Istoria României România frumoasă Today's Memory

24 Noiembrie în istoria românilor

Foto: Marele poet român Mihai Eminescu a început colaborarea cu ziarul Timpul


1407 – Prima atestare documentară a localității Târgu Secuiesc

Veche așezare, cu o istorie milenară, aceasta este locuită încă din timpul romanilor, așa cum atestă descoperirile arheologilor de acum mai bine de un veac și jumătate. Este vorba de un adevărat tezaur ce cuprinde pocale de aur, arme și urne funerare. Prima atestare este sub denumirea de Asserculi Thorywasara (Târgul Turiei)

1473 – Domnul Ștefan cel Mare al Moldovei a cucerit Cetatea Dâmboviței (Bucureștii)

În luna noiembrie a avut loc campania lui Ștefan cel Mare în Muntenia, urmărind înlocuirea lui Radu cel Frumos, supus Porții otomane, cu Laiotă Basarab (Basarab cel Batrân). Armata moldoveană a pătruns în Muntenia pe la Milcov, înaintînd pe la Rîmnicu Sărat, Buzău și Gherghița. La 23 noiembrie, Ștefan cel Mare a împresurat cetatea, părăsită în aceeași noapte de domnul muntean, iar a doua zi oastea moldovenească a intrat în cetatea Dâmboviței, capturând multe dintre bunurile lui Radu cel Frumos și luându-i fiica, Voichița prizonieră (ulterior, i-a devenit soție). Stăpân pe capitala Țării Românești, Ștefan cel Mare l-a impus domn pe Laiotă Basarab, care însă nu s-a menținut decât o lună. A scris Grigore Ureche în Letopisețul Țării Moldovei astfel: „…iar Ștefan Vodă s-au pornit după dînsul [Radu cel Frumos] cu toată oastea sa. Și într-această lună 23 au încunjurat cetatea Dîmbovița și într-aceea noapte au fugit Radu vodă din cetate, lasă pre doamna-sa Maria și pe fiica sa Voichița și tot ce au avut și s-au dus la turci. Iar Ștefan vodă, miercuri 24 ale aceștii luni, au dobînditu cetatea Dâmbovița și au întratu într-însa și pre doamna Radului vodă și pe fiica-sa Voichița o au luat-o lui și doamnă și toată avuția lui și toate veșmintele lui cele scumpe și visteriile și toate steagurile […] Iar pe Basarabă [Laiotă] l-au lăsatu domnu în Țara Muntenească și au domnit o lună

1796 – S-a născut Stephan Ludwig Roth

24 noiembrie 1796, Mediaș – 11 mai 1849, Cluj

Profesor și pastor luteran sas din Transilvania, gânditor umanist, istoric, participant la Revoluția de la 1848 din Transilvania. A urmat studii superioare de teologie la Tübingen și suplimentar, cursuri de fizică, chimie, matematică, psihologie și pedagogie. A obținut titlul de doctor al universității din Tübingen, susținând teza, revoluționară pentru vremea aceea, Esența statutului. A fost colaborator al pedagogului Johann Heinrich Pestalozzi, la școala specială de la Yverdon, unde și-a însușit ideile iluminismului, dar și moderna teză a egalității limbilor și naționalităților. Întors în Transilvania, a fost profesor și director al liceului săsesc din Mediaș (înlăturat pentru convingerile sale prea radicale), predicator și pastor la Mediaș, Nemșa și Moșna. A susținut în scrierile sale o mulțime de soluții pentru eficientizarea agriculturii și economiei în general: comasarea suprafețelor agricole mici, metode noi de lucrare a pământului, plante industriale, plug de fier, ferme-model, construcția de drumuri și căi ferate, reformarea învățământului, întrucât „conștiința omului se luminează prin educație și cultură”. La sugestia sa, în programa de învățământ au fost introduse gimnastica și muzica. În 1842 Dieta de la Cluj era preocupată să legifereze limba maghiară ca limbă oficială de stat în Transilvania, în locul celei latine, Roth ripostând cu celebra broșură Războiul limbilor în Transilvania (Der Sprachenkampf in Siebenbürgen): „Nu văd nevoia de a se impune o limbă oficială a țării. Nu este nici limba germană, nici cea maghiară, ci limba română” pe care „o înveți singur, pe stradă, în contact singur cu oamenii. Și chiar dacă nu ai dori să înveți limba aceasta, o înmiită trebuință impune cunoștința [cunoașterea] ei.[…]. Folosirea limbii materne este un drept uman, care e dat copilului prin naștere. Iar cu pierderea limbii dispare națiunea însăși”. A scris Istoria Transilvaniei în 3 volume, a participat la Marea Adunare populară de la Blaj (3/15 mai 1848), la doua Adunare populară de la Blaj (13/25 septembrie 1848). A fost numit în Comitetul de Pacificație, apoi comisar imperial plenipotențiar în 13 sate de pe Târnave, militând pentru frăție, egalitate în drepturi, desființarea iobăgiei fără răscumpărare plătită de țărani, fără jafuri și spânzurători, iar împreună cu Ștefan Moldovan, protopop al Mediașului, a dispus încetarea obligațiilor feudale (deziobăgirea) în 13 sate din zona Târnavelor. Pentru activitatea sa revoluționară a fost condamnat la moarte și executat

1816 – S-a născut Barbu Iscovescu

Baruh Iehuda Iscovescu; 24 noiembrie 1816, București – 24 octombrie 1854, Constantinopol, Imperiul Otoman

Pictor, revoluționar pașoptist. În istoria picturii românești, Barbu Iscovescu împreună cu Constantin Daniel Rosenthal și Ion Negulici a alcătuit celebrul grup de pictori revoluționari de la 1848 care au fost promotorii artei în România. Prin desenele sale, care înfățișează peisaje din împrejurimile orașelor Viena, Lyon, Predeal, Turnu Roșu, Sfântu Gheorghe, Sighișoara, Sibiu, Deva și Craiova, a fost considerat de către istoricii de artă, împreună cu Carol Popp de Szathmári, unul din primii peisagiști români. În plus, datorită desenului intitulat Român plăeș din Banat, Iscovescu a fost identificat ca fiind primul pictor român care a înfățișat un țăran român. A realizat portrete de domnitori români: Mihai Viteazul, Matei Basarab, Avram Iancu. Se consideră că ar fi pictat steagul Revoluției române de la 1848 și ar fi scris cuvintele slogan ale revoluției, Dreptate și FrățieBiografie ilustrată

1843 – Cuvântul de deschidere a cursului de istorie națională la Academia Mihăileană din Iași

Memorabilul discurs a fost rostit de Mihail Kogălniceanu, definind istoria și rolul ei în cristalizarea conștiinței naționale. Cuvânt pentru deschiderea cursului de istorie națională

1864 – Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat legea de înființare a Cassei de Depuneri și Consemnațiuni

Ministrul ad-interim de Finanțe, Nicolae Rosetti-Bălănescu, a realizat un proiect de lege pentru constituirea unei Case de Depozite și Consignații (1845), iar în 1864 a fost publicat planul de organizare a creditului, ca anexă la bugetul de stat, în care sunt menționate instituțiile financiare, într-o ordine care sugera urgența înființării lor: Banca Fonciară, Banca de Scont și Circulațiune, Casa de Economie, Casa pentru înlesnirea micilor agricultori și meseriași, Muntele de Pietate, Casa de Depozite și Consignații. La 28 iulie 1864, Consiliul de Miniștri a aprobat proiectul de lege referitor la instituirea unei casse de depozite și consignații și pe 24 noiembrie domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat legea de înființare a Casei de Depuneri și Consemnațiuni, decretul domnesc fiind contrasemnat de Mihail Kogălniceanu, prim-ministru, Ludovic Steege, ministru de finanțe și Nicolae Crețulescu, ministru al justiției.

Cassa de Depuneri şi Consemnaţiuni – primul sediu

La 1/13 decembrie 1864, legea a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 268, acesta fiind practic momentul în care s-a înființat oficial Casa de Depuneri și Consemnatiuni (CDC – ulterior CEC). Și-a început activitatea la 1 ianuarie 1865, director fiind Eric Winterhalder

1877 – Marele poet român Mihai Eminescu a început colaborarea cu ziarul Timpul

La inițiativa lui Maiorescu și Slavici, Eminescu a fost angajat ca redactor la cotidianul Timpul, organul oficial al conservatorilor, unde a rămas în următorii șase ani. A început efectiv activitatea la Timpul la 24 noiembrie, cu articolul Bălcescu și urmașii lui și a încheiat-o la sfârșitul lui iunie 1883. Fragment din articolul Bălcescu și urmașii lui

1889 – S-a născut Constantin Karadja

Constantin Jean Lars Anthony Démetre Karadja; 24 noiembrie 1889, Haga – 28 decembrie 1950, București

Diplomat, jurist, istoric, bibliograf și bibliofil, membru de onoare (din 1946) al Academiei Române (eliminat din Academia RPR în 1948). A studiat dreptul la Inner Temple și a fost admis avocat în baroul englez. Vorbea engleza, franceza, germana, suedeza, daneza și norvegiana și cunoștea limbile latină și greacă. Stabilit în România prin căsătoria cu principesa Marcelle Hélène Caradja, fiica principelui Aristide Caradja, în 1916, Constantin I. Karadja a devenit cetățean român. Intrat în diplomație în 1920, a servit în misiuni diplomatice, fiind consul la Budapesta, consul general la Stockholm și Berlin, directorul depatamentului consular din Ministerul Afacerilor Externe. Dispunând și de o solidă pregătire în domeniul economiei, a fost consilier tehnic în Ministerul de Finanțe, participând în mai 1927 la Conferința Economică Internațională de la Geneva ca șef și expert al delegației române. A scris Manual diplomatic și consular. Pasionat bibliofil, colecționar de cărți vechi și rare, a întemeiat una dintre cele mai importante colecții de carte veche și rară din România, aflată astăzi în cea mai mare parte în Fondul Bibliotecii Naționale, precum și la Biblioteca Academiei Române, căreia i-a dăruit cel mai complet exemplar al Lucrului apostolicesc tipărit în 1563 la Brașov de diaconul Coresi, însoțit de o amplă descriere științifică proprie. A publicat lucrări privind istoria veche a României: Cele mai vechi izvoare tipărite ale istoriei Românilor, Arta tipografică română, începând cu Octoihul lui Macarie. La 18 aprilie 2005 a fost declarat de Statul Israel „Drept între popoare

1912 – S-a născut Victor Iliu

24 noiembrie 1912, Sibiu – 4 septembrie 1968, Roma, Italia

Critic și teoretician de film, regizor și actor de film. A absolvit Academia Comercială din București. Începând cu anul 1936 s-a remarcat prin publicistică despre film. Din 1941 a lucrat ca asistent operator și asistent de regie, apoi a ocupat funcțiile de consilier tehnic, redactor și regizor al jurnalului de actualități, în cadrul Oficiului Național al Cinematografiei. Între 1946–1947 a urmat un stagiu de specializare la Moscova, cu marele regizor și teoretician de film Serghei Eisenstein. Primele sale filme au fost documentarele Anul 1848 (1948) și Scrisoarea lui Ion Marin către Scânteia (1949). În 1950 a fost numit director al Institutului de Artă Cinematografică din București, unde a predat, de asemenea, cursuri de regie. Împreună cu Jean Georgescu, a semnat primul său lungmetraj, drama În sat la noi, (1951), pentru care a primit un premiu la prestigiosul Festival de la Karlovy Vary, din Cehia. A fost primul președinte al Asociației Cineaștilor din România și primul redactor-șef al revistei Cinema. Alte filme realizate: Mitrea Cocor, O scrisoare pierdută, Bălcescu, La moara cu noroc – una dintre primele pelicule românești nominalizate la marele premiu Palme d’Or la Festivalul de Film de la Cannes, 1957, Comoara din Vadul Vechi. A fost distins cu titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne în 1964

Comoara din Vadul Vechi (1964)

1915 – S-a născut Ion Diaconescu

24 noiembrie 1915, Târgu Ocna, Bacău – 15 noiembrie 1945, Buzău

Pictor și gravor. În 1936 s-a înscris la Academia de Arte Frumoase din București, avându-i profesori pe Camil Ressu și Simion Luca. În 1937 a debutat cu lucrări expuse la saloanele oficiale de Alb și Negru și, împreună cu Nicu Enea a înființat Pinacoteca Municipală Bacău În 1942 a făcut școala militară de infanterie la Ploiești și a fost trimis pe front în 1944. În aprilie 1941 a avut o expoziție de desen și gravură la Sala Dalles. A fost apreciat în arta gravurii, astfel că s-a înscris la Akademie der bildenden Künste din Berlin. După revenirea de pe front (1944), a început să picteze numeroase tablouri cu care dorea să deschidă în toamnă o expoziție la București. Opera sa a fost compusă din lucrări de gravură, peisaje, portrete, pasteluri și câteva tablouri în ulei, care se găsesc la Academia Română, Muzeul de Arte din București, iar altele donate primăriei Târgu Ocna

1916 – Grupul Cerna a capitulat pe Olt, după ce străbătuse 200 km prin spatele liniilor inamice

Epopeea Grupului Cerna este istoria unor unități ale Armatei Române care au luptat sub numele de Grupul Cerna sau Divizia Cerna, în Primul Război Mondial, în partea cea mai de vest a frontului românesc. Participarea Diviziei Cerna la Primul Război Mondial cuprinde trei perioade distincte: prima etapă constă în apărarea graniței în fața încercărilor inamicului de străpungere a acesteia; a doua etapă reprezintă unul dintre cele mai glorioase momente ale Campaniei anului 1916 a Primului Război Mondial, pe frontul din România – retragerea timp de 13 zile, între 10/23 noiembrie–6/23 decembrie 1916, a Grupului Cerna, de pe aliniamentul apărat, până la Izbiceni, pe Olt, lipsit de provizii și muniții, încercuit de armatele inamice, urmare a operațiunilor de la Jiu; iar cea de-a treia etapă este reprezentată de prizonieratul de aproape doi ani, în lagărele din Germania și Austro-Ungaria

1919 – S-a născut Nicolae Tăutu

24 noiembrie 1919, Cislău, Buzău – 13 iunie 1972, București

Prozator, poet și jurnalist militar, care a ajuns la gradul de colonel, membru al PCR. A debutat în 1940, cu placheta Tăceri pentru apă vie. În 1949 Nicolae Tăutu era căpitan în armata română și a început să publice în periodicul militar bilingv Armata Nouă, care apărea la Târgu-Mureș. A început cu poeme precum „Vladimir Ilici”, „Armata lui Octombrie Roșu” sau „Balada comunistului fără nume” și mai multe ode închinate și lui Lenin și lui Stalin, comunismului în general. A publicat numeroase volume de poezii: Furtuni de primăvară, Inscripții, Când au plecat cocorii…, Carnet de cazarmăPortret interior, Interludiu, Întoarcerea argonauților, Cântarea cântărilor mele, Balada comunistului fără nume, Misiunile căpitanului Dan, Prefață la inima mea, etc.; și romane: Așa cum a fost, Împlinire (vol.1-3), Aliatul nr.1, Insula liniștită, Plecat-am nouă din Vaslui, Secretul documentului „X”, etc.

1920 – A încetat din viață Alexandru Macedonski (14 martie 1854, București – 24 noiembrie 1920, București)

Poet, prozator, dramaturg și publicist; promotor al simbolismului în poezia românească; fondatorul revistei Literatorul și al cenaclului cu același nume

1927 – A încetat din viață Ion I.C. Brătianu (Ionel Brătianu; 20 august 1864, Florica/Ștefănești, Argeș – 24 noiembrie 1927, București)

Inginer și om politic; președinte al Partidului Național Liberal; de mai multe ori ministru și prim-ministru, de numele căruia se leagă războiul pentru întregirea națională, Unirea de la 1918, Constituția României din 1923, etc.

1927 – Guvernul Ion I.C. Brătianu (7) și-a încheiat mandatul. S-a instalat Guvernul Vintilă I.C. Brătianu

Ultimul Guvern Ion I.C. Bratianu a fost un Consiliu de miniștri liberal, care a guvernat în perioada 22 iunie 1927–24 noiembrie 1927. În timpul mandatului său, a avut loc decesul regelui Ferdinand și intrarea în funcțiune a Regenței; procesul Manoilescu. Activitatea guvernului s-a încheiat brusc, când Ionel Brătianu a încetat din viață în urma unei de angine streptococice cu septicemie, aparent în urma unei operații de amigdalită. Moartea lui Ion I.C. Brătianu a deschis calea unei instabilități politice în România interbelică

Guvernul Vintilă I.C. Brătianu a fost un Consiliu de miniștri liberal, care a guvernat în perioada 24 noiembrie 1927–3 noiembrie 1928. După moartea lui Ionel Brătianu, Vintilă I.C. Brătianu a preluat atât conducerea guvernului, în calitate de președinte al Consiliului de Miniștri, cât și a Partidului Național Liberal. Guvernul său și-a concentrat eforturile spre realizarea stabilizării monetare, combaterea curentului „carlist” și stăvilirea ofensivei Partidului Național Țărănesc către putere.

Ca președinte al PNL, Vintilă I.C. Brătianu s-a opus restaurației (proclamării lui Carol al II-lea ca rege în 1930), fapt care a dus la o scindare a partidului, tinerii liberali conduși de fiul lui Ionel Brătianu, Gheorghe Brătianu, alegând să părăsească partidul și să se pună la dispoziția noului rege

1932 – S-a născut Dumitru Carabăț

24 noiembrie 1932, Brăila – 13 mai 2020, București

Scenarist, teoretician de film și autor de literatură de specialitate, considerat fondatorul școlii românești de scenaristică, șeful Catedrei de Scenaristică de la Academia de Teatru și Film din București. A primit, în 1963, la Cannes, premiul pentru scenariul filmului Codin, scris în colaborare cu Yves Jamiaque și Henri Colpi. Într-o carieră universitară care s-a întins pe parcursul a peste 50 de ani, a predat și a supervizat scenariile de școală ale majorității regizorilor și scenariștilor care reprezintă astăzi nume importante în cinematografia românească. A scris scenarii pentru filme ca: Valurile Dunării, Ultima noapte a copilăriei, Zidul, Accident, Ultima noapte de dragoste, Vulcanul stins și cărți: Spre o poetică a scenariului cinematografic, Studii de tipologie filmică, Elogiul falimentului. A fost distins cu Premiul pentru critică cinematografică al Asociației Cineaștilor din România, ACIN, pe anul 1987 pentru volumul De la cuvânt la imagine

Ultima noapte a copilariei (1969)

1939 – Demiterea Guvernului Constantin Argetoianu. Instalarea Guvernului Gheorghe Tătărescu (5)

Guvernul Constantin Argetoianu a fost un Consiliu de miniștri al Frontului Renașterii Naționale, care a guvernat România în perioada 28 septembrie–23 noiembrie 1939. Activitatea cabinetului a fost considerată ineficientă de șeful statului; în plin război mondial, regele a considerat că primul ministru „n-are vlaga de care ritmul actual are nevoie” și a decis înlocuirea lui.

Guvernul Gheorghe Tătărescu (5) a fost un Consiliu de miniștri al Frontului Renașterii Naționale, care a guvernat România în perioada 24 noiembrie 1939–11 mai 1940, apoi, după o remanere, între 11 mai 1940–4 iulie 1940, ca Guvernul Gheorghe Tătărescu (6). În acest timp au avut loc o serie de evenimente internaționale: ofensiva germană în Europa de Vest și capitularea Franței; cabinetul și-a reorientat politica externă spre Germania

1941 – S-a născut Emil Hossu

24 noiembrie 1941, Ocna Sibiului, Sibiu – 25 ianuarie 2012, București

Actor de teatru și film. Pentru că nu avea origine sănătoasă, a reușit să intre la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică abia din a treia încercare. Primele sale roluri retribuite au fost la teatrul radiofonic, ulterior a devenit actor la Teatrul „C.I. Nottara” din București. Dintre filmele în care a jucat: Ciuta, Toamna bobocilor, Pentru patrie, Muntele alb, Secretul lui Bachus, Sosesc păsările călătoare, Zbor periculos, Secretul lui Nemesis, Începutul adevărului (Oglinda), Cel mai iubit dintre pământeni. A fost căsătorit cu actrița Catrinel Dumitrescu. A fost decorat în 2002 cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler

Secretul lui Bachus (1984)

1943 – S-a născut Alexandrina Cernov

24 noiembrie 1943, Hotin, România/Ucraina

Filolog, critic și istoric literar, profesor la Universitatea din Cernăuți, membru de onoare (din 1992) al Academiei Române. A absolvit cursurile Facultății de Filologie a Universității din Cernăuți și a devenit critic și istoric literar, profesor universitar la Universitatea din Cernăuți. A lucrat în redacția emisiunilor în limba română la Televiziunea din Cernăuți și la Radio Ucraina Internațional. A fost membru fondator al Societății pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” din Cernăuți, membru fondator și director executiv al Editurii „Alexandru cel Bun” și redactor-șef la revista trimestrială de istorie și cultură Glasul Bucovinei

1953 – S-a născut Ilie Stepan

24 noiembrie 1943

Compozitor, chitarist, instrumentist (vioară, pian, blockflote, percuție, midi-programming), inginer de sunet, orchestrator, autor și producător de proiecte muzicale. Este membru fondator și lider al grupurilor Pro Musica, Stepan Project, Stepan Project Blues Foundation. A compus muzica a peste 100 de spectacole de teatru și peste 50 de filme documentare și de televiziune, participând la peste 1.000 de concerte în întreaga carieră, în diferite formule. A realizat (cu Pro Musica) prima operă folk, Creanga de cireș, primul concert în aer liber într-un spital de psihiatrie (Jebel, 1980), primul concert în aer liber într-un penitenciar (Timișoara, 2015), fiind primul muzician care, pe 20 decembrie 1989, a cântat (alături de Vasile Dolga) la Timișoara împotriva regimului dictatorial al lui Ceaușescu. Este compozitorul piesei Timișoara, imnul Revoluției Române din orașul de pe Bega

Glossa – Ilie Stepan, Dixie Krauser, Horea Crisovan (Live in Timisoara)

1957 – S-a născut Doru Mareș

24 noiembrie 1957, Pucioasa, Dâmbovița

Poet, critic de teatru, traducător, profesor, jurnalist. A absolvit Facultatea de Filologie la Universitatea București. A fost profesor, jurnalist, secretar literar, apoi director al Teatrului Municipal „Bacovia” din Bacău. Din postura de critic de teatru, jurizează festivaluri de profil de pretutindeni. Din opera sa: Mimând orgasmul social, Viele… File, Pagini literare.ro – literary pages.ro – pages littéraires.ro.

1959 – A încetat din viață Ion Gigurtu (24 iunie 1886, Turnu Severin – 24 noiembrie 1959, închisoarea Râmnicu Sărat)

Inginer, om de afaceri, om politic de extremă dreaptă, pro-german și pentru 40 de zile prim-ministru al României în anul 1940

1961 – S-a născut Judith Meszaros

24 noiembrie 1961, Salonta, Bihor

Poetă, dramaturg, membră a Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit în 1985 Facultatea de Matematică–Informatică a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. A debutat cu versuri în Contrapunct și, aproape simultan, în România literară. Debutul editorial a avut loc în 1993, cu volumul de versuri Îngeriada, precedat de apariția unui text al autoarei în volumul colectiv de teatru scurt Cinci. A fost cercetător științific la SITC, filiala Cluj-Napoca. Colaborează cu poezie și teatru scurt la revistele Tribuna, Echinox, Steaua, România literară, Familia, Apostrof

1962 – A încetat din viață George Gregorian (George Ionescu Bruciu; 23 martie 1886, Sinaia, Prahova – 24 noiembrie 1962, București)

Poet; a colaborat cu versuri și, sporadic, cu articole diverse la Convorbiri critice, Flacăra, Rampa, Contimporanul, Mișcarea literară

1964 – Reprezentanțele diplomatice ale României și Danemarcei au fost ridicate la nivel de ambasadă

Relațiile diplomatice dintre România și Danemarca au fost stabilite la 1 mai 1917, când ambasadorul român cu reședința la Stockholm a fost acreditat și în Danemarca. Declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial și ocuparea Danemarcei au determinat o întrerupere a relațiilor româno–daneze în anul 1940, care au fost restabilite în 1946. La 24 noiembrie 1964, reprezentanțelor diplomatice ale celor două țări la Copenhaga și București le-a fost ridicat rangul, de la nivel de legație la nivel de ambasadă. În 2017 România și Regatul Danemarcei au sărbătorit 100 de ani de relații diplomatice

1967 – A încetat din viață Niki Atanasiu (20 mai 1907, București – 24 noiembrie 1967, București)

Mare actor de teatru și film, artist al poporului; a avut o bogată activitate teatrală (la Teatrul Național București începînd din 1924) și de cinematografie unde a jucat în roluri interpretate în prealabil pe scenă

1970 – S-a născut Dana Mîndru

24 noiembrie, 1970, Roman, Neamț

Scriitoare de proză, povestiri, roman, comedie, dramă, teatru, jurnalist și astrolog. Este absolventă a Școlii Populare de Artă din Piatra Neamț, secția arta fotografică participând la două expoziții în Piatra Neamț în 1989, apoi a urmat Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București (1992–1996). A lucrat ca webmaster & web designer, tehnoredactor, profesor, redactor-colaborator la ziarele Realitatea nemțeană, Monitorul de Neamț. Piesa sa, Scara, a fost nominalizată în anul 1997 la Gala Premiilor UNITER pentru Cea mai bună piesă românească a anului. A publicat proză scurtă: Întreg, Întâlniri imposibile, a montat piese de teatru: Harap-Alb & Co, Ultimul tren. Ține un blog de astrologie, sub pseudonimul Acvaria

1974 – Congresul al XI-lea al PCR

Lucrările Congresul al XI-lea al PCR s-au desfășurat între 24–27 noiembrie 1974. În cadrul acestuia a fost adoptat Programul Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism

1975 – S-a născut Marius Rizea

24 noiembrie 1975, Râmnicu Valcea

Actor de teatru și film. Este absolvent al Universității de Artă Teatrală și Cinematografică București, secția Actorie, promoția 1998, clasa profesor Dem Rădulescu și George Ivașcu, fiind angajat la Teatrul Național din București. A realizat roluri apreciate de critica de specialitate, îndrăgite de marele public, grație, în afara talentului, și unui tip de comunicabilitate excepțională cu care este înzestrat. A jucat în piese de teatru ca: Machinal de Sophie Treadwell, Leul în iarnă de James Goldman, O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, Dulcea pasăre a tinereții de Tenessee Williams, Tartuffe de Molière, Livada de vișini de A.P. Cehov, Allegro, ma non troppo de Ion Minulescu și filme: Filantropica, Milionar la minut, Restul e tăcere, Întâlniri încrucișate, Viața mea sexuală

Floarea și Gheorghe

1979 – S-a născut Florin Grozea

24 noiembrie 1979, Brașov

Solist vocal, compozitor, textier, orchestrator și antreprenor, unul dintre cei trei componenți ai formației de muzică pop HI–Q, grup pop fondat în Brașov (1996–2014)

Hi-Q – Tu ești dragostea mea

1979 – A încetat din viață Adina-Paula Moscu (3 martie 1908, Buzău – 24 noiembrie 1979, București)

Pictoriță, graficiană, profesoară la Institutul Nicolae Grigorescu; laureată a Premiului de Stat; membră în Comitetul de conducere al Uniunii Artiștilor Plastici

1989 – S-a încheiat Congresul al XIV-lea al PCR

Desfășurat între 20–24 noiembrie; în ciuda evenimentelor din țările vecine, nu s-a întâmplat ceea ce spera toată lumea, Nicolae Ceaușescu fiind reales, cu unanimitate de voturi, în funcția de secretar general al PCR

2004 – A fost inaugurat, la București, Muzeul Costumelor Populare din România

Funcționând ca secție a Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti”, întins pe o suprafață de 2.200 mp, adăpostește una dintre cele mai mari expoziții de costume tradiționale din Europa. Sunt costume populare din câteva zone ale țării: Muscel–Argeș (cele mai multe), Vâlcea, Dâmbovița, Teleorman. Toate costumele din muzeu (235 piese) au fost donate de o colecționară, profesoară din zona Muscelului, Marghiolița Rogojan

2004 – A încetat din viață Ionel Miron (6 septembrie 1932, Corni, Galați – 24 noiembrie 2004, București)

Interpret de muzică ușoară; a colaborat cu Teatrul Muzical „Constantin Tănase” din București și Teatrul Fantasio din Constanța; a alcătuit împreună cu Alexandru Jula duetul vocal Jula și Miron

2017 – A încetat din viață Cornel Pelmuș (11 septembrie 1933, București – 24 noiembrie 2017)

Scrimer olimpic, specializat pe sabie; campion național la individual de trei ori la rând (1957–1959); antrenor la cluburi sportive școlare

2019 – Turul doi al alegerilor prezidențiale

Alegerile prezidențiale din România au avut loc în două tururi de scrutin, pe 10 și 24 noiembrie 2019. În primul tur, au fost admise 14 candidaturi. Președintele în funcție, Klaus Iohannis, a ieșit pe primul loc în primul tur, înaintea fostului premier social-democrat Viorica Dăncilă. Al doilea tur a fost câștigat de Klaus Iohannis, cu 66% din voturi, în timp ce candidatul social-democraților a obținut 34%, cel mai slab scor din istoria PSD la alegerile prezidențiale

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

0 comentarii la „24 Noiembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: