Istoria României România frumoasă Today's Memory

17 Noiembrie în istoria românilor

Foto: Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni


 

1538 – Prima atestare documentară a așezării Caracal

Situat în câmpia Romanațiului, Caracalul este plin de vestigii care dovedesc locuirea acestui ținut încă din preistorie. Prima atestare este conținută în hrisovul emis la 17 noiembrie 1538, la cancelaria de la Târgoviște a domnitorului Țării Românești Radu Vodă Paisie (1535–1545), fiul nelegitim al lui Radu cel Mare. Conform acestui document Radu Vodă Paisie arăta că: „am dat și am miluit pe boierul domniei mele [Radu vel Clucer (vistier)] pentru slujba pe care mi-a slujit-o, cu dreaptă slujbă [două moșii cumpărate de la] jupânița Marga din Caracal cu 30.000 aspri

1561 – Bătălia de la Verbia

Între Iacob Heraclide (viitorul Despot-Vodă), sprijinit de Habsburgi și de nobilimea protestantă polonă, și Alexandru Lăpușneanu, Domn al Principatului Moldova. Oastea lui Iacob Heraclide a trecut Prutul pe la Ștefănești, îndreptându-se spre Suceava. Cei doi adversari s-au întâlnit la Verbia (sat astăzi dispărut), pe cursul Jijiei, în regiunea Botoșaniului. În ziua de 17 noiembrie au avut loc duelurile de artilerie, iar a doua zi s-a desfășurat confruntarea decisivă. Alexandru Lăpușneanu a dat dovadă de vitejie, înfruntând cu puțini oameni atacul adversarilor. După o rezistență scurtă, el a renunțat la luptă și s-a îndreptat spre Iași, unde și-a întâlnit familia, și apoi spre Huși, unde a mobilizat o nouă oaste, a construit o tabără pe malul drept al Prutului și un pod și a primit în ajutor un detașament otoman de 5.000 de ostași

1709 – Începutul domniilor fanariote în Moldova

Nemaiavând încredere în domnitorii români (mai ales după trecerea lui Dimitrie Cantemir de partea rușilor în 1711), turcii au așezat la cârma celor două țări domni numiți din rândul funcționarilor imperiului, în cea mai mare parte greci ce locuiau în cartierul constantinopolitan Fanar. Schimbați frecvent, aceștia vor domni în Moldova și Țara Românească peste o sută de ani, marcând o epocă de fiscalitate apăsătoare și de aservire totală față de politica Porții otomane. Regimul fanariot a fost inaugurat în Moldova, de prima domnie a lui Nicolae Mavrocordat (6/17 noiembrie 1709–24 noiembrie/4 decembrie 1710), dar și în Țara Românească, printr-o a doua domnie a aceluiași domnitor (25 decembrie/5 ianuarie 1716–14/25 noiembrie 1716) și a durat în ambele țări până la 1821. Domniile fanariote însemnau o prelungire a controlului exercitat de Poartă asupra Țărilor Române, dar cu autonomie internă sporită

1784 – Răscoala țărănească condusă de Horea, Cloșca și Criașn:

Peste doar câteva zile, după ce și-a revenit din șocul veștilor, împăratul a schimbat modul de abordare al răscoalei: a interzis reprimarea ei cu forța armelor, apelând la discuții cu răsculații, procedând la o amnistie generală dacă aceștia depun armele și se întorc în liniște la casele lor. Amnistia nu se aplica celor care au condus răscoala. Se interzicea insurecția nobilimii și pedepsirea răsculaților români arestați în lipsa unei judecăți oficiale. A fost trimisă la fața locului o comisie imperială condusă de contele Anton von Jankovich, numit comisar imperial, care avea scopul de a elucida cauzele izbucnirii răscoalei, modul de răspândire a acesteia și pedepsirea vinovaților, atât din rândul țăranilor români, cât și din rândul funcționarilor și nobililor care s-au făcut vinovați prin abuzurile lor de crearea condițiilor pentru ca românii să se revolte. În seara zilei de 17 noiembrie, generalul Pfefferkorn, consilierul Michael von Brukenthal și vicecolonelul Schultz s-au întâlnit pentru a stabili planul de acțiune în legătură cu ce era de făcut când vor discuta din nou cu românii. Ei au prevăzut ca vicecolonelul Schultz să îi convoace pe conducătorii românilor undeva între Cricău și Tibru, să le citească patenta gubernială, să îi cheme la liniște și să îi amenințe cu rigorile legii dacă nu se vor supune. Era prevăzut să nu se răspundă la nici una dintre revendicările românilor

1844 – S-a născut Constantin Căpităneanu

17 noiembrie 1844, Curtea de Argeș – 13 aprilie 1893, Pitești

Astronom, geodez, cartograf și ofițer al Armatei Române. A urmat cursurile Seminarului teologic, absolvit în anul 1862. A renunțat la cariera de preot în favoarea celei militare, urmând Școala de ofițeri din București (1862–1864), A absolvit cu gradul de sublocotenent, rămânând ofițer-repetitor, la mai multe dintre catedrele acesteia. La înființarea Școlii de ponți și șosele, mine și arhitectură, a fost invitat să predea la mai multe catedre ale acestei prestigioase instituții, ulterior a fost avansat locotenent și a devenit profesor la Școala militară de ofițeri de geniu din București, la conducerea catedrei de cosmografie. La recomandarea Ministerului de Război, a fost trimis în Franța pentru a studia astronomia la Observatorul astronomic din Paris, unde a lucrat sub îndrumarea profesorului Maurice Loewy, șef al Departamentului pentru observații meridiane. A învățat tehnica și arta observațiilor cu diferite instrumente (marele cerc meridian Secrétan-Eichens, cercul mural al lui Gambey). A fost primul astronom român din Principatele Unite, în 1875 a înființat observatorul astronomic de la Iași, primul din România, iar în 1877 pe cel de la București. În timpul Războiului de Independență al României, a activat ca ofițer al Secției topografice a Marelui Cartier General al armatei. Prin metode astronomice și geodezice a determinat coordonatele geografice mai multor localități importante (București, Iași, Galați, Cernăuți, Chișinău, Brașov, etc.), a realizat rețeaua de triangulație pentru Moldova și Dobrogea, având o contribuție importantă la realizarea primei hărți moderne a Regatului României. A publicat, în limba română și franceză, prima lucrare științifică în domeniul astronomiei și geodeziei scrisă de un român și tipărită în țara sa: Determinarea diferenței de longitudine între Iași și Cernăuți, executată de C. Căpităneanu și Kühnert (1881).

1846 – Franz Liszt a concertat din nou la Timișoara

Spectacolele sale au fost susținute în scop caritabil: de pe urma concertelor, săracii din oraș au primit 400 de fiorini, Asociația muzicanților din Timișoara – 200 de fiorini, iar 100 de fiorini au fost dedicați construirii unei școli. Alături de Liszt, a urcat pe scenă și violonistul timișorean Mihail Jáborsky. Succesul reprezentațiilor sale în Banat a fost atât de mare, încât până și Liszt a fost profund impresionat, așa cum o arată el însuși în scrisoarea adresată lui Anton Augusz: „În călătoria mea prin Banat am fost atât de fantastic sărbătorit cum nu poate visa niciun artist, iar toate s-au desfășurat astfel că nici în vis nu mă așteptam la un asemenea succes și la o asemenea sărbătoare…

Franz Liszt – Rapsodia maghiară nr. 2 • The Philharmonia Orchestra, Conductor Herbert Von Karajan

 1864 – A fost înființată, în România, Episcopia Dunării de Jos

A fost înființată prin Decretul nr. 1617/17 noiembrie 1864, al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, după înfăptuirea Unirii Principatelor Române. Noii eparhii i s-a recunoscut jurisdicţia asupra judeţelor Covurlui, Brăila, Ismail și Bolgrad și avea sediul la Ismail. Primul chiriarh al Episcopiei Dunării de Jos a fost întronizat eruditul ierarh Melchisedec Ștefănescu (1823–1892), ctitor al acestei eparhii, pe care a condus-o vreme de 15 ani. În același an, a fost deschis un seminar ortodox care forma preoți pentru județele mai-sus amintite. La acest seminar a predat muzică Gavriil Muzicescu, originar din Ismail. După încheierea Războiului de Independență, la 1878, județele din sudul Basarabiei au intrat în componența Rusiei, sediul Episcopiei mutându-se la Galați

1870 – S-a născut Enrico Mezzetti

17 noiembrie 1870, Iași – 25 mai 1930, Iași

Pianist, compozitor, dirijor şi pedagog român de origine italiană; fiul compozitorului italian Pietro Mezzetti, primul profesor al Școlii de muzică și artă dramatică din Iași. A absolvit Conservatorul din Iaşi, urmând apoi o specializare la Bologna. A fost profesor la Conservatorul şi la Liceul Naţional din Iaşi (1894). A înfiinţat orchestra simfonică şi ansamblul coral Muzica. A prelucrat numeroase melodii populare. Se numără printre marii animatori ai vieţii muzicale ieşene de la începutul secolului al XX-lea

Enrico Mezzetti – Ce te legeni codrule (versuri Mihai Eminescu)

1872 – A fost înființată Școala Flotilei din Galați

Prin Decizia Ministerului de Război nr.15/17 noiembrie 1872 s-a creat, la Galați, Școala Specială pentru ofițerii și subofițerii aflați în subordinea Comandamentului Flotilei, ale cărei cursuri se desfășurau pe durata a doi ani. Prin prevederile Regulamentului de funcționare, Școala Specială avea o secțiune pentru ofițeri și o secțiune pentru subofițeri. Directorul Școlii era comandantul Corpului Flotilei, iar profesori, ofițeri de marină cu experiență. Ofițerii și subofițerii pregătiți în școală au îndeplinit diferite funcții la bordul navelor Marinei Militare, dar și ale Flotei Comerciale Române. În prezent este Academia Navală „Mircea cel Bătrân” din Constanța

1880 – Notificarea independenței României, la Washington

Eveniment semnificativ în evoluția relațiilor diplomatice româno-americane, notificarea dobândirii și recunoașterii internaționale a independenței României, la Washington, în fața președintelui SUA Rutherford B. Hayes a fost făcută de către trimisul special al principelui Carol, colonelul Sergiu Voinescu în 5/17 noiembrie 1872. Președintele SUA i-a spus: „Cu sinceră prietenie primesc formala înștiințare pe care mi-ați făcut-o despre atingerea de către România a poziției unui stat liber și suveran sub conducerea Alteței Sale Regale Principele Carol. Am apreciat în mod special sentimentul prietenesc care l-a inspirat pe Alteța Sa Regală pentru a trimite un misionar de distincția dumneavoastră să-mi vestească, și, prin mine, să vestească poporului Statelor Unite, înălțarea sa pe tronul unei națiuni care prin admirabilul ei curaj și prin admirabila ei comportare și-a câștigat situația printre puterile Europei. Voi spera în stabilirea unor prospere relații comerciale între cele două țări și care vor fi spre folosul mutual al acestei străduințe”. Misiunea colonelului Sergiu Voinescu a reprezentat prima misiune diplomatică a unui român în SUA iar militarul a fost primul diplomat român primit oficial de președintele SUA

1888 – A încetat din viață Dora D’Istria (Elena Ghica; 3 februarie 1828, București – 17 noiembrie 1888, Florența, Italia)

Scriitoare, istoric cu preocupări de studiu al problemei feminine; susținătoare a mișcărilor naționale ale popoarelor din sud-estul european; nepoată a Domnului Țării Românești, Grigore al IV-lea Ghica

1892 – Promulgarea prin decret regal, a Legii pentru conservarea și restaurarea monumentelor publice

În noiembrie 1892 au fost adoptate Legile Haret-Tocilescu: Legea pentru conservarea și restaurarea monumentelor publice și Legea pentru descoperirea monumentelor și obiectelor antice. Legea prevedea „înființarea unei Comisiuni care va lucra pe lângă Ministerul Instrucțiunii Publice” și se va compune din trei membri numiți de minister „dintre bărbații cei mai competenți în științele istorice sau arheologice” – din care doi vor fi membrii Academiei Române – directorul Muzeului de Antichități din București și un arhitect. De-a lungul celor 55 de ani de existență (1892–1948), Comisiunea Monumentelor Istorice (CMI) și-a mărit numărul de membri la 9 și a avut membri corespondenți în județele țării. Principalele atribuții ale Comisiunii au fost inventarierea, clasarea, declasarea, cercetarea, restaurarea și întreținerea monumentelor

1899 – S-a născut Ștefan Vencov

17 noiembrie 1899, Buzău – 8 septembrie 1955, Karl-Marx-Stadt/Chemnitz, RDG

Fizician, profesor la Institutul Politehnic din București, membru corespondent (din 1936) al Academiei de Științe din România, membru corespondent (din 1948) al Academiei Române. Și-a adus contribuția în domeniul descărcărilor electrice în gaze și a cercetat spectrele de absorbție a numeroase substanțe

1902 – S-a născut Constantin Baraschi

17 noiembrie 1902, Câmpulung – 22 martie1966, București

Sculptor, membru corespondent (din 1955) al Academiei Române. Primul contact cu sculptura și cu mesteșugul cioplirii pietrei a avut loc la înscrierea sa la Școala de Arte și Meserii a meșterilor italieni stabiliți în jurul anilor 1900 la Câmpulung Muscel. În 1921, s-a înscris la Școala de Arte Frumoase din București, la clasa de sculptură a lui Dimitrie Paciurea. A părăsit această școală, în 1925, pentru a urma cursurile Academiei Libere de Arte Plastice. Debutul său public a fost la Salonul Oficial din 1925. În 1926, Baraschi a fost premiat la aceeași manifestare oficială, iar în 1927 a primit o bursă de studii în Franța. Printre creațiile sale de referință se numără două altoreliefuri pentru Arcul de Triumf, statuia Nicolae Bălcescu, dezvelită în 1969 la Pitești și două basoreliefuri pentru fațada Institutului de botanică din capitală. Biografie ilustrată

1909 – S-a născut Șerban Tassian

17 noiembrie 1909 – 8 august 1983

Bariton de renume european, artist emerit. A studiat la conservatorul din București cu Gheorghe Folescu. A debutat în 1932, pe scena operei bucureștene în Trubadurul, de Verdi. În același an a obținut Premiul I la primul concurs internațional de la Viena. Au urmat turnee atât în țară, cât și în străinătate (Polonia, Viena, Frankfurt). Din 1941 până în 1944, a avut un angajament la Opera din Viena, unde, împreună cu Valentina Crețoiu și Dinu Bădescu, a constituit un trio celebru în Boema, de Puccini, numită atunci „Boema de aur”. Direcțiunea Operei din Viena a trimis o telegramă Operei române, publicată în revista Timpul din 27 mai 1941 în care spunea: „Cei trei artiști ai dumneavoastră – Valentina Crețoiu, Dinu Bădescu și Șerban Tassian, au avut aci, grație calităților proeminente, succese senzaționale. Vă felicit pentru asemenea cântăreți”. A apărut în foarte multe roluri principale în opere printre care Boema, Tosca, Trubadurul, Traviata, Evgheni Oneghin, Lucia din Lammermoor, Don Pasquale, Faust, Don Giovanni, Flautul fermecat, Bărbierul din Sevilla, Rigoletto, Otello, Maeștrii cântăreți din Nüremberg, etc. Arestat la 20 iunie 1961, împreună cu alți soliști de la Opera din București, și condamnat pentru „huliganism” la 7 luni închisoare corecțională, a fost eliberat în 1962

Domenico Cimarosa – Matrimonio segreto • Șerban Tassian & Nicolae Secăreanu

1911 – S-a născut Elena Vianu

5/17 noiembrie 1911, București – 4 noiembrie 1965, București

Critic și istoric literar, eseistă, traducătoare și pictoriță, membră a Uniunii Scriitorilor (secția Critică și istorie literară). A fost licențiată în Filosofie și Litere, la Universitatea din București, specialitatea Filosofie, cu mențiunea Cum laude, în 1934. A susținut doctoratul la Universitatea din București, în Istoria literaturii franceze, cu teza Moraliștii francezi (1965). Căsătorită cu criticul și esteticianul Tudor Vianu la vîrsta de 19 ani, a urmat relativ tîrziu, după ce desfășurase o activitate de pictoriță, o carieră de cercetător și profesor în domeniul literaturii franceze, scurtă dar foarte fecundă. A fost asistentă la Institutul de limbi străine, apoi asistent, lector și conferențiar la Catedra de limba și literatura franceză a Facultății de Filologie din Universitatea bucureșteană. A debutat cu traducerea în franceză a volumului Povești și Povestiri de Ion Creangă (1955), receptată în epocă drept o adevărată operă de virtuozitate. A scris: Racine, Delacroix, Cours de littérature française. Le Dix-septième siècle, Moraliștii francezi, Oameni și idei.

1917 – Marele Cartier General Român a decis înființarea Corpului Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni

Corp de voluntari constituit pe teritoriul neocupat al României – la Hârlău – din cadre provenite atât din rândul prizonierilor de război austro-ungari de naționalitate română din Imperiul Rus, cât și din rândul ardelenilor refugiați în Regatul României în timpul Primului Război Mondial. La data intrării Romaniei în război, 20.000 de români transilvăneni erau deja înrolați în unitățile Armatei Române. Acestora li s-au alăturat fruntașii voluntarilor proveniți din prizonieratul rusesc, care au făcut clară dorința acestora de a fi organizați în unități de sine stătătoare, pentru a accentua caracterul politic și național al demersului lor. La 13 octombrie 1917, Marele Cartier General Român a hotârât ca din punct de vedere organizatoric, atribuțiile Biroului Ardeleni–Bucovineni să fie preluate de către Serviciul Central al Voluntarilor Ardeleni Bucovineni, lucru care s-a produs pe 4/17 noiembrie 1917. Acesta s-a constituit sub conducerea colonelului Marcel Olteanu și a activat între 28 noiembrie 1917–28 februarie 1918 și 1 noiembrie 1918–6 iulie 1919

1926 – S-a născut Antonie Plămădeală

17 noiembrie 1926, Stolniceni, Lăpușna/Hîncești, R. Moldova – 29 august 2005, Sibiu

Înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, mitropolit ortodox al Ardealului (1982–2005), membru de onoare (din 1992) al Academiei Române. În 1979, după ce a fost responsabil cu relațiile externe ale Bisericii Ortodoxe Române, a fost ales episcop al Buzăului, în 1982 a fost ales arhiepiscop al Sibiului și mitropolit al Ardealului, funcții pe care le-a deținut până la moarte. A fost prozator și eseist: Trei ceasuri în iad

1928 – S-a născut Teodora Lucaciu

17 noiembrie 1926, Vulcan, Hunedoara – 9 noiembrie 1986, La Machala, Ecuador

Soprană, profesoară. Descoperită, după terminarea liceului, de o Comisie specială de depistare a talentelor, a fost angajată prim-solistă la Ansamblul MAI București, unde s-a perfecționat și a facut turnee în țară și străinătate. În paralel, a absolvit Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, la clasa maestrului de Canto Stroescu. A terminat facultatea cu 10 la toate disciplinele și a devenit prim-solistă soprană la Opera Română din București. De-a lungul carierei a obținut Premiul I la Concursul Național de Canto (București, 1954), al doilea Mare Premiu la Concertul International de Canto (Geneva, 1956), al doilea Mare Premiu la Concursul Internațional de la Toulouse (1957), Marele Premiu cu Medalia de Aur la Concursul International de la Moscova (1957), Marele Premiu cu Medalia de Aur la Concursul International de Opera din Sofia (1961). În anul 1978 s-a stabilit la Machala, capitala provinciei El Oro din Ecuador, unde a pus bazele Institutului de muzică „W.A. Mozart” și a desfășurat o intensă activitate pedagogică: a predat Canto, Istoria muzicii, Pian auxiliar. Românii au văzut-o ultima oară pe scenă în 1976, la Bucureşti, în rolul Margaretei din opera Faust; vizita Bucureştiul în fiecare an, dar numai pentru câteva săptămâni

Teodora Lucaciu – Arii din opere

1937 – S-a format Guvernul Gheorghe Tătărăscu (4)

Consiliu de miniștri liberal, prezidat de Gheorghe Tătărăscu (17 noiembrie–28 decembrie 1937). Prima misiune a guvernului era organizarea alegerilor din 20 decembrie 1937. Consiliul de miniștri era acuzat de toate forțele de opoziție că devenise unul personal al șefului statului, iar posibila sa victorie în alegeri ar fi facilitat instaurarea dictaturii regale. Motivația era bine întemeiată, căci în istoria politică a României de până la acea dată, partidul din care proveneau membrii guvernului desemnat să organizeze alegerile le câștigase întotdeauna

1941 – S-a născut George Littera

17 noiembrie 1941, Caransebeș, Caraș-Severin – 3 aprilie 2000, București

Critic și istoric de film. A absolvit Facultatea de Filologie din cadrul Universității București (promoția 1964) cu lucrarea de diplomă Metafora cinematografică. Imediat după absolvire a devenit asistent universitar la secția de Teatrologie–Filmologie a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, apoi lector și conferențiar, iar din 2000 profesor la catedra de Istorie a filmului universal. A obținut titlul de Doctor în Filmologie cu teza Configurație ideologică și amprentă stilistică în arta filmului (1979). În 2012 i-a apărut volumul Pagini despre film, în care sunt adunate parte dintre scrierile sale de cinema

1944 – A încetat din viață Magda Isanos (17 aprilie 1916, Iași – 17 noiembrie 1944, București)

Avocată, poetă, prozatoare și publicistă; soția lui Eusebiu Camilar

1947 – A încetat din viață Emil Racoviță (15 noiembrie 1868, Iași – 17 noiembrie 1947, Cluj)

Savant, explorator, speolog și biolog; considerat fondatorul biospeologiei; membru titular și președinte al Academiei Române

1956 – S-a născut Dorin Crețu

17 noiembrie 1956, Brașov

Pictor și grafician, stabilit la Paris după 1990, membru al Uniunii Artiștilor Plastici (UAP) București și al asocației La maison des artistes Paris. Absolvent al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” în 1980, este un artist reprezentativ pentru generația anilor ’80, autor de pictură și grafică situată la granița dintre figurativ și abstract. A luat parte la numeroase expoziții de grup la Paris, Londra, Cracovia și Taipei, iar în România a avut o importantă retrospectivă la Centrul Cultural Palatele Brâncovenești Mogoșoaia, itinerată la Muzeul de Artă din Constanța. Lucrările sale au fost achiziționate de către guvernul francez pentru Fondul Național de Artă Contemporană din Franța, precum și de către Muzeul Național de Artă Contemporană din București pentru colecția sa permanentă. Trăiește și lucrează în Paris, iar din 2011 este reprezentat de galeria AnnArt, unde a avut două expoziții personale (Pictură, în 2013 și Muntele, in 2018) și șapte participări în colective. Biografie ilustrată

1957 – A încetat din viață George Murnu (Ioryi al Murnu; 1 ianuarie 1868, Veria, Grecia – 17 noiembrie 1957, București)

Scriitor, traducător și istoric; membru titular al Academiei Române

1962 – A încetat din viață Sandu Tudor (Alexandru Teodorescu; 22 decembrie 1896, București – 17 noiembrie 1962, Penitenciarul Aiud)

Gazetar, poet, monah din perioda interbelică; cunoscut și ca Monahul Agaton de la Mănăstirea Antim și Daniil de la Rarău; inițiatorul grupului Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim

1984 – A încetat din viață Constantin Rauțchi (22 mai 1934, București – 17 noiembrie 1984, București)

Actor de teatru și film, de o deosebită expresivitate; a jucat la Teatrul Național din Craiova, la Teatrul Național din București și în numeroase filme

1985 – A încetat din viață Gheorghe Ursu (1 iulie 1926, Soroca, Basarabia – 17 noiembrie 1985, Penitenciarul din Calea Rahovei, București)

Inginer constructor, poet, scriitor și disident anticomunist, a fost denunțat la Securitate că ține un jurnal de către două tinere îndoctrinate și ucis prin tortură, în arestul securității

1991 – A încetat din viață Anton Cosma (4 mai 1940, Tiur–Blaj, Alba – 17 noiembrie 1991, Târgu Mureș)

Critic și istoric literar

1992 – România a obținut statutul de asociat al Comunității Economice Europene

Prin acordul semnat la Bruxelles, țara noastră a devenit a 4-a țară din Europa de Est, după Polonia, Ungaria și Cehoslovacia, care obținea statutul de asociat al CEE

1996 – Al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale din România

Emil Constantinescu, președintele Convenției Democrate Române, a obținut 54,41% din voturi, devenind noul președinte al României; Ion Iliescu, președintele PDSR, a obținut 45,59% din voturile exprimate

1997 – Inaugurarea Zonei Libere Giurgiu

Înfiinţată prin Hotărârea de Guvern nr. 788/11 septembrie 1996 privind înființarea Zonei Libere Giurgiu și a Regiei Autonome Administrația Zonei Libere Giurgiu, publicată în Monitorul Oficial nr. 248/14 octombrie 1996, dată la care a intrat în vigoare. Zona Liberă Giurgiu (ZLG) are o suprafață de 153,56 hectare și ofera posibilități de acces la infrastructurile rutieră, feroviară, fluvială

1997 – A fost ratificată Carta europeană a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985

Prin Legea nr. 199/17 noiembrie 1997 pentru ratificarea Cartei europene a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985 și publicată în Monitorul Oficial nr. 331/26 noiembrie 1997

2004 – A încetat din viață Grigore Bostan (4 mai 1940, Budineț, Storojineț, Ucraina – 17 noiembrie 2004, Cernăuți)

Folclorist și scriitor ucrainean de origine română; membru de onoare din străinătate al Academiei Române (din 1991), membru fondator și președinte al Societății pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” (Cernăuți), autor al unor lucrări din domeniul istoriei folcloristice și etnografiei românești din Bucovina

2006 – Au început lucrările de construcție a Pasajului suprateran Basarab

Pasaj rutier din București care unește sectoarele 1 și 6 între Șoseaua Nicolae Titulescu și Șoseaua Grozăvești, construit cu scopul de a fluidiza traficul în zona de Nord-Vest a capitalei și de a completa inelul interior de circulație al Municipiului București

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

0 comentarii la „17 Noiembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: