Istoria României România frumoasă Today's Memory

5 Noiembrie în istoria românilor

Foto: A fost inaugurată Grădina Botanică din București


1784 – Răscoala țărănească condusă de Horea, Cloșca și Crișan:

Țăranii răsculați au continuat marșul. În satele Ociu, Aciua (azi Avram Iancu, Arad), Aciuța, Pleșcuța, Hălmagiu, Hălmăgel, Tomești și Țărmure au fost jefuite, distruse sau incendiate averile nobiliare găsite, fiind afectate de pierderi materiale mai multe persoane din familia nobiliară Hollaki. Au intrat apoi în orașul Câmpeni, unde, ca și în toate satele din împrejurimi s-au întâmplat aceleași scene ca și în Zărand, iobagii încercând să șteargă diferențele de statut social dintre ei și nobilii de orice origine etnică, maghiară sau română. După căderea orașului Câmpeni în mâna iobagilor români, au urmat Abrudul și Roșia Montană, unde de asemenea nobilii care au vrut să scape cu viață au fost obligați să treacă la religia ortodoxă. Cu acest prilej se pare că Horea ar fi zis despre nobilii capturați în viață: „Cari se dau cu noi și se împărtășesc cu noi din faptele noastre, nu trebuie supărați. Ci ca să fim mai siguri că vor ținea tot mereu cu noi, să-i botezați pe legea noastră.” Nobilii botezați de preotul ortodox român primeau de la acesta câte un bilet pe care era scris „Acesta-i creștin bun”. În timpul evenimentelor din Câmpeni și Abrud au fost distruse proprietățile nobililor, dar cele ale statului austriac nu au fost atinse de către iobagi, care le priveau ca pe bunuri ale împăratului, despre care considerau că e de partea lor. Nici soldații austrieci, care păzeau clădirile administrației imperiale nu au avut nimic de suferit, deoarece răsculații îi considerau aliații lor. Răsculații au atacat cetatea Devei, unde se adăpostise un număr de nobili maghiari. Deși au atacat cetatea de mai multe ori, timp de mai multe zile (5–10 noiembrie), au fost înfrânți de către nobili. Au murit în luptă sau în timp ce încercau să se salveze de pe câmpul de luptă câteva sute de țărani, iar câteva zeci dintre ei au fost capturați. Aceștia din urmă au fost executați de nobilii maghiari, după câteva zile, fără judecată și într-un mod groaznic, stârnind furia oastei țărănești răsculate, la auzul acestei vești. Acesta a fost momentul în care Horea a dat un ultimatum nobilimii din cetate, ultimatum care s-a constituit de fapt într-un adevărat program al răscoalei

1836 – S-a născut Constantin Esarcu

5 noiembrie 1836, București – 8 iunie 1898, Govora, Vâlcea

Naturalist, medic, pedagog, diplomat și om politic, membru corespondent (din 1884) al Academiei Române. A studiat la Paris științele naturale, iar licența în această disciplină a obținut-o în 1859 la Sorbona. În 1864 și-a luat doctoratul în medicină. A fost unul dintre cei mai fervenți inițiatori și susținători a acțiunilor culturale de la acea vreme, contribuind la înființarea Societății Filarmonice (1868), sau a Societății Amicilor Instrucțiunii. În mai 1870 a fost numit director în Departamentul Cultelor, a făcut parte din comitetul de conducere al Teatrului Național (1871–1873). La 25 februarie 1873 a lansat propunerea de construire a edificiului Ateneului Roman și a inițiat alaturi de Vasile A. Urechia și Nicolae Kretzulescu campania „Dați un leu pentru Ateneu”. A lasat moștenire întreaga sa avere Ateneului Român

1839 – S-a născut Mihail (Gheorghiad) Obedenaru

5 noiembrie 1839, București – 8 iulie 1885, Atena

Medic, publicist și diplomat, membru corespondent (din 1871) al Academiei Române. După absolvirea Colegiului Sf. Sava, a plecat la Paris pentru a urma medicina. În 1866 a obținut doctoratul cu teza De la Tracheotomie dans l’oedeme de la glotte et de la larygite necrosique, primind medalia de argint. A revenit în țară în 1867, fiind numit medic primar la Spitalul de copii, apoi profesor la Facultatea de Medicină (1869). A fost un medic energic și un bun organizator; a reorganizat asistența spitalului de copii, creând 2 servicii, unul medical și altul chirurgical. A fost una dintre personalitațile culturale de frunte din acea epocă, desfășurând o intensă activitate în cadrul funcțiilor deținute, a avut o bogată și fructuoasă activitate publicistică, colaborând la diferite periodice din țară și străinătate: Românul, Transilvania, Revista științifică, Ghimpele, Columna lui Traian, Gazeta spitalelor, Gazeta medico-chirurgicală, La nature, L’alliance latine, Bulletin de la Societe d’Antropologie, Revue de langues romanes, Dictionnaire encyclopedique des scieneces medicales. Temele abordate în opera sa publicistică dovedesc cultura sa multilaterală, precum și dragostea de țară și popor. A lăsat toată averea moștenire Academiei Române, împreună cu numeroase colecții de manuscrise, cântece românești, documente istorice

1846 – Turneul lui Franz Liszt a continuat în Banat, cu orașul Lugoj

În 5 și 7 noiembrie, la Lugoj, Liszt prezintă același repertoriu ca în Timișoara, cu un succes deplin

Franz Liszt – Liebestraum [Vis de dragoste]

1854 – S-a născut Mauriciu Riegler

5 noiembrie 1854, Grozești/Oituz, Bacău – 7 ianuarie 1925, Roman

Medic și un om politic, primar al orașului Roman. Mauriciu și fratele său geamăn, Emanoil au fost primii copii ai familiei Riegler – tatăl lor, Georges Eduard Riegler, francez protestant s-a refugiat în Moldova în jurul anului 1850 și s-a căsătorit cu Paulina Wissner cu care a avut opt copii. A urmat, împreună cu fratele geamăn studii medicale la Universitatea din Viena, obținând titlul de Doctor în Medicină în 1880. La întoarcerea în țară Mauriciu Riegler s-a stabilit la Roman, profesând medicina. Din 1888 a fost profesor la Seminarul Sfântul Gheorghe și la Gimanziul Roman Vodă (profesor de științe naturale și fizică) din Roman. În perioada 1905–1907 a fost primar al Romanului, perioadă în care a dezvoltat rețelele de apă potabilă și de canalizare ale orașului

1854 – S-a născut Emanoil Riegler

5 noiembrie 1854, Grozești/Oituz, Bacău – 30 august 1929, Iași

Medic, farmacolog, profesor universitar, membru corespondent (din 1904) al Academiei Române. Emanoil și fratele său geamăn, Mauriciu, au urmat împreună studii medicale la Universitatea din Viena, obținând titlul de Doctor în Medicină în 1880. Emanoil Riegler a revenit la Iași în 1881, a ocupat postul de profesor suplinitor al catedrei de Chimie a Facultății de Medicină, devenind anul următor profesor titular. În 1903 a înființat la Spitalul Sf. Spiridon Serviciul de clinică terapeutică, a fost medic internist și profesor la Facultatea de Medicină din Iași. Preocupat de dezvoltarea asistenței medicale, el a fost organizatorul serviciului de asistență de urgență (Salvarea) în orașul Iași. A fost creatorul metodei biuretului, o metodă biochimică de dozare a proteinelor. În perioada 1904–1905 el a fost președintele Societății de Medici și Naturaliști din Iași, societate care a publicat Revista Medico-Chirurgicală, prima revistă medicală românească

1860 – Inaugurarea Grădinii Botanice din București

A fost înființată ca instituție, pe lîngă Facultatea de Medicină și Farmacie, la inițiativa doctorului Carol Davila, în urma unui decret semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza la data de 5 noiembrie. Inițial, ocupa o suprafață relativ mică (7 ha), iar amenajarea adecvată a acestui spațiu, ca bază didactică și de cercetare, a fost realizată sub conducerea botanistului Ulrich Hoffmann, care a fost și primul director al acestei instituții. În anul 1874, Grădina Botanică a trecut în componența Universității din București, funcționând pe lângă Facultatea de Științe și avându-l la conducere pe remarcabilul Prof.Dr. Dimitrie Brândză. În anul 1994, odată cu prima Sesiune Națională de Comunicări Științifice Botanice, Grădina Botanică bucureșteană a primit numele „Prof.Dr. Dimitrie Brândză”

1880 – S-a născut Mihail Sadoveanu

5 noiembrie 1880, Pașcani, Iași – 19 octombrie1961, Vânători-Neamț

Scriitor, povestitor, nuvelist, romancier și om politic, membru titular (din 1921) al Academiei Române. A fost unul dintre cei mai importanți și prolifici prozatori români din prima jumătate a secolului al XX-lea, având o carieră care s-a întins pe parcursul a cincizeci de ani. A debutat în revista bucureșteană Dracu în 1897, cu schița Domnișoara M din Fălticeni, semnată cu pseudonimul Mihai din Pașcani. A pleat la București în 1900, cu intenția de a studia Dreptul la Universitate, dar a renunțat în scurt timp, pentru a se dedica literaturii. A frecventat boema Capitalei, hotărând să abandoneze poezia și să scrie proză realistă. În 1902 i-a apărut primul manuscris al romanului Frații Potcoavă, fiind publicate fragmente în revista Pagini Alese. În 1903 a fost încorporat, făcând armata în apropiere de Târgu Ocna, perioadă care l-a inspirat să scrie Amintirile căprarului Gheorghiță și Anii de ucenicie. S-a stabilit la Fălticeni, unde s-a căsătorit cu Ecaterina Bâlu și a întemeiat o mare familie, având unsprezece copii. A colaborat la diverse reviste ale vremii: Sămănătorul, Voința Națională, Viața Românească. După preluarea puterii de către sistemul comunist, Sadoveanu a sprijinit noile autorități, trecând de la propria versiune de realism la realismul socialist. Aceasta a dus la colaborarea cu Asociația Română pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică ARLUS, în timpul alegerilor măsluite din 1946, a fost candidat al Blocului Partidelor Democratice BPD în colegiile din București, câștigând un loc în noul Parlament al României, unificat. În prima sesiune a fost ales președintele Parlamentului. Din 1948, după instalarea regimului comunist la putere, a primit cele mai înalte poziții care au fost acordate vreodată unui scriitor român, însoțite de beneficii materiale substanțiale. Din scrierile sale: Vremuri de bejenie, Bordeenii, Neamul Șoimăreștilor, Țara de dincolo de negură, Hanu-Ancuței, Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă, Creanga de aur, Nopțile de Sânziene, Frații Jderi, Nicoară Potcoavă

1888 – S-a născut Mihail Bârcă

5 noiembrie 1888, Mileștii Mici, Basarabia, Imperiul Rus – 1 octombrie 1973, Craiova

Compozitor, dirijor, profesor și prozator, membru al Societății compozitorilor din România din 1929. A făcut studii la Școala Muzical-Dramatică din Moscova cu statut de conservator. În anul 1927 și-a echivalat diploma la Conservatorul din Iași și s-a perfecționat în arta contrapunctului cu Veaceslav Bulâcev (Chișinău). A fost maestru de cor la Opera basarabeană, profesor de muzică la liceul „Alexandru Donici” din Chișinău și la Liceul „Ștefan cel Mare” din Tighina, profesor de Compoziție și director (1936–1940) la Conservatorul Municipal din Chișinău, șef de catedră Teorie și Compoziție la Conservatorul de stat din Chișinău. Ulterior și-a desfășurat activitatea la Craiova: profesor de muzică la Liceul militar „Dimitrie A. Sturdza” și dirijor al corului Madona–Dudu, maestru de cor la Școala populară de artă, dirijor al Ansamblului artistic „Nicolae Bălcescu” și al coralei Catedralei Mitropolitane din Craiova. A fost distins cu Ordinul Muncii clasa a III-a (1957). A compus muzică de teatru, vocal-simfonică, vocală și corală; a scris romanul Morozeni

Mihail Bârcă – Noi umblăm și colindăm • Corul de cameră Cantemus Timișoara

1889 – S-a instalat Guvernul Gheorghe Manu

În urma conflictelor politice dintre grupările conservatoare care au dus la demisia Guvernului Lascăr Catargiu (3), Regele Carol I l-a desemnat pe generalul Gheorghe Manu să formeze un Consiliu de miniștri de coaliție cu Partidul Conservator și Gruparea Junimistă. Consiliul prezidat de Gheorghe Manu a guvernat în perioada 5 noiembrie 1889–15 februarie 1891, ponderând un timp . În această perioadă, s-a format Direcția poștelor, telegrafelor și telefoanelor; s-a introdus iluminatul electric în Capitală; au început lucrările la podul peste Dunăre, operă a lui A. Saligny; s-a trecut la reorganizarea Băncii Naționale prin trecerea la monometalismul aur

1889 – Deschiderea oficială a cursurilor Școlii Superioare de Război

Înființată prin Înaltul Decret Regal nr. 2073/8 august 1889 al Regelui Carol I, Școala Superioară de Război și-a deschis cursurile oficial, în prezența prim-ministrului Gheorghe Manu (fostul ministru de război), a generalului Ștefan Fălcoianu, șeful Marelui Stat Major, inițiatorul și organizatorul noii instituții de învățământ superior a Armatei Române, a Generalilor Alexandru Cernat și Eraclie Arion, precum și a „domnilor profesori militari și civili, a ofițerilor de stat-major și a ofițerilor-elevi ai noii școale” (în număr de zece). S-a săvârșit „serviciul divin, obicinuit la aceste ocasii”. Locul ceremoniei: câteva camere mici, din localul Marelui Stat Major, în clădirea existentă și astăzi din strada Știrbei Vodă, unde a și funcționat Școala Superioară de Război între anii 1889–1897 (aripa dreaptă, etajul doi)

1905 – Adunarea de la Lugoj

S-a desfășurat sub conducerea protopopului George Popoviciu, au participat circa 6.000 de români din 32 de localități bănățene și transilvănene, care au decretat politica activismului (participarea reprezentanților la viața politică a Ungariei, pentru afirmarea drepturilor populației românești) pentru Banat. Potrivit acestor hotărâri, începutul secolului XX a însemnat afirmarea mișcării naționale bănățene, impunându-se personalități bănățene precum dr. Valeriu Braniște, dr. George Popoviciu, dr. Ion Sârbu, dr. Aurel Cosma, dr. George Dobrin, parte dintre aceștia candidând la alegerile pentru Parlamentul de la Budapesta. Prin hotărârile adoptate (recunoașterea naționalității române, promovarea culturii și limbii române), Adunarea de la Lugoj marchează un moment important în lupta națională

1909 – S-a născut Octav Șuluțiu

5 noiembrie 1909, București – 9 februarie 1949, București

Scriitor, critic literar, traducător și profesor. A studiat la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1928–1931), specializându-se în limbile română și franceză. A fost profesor suplinitor de Limba franceză la Liceul „Unirea” din Focșani, profesor titular de Limba franceză la Școala Normală „Iosif Vulcan” din Oradea și la Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov, inspector la Subsecretariatul de Stat pentru Educație Școlară al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, profesor de Limba și literatura franceză la Liceul „Gh. Șincai” și la Liceul „Mihai Viteazul” din București. A publicat cronici literare în revistele interbelice și postbelice: Herald, Rampa, Zodiac, Vremea, Familia (unde a ținut rubrica Scriitori și cărți), Revista Fundațiilor Regale, România literară (condusă de Cezar Petrescu), Universul literar, Luceafărul (Sibiu), Kalende, Saeculum, Tribuna, etc. Pentru o perioadă a fost principalul cronicar literar al revistei România literară. Din opera sa literară: Ambigen, cu gravuri de Ion Anestin, Brașov, Pe margini de cărți, Mântuire, Introducere în poezia lui George Coșbuc, Scriitori și cărți, Jurnal

1918 – A încetat din viață Victor Anestin (30 septembrie 1875, Bacău – 5 noiembrie 1918, București)

Ziarist, scriitor de literatură științifico-fantastică, publicist și editor, astronom amator; fondatorul și redactorul primei reviste românești de astronomie, Orion; fondator al Societății Astronomice Române „Camille Flammarion” și al Universității Populare din București

1920 – S-a născut Alexandru Șiperco

5 noiembrie 1920, Tătărești – 26 octombrie 1998, București

Scriitor și publicist. A absolvit Facultatea de Litere București și Universitatea de științe Politice și Sociale. A fost președintele Comitetului Olimpic și Sportiv Român (1953–1959), membru al Comitetului Olimpic Internațional. Comunist, pe linie politică, a deținut funcția de director la Editura PMR, devenită ulterior Editura Politică. Din scrierile sale: Prin Grecia, Scrumul

1921 – A încetat din viață Ioan Băjenaru (6 februarie 1863, Țițești, Argeș – 5 noiembrie 1921, Dej)

Tenor din perioada de început a operei în România; a înființat o trupă de operetă cu care a realizat turnee prin țară

1933 – A patra Conferință balcanică

Salonic, 5–11 noiembrie

În octombrie 1933, Nicolae Titulescu a semnat la Ankara cu reprezentanții Turciei un tratat de amiciție, arbitraj și de conciliațiune. La conferință s-au văzut progrese în realizarea înțelegerii dintre cele șase state. În același timp, s-au depus eforturi pentru atragerea Turciei în pactul balcanic. A fost adoptat proiectul Pactului balcanic, care va fi semnat la 9 februarie 1934

1933 – S-a născut Ilie Purcaru

5 noiembrie 1933, Râmnicu Vâlcea – 10 octombrie 2008

Publicist, scriitor și poet. A debutat ca jurnalist în 1949 în revista Caiet literar din Craiova și ca scriitor în Contemporanul (1950). A urmat Școala de Literatură „Mihai Eminescu” din București (1950–1951). După absolvirea studiilor, gazetar înnăscut, pasionat de cele mai diverse probleme contemporane, a devenit redactor la Scînteia, Scînteia tineretului, Flacăra, redactor-șef la Ramuri, redactor-șef adjunct la Tribuna României. După Revoluția din decembrie 1989 a crezut că România va traversa o perioadă de înflorire culturală, dar a fost dezamăgit de evoluția economică și culturală a țării, precum și de scindarea lumii literare. În ultimii ani de viață s-a retras din viața publică și a trăit discret. Din scrierile sale: Zile fierbinți, Focuri în junglă, Ev nou în Țara Banilor, Artistul si opera sa, de la l.L. Caragiale la Eugen Barbu, Un elefant pentru doi oameni, Asaltul

1935 – S-a născut Radu Selejan

5 noiembrie 1935, Brad, Hunedoara – 7 iunie 2000, Sibiu

Poet și prozator proletcultist, membru al Uniunii Scriitorilor. Absolvent al Institutului de Mine din Petroșani (1961), a lucrat ca tehnician minier, ca inginer minier la Săcărâmb, Voislova, Rușchița, Leșu Ursului. A devenit redactor la ziarele Steagul Roșu din Petroșani, Cuvântul nou din Sfântu Gheorghe (Covasna), Tribuna din Sibiu. A debutat cu poezii în revista clujeană Tribuna și editorial cu volumul de versuri Corturile neliniștei (1968). Volume de poezie: Cântece și descântece de piatră, Fără puncte cardinale, Lupta cu îngerul și de proză: Transparența subpământului, Patimile rădăcinilor, Gânduri pentru lauda pământului, Taina munților de aur

1937 – S-a născut Mihai Moldovan

5 noiembrie 1937, Dej – 11 septembrie 1981, Medgidia

Compozitor, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. A studiat la Conservatorul de muzică „Gheorghe Dima” din Cluj cu Sigismund Toduță, Tudor Jarda, Liviu Comes, Gheorghe Merișescu și Traian Mârza. Continuat cu studii de compoziție cu Mihail Jora, Zeno Vancea și Anatol Vieru, la București. A fost secretar muzical și coordonator al centrelor de artă ale Armatei Române; editor muzical la Compania de Discuri Electrecord, la Radioteleviziune și la revista Muzica. A scris muzică de cameră; muzică corală: Origini, Clopote, Descântece; piese simfonice: Texturi, Vitralii, Scoarță de copac, Tulnic, Cantemiriana, Omagiu pentru Anton Pann; lucrări vocal-simfonice: Ritualuri, Cântece antice și o operă, Etape ale istoriei. A fost distins cu diverse premii, precum Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor, Premiul „George Enescu”, Premiul Academiei Române, premiile Consiliului Culturii și Radio-TV. A murit prematur, într-un tragic accident

Mihai Moldovan – Cvartet de coarde nr. 2 „Crochiu pentru un spațiu mioritic” nr. 1 (1978)

1937 – A încetat din viață Orest Tafrali (14 noiembrie 1876, Tulcea – 5 noiembrie 1937, Iași)

Istoric; secretar al Muzeului Național de Antichități; profesor la Catedra de Arheologie și Antichități a Universității din Iași; fondator al revistei Arta și arheologia; membru corespondent al Academiei Române

1939 – S-a născut Teodor Dima

5 noiembrie 1939, Brăila – 1 ianuarie 2019, Iași

Filosof, logician și profesor, membru titular (din 2011) al Academiei Române. A studiat filosofia la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași, ca discipol al profesorului Petre Botezatu și a obținut titlul de Doctor la Universitatea din București. A fost Decan al Facultății de Filosofie (1992–2000), Cancelar General al Universității „Alexandru Ioan Cuza”, director al Institutului de Cercetări Economice și Sociale „Gh. Zane”, la Filiala Iași a Academiei Române. Specialist în logică deductivă și inductivă, epistemologie, filosofia științei, filosofie românească, a inventat disciplina filosofică Logica gândirii creative. A fost membru, fondator și coordonator a numeroase societăți, comisii și foruri științifice naționale și internaționale: Comitetului Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnologiei al Academiei Române, Societatea Germano-Română de Filosofie, Societatea de Filosofie de Limba Franceză din România, afiliată la Association des Societés de Philosophie de Langue Française, etc. A publicat, ca unic sau principal autor: Metodele inductive, Între prudență și eroare. Eseu asupra naturii și dinamicii științei, Dialectica procesului de cunoaștere, Explicație și înțelegere, vol. I-II, Logică generală, Logică și argumentare, Privind înapoi cu deferență

1940 – S-a înființat Corul Radio

Sub conducerea dirijorului și compozitorului Ion Croitoru s-a înființat prima formație corală a radioului public românesc. Este cea mai longevivă formație vocal-simfonică din România și s-a impus de-a lungul timpului ca o echipă de elită. A ajuns să își însușească neîncetat partituri noi și are în prezent în repertoriu oratorii, cantate, madrigale, poeme sau balade. Corul Academic Radio este format din aproximativ 70 de muzicieni profesioniști și este pregătit și condus în prezent de Ciprian Țuțu

Charles Gounod – Prolog și introducere din Romeo și Julieta • Corul Academic Radio

1942 – S-a născut Mihai Sin

5 noiembrie 1942, Făgăraș, Brașov – 6 mai 2014, Târgu-Mureș

Scriitor, profesor, membru al Uniunii Scriitorilor din România. În 1965 a absolvit Facultatea de filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, iar mai târziu a predat ca profesor de Limba română la Târgu-Mureș. A luat doctoratul în 2003. A fost redactor la revista Vatra, director al Editurii Albatros și atașat cultural la Ambasada României în Israel. A debutat în 1966, în revista Steaua, cu o schiță. A colaborat la: Tribuna, România literară, Viața Românească, Transilvania, Luceafărul, Revista 22, etc. Din operele sale: Așteptând în liniște, Bate și ți se va deschide, Schimbarea la față, Quo Vadis, Domine?, Marea Miză

1942 – S-a născut Ioan Tomescu

5 noiembrie 1942, Ploiești

Matematician de anvergură internațională, membru corespondent (din 2000) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Matematică-Mecanică a Universității din București, specializarea Mașini de Calcul (1960–1965) și, la fel ca la liceu, s-a distins prin premiul I și premiul II la fazele naționale ale olimpiadelor studențești de matematică. A fost singurul absolvent din 1965, de la toate facultățile de matematică din țară, cu media de absolvire 10, fiind licențiat în Matematică la specializarea Informatică cu teza Analiza și sinteza multipolilor cu contacte. În 1971 a elaborat și susținut teza de doctorat Metode combinatorii în teoria automatelor finite, avându-l conducător științific pe reputatul profesor Grigore C. Moisil. A început ca secretar de catedră al profesorului Moisil, apoi preparator, asistent la catedra de Mașini de Calcul a Universității din București. În articolele sale s-a ocupat în special de probleme privind funcțiile booleene, automatele finite, optimizări în grafuri și rețele. Este specialist în teoria grafurilor și combinatorică

1943 – S-a născut Angela Tomaselli

5 noiembrie 1943, Brezoi, Vâlcea

Pictoriță și profesoară, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din Romania din 1971. Este absolventă a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, secția Artă Monumentală, având profesori pe G. Popescu, Simona Vasiliu Chintila, Stefan Szönyi, Costin Ioanid, Eugen Schileru, Adina Nan, promotia 1961–1967. A debutat în 1969 la Expoziția Republicană de la București. A fost muzeografă la Muzeul de Artă Modernă și Contemporană din Galați, iar din 1970 este profesoară la Liceul de Arta din Galați. Biografie ilustrată

1949 – S-a născut Angela Nache-Mamier

5 noiembrie 1949, Brașov

Poetă, stabilită în Franța; membră (din 2012) a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Brașov și membră a Asociației Scriitorilor de Limbă Română din Québec. A debutat în revista liceului, Preludii în 1967, iar în 1977 a apărut la rubrica Debuturi literare în revista Luceafărul (descoperită de poetul Geo Dumitrescu). A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București. A colaborat la numeroase publicații: Astra, Vatra, Luceafărul, România literară, Tribuna, Brașovul literar și artistic, Litere, Zona literară, Citadela, etc. Debutul editorial a avut loc în 1982, cu volumul de poezie Miraculum (prefațat de Mircea Iorgulescu; Premiul Editurii Dacia). S-a stabilit, prin căsătorie, în Franța, în 1987. A colaborat la publicații franceze: Salmigondis, Le Carnet de Lierles, Midi Libre, Journal d’Elbeuf, Paris-Normandie, Thau info, Gardiolarem. Din scrierile sale: Miraculum, Femina, Dolor (ediție bilingvă, română-franceză), Celebratio, Exilium (e-book), Memoria (ediție bilingvă, română franceză), scara b, apartamentul 3 (2016; Premiul Cartea anului)

1952 – A încetat din viață Nicolae Coculescu (31 iulie 1866, Craiova – 5 noiembrie 1952, București)

Matematician și astronom; profesor de Astronomie la Universitatea din București; cunoscut pentru studiile sale de mecanică cerească asupra calculului perturbațiilor planetare; în 1908 a înființat Observatorul Astronomic din București

1954 – S-a născut Ioana Mihăiescu

5 noiembrie 1954, Dozești, Vâlcea

Arhitect și grafician, specialist restaurator. A realizat peste 500 de proiecte în țară și străinătate (arhitectură, urbanism, restaurări, amenajări interioare, design), a expus grafică și acuarelă în țară și străinătate. A participat la expoziții de grupîn Reșița între 1985–2014, Câmpulung Muscel, Năsăud, Târgoviște, Curtea de Argeș, Sibiu, la toate saloanele județene de artă din Caraș Severin, precum și la Salonul național de artă din 1995. A deschis numeroase expoziții personale în țară: (Reșița, 1985–2009, Băile Herculane) și în Germania (Neustadt von Coburg, Rodental). A participat la tabere de creație la Gărâna, Crivaia, Pojejena, Câmpulung Muscel, Berzasca, Curtea de Argeș, Sinaia, Sibiu. Are lucrări în colecții particulare din România, Germania, Franța, Italia, SUA, Australia. Galerie de acuarelă

1954 – S-a născut Nelu Dumitrescu

5 noiembrie 1954, București

Instrumentist, membru fondator (din 1976), toboșar, percuționist, backing vocals al formației de muzică rock Iris. A pus prima dată mâna pe tobe la 16 ani. Între 1980–1981 a cântat și la Roșu și Negru. Este singurul membru care a rămas fidel trupei Iris de la început până în prezent

Iris – Poți spune orice

1956 – Manifestația studențească anticomunistă

Evenimentele din Polonia care au determinat eliminarea conducătorilor staliniști și aducerea la putere a lui Władysław Gomułka la 19 octombrie 1956, mișcarea din Ungaria, ulterior reprimată sângeros de sovietici, au agitat spiritele tineretului universitar din țările comuniste din răsăritul Europei. Numeroși studenți din România considerau evenimentele din Ungaria un model care demonstra că, în condițiile regimului comunist, studenții reprezintă grupul care trebuie să pornească asemenea acțiuni care pot implica și păturile largi ale populației.

Prima acțiune, în vederea organizării manifestației, pregătită de un grup clandestin, a creat legături cu toate facultățile. La 28 octombrie 1956 a început să emită, pe diferite lungimi de undă, un post de radio, numit România viitoare. Vocea rezistenței. Nu există informații asupra localizării acestui post clandestin, una din ipoteze fiind că era amplasat în Iugoslavia. Postul prezenta revendicările studenților printre care: înapoierea provinciilor răpite, Basarabia și Bucovina; îndepărtatea staliniștilor din România, care au compromis comunismul și au adus frica și foametea în țară. S-a hotărât convocarea unei adunări studențești cu caracter public, în 5 noiembrie în Piața Universității.

În noaptea de 4/5 noiembrie, trupele Ministerului de Interne au ocupat Piața Universității, circulația a fost complet oprită, iar pe toată partea carosabilă din fața Universității erau camioane în care soldații, înarmați cu arme automate, erau așezați pe bănci gata de intervenție. Manifestația devenise imposibilă. Alte trupe de intervenție erau masate în clădirea Universității și în alte clădiri din zonă. Toți cei care avuseseră intenția de a participa la manifestație s-au lămurit asupra situației din momentul intrării în piață, dar nu s-au oprit. Ceea ce nu știau, era că la intrările în piață se aflau membri de partid din diferitele facultăți care notau numele tuturor celor care treceau prin zonă…

1956 – A încetat din viață Maria Filotti (9 octombrie 1883, Batogu, Brăila – 5 noiembrie 1956, București)

Una dintre cele mai apreciate actrițe românce ale secolului XX și directoare de teatru; profesoară la Conservatorul de Artă Dramatică București; președinta Sindicatului Artiștilor Dramatici și Lirici

1967 – S-a născut Nicola

Nicoleta Alexandru; 5 noiembrie 1968, București

Cântăreață de muzică ușoară. A făcut primii pași importanți în muzica românească începând cu anul 1985. A făcut parte din grupurile muzicale Forte, Adaggio, Riff a cântat solo sau alături de trupa formată cu soțul Mihai Alexandru și Cătălin Dalvarea, Andrei Stanoevici, Ștefan Corbu. Din discografie: Cu Tălpile Goale, Lângă Mine, De Mă Vei Chema, Thank You

Nicola – Doar noi doi

1968 – S-a născut Ion Vlădoiu

5 noiembrie 1968, Călinești, Argeș

Fotbalist, actualmente antrenor, cunoscut mai bine ca Jean Vlădoiu. A jucat pe post de atacant la FC Argeș, Steaua București, Rapid București, FC Koln, Dinamo București, etc. și pentru echipa națională (1992–2000). În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv clasa a III-a, pentru rezultatele obținute la turneele finale din perioada 1990–2000 și pentru întreaga activitate. După ce și-a încheiat cariera de jucător, a ales meseria antrenoratului

1977 – S-a născut Mihai Covaliu

5 noiembrie 1977, Brașov

Fost scrimer, s-a apucat de scrimă la vârsta de nouă ani, după ce antrenorii de la CS Tractorul au făcut o prezentare la școală. A fost laureat cu aur la Jocurile Olimpice din 2000, bronz la Olimpiada din 2008 și campion mondial în 2005. În prezent, este antrenor principal al CS Dinamo București și al lotului olimpic de sabie masculin al României, de asemenea este președintele președintele Federației Române de Scrimă și al Comitetului Olimpic și Sportiv Român

1978 – A încetat din viață Ioan D. Gherea (1895, Ploiești – 5 noiembrie 1978, București)

Filosof, eseist și pianist de concert; s-a bucurat de un succes național ca acompaniator al lui George Enescu; fiul lui Consantin Dobrogeanu-Gherea,

1979 – A încetat din viață Lucia Bălăcescu Demetriade (22 ianuarie 1895, București – 5 noiembrie 1979, București)

Pictoriță, graficiană, cronicar plastic, prozatoare; a ilustrat volume de poezii de Ion Minulescu și Tudor Arghezi

1984 – A încetat din viață Ștefan Bârsănescu (28 martie 1895, Viperești, Buzău – 5 noiembrie 1984, Iași)

Pedagog și eseist; membru al Asociației Savanților Celebri din Chicago (SUA), cu o operă științifică de peste 30 de volume și peste 500 de articole publicate în țară și peste hotare, membru corespondent al Academiei Române

1988 – A încetat din viață Dimitrie Macrea (21 iulie 1907, Fântâna, comitatul Târnava Mare/Fântâna–Hoghiz, Brașov5 noiembrie 1988, București)

Fonetician și lingvist; profesor universitar; membru corespondent al Academiei Române

1992 – S-a redeschis sediul Reprezentanței Pontificale la București, Nunțiatura Apostolică

Nunțiatura apostolică a fost ridicată în 1901 de Arhiepiscopul de București, Francisc Xaveriu de Hornstein, preot elvețian, cu bani din partea țării sale și cu o subvenție din partea Regelui Carol I. În 1950, în timpul comunismului, reprezentantul potifical a trebuit să părăseasca România, urmând ca Reprezentanța Pontificală în România să fie redeschisă oficial abia după 42 de ani

1993 – S-a înființat Misiunea Permanentă a României pe lângă Consiliul Europei

Misiune cu sediul la Strasbourg, condusă de un reprezentant permanent cu rang de ambasador, înființată prin Decretul nr. 192/5 noiembrie 1993 privind înființarea Misiunii Permanente a României pe lângă Consiliul Europei cu sediul la Strasbourg, publicat în Monitorul Oficial nr. 266/17 noiembrie 1993, dată la care a intrat în vigoare

1997 – A încetat din viață Olimpia Arghir (14 noiembrie 1943, Timișoara – 5 noiembrie 1997, Cluj)

Actriță, scenaristă și regizoare de teatru și film

1999 – A încetat din viață Radu G. Țeposu (19 aprilie 1954, Șirnea, Brașov – 5 noiembrie 1999, Botoșani)

Critic literar, eseist și cronicar literar; reprezentant al generației optzeciste;, a lucrat la revistele Echinox, Flacăra, Viața studențească, Amfiteatru

2003 – A fost publicat Raportul de țară pentru România al Comisiei Europene

În Agenda 2000, Comisia menționa că va raporta periodic Consiliului European progresele înregistrate de fiecare țară candidată din Europa Centrală și de Est în pregătirea pentru aderare și că va prezenta primul raport la sfârșitul anului 1998. În consecință, Comisia a publicat o serie de rapoarte periodice anuale privind România începând cu 1998. În Raportul periodic privind progresele înregistrate de România pe calea aderării din 2003, se afirma că România îndeplinește criteriul politic pentru aderarea la Uniunea Europeană

2003 – Radio Contact și-a schimbat numele și echipa și a devenit Kiss FM

Kiss FM este un post de radio românesc cu acoperire națională, care emite din București în peste 57 de stații locale. A început să emită după ce rețeaua Radio Contact Belgia a renunțat la stațiile locale din România. Formatul muzical este contemporary hit radio (CHR). După ora 22:00, toți românii, inclusiv cei din Chișinău, au început să se bucure de atitudinea KissFM!

Lansare KISS FM (2003)

2003 – A încetat din viață Adrian Riza (23 ianuarie 1930, Gepiu, Bihor – 5 noiembrie 2003, București)

Gazetar; redactor la Editura Tineretului; secretar general al Redacției publicațiilor pentru străinatate și al săptămânalului Actualitatea Românească; președintele Fundației Euroforum 33

2007 – A încetat din viață Ion Pavalache (24 iunie 1927, Chișinău – 5 noiembrie 2007, Iași)

Dirijor și maestru de cor; membru de onoare al Société musicale française „Georges Enesco”

 

Ziua Profesiilor Liberale din România

Uniunea Profesiilor Liberale din România a decis să marcheze această zi începând cu anul 2008, după ce, în anul 2006, Comitetul Economic și Social European a lansat Ziua europeană a profesiilor liberale

 

2010 – A încetat din viață Adrian Păunescu (20 iulie 1943, Copăceni, Bălți, Republica Moldova – 5 noiembrie 2010, București)

Poet, prozator, critic literar, eseist, jurnalist, director de reviste, textier, traducător și politician; membru de onoare al Academiei de Științe a Republicii Moldova

2017 – Mitinguri ale românilor sub deviza NU vrem să fim o nație de hoți!

În numeroase localități: București, Cluj-Napoca, Timișoara, Galați, Alba Iulia, Arad, Târgu Mureș, Iași, Sibiu, Constanța, Suceava, Rădăuți, Oradea, Craiova, Brașov, Târgu Ocna, Slatina, Râmnicu Vâlcea, Baia Mare, Ploiești, Bacău, Roman, Lugoj, Deva și în alte localități din România, precum și multe locuri din afara țării, ca Zurich, Paris, Berlin, zeci de mii de oameni au ieșit in stradă să protesteze împotriva proiectului de modificare al Legilor Justiției, proiect susținut de coaliția majoritară parlamentară PSD-ALDE

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

0 comentarii la „5 Noiembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: