Istoria României România frumoasă Today's Memory

23 Octombrie în istoria românilor

Foto: Biserica Sfântul Nicolae din Densuș


1443 – A fost realizată decorația murală a Bisericii ortodoxe Sfântul Nicolae din Densuș

Biserica a fost ridicată pe ruinele unei construcții din antichitate, din piatră de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, capitala Daciei romane. Valoroasele fragmente de pictură murală, opera unei echipe de maeștri în frunte cu Ștefan, unul din primii zugravi români cunoscuți, vădesc strânse legături stilistice cu picturile de epocă din Țara Românească.

Altarul inferior al bisericii din Densuș

Meșterul principal, autorul picturilor întregului altar, al primelor două registre superioare din naos și al icoanei de hram, și-a înscris numele în partea de sus a pilei din stânga intrării în biserică: „A pictat Ștefan”, inscripție completată cu o alta, tot în slavonă, aflată sub fereastra de pe latură sud-estică a absidei altarului: „[…] la anul 6952 [1443] luna octombrie 23 s-a pictat [biserica cu hramul] Sfântul Nicolae […] jupâneasă și fetelor […] Amin

1613 – Gabriel Bethlen a fost ales principe al Transilvaniei

Gabriel Bethlen (ca. 1580, Ilia – 15 noiembrie 1629, Alba Iulia), fiul lui Farkas Bethlen de Iktár și Druzsiána Lázár de Szárhegy, a fost principe de origine maghiară al Transilvaniei din secolul al XVII-lea. A fost numit Principe de Înalta Poartă, fiind recunoscut și de Stările Transilvaniei, domnind între 23 octombrie 1613–15 noiembrie 1629. Politica sa cultural-religioasă a fost orientată spre promovarea protestantismului și lupta împotriva Contreformei simbolizată de Habsburgi, iar politica externă a fost antihabsurgică, conflictele alternând cu tratatele de pace. Cunoașterea turcilor la ei acasă i-a permis sa aibă o atitudine diplomatică eficientă față de ei ca principe. A încercat să ajungă stăpânitor al Moldovei și Munteniei, pe care, potrivit istoricilor, ar fi dorit să le unească sub numele de Dacia, dar s-a lovit de opoziția turcilor, care nu aveau nici un interes să îl lase să întreprindă o astfel de acțiune

1853 – S-a născut Emilia Lungu

23 octombrie 1853, Sânnicolau-Mare, Timiș – 16 decembrie 1932, Timișoara

Prima învățătoare din Banat, scriitoare și publicistă. A urmat patru clase secundare, la Claustrul Notre-Dame, din Timișoara. Pasionată de lectură încă din fragedă copilărie, în timpul adolescenței a început colaborarea la revistele Familia și Biserica și Școala. Cultivată și emancipată, pătrunsă de idealuri feministe, și-a dorit înființarea unei școli de fete în Banat, urmărind constant acest obiectiv. În 1872, la vârsta majoratului, a fondat la Timișoara, prima reuniune de femei din Banat, cu numele Reuniunea Damelor, solicitând sprijin pentru înființarea școlii de fete. În anul 1874 a înființat la Izvin, lângă Timișoara, prima școala de fete cu trei secțiuni: I. Școala primară inferioară, cu patru clase; II. Școala normală superioară, cu șase clase; III. Școala de industrie și economie casnică. Datorită pregătirii ei autodidacte superioare, a fost numită învățătoare în noua școală, cu toate că nu absolvise cursurile de profil. A urmat în paralel cursurile Institutului Pedagogic din Arad, obținând titlul de învățătoare. A avut o intensă activitate culturală și publicistică, colaborând la diverse ziare și reviste, dar a publicat sub diverse pseudonime: Bănățeanul Moș, Bănățeanul Călător, Bănățeanul June. După moartea tragică a soțului, locotenentul Isac Puhallo, din armata austro-ungară în război și a fiului nou-născut (1891), Emilia s-a dedicat în totalitate scrisului și literaturii, publicând numeroase articole, foiletoane și nuvele în: Familia (Oradea), Amicul familiei, Noua bibliotecă română, Dreptatea, Drapelul (Lugoj), Drapelul (Chicago), Din scrierile sale: Duminica (studiu social, premiat), Fiica învățătorului (nuvelă istorică cu subiect din anul 1848), Voluntarul, Rezervistul, O pildă, etc.

1864 – Alexandru Ioan Cuza, a aprobat Regulamentul pentru Școalele naționale de Arte Frumoase

În octombrie 1860, Alexandru Ioan Cuza, a semnat decretele de înființare a Școlii de Muzică și Declamațiune de la Iași și a Școlii de sculptură și pictură și a Muzeului Național de Pictură; în octombrie 1864, Regulamentul pentru Conservatorul de Muzică și Declamațiune, iar pe 23 octombrie al aceluiași an, Regulamentul pentru Școalele naționale de Arte Frumoase, cu secțiile: pictură, sculptură, gravură, arhitectură și arta grădinilor. Revizuit ulterior în 1869 și 1883, a stabilit funcționarea Conservatorului de Muzică și Declamațiune din Iași, ca singura universitate din țara noastră care reunește sub aceeași cupolă Muzica, Artele plastice și Teatrul

1868 – S-a născut Nicolae Minovici

23 octombrie 1868, Râmnicu Sărat – 26 iunie 1941, București

Medic patolog, anatomist, profesor universitar. Inițial, s-a înscris la Școala de Belle-Arte, urmând cursurile timp de un an, dar la intervențiile fratelui său mai mare, Mina a intrat în circuitul științelor, înscriindu-se la Facultatea de Medicină. Nu a uitat însă lumea artelor, devenind un asiduu colecționar de obiecte de artă și în mod special de artă populară din spațiul românesc. În anul 1896, a reușit identificarea autorului unui furt cu ajutorul urmelor de mâini, fiind un prim astfel succes în România. Student fiind, a lucrat ca desenator și ca preparator al sălii de disecție, apoi al clinicii și Institutului de Chirurgie și Ginecologie. În tot timpul studiilor a fost și preparator, apoi asistent la Catedra de Histologie. A obținut titlul de Doctor în Medicină în 1898, cu teza Tatuajele în România, temă abordată doar atunci în România. A continuat studiile la Berlin, lucrând în paralel la Institutul de Anatomie Patologică și Spitalul Moabit, având contacte cu reputați specialiști: profesorii Strassman, Virchow și Lepman din Berlin, Paul Garnier, Magnan și Manoeuvrier din Paris. A publicat lucrarea Studiu asupra spânzurării (1904). A înființat în 1906 prima Societate de Salvare din Balcani, care timp de peste 30 de ani a fost întreținută din veniturile proprii, deși serviciile sale, potrivit legii, trebuiau asigurate de Primăria Bucureștilor. A creat, în 1919, Institutul de Medicină Legală din Cluj. În 1934 el a creat primul spital cu serviciu permanent de urgență din România, al doilea din Europa după cel din Moscova; apoi, în 1936, Școala Samariteană. Din 1926 a preluat funcția de primar al Sectorului III Albastru, care cuprindea mahalalele Rahova, Grozăvești, Mandravela, Dealul Spirii, Cotroceni, 13 Septembrie, Șerban Vodă, etc. Mandatul său a fost benefic pentru această parte de oraș, numele său intrând și în folclorul de mahala: „Minovici dărâmă tot / Minovici e târnăcop!”. Străzile au fost periodic curățate și multe dintre ele pavate, maidanele transformate treptat în parcuri (cum a fost cel din spatele tribunalului); a fost ridicat un cămin pentru gunoierii și măturătorii sectorului și au fost construite primele WC-uri subterane din București. Și-a donat întreaga avere Primăriei București, economiile bănești fiind direcționate către copii abandonați sau orfani. În domeniul artistic, a înființat Muzeul de Artă Națională „Dr. Nicolae Minovici”, primul muzeu bucureștean de artă populară (a funcționat din 1906 ca instituție particulară până în 1936, când a fost donat Primăriei)

1877 – A încetat din viață Alexandru Papiu-Ilarian (27 septembrie 1827, Bezded, Comitatul Solnocul Interior/Gârbou, Sălaj – 23 octombrie 1877, Sibiu)

Jurist, istoric, lingvist și om politic, ministru din Transilvania, unul din principalii organizatori ai revoluției de la 1848, militant pentru Unirea Principatelor și susținător al reformelor lui Cuza, membru fondator al Societății Academice Române

1878 – S-a născut Constantin Xeni

Constantin Zender; 23 octombrie 1878, București – 1963, Montreux, Elveția

Avocat, ziarist, om politic, ministru. Licențiat în drept la București și cu doctoratul obținut la Paris în 1904, a fost apropiatul lui Take Ionescu. Figură dominantă a baroului bucureștean, a ajuns deputat din 1912 și ministru al Muncii și Ocrotirii Sociale între decembrie 1921–ianuarie 1922, în guvernul Take Ionescu și ministru de stat între februarie–octombrie 1934, în guvernul Tătărescu. Ca publicist, a colaborat la publicații precum Adevărul literar, Luceafărul, Semănătorul. A scris o monografie dedicată personalității lui Take Ionescu

1881 – S-a născut A.P. Bănuț

Aurel Pavel Bănuț; 23 octombrie 1881, Cohalm/Rupea, Brașov/Târnava Mare – 28 iulie 1970, Brașov

Scriitor și ziarist, animator al vieții culturale din Transilvania și Banat. A fost primul director al Societății pentru Fond de Teatru Român în Transilvania și întemeietorul revistei Luceafărul de la Budapesta (din 1902). În timpul Primului Război Mondial, a dezertat din armata austro-ungară și s-a înrolat în cea românească

1905 – S-a născut Ionel Jianu

Ionel Stark; 23 octombrie 1905, București – 18 martie 1993, Paris

Eseist, traducător, critic și istoric de artă, membru (din 1935) al Societății Scriitorilor Români. A debutat în 1921 cu schița intitulată Hotărârea în revista Glasul tinerimii. După terminarea liceului a plecat la Paris, și-a luat licența în Drept și Litere și a lucrat la redacția ziarului Le Soir, fiind corespondent la Paris al ziarului Politica. A revenit în România în anul 1927, a colaborat la Convorbiri literare, La Roumanie nouvelle, Viața literară, Revista Fundațiilor Regale, Le Moment, Contimporanul și a semnat cronici literare în rubrici ca Interviuri, Problemele criticii dramatice, Premiere bucureștene, Cronica dramatică, De vorbă cu…, Caleidoscopul zilei, Politica teatrală, artistică și culturală. Timp de douăzeci de ani a fost cronicar dramatic la revista Vremea, a fost redactor la revista Rampa și editor al paginii pe teme culturale la revista Ultima oră. A fost profesor de Istorie a Artelor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, șeful secției de artă plastică a Editurii de Stat pentru Literatură și Artă și inspector în Direcția Generală a Teatrelor din București. În 1942 a inaugurat împreună cu Ecaterina Dulfu și Marc Haldner galeria Căminul Artei și în 1944 a înființat editura cu același nume. A rămas în memoria culturii românești în special ca un critic de artă care a făcut o serie de monografii ale artiștilor români și interanționali, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Gheorghe Petrașcu, Luchian, Theodor Aman, Constantin Brâncuși, Antoine Bourdelle, Rodin și Henry Moore

1908 – S-a născut Octav Sargețiu

Dumitru V. Popa; 23 octombrie 1908, Vlad Țepeș, Lăpușna/Călărași – 21 noiembrie 1994

Poet și publicist, membru al Societății Scriitorilor Români din 1945. A urmat Școala Normală din Călărași (1921–1927). A fost învățător și director de școală la Mârzaci, în județul Orhei. A debutat cu versuri în revista Brazda (1927) și a colaborat la Convobiri literare, Gazeta Transilvaniei, Însemnări ieșene, Viața românească, etc. A primit Premiul Societății Scriitorilor Români (1942). A publicat puține volume: Poeme, Cântece în singurătate, Satul meu, povestea mea; majoritatea versurilor sale au rămas îm manuscris

1916 – Prima bătălie de pe Valea Jiului în Primul Război Mondial

Bătălia de pe Valea Jiului a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. S-a desfășurat în perioada 10/23–16/29 octombrie, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Armata I Română, comandată de generalul Ion Dragalina, a respins ofensiva germano–austro-ungară, zădărnicind încercarea Armatei 9 germane de forțare a Munților Carpați prin trecătorile Surduc și Vâlcan. Tot atunci, s-a remarcat, prin vitejia sa, Ecaterina Teodoroiu, Eroina de la Jiu

1918 – Ștefan Ciobanu, Ion Inculeț și Alexandru Lapedatu au fost aleși membri ai Academiei Române

La 10/23 octombrie 1918 au fost aleși membri titulari al Academiei Române basarabeanii Ștefan Ciobanu, la Secția Literară și Ion Inculeț, la Secția Științifică și ardeleanul Alexandru Lăpedatu, la Secția Istorică. Alegerea celor trei reprezentanți ai culturii din provinciile românești, aflate până atunci sub stăpâniri străine, a îmbrăcat o semnificație mai mult decât științifică în anul marii uniri a tuturor Românilor

1925 – S-a născut Radu Florescu

23 octombrie 1925, București – 18 mai 2014, Mougins, Franța

Istoric american de origine română. A obținut diplomele de licență și master de la Christ Church, Universitatea Oxford în Marea Britanie, înainte de a se muta în Statele Unite ale Americii, unde și-a completat studiile prin obținerea unui doctorat la Universitatea Indiana. A fost profesor emerit de istorie la Boston College, director al East European Research Center (Centrul de Studii Est Europene) al regiunii de nord-est a Statelor Unite ale Americii, (New England), numit consul onorific (din 1996) pentru regiunea New England de către Ministerul afacerilor externe a României. Din scrierile sale: Lupta împotriva Rusiei în principatele române, Dracula, Prințul cu multe fețe; viața și timpurile sale (Dracula – Prince of Many Faces; His Life and His Times) și În căutarea lui Dracula: O istorie adevărată a lui Dracula și legendele cu vampiri (In Search of Dracula: A True History of Dracula and Vampire Legends), împreună cu Raymond T. McNally

1930 – S-a născut Georgeta Năpăruș

23 octombrie 1930, Comarnic, Prahova – 1997

Pictoriță. Între 1951–1957 a urmat Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, clasele de pictură ale profesoarelor Corina Lecca, Titina Călugăru și Adina Paula Moscu. Și-a susținut examenul de stat, cu pictorul Rudolf Schweitzer-Cumpăna, cu lucrare de diplomă tabloul Țesătoare de covoare, azi dispărut. A participat la expoziții de artă românească peste hotare, expoziții internaționale de grup și expoziții personale la Sala Dalles, Institutul Italian de cultură, Institutul francez, Muzeul Literaturii Române, Galeria Veroniki Art din București; Muzeul Țării Crișurilor, Oradea; Muzeul de Artă din Ploiești; Muzeul de Artă din Cluj, etc. Biografie ilustrată

1934 – S-a născut Corneliu Vasilescu

23 octombrie 1934, Bârlad

Pictor și grafician contemporan, reprezentant al expresionismului abstract, membru al Uniunii Artiștilor Plastici în 1968. În 1960, înainte de a se înscrie facultate, a debutat la expoziția interregională a Uniunii Artiștilor Plastici Iași. A fost remarcat ca un bun desenator și colorist. A absolvit cursurile Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” Bucuresti, secția pictură, clasa Profesorului Gheorghe Șaru (1968–1974). În 1973 a participat, împreună cu pictorul Lucian Georgescu, la Experimentul de la Fabrica de rulmenți din Bârlad, executând 10 panouri în scopul ameliorării vizuale a unui spațiu. A participat la expoziții importante precum Autoportretul în pictura românească la Muzeul de Artă din Iași și Portretul în arta contemporană românească la Muzeul de Artă Modernă și contemporană Galați. A fost Muzeograf la Oficiul Național pentru Documentare și Expoziții Artă. Din 1983 este profesor invitat la Hochschule din Darmstadt. Galerie și info

1940 – S-a născut Cornel Dumitrescu

23 octombrie 1940, Brașov – 1 august 2005, New York City

Avocat, ziarist; stabilit în SUA. A studiat științele juridice la Facultatea de Drept din București, pe care a absolvit-o, ca șef de promoție. După terminarea facultății s-a întors la Brașov, unde a practicat cu succes avocatura. În paralel, a făcut parte din ansamblul Teatrului de Estradă, unde, pentru o perioadă, a ocupat și funcția de director. A părăsit țara în 1976 și s-a stabilit la New York, SUA. Aici, a colaborat la Radio Europa Liberă până 1988, când, împreună cu Dan Costescu, a editat săptămânalul independent Lumea liberă, devenit mai târziu Lumea liberă românească. A demascat regimul totalitarist din țară, cu tentaculele lui, infiltrate în comunitățile românești din afara granițelor, a participat la mitingurile de protest ale exilului românesc împotriva dictaturii comuniste din România, precum și la sărbătorile naționale

1942 – A încetat din viață Husik Zohrabian (5 noiembrie 1871, Noul Nahicevan – 23 octombrie 1942)

Teolog armean, în 1931 a fost hirotonit ca cel dintâi episcop al Eparhiei armene, a condus Biserica Armeană din România (1920–1942)

1945 – A încetat din viață Constantin I. Brătescu (30 septembrie 1882, Câșle/Mineri, Tulcea – 23 octombrie 1945, București)

Geograf, pedagog și scriitor, care s-a remarcat în cercetarea geomorfologică, membru corespondent al Academiei Române

1950 – S-a născut Nicolae Sava

23 octombrie 1950, Vânători, Neamț

Poet, jurnalist, membru al Uniunii Scriitorilor și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, din 1990. A urmat studii liceale în Târgu Neamț și lucrat în diverse meserii – cărămidar, muncitor pe un șantier bucureștean, profesor suplinitor de matematică în Târpești, hamal în Portul Constanța, unde a publicat primele versuri, în revista Tomis (1969). Din 1971 a lucrat la Autobaza din Târgu Neamț, unde a deținut, timp de 20 de ani, funcții (taxator, impiegat de mișcare, controlor trafic auto, șef de autogară, tehnician salarizare, șef de cadre). Din februarie 1990 este redactor la ziarul județean Ceahlăul din Piatra Neamț. A debutat în 1981, în suplimentul literar al ziarului Scînteia tineretului, Confluențe (devenit ulterior Suplimentul Literar-Artistic al Scînteii Tineretului). Debutul editorial a avut loc în Caietul debutanților 1980–1981 al Editurii Albatros, cu un grupaj de poeme în proză, Despre prietenie (1981, Premiul pentru debut al revistei SLAST), urmat de volumul Fericit precum mirele, cu care a câștigat concursul de debut în volum de la Editura Junimea, publicat abia în 1984 (Premiul CC al UTC pentru poezie, 1984). Alte volume: Privighetoarea, Viață publică, Proză, domnilor, proză!, Insolența nopților, În aripi de gală, etc.

1956 – Conferința ONU privind înființarea Agenției Internaționale pentru Energia Atomică (AIEA)

În perioada 23–26 octombrie, a avut loc o conferință internațională sub egida ONU care a aprobat statutul noii Agenții Internaționale pentru Energia Atomică (AIEA), organizație internațională creată sub egida ONU, cu sediul la Viena, care are ca principală sarcină să contribuie la dezvoltarea și folosirea practică a energiei atomice în scopuri pașnice și la dezvoltarea cercetărilor științifice în acest domeniu. Statutul a intrat în vigoare la 29 iulie 1957, iar la 14 noiembrie același an, Adunarea Generală a ONU a aprobat acordul privind relațiile dintre Organizație și AIEA. România este membră a acestei organizații chiar din momentul înființării sale, la 26 iulie 1957.

1957 – A încetat din viață Mihai Codreanu (25 iulie 1876, Iași – 23 octombrie 1957, Iași)

Avocat, poet de factură parnasiană și simbolistă, dramaturg și traducător; directorul Teatrului Național din Iași; profesor și rector al Conservatorului de Artă Dramatică din Iași și director al revistei Însemnări ieșene; membru corespondent al Academiei Române; considerat părintele sonetului românesc

1975 – S-a născut Luminița Gliga

23 octombrie 1975, Brașov

Artist vizual, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România și a Asociației Internaționale a Artiștilor Plastici. A absolvit, în 2002, Universitatea Națională de Arte din București, Facultatea de Arte Plastice, secția Pictură, la clasa prof. Sorin Ilfoveanu. Din 2008 a fost Doctor în Arte vizuale și membru al Academiei Romano-Americane de Arte și Științe ARA. Picturile sale au fost expuse în galerii din Brașov, București, Cannes, Tokio, Paris, Marsilia, Elveția, New York, Londra, Beijing, în peste 30 de expoziții personale și peste 35 de grup. Biografie ilustrată

1975 – S-a născut Dan Bordeianu

23 octombrie 1975, București

Actor de teatru și televiziune, ocazional cântăreț. Și-a făcut debutul ca actor la doar 11 ani, atunci când a jucat alături de Maria Ploae, Mircea Diaconu și Ion Caramitru în filmul Promisiuni, regizat de Elisabeta Bostan. După ce a terminat liceul, s-a înscris la Facultatea de Drept. A renunțat însă după doar un semestru și s-a hotărât atunci să încerce la Teatru, pentru că poate fi un actor mai bun decât avocat. În primul an de facultate s-a înscris în echipa de actori a Teatrului Podul unde, sub îndrumarea lui Cătălin Naum și-a exersat talentul actoricesc. A absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografie, Facultatea de teatru, secția Actorie, la clasa profesorului universitar Mircea Albulescu, promoția 1999. Joacă pe scena Teatrului Nottara și la TV, fiind unul din principalii protagoniști din telenovelele Numai iubirea, Lacrimi de iubire, Iubire ca în filme

17 minute întârziere (2002)

1976 – S-a născut Dana Nălbaru

23 octombrie 1976, Brașov

Cântăreață pop. A cântat alaturi de trupa Hi-Q între 1997–2003, apoi a părăsit formația pentru o carieră solo. În 2000 a apărut primul videoclip al trupei Hi-Q, iar în iulie 2000 au prezentat prima emisiune TV. Din 2008, Dana a revenit în muzică, cu o premieră în muzica românească, o dubla lansare exclusive online prin care a oferit fanilor atât noul său album, Parfum, cât și un videoclip, a scos un și un DVD, Cum să am grijă de copilul meu

Tu știi

1980 – A încetat din viață Dinu Bădescu (17 octombrie 1904, Caracal – 23 octombrie 1980, București)

Tenor, unul dintre marii artiști ai Operei Române, solist al Operelor Române din Cluj și din București

1982 – S-a născut Valentin Badea

23 octombrie 1982, Alexandria, Teleorman

Fost fotbalist, a evoluat pe postul de atacant la Jiul Petroșani, FC Vaslui, Steaua București, Universitatea Craiova

1982 – A încetat din viață Mircea Ștefănescu (11 aprilie 1898, București – 23 octombrie 1982, București)

Prozator, traducător, dramaturg și cronicar dramatic

1983 – S-a născut Iannis Zicu

23 octombrie 1983, Constanța

Fotbalist. A debutat în Divizia A la Dinamo București, a jucat pe postul de mijlocaș ofensiv la Dinamo București, Farul Constanța, F.C. Parma, Rapid București, Politehnica Timișoara, etc., a fost golgheterul sezonului 2010–2011 al Ligii I cu 18 goluri, când juca la Poli Timișoara

1998 – A încetat din viață Silviu Stănculescu (24 ianuarie 1932, Timișoara – 23 octombrie 1998, București)

Actor de teatru și film cu o lungă carieră de succes atât în teatru, la Teatrul de Comedie din București, unde a fost și director, cât și în film (a jucat în peste 40 de filme începând din anul 1960)

2001 – S-a reglementat accesul la informațiile de interes public

Prin Legea nr. 544/12 octombrie 2001 privind accesul liber la informațiile de interes public, adoptată de Senat în ședința din 13 septembrie și de Camera Deputaților în ședința din 18 septembrie, promulgată de Președintele României la 12 octombrie. În vigoare din 23 octombrie 2001, fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 663/23 octombrie 2001

2001 – A încetat din viață Vasile Savonea (1 ianuarie 1932, Aiud, Alba – 23 octombrie 2001, București)

Pictor și grafician, autorul lucării Arta Naivă în Romania, considerată actul de naștere al artei naive românești

2002 – A încetat din viață Dan Costescu (7 august 1928, Slobozia – 23 octombrie 2002, New York)

Avocat, prozator, dramaturg, editor, redactor la Radio România; arestat și condamnat ca deținut politic; stabilit în SUA, a colaborat la publicațiile newyorkeze Universul, Micromagazin, Lumea liberă, fiind unul dintre fondatorii celui mai citit ziar din exilul românesc, Lumea Liberă Românească

2011 – A încetat din viață Virgil Preda (2 septembrie, 1923, București – 23 october, 2011, București)

Pictor; personalitate de prim rang a artei plastice românești; întreaga sa operă, desen, pictură, colaj, poartă în ea vocația lirică a picturalului

2019 – A încetat din viață Nicolae Urdăreanu (25 noiembrie 1937, Lăpușata, jud. interbelic Vâlcea – 23 octombrie 2019, București)

Bariton; solist al Operei Naționale București; singurul bariton român wagnerian al vremurilor sale

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

0 comentarii la „23 Octombrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: