Istoria României România frumoasă Today's Memory

17 Octombrie în istoria românilor

Foto: Inaugurarea Muzeului Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA din Dumbrava Sibiului


Ziua Patrimoniului Cultural Imaterial în România

 

Instituită în 2013 prin ordin al ministrului culturii, amintește de deschiderea spre semnare, la 17 octombrie 2003, a Convenţiei pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, în cadrul Conferinţei Generale a UNESCO de la Paris. Convenţia este instrumentul legal prin care statele-părţi își asumă obligaţia de a proteja patrimoniul cultural imaterial, sub toate formele sale: tradiţii și expresii orale, incluzând limba ca vector al patrimoniului cultural imaterial, artele spectacolului, practici sociale, ritualuri și evenimente festive, cunoștinţe și practici referitoare la natură și la univers, precum și tehnici legate de meșteșuguri tradiţionale. Prin Legea nr. 410/29 decembrie 2005, România a acceptat această Convenţie, iar prin depunerea instrumentelor de ratificare, la 20 ianuarie 2006, ţara noastră a devenind al 30-lea stat parte la Convenţie, aceasta a intrat în vigoare pe plan universal

 

1448 – A doua bătălie de la Kosovo Polje

A avut loc între 17–20 octombrie 1448 lângă Kosovo Polje (Câmpia Mierlei) între o coaliţie creștină sub conducerea lui Ioan de Hunedoara și o armată a Imperiului Otoman condusă de sultanul Murad al II-lea. Ioan de Hunedoara a început o nouă campanie împotriva Imperiului Otoman, planul său bazându-se pe o revoltă în Balcani și un atac surpriză împotriva otomanilor, cu distrugerea forţelor principale ale acestora într-o singură bătălie. Huniade, foarte încrezător în șansele sale, a comis erori tactice care l-au costat victoria.

Miniatură din Epocă

În cele trei zile cât a durat bătălia, ambele tabere au suferit mari pierderi de vieţi omenești, însă otomanii au obţinut controlul asupra terenului după a doua zi de luptă

1451 – A început prima domnie a voievodului Petru al III-lea Aron în Moldova

Petru Aron (1419 – 1467), fiul natural al lui Alexandru cel Bun, a fost domn al Moldovei de trei ori, între 17 octombrie 1451–24 februarie 1452; 25 august 1454–8 februarie 1455 și 25 martie 1455–12 aprilie 1457. Pentru prima domnie și-a ucis fratele, pe Bogdan al II-le prin șiretlic la Reușeni

1551 – A început Asediul Timișoarei

Conflict militar derulat în perioada 17 octombrie 1551–25 iulie 1552 între Monarhia Habsburgică și Imperiul Otoman. După ce Soliman Magnificul a ocupat Belgradul (1521) și Ungaria a fost învinsă în Bătălia de la Mohács (1526), Regatul Ungariei a fost împărţit în două părţi – vestul ţării, sub stăpânirea împăratului Ferdinand I din Casa de Habsburg, iar estul sub conducerea nobilului maghiar Ioan Zápolya, Ferdinand I căutând permanent unificarea Regatului Ungariei sub stăpânirea sa. În vara lui 1551, Timișoara a ajuns din nou pe mâna suveranului de Habsburg, la 17 octombrie 1551 turcii începând asediul

1836 – A încetat din viaţă Nicolae Dimachi (1773 sau 1776 – 17 octombrie 1836, Iași)

Poet satiric, a scris piesa în versuri Sfatul familiei, prima comedie românească

1850 – Domnitorul Barbu Știrbei a dat opisul domnesc privind organizarea școlilor din Ţara Românească

Prin Decretul nr. 1389/17 octombrie 1850, dat de domnitorul Ţării Românești, Barbu Dimitrie Știrbei, s-au redeschis școlile, închise la Revoluţia din 1848, începând cu 1 ianuarie 1851. S-a aprobat o programă de învăţătură împărţită în trei trepte: începătoare, colegiale și speciale

1850 – A luat fiinţă Facultatea de Drept din București

Făcea parte din grupul de studii de la Colegiul Naţional Sf. Sava din București. A avut la început 9 catedre cu 9 profesori și 30 de studenţi, prima promoţie de juriști fiind consemnată în anul 1854. Palatul Facultăţii de Drept a fost construit ulterior, între 1934–1936

1853 – S-a născut Maria Alexandrovna a Rusiei

17 octombrie 1853, Ţarskoe Selo, Rusia – 24 octombrie 1920, Zürich, Elveţia

Fiica ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei și a Mariei Alexandrovna, soţia Prinţului Alfred, Duce de Edinburgh, al doilea fiu al reginei Victoria, mai târziu, Ducesă de Edinburgh și Ducesă de Saxa-Coburg și Gotha, mama reginei Maria a României

1858 – S-a născut Andrei Bârseanu

17 octombrie 1858, Dârste/Brașov – 19 august 1922, București

Pedagog, folclorist, poet, membru titular (din 1908) și vicepreședinte (1912) al Academiei Române. Studiile le-a făcut la Brașov, apoi la Viena și Munchen și-a definitivat studiile universitare (1878–1881). S-a alăturat organizaţiei studenţești România Jună. A revenit în Transilvania, mai întâi la Brașov, unde a predat la liceul românesc. A devenit corector și apoi dirigent al școlilor superioare. S-a mutat la Sibiu, unde a fost numit director al învăţământului. A editat revista Școala și familia în 1887. A fost președinte al ASTREI (1911–1922), vicepreședinte al Marelui Sfat Naţional, iar mai apoi al Consiliului Dirigent de la Sibiu. Este autorul poeziei Pe-al nostru steag e scris Unire, care a avut un real succes între români și mai ales între soldaţii români din Primul Război Mondial. În paralel cu activitatea din Transilvania a menţinut legăturile cu intelectualitatea din România. A publicat traduceri și lucrări de folclor românesc din Ardeal

1892 – S-a născut Dragoș Protopopescu

17 octombrie 1892, Călărași – 26 noiembrie 1948, București

Scriitor, poet, critic, filosof. A urmat studii de filologie la Facultatea de Litere din București, apoi studii doctorale la Paris și Londra. În 1924 a devenit Doctor în Filologie engleză al Universităţii Sorbona cu teza Un classique moderne – William Congreve, sa vie, son oeuvre. Este unul dintre primii angliști români reputaţi din epoca interbelică. În 1925 a devenit profesor la Universitatea din Cernăuţi, fiind apoi directorul Teatrului din Cernăuţi, profesor la Universitatea din București, unde a ţinut, printre altele, cursuri de Cultură și civilizaţie britanică. În 1934 a fost închis la Jilava din cauza apartenenţei sale la Mișcarea Legionară, iar în 1937 a fost ales parlamentar pe listele Partidului Totul pentru Ţară. A colaborat cu câteva dintre cele mai importante reviste interbelice: Viaţa nouă, Cronica, Viaţa Românească, Flacăra, Gândirea, etc. A fost arestat de către autorităţile comuniste în anul 1948, torturat și și-a pus capăt zilelor. Din lucrările sale: Poemele restriștei, Zvon de pretutindeni, Pagini engleze, Iarmarocul metehnelor, Shakespeare: viaţa și opera, Shakespeare. Romanul englez

1897 – S-a născut Ștefana Velisar Teodoreanu

Marie Ștefana Lupașcu / Ștefana Velisar / Lily Teodoreanu; 17 octombrie 1897, Saint-Maurice, Franţa – 30 mai 1995

Romancieră, poetă și traducătoare, soţia scriitorului Ionel Teodoreanu. A absolvit școala centrală de fete din București. În timpul campaniilor Primului Război Mondial, a locuit împreună cu verișoarele sale Delavrancea, Cella și Henrieta, la Iași, unde l-a cunoscut pe aspirantul scriitor, Ionel Teodoreanu, episod descris de Ștefana Velisar în lucrarea autobiografică Ursitul și de Ionel Teodoreanu în romanul Bal mascat. Încurajată de soţul ei să scrie, ea a fost o reprezentantă târzie a poporanismului tradiţional, pe care l-a insuflat cu teme morale din ortodoxia română și cu ecouri ale literaturii moderniste. Împreună cu fraţii Teodoreanu și Mihail Sadoveanu, Ștefana a fost un oaspete frecvent al salonului Viaţa Românească. Prima ei lucrare publicată a apărut în 1929, găzduită de Tudor Arghezi în revista Bilete de Papagal, ea contribuind, de asemenea, la Revista Fundaţiilor Regale și Familia. Lucrările sale de tinereţe, care coincid cu cel de-al Doilea Război Mondial, cuprind în principal romane centrate pe conflictele interne și triumfurile morale ale femeilor provinciale: Calendar vechi, Viaţa cea de toate zilele, Căminul. A scris și versuri, adunate în volumul Șoapte întru asfinţit

1904 – S-a născut Dinu Bădescu

Constantin Bădescu; 17 octombrie 1904, Caracal – 23 octombrie 1980, București

Tenor, unul dintre marii artiști ai Operei Române. A studiat la Conservatorul din București cu Gheorghe Folescu, apoi s-a specializat în Italia. A debutat pe scena Operei Române din Cluj, ca bariton (1930), peste un an preluînd repertoriul de tenor. A fost solist al Operelor Române din Cluj și din București, dar și la Volksoper și Staatsoper din Viena și la Balșoi Teatr din Moscova. A fost profesor de canto la Conservatoarul din Cluj și cel din București. A publicat epigrame și volumul de amintiri Pe cărările unei vieţi de boem (1973). A apărut în foarte multe roluri principale, printre care cele din operele Boema, Ernani, Trubadurul, Paiaţe, Lucia di Lammermoor, Cavelleria rusticana, Andrea Chénier, Carmen, Povestirile lui Hoffmann, Werther, Fuast, Aida, Bal mascat, Rigoletto, La traviata, Tosca, Turandot, Cavalerul rozelor, Dama de pică etc. A primit titlul de Artist emerit (1954)

Giacomo Puccini – La Boheme Che gelida manina

1904 – A încetat din viaţă Ștefan Petică (20 ianuarie 1877, Bucești, Galaţi – 17 octombrie 1904, Bucești)

Poet simbolist, intelectual autodidact, poliglot, cu preocupări multidisciplinare umaniste în literatură, filozofie, sociologie, antropologie, astronomie, istoria artei, finalizate cu comentarii literare, articole, studii, note, recenzii pertinente și incisive

1904 – A încetat din viaţă Dumitru Theodor Neculuţă (20 septembrie 1859, Târgu Frumos, Iași – 17 octombrie 1904, București)

Poet, autodidact, fiind considerat primul poet-muncitor român, precursor al proletcultismului, membru post-mortem al Academiei Române

1905 – S-a născut Al. Dima

Alexandru Dima; 17 octombrie 1905, Turnu Severin – 19 martie 1979, București

Critic și istoric literar, comparatist, traducător, teoretician, membru corespondent (din 1963) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie a Universităţii din București, absolvită în 1929. A debutat publicistic în revista Datina din Turnu Severin (1925). A devenit profesor în învăţământul secundar la Râmnicu Vâlcea și Sibiu și a condus gruparea intelectuală sibiană Thesis (1932-1939), „înfăptuită din nevoia de a da sumbrei vieţi provinciale îndemnuri de mai înalte preocupări … și în cadrul generalei acţiuni de înviorare a creaţiei culturale ardelene”. A urmat studii de specializare la Berlin, München, Viena și a devenit Doctor în litere și filosofie cu teza Conceptul de artă populară. A fost profesor la Universitatea din Iași, apoi la București, director al Institutului de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu”, a condus Revista de istorie și teorie literară. Din opera sa: Tradiţionalismul lui Mihail Eminescu, Zăcăminte folclorice în poezia noastră contemporană, Conceptul de artă populară, Probleme estetice, Studii de istorie a teoriei literare românești, Viziunea cosmică în poezia românească

1908 – S–a născut Leon Kalustian

17 octombrie 1908, Focșani – 24 ianuarie 1990, Focșani

Jurnalist, scriitor, eseist și memorialist român de origine armeană. În Focșani a urmat școala și o clasa de liceu, după care s-a pregătit autodidact. S-a stabilit în București unde, începând din anul 1926 este deja cunoscut în presa de stânga ca un pamfletar de temut. A fost redactor la ziarele Cuvântul, Curentul, ABC, Zorile, Lumea Românească, coordonator al oficiosului România. A colaborat la Mișcarea, Facla, Adevărul și Dimineaţa. În 1951 a căzut victimă a valului de arestări ale regimului totalitar comunist, alături de multe alte mii de intelectuali și personalităţi ale vieţii politice democratice, fiind arestat și reţinut administrativ, fără a fi judecat, timp de patru ani, în închisorile de la Jilava, Gherla și Văcărești. Neavând alt mijloc de existenţă, a fost nevoit să-și vândă cărţile. A fost din nou arestat și condamnat la opt ani de închisoare și confiscarea totală a averii pentru „infracţiunea de răspândire de publicaţii interzise”: În preajma revoluţiei de Constantin Stere, Povestea vieţii mele de Regina Maria, Mustul care fierbe de Octavian Goga și Memoriile regelui Carol I. A fost eliberat din penitenciarul Gherla în 1964, în urma unui decret de graţiere colectivă. Din scrierile sale: Facsimile, Conspiraţii sub cer deschis, Simple note (vol. I-IV), Scrisori către Dora – Facsimile sentimentale.

1909 – Louis Bleriot a făcut o demonstraţie aviatică la București

S-a produs duminică la prânz, pe hipodrom; s-au adunat și mai mulţi oameni decât la 14 octombrie, când zborul a fost amânat. La ora 3.00, emoţia, vacarmul, tensiunea ating maximumul. Bleriot urcă în avioplan, cum se numea la vremea respectivă, și pe hipodrom se face o liniște cumplită. Elicea se învârte, începe să ruleze, se înalţă spre Bucureștii Noi, apoi face viraj și se întoarce în faţa tribunei oficiale. Entuziasmul e de nedescris, pălăriile zboară în aer, din tribuna oficială sar prinţul moștenitor Ferdinand, prinţul Bibescu, primul-ministru și coboară să-l felicite pe Bleriot pe pistă. La ora 4.00 are loc al doilea zbor, Bleriot se ridică la peste 70 de metri înălţime până aproape nu se mai vede, iar la ora 5.00, la al treilea zbor, avionul dispare câteva minute în înaltul cerului. Când se întoarce, Bleriot reușeste o aterizare la punct fix, chiar în faţa tribunei oficiale” (Silvian Ionescu)

1913 – S–a născut Octavian Fodor

17 octombrie 1913, Mediaș – 8 iunie 1976, Cluj-Napoca

Medic, eseist, scriitor, membru titular (din 1974) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Medicină din Cluj, absolvită în 1937, în anul 1938, susţinând teza de licenţă, Sindromul insuficienţei coronariene. A obţinut titlul de Doctor în Știinţe medicale în 1956 cu teza Cercetări asupra dinamicii secretorii a stomacului, iar în 1959 a devenit Doctor-Docent. A beneficiat de o bursă la Paris unde a continuat perfecţionarea în bolile digestive. A fost preparator, asistent la Clinica Medicală I din Cluj. A fost concentrat la un regiment de cavalerie, cu care a plecat pe frontul celui de Al Doilea Război Mondial, fiind decorat cu Meritul Sanitar și Coroana României cu Spade și Panglică de Virtute Militară. A urmat cariera didactică la Timișoara și Cluj, de la lector la conferenţiar, profesor titular, șef de catedră la Clinica Medicală III din Cluj. A îndeplinit sarcini de cercetare știinţifică în Institutul de Cercetări Medicale al Academiei RS România, în calitate de cercetător știinţific principal, șef de sector și director al institutului. A contribuit la înfiinţarea Institutului de Sănătate Publică și Cercetări Medicale al Academiei de Medicină, filiala Cluj, pe care l-a condus (1965–1967). A fost ales rector al Institutului de Medicină și Farmacie Cluj, rămânând în această funcţie până la deces. A fost distins cu titlul de Profesor universitar emerit al Republicii Socialiste România (1969) și Ordinul Meritul Sanitar clasa I (1970)

1921 – S-a născut Liviu Popa

17 octombrie 1921, Oradea – 4 martie 1977, București

Arhitect, grafician și scenograf de teatru și film. A absolvit Facultatea de Arhitectură, obţinând diploma de arhitect, debutând în cinematografie cu decorurile filmului Ciulinii Bărăganului (1957). Avea talent și inventivitate spontană, realiza schiţe de atmosferă care se vindeau ca picturi. Pentru realizarea decorurilor din filmul Felix și Otilia a obţinut, împreună cu Radu Boruzescu, Premiul pentru scenografie al Asociaţiei Cineaștilor din România (1972). A realizat decorurile pentru filme de referinţă ale cinematografiei românești precum Pasărea furtunii, D-ale carnavalului, Telegrame, Setea, Dacii, Columna, Zestrea domniţei Ralu, Săptămîna nebunilor, Mușchetarul român, a creat costume și chiar a jucat în filmul Facerea lumii. A murit în urma cutremurului din 4 martie 1977, în garsoniera sa de pe strada Colonadelor, vizavi de Universitate. O parte din schiţele sale au fost recuperate de Ioana Cantuniari

Mușchetarul român (1975)

1922 – România a devenit membru fondator al Uniunii Internaţionale a Căilor Ferate

Uniunea Internaţională a Căilor Ferate (UIC) este o organizaţie neguvernamentală, de colaborare în domeniul transportului feroviar, care are ca scop promovarea cooperării între căile ferate membre și a transportului feroviar, în general. Sediul central al organizaţiei se află la Paris. Ideea creării UIC a apărut în urma conferinţei internaţionale de la Portorosa, Italia, din 23 noiembrie 1921, urmată de conferinţa internaţională de la Geneva, din 3 mai 1922. Participanţii au susţinut crearea unei administraţii feroviare permanente privind traficul feroviar internaţional, în vederea standardizării și îmbunătăţirii condiţiilor de construcţie și a operaţiunilor feroviare. La 17 octombrie 1922 a avut loc, la Paris, conferinţa internaţională în cadrul căreia a fost creată UIC. Căile Ferate Române se numără printre membrii fondatori ai UIC, din 1922

1923 – S-a născut Constantin Bărbuceanu

17 octombrie 1923, Ceptura, Prahova – 1997, București

Scriitor, autor de roman. A urmat Institutul de Petrol și Gaze Ploiești, pe care l-a absolvit în 1952. A fost șef de secţie și maistru sondor șef, funcţionar la PECO București, la Fondul Literar al Uniunii Scriitorilor. A debutat cu romanul Bârlogul lupilor (1963). A fost autor de romane de acţiune – fie poliţiste, fie reprezentând „aspecte ale luptei comuniștilor în ilegalitate”. Alte romane: Femei singure, Expresul de noapte, Casa păcatelor, Ultima spovedanie

1924 – S-a născut Miriam Răducanu

17 octombrie, 1924, Piatra Neamţ

Coregrafă, dansatoare și profesoară de dans. Timp de 40 de ani a predat la Liceul de Coregrafie „Floria Capsali” din București. După Revoluţie a fost pentru patru ani profesoară de dans la Universitatea Naţională de Artă Teatrala și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București. A revoluţionat dansul modern din România prin modul în care a adus laolaltă arte precum poezia sau muzica, reunite, în sinteză, prin forţa și mesajul unei gestualităţi unice. Pe lângă aportul său creator în domeniul coregrafiei, Miriam Răducanu a avut un rol esenţial la nivelul descoperirii și formării unor personalităţi artistice. Împreună cu Gigi Căciuleanu, a iniţiat, la finele anilor ’60, renumitele Nocturne 9 1/2 de la Teatrul Ţăndărică, manifestări artistice în care dansul, poezia și teatrul se întâlneau într-o sinteză perfectă, în care se anula graniţa dintre genuri

Miriam Răducanu și Gigi Căciuleanu • Spectacol la TNB 1998 realizat de Silvia Ghiaţă

1927 – A apărut ziarul Dreptatea, oficios al Partidului Naţional Ţărănesc

Primul număr al cotidianului Dreptatea a apărut la București, la data de 17 octombrie 1927, ca necesitate mediatică a noului partid format în urma fuziunii Partidului Naţional Român cu Partidul Ţărănesc, Partidul Naţional Ţărănesc condus de Iuliu Maniu și Ion Mihalache. A apărut între 1927–1938 și 1944–1947, cu o perioadă de întrerupere în timpul dictaturii carliste. Primii directori au fost: Virgil Madgearu (1927–1928), George Ștefănescu (1928–1930), Petre Ciorăneanu (1930–1932), Constantin Gongopol (1932–1934), Mihai Ralea (1934–1938), Demostene Botez (martie–iulie, 1938), etc.

1928 – S-a născut Felicia Marinca

17 octombrie 1928, Bicazul Ardelean, Neamţ – 6 februarie, 2012, București

Scriitoare și pictoriţă, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, membră a Societăţii Poeţilor și Artiștilor din Franţa (SPAF). A debutat poetic în revista Liceului de fete din Vatra Dornei (1946). A luat lecţii de desen și pictură cu Teodor Varahil Moraru, iar peste ani, și-a îmbogăţit teoria și practica artistică în atelierul unei prietene ilustre, sculptoriţa Miliţa Petrașcu. S-a căsătorit cu Ion Marinca, jurnalist radio și prozator.

Desen de Letizia Gaba

A absolvit Facultatea de Filosofie, secţia Ziaristică (1955) și Facultatea de Filologie (1963). A fost redactor la Gazeta învăţământului, profesoară la Liceul „Elena Cuza” și redactor la ziarul Înainte din Craiova, redactor principal la Editura pentru Literatură, lector principal la Editura Albatros. A colaborat cu poezie la revistele din ţară: Contemporanul, Gazeta literară, Steaua, Transilvania, Tribuna și din străinătate (Italia, Franţa). Din 1964 a colaborat peste patru decenii cu Radiodifuziunea Română. A debutat editorial cu placheta Freamăt. Între 1975–1986, din motive politice, i s-a reziliat contractul cu Editura Albatros, fiindu-i refuzată reîncadrarea „în câmpul muncii”. A scris, tradus, pictat, a realizat piese de vestimentaţie unicat pentru Fondul Plastic. În 1984 a avut prima expoziţie personală, la Hanul cu Tei. După 1990, și-a reluat activitatea literară „la vedere”, colaborând la Cotidianul, Viaţa Românească, Poesis, etc. Din scrierile sale: Poveste neauzită, Fiica lui Ianus, Bună ziua, Istorie, O fată imposibilă, Lacrima incașului, versuri de sertar, Jurnal absurd, Dimensiunea Timp, Prietenii mei, etc. A publicat albumul Pictură – Grafică, 1965–2005

1929 – S-a născut Aurel Cioranu

17 octombrie 1929, București – 7 august 2014, București

Actor de teatru și film. A absolvit în anul 1954 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. A debutat cu piesa Nota zero la purtare la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” din București, unde a jucat toată viaţa. A jucat în filme: La „Moara cu noroc”, D’ale Carnavalului, Brigada Diverse în alertă, O scrisoare pierduta, Eu, tu și Ovidiu, De ce trag clopotele, Mitică?, Romeo si Julieta la sfârșit de noiembrie

Omul din Buzău

1932 – A demisionat Guvernul Alexandru Vaida-Voevod (3)

Consiliu de miniștri al PNŢ, prezidat de Alexandru Vaida-Voevod, a guvernat ca Guvernul Alexandru Vaida-Voevod (2) între 6 iunie 1932–10 august 1932 și remaniat ca Guvernul Alexandru Vaida-Voevod (3), între 11 august 1932–17 octombrie 1932. În acest interval de timp, a contractat un împrumut extern de 50 milioane de franci elveţieni pentru rezerva BNR; a redus impozitului agricol, cel pe clădiri și cel pentru profesiile liberale; s-a confruntat cu problema conversiunii datoriilor agricole; ca urmare a unei crize diplomatice provocate de N. Titulescu, primul ministru a demisionat. Regele a apelat din nou la Iuliu Maniu, care a acceptat să formeze noul guvern după ce a obţinut promisiunea că va avea mână liberă în conducerea treburilor statului

1933 – Tratatul de amiciţie, neagresiune, arbitraj și de conciliaţiune româno-turc

A fost semnat la Ankara la 17 octombrie 1933

1935 – S-a născut Mircea Răceanu

Mircea Bernat; 17 octombrie 1935, închisoarea Văcărești

Diplomat din perioada comunistă, ultimul condamnat la moarte al regimului Ceaușescu. Face parte dintr-o familie de ilegaliști comuniști transilvăneni; mama sa, arestată pentru activităţi comuniste, l-a născut în închisoare. A crescut în București și a studiat la Moscova, la Institutul de Stat pentru Relaţii Internaţionale, după care a lucrat la Ambasada României de la Washington. A fost arestat la data de 31 ianuarie 1989 pentru colaborarea cu serviciile secrete americane, judecat și condamnat la moarte la 20 iulie 1989. Aceasta a fost ultima pedeapsă capitală pronunţată în perioada comunistă. Trei luni mai târziu, sentinţa a fost comutată la 20 de ani de închisoare, după intervenţia lui George Bush senior, și a fost anulată abia în 2000, la 10 ani de la abrogarea pedepsei capitale. Fostul diplomat a susţinut într-un articol în România LIberă din 2005 că tot ce a făcut a fost să submineze din interior regimul comunist. În februarie 2002 a fost decorat cu Ordinul Naţional Pentru Merit, în grad de Comandor

1937 – S-a născut Anton Zeman

17 octombrie 1937, Reșiţa – 1996

Compozitor și pedagog. Instruirea muzicală a făcut-o la București, la Conservatorul „Ciprian Porumbescu”. Cariera profesională a început-o în 1964 la Iași, fiind printre primele cadre didactice care au fondat noul Conservator, azi Universitatea de Arte „George Enescu”. A parcurs ierarhia universitară avansând de la preparator până la conferenţiar universitar. În 1988 a emigrat în Germania. A fost membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, fiind distins cu trei premii ale acesteia (1969, 1971, 1973), iar în 1973 a obţinut și Premiul Academiei Române. A compus muzică în mai toate genurile muzicale. Cele mai multe partituri sunt destinate genului coral, majoritatea piese de inspiraţie folclorică: Foicica macului, Frunzuliţă și-un dudău, Să nu-mi dai urâtul mie, Când eram în vremea mea, Mi-oi lua mândruţă casă, Ţi-am fost bădișor drăguţă, cântece militare: Cântecul vânătorilor de munte, Te cânt și te apăr patria mea, Vremuri legendare. Are și destulă maculatură de cântece „patriotice și revoluţionare“ care nu-l onorează… Creaţia simfonică: Simfonia nr. 1, Simfonia nr. 2 – Aliaje, Izvoade – I-III, Arhitecturi, Per Musica Viva, un oratoriu Arcade peste timp pentru mezzosoprană, recitator, cor mixt și orchestră, muzică de cameră: Sonata pentru pian, Cvartet de coarde, muzică de teatru, lieduri, muzică ușoară

Anton Zeman – Joc din Oaș • Corul de Copii Radio, Dirijor Voicu Popescu

1940 – S-a născut Constantin Badea

17 octombrie 1940, Castranova, Dolj – 2 februarie 2016

Jurnalist, director general al Agenţiei Naţionale de Presă AGERPRES. În 1963, a fost licenţiat în Filologie clasică (Limba și literatura latină și Limba și literatura greacă) la Universitatea București, apoi a urmat cursul post-universitar Relaţii Internaţionale – Știinţe Juridice ale Facultăţii de Drept din Universitatea București. A obţinut certificatul de ziarist profesionist al Facultăţii de Ziaristică din Academia „Ștefan Gheorghiu”. A lucrat la AGERPRES din 1965 fiind, pe rând, redactor, publicist-comentator la Redacţia Știri Externe, redactor șef adjunct în cadrul Redacţiei Informaţii Economice, comentator politic; a semnat articole și traduceri în ziare și reviste, precum Lumea, dar și traduceri din limba engleză ale unor romane publicate la Editura Univers

1941 – S-a născut Gavril Moldovan

17 octombrie 1941, Cociu, Bistriţa-Năsăud

Poet, publicist din prima generaţie echinoxistă, membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Ziariștilor. A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeș-Bolyai” din Cluj (1973) și Facultatea de Ziaristică la București. A debutat absolut în revista Tribuna din Cluj, cu poezia Traducere (1966). A lucrat 3 ani în învăţământ, profesor de Limba română și Limba franceză, apoi la ziarul Ecoul din Bistriţa (după 1989, Răsunetul). A colaborat la Tribuna, Steaua, Echinox, Luceafărul (Cluj-Napoca), România literară (București), Transilvania (Sibiu), Minerva, Ecoul și Răsunetul (Bistriţa). Este membru al Societăţii Culturale Limba noastră cea română din Chișinău. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul Boeme (2002), Premiul Societăţii scriitorilor din Bistriţa-Năsăud (2008), Premiul „Liviu Rebreanu” pentru jurnal și publicistică literară la Colocviile Rebreanu 2015. Din volumele publicate: Recolta de vise (1989, debut editorial), Fapte din trecutul odăii, Ceramică de iarnă, Boeme, Taciturnalii. Prezent în antologiile Eu port această fiinţă, Antologia poeţilor ardeleni contemporani, Poeţii revistei „Echinox”

1960 – A încetat din viaţă Aurel Bărglăzan (27 martie 1905, Porumbacu de Sus, Sibiu – 17 octombrie 1960, Timișoara)

Inginer, profesor la Universitatea Politehnica din Timișoara, membru corespondent al Academiei Române; considerat întemeietorul școlii românești de mașini hidraulice

1967 – Inaugurarea Muzeului Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA

Muzeul Tehnicii Populare din Dumbrava Sibiului a fost înfiinţat în 1963, de organizarea sa ocupându-se o echipă de muzeografi condusă de Herbert Hoffmann și arhitectul Paul Niedermaier. Între anii 1963–1967, specialiștii au descoperit și transferat instalaţii de industrie populară, acelea care erau mai grav ameninţate cu distrugerea și dispariţia – mori, pive, uleiniţe, dârste, joagăre etc. A devenit unul dintre cele mai mari muzee în aer liber din Romania, conţinînd creaţii ale civilizaţiei populare tradiţionale, pre-industriale românești. Casele, atelierele și complexele de cladiri sunt presărate în jurul unui lac, printre copacii Dumbrăvii Sibiului. Deschiderea pentru public a avut loc la 17 octombrie 1967

1973 – A încetat din viaţă Nicolae Dunăreanu (29 august 1881, Galaţi – 17 octombrie 1973, București)

Prozator și traducător

1980 – Limitarea excursiilor în străinătate 

Marea Adunare Naţională a României a adoptat Legea nr. 7/17 octombrie 1980 privind organizarea excursiilor cu turiști români în străinatate. Acestea se făceau, de regulă, în grupuri organizate de Ministerul Turismului, excursiile individuale fiind permise numai în ţările socialiste

1983 – A încetat din viaţă Romulus Guga (2 iunie 1939, Oradea – 17 octombrie 1983, Târgu Mureș)

Poet, prozator, dramaturg și publicist, redactor-șef al revistei Vatra. A scris versuri, romane și teatru

1990 – S-a născut Marius Copil

17 octombrie 1990, Arad

Jucător de tenis de câmp. A început să joace tenis la vârsta de 7 ani, jucând în paralel și fotbal până la 12 ani. Este jucător în circuitul ATP Challenger Tour și component al echipei României de Cupa Davis. Pe 5 noiembrie 2018, a atins cea mai bună clasare în circuitul masculin profesionist ATP și anume locul 57

1994 – A încetat din viaţă Alexandru Protopopescu (30 august 1942, Fălticeni – 17 octombrie 1994, București)

Poet și critic literar

1998 – Scandalul Megapower

La data de 18 mai 1998, a sosit în portul Constanţa, cu o navă sub pavilion bulgăresc, un container expediat din Statele Unite de către firma Megapower către Societatea Kamino din București. Containerul, care cântarea 8.154 kg și al cărui transport a fost achitat în SUA, a fost încărcat în Oakland, California și conţinea 170 de cutii pline cu documente și aparatură electronică. Deoarece, timp de 150 de zile, până la 17 octombrie, nimeni nu s-a prezentat să revendice containerul, acesta a intrat în proprietatea statului român, fiind deschis în prezenţa vameșilor și a poliţiștilor. Serviciul Român de Informaţii (SRI) a intrat în posesia unor documente, microfilme și instalaţii specifice miniaturizate, descoperite de vameșii portului Constanţa în containerul expediat de firma Megapower din SUA. „Scandalul Megapower” a ţinut multă vreme prima pagină a ziarelor, dosarul fiind instrumentat de procurorul Victor Ponta, cu un prejudiciu de 12 milioane de dolari, iar decizia implicării statului român în această afacere ar fi fost luată prin două hotărâri de guvern semnate de foștii miniștri Petre Roman, Theodor Stolojan, Victor Stănculescu, Eugen Dijmărescu, Victor Babiuc și Florin Georgescu

1980 – A încetat din viaţă Gh. Ionescu-Gion (23 februarie 1909, București – 17 octombrie 1999, New York)

Cântăreţ de muzică ușoară, care a cunoscut succesul în Bucureștiul perioadei interbelice

2010 – A încetat din viaţă Mircea Ghiţulescu (14 august 1945, Cuca, judeţul Argeș ‒ 17 octombrie 2010, București)

Critic și istoric literar, cronicar dramatic, eseist și prozator

2010 – A încetat din viaţă Toró Tibor (16 iulie 1931, Inlăceni, Harghita – 17 octombrie 2010, Timișoara)

Fizician, profesor la Universitatea Timișoara, Facultatea de Matematică-Fizică, membru al Academiei Române; vicepresedinte al filialei Timisoara și membru al Comitetului Naţional de Istorie și Filosofia Știinţelor din cadrul Academiei Române; și membru corespondent al Academiei Ungare de Știinţe

2015 – A încetat din viaţă Liviu Radu (20 noiembrie 1948, București – 17 octombrie 2015, București)

Scriitor, publicist și traducător contemporan de science-fiction și fantasy

2017 – A încetat din viaţă Nicolae Bria (12 septembrie 1927, Colibași, Cahul, Moldova – 17 octombrie 2017, București)

Specialist al mecanizării agriculturii, în domeniul culturii cartofului și a plantelor tehnice (sfeclă de zahăr, cânepă, in)

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

0 comentarii la „17 Octombrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: