, aruncarea discului, Ionel Drâmbă – scrimă, floretă individual, Ivan Patzaichin și Serghei Covaliov – kaiac canoe 1000 m), 6 de argint, 5 de bronz

1979 – A încetat din viață Iosif Fekete (sau Iosif Fekete Negrulea; 15 iulie 1903, Hunedoara – 12 octombrie 1979, Oradea)

Sculptor maghiar din România, realizatorul Monumentului aviatorilor din București

1981 – A încetat din viață Agatha Grigorescu Bacovia (8 martie 1895, Mizil – 12 octombrie 1981, București)

Poetă, prozatoare, memorialistă, soția poetului George Bacovia

1989 – Discuții la nivel înalt

După ce naționala de fotbal a României a piedut în fața Danemarcei (în preliminariile pentru Campionatul Mondial din Italia 1990), în cadrul ședinței Comitetului Politic Executiv al CC al PCR au avut loc discuții la nivel înalt:

1994 – A încetat din viață Manole Marcus (8 ianuarie 1928, București – 12 octombrie 1994)

Regizor de film, a realizat filme de comedie de mică valoare în anii ’50, a abordat un ton mai grav în anii ’60, iar din anii ’70, filme care s-au bucurat de aprecierea publicului și a criticii

1996 – A încetat din viață Haralambie Țugui (10 februarie 1916, Dorohoi, Botosani – 12 octombrie 1996, Iași)

Ofițer și poet

1998 – Reabilitarea în justiție a fondatorilor Partidului Național Țărănesc, Iuliu Maniu și Ion Mihalache

Prin Decizia nr. 40, din dosarul nr. 3/1998, Curtea Supremă de Justiție a României a dispus reabilitarea lui Iuliu Maniu, a lui Ion Mihalache, dar și a altor 17 fruntași țărăniști, după ce au fost condamnați la închisoare de comuniști și și-au găsit sfârșitul în temnițele comuniste

2001 – Liberul acces la informațiile de interes public

Legea nr. 544/12 octombrie 2001 privind liberul acces la informațiile de interes public a fost adoptată de Senat în ședința din 13 septembrie, adoptată de Camera Deputaților în 18 septembrie, promulgată la 12 octombrie și publicată în Monitorul Oficial nr. 663/23 octombrie 2001

2002 – Declarația comună a Papei Ioan Paul al II-lea și a patriarhului Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române

În perioada 7–14 octombrie, patriarhul Teoctist a efectuat o vizită la Vatican, la invitația papei Ioan Paul al II-lea.

Slujba Pontificală, Catedrala San Pietro

Cei doi prelați au semnat o declarație comună care îndeamnă la unitatea creștinilor, acesta fiind primul act încheiat vreodată de un suveran Pontif și un patriarh ortodox. Declarația comună

2003 – A încetat din viață Ion Ioanid (26 martie 1926, Ilovăț, Mehedinți – 12 octombrie 2003, München, Germania)

Memorialist, disident, deținut politic, crainic și redactor al postului de radio Europa Liberă

2007 – A încetat din viață Paul Bortnovschi (17 iulie 1922, Sinaia – 12 optombrie 2007, București)

Arhitect, scenograf și designer

2014 – A încetat din viață Florin Tudose (1952, București – 12 octombrie 2014, Coșereni, Ialomița)

Medic psihiatru, profesor universitar. A absolvit Facultatea de Medicină și Farmacie Carol Davila. În 1980, împreună cu C. Gorgoș, a pus bazele primului centru de sănătate mintală (CSM) din România. Din 1999 a predat cursuri de Psihiatrie, Psiho­patologie și Psihologie clinică. A publicat peste 30 de cărți de specialitate (singur sau cu colaboratori) și aproape 200 de articole din domeniul psihiatriei, fiind invitatul unor emisiuni TV cum ar fi Canapeaua electorală de la Realitatea TV

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi #PrimamentționareaOradiei #BataliadelaTamaseni #BataliadelaBoianu #GrigorealTreileaGhica #ConvențiasecretădelaErfurt #ConstantaHodos #MihailGusuleac #GreteCsakiCopony #ElisabetadeRomania #PalatulFacultatiideMedicina #SpitalulSocola #EneBraniste #PrimaluptadelaOituz #BataliadinValeaPrahovei #DeclaratiadeindependentaaTransilvaniei #VasileIliut #Alexandruub #AlbertGuttman #EliberareaOradei1944 #DeliaBrandusescu #ReabilitareIuliuManiuIonMihalache #DeclaratiacomunaPapaIoanPaulalDoileaPatriarhulTeoctist

0 comentarii la „12 Octombrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: