Istoria României România frumoasă Today's Memory

2 Decembrie în istoria românilor

Foto: Consiliul Dirigent, primul Guvern român al Transilvaniei și Banatului după decretarea Unirii


514 Î.Hr. – Prima atestare documentară a geto-dacilor

Istoricul grec Herodot din Halicarnas îi descrie pe geto-daci în cadrul primelor lupte atestate documentar în anul 514 Î.Hr., pe care strămoșii noștri geto-dacii le-au purtat împotriva armatei perșilor conduși de regele Darius I a lui Hystapes, care a pătruns pe pământul Dobrogei de azi. Numeroasa armată persană a pătruns în Dobrogea în urma a unei mari expediții împotriva triburilor scitice în nordul Mării Negre. Pasajul despre geții dobrogeni care l-au înfruntat pe regele persan Darius I este înscris în Cartea a IV-a a istoriilor lui Herodot. El cuprinde patru paragrafe (IV, 93-96) al căror conținut este bine să ni-l reamintim, fără a-l reproduce în întregime, astfel: După ce a trecut Bosforul, Darius a străbătut pământul Traciei prin țara odrișilor (IV, 89-92), și „înainte de a ajunge la Istru îi supune mai întâi pe geții care se cred nemuritori” și care „fiindcă s-au purtat nechibzuit [înfruntându-l] au fost îndată supuși [deși sunt] dintre traci cei mai viteji și cei mai drepți”. Herodot scria că geții se credeau nemuritori și a oferit detalii despre religia și ritualurile acestora

1701 – Edictul imperial privind libertatea religiei în Transilvania

La 2/12 decembrie 1701, un edict imperial lăsa românilor din Transilvania libertatea de a îmbrățișa una din cele patru religii „recepte”, sau a păstra credința ortodoxă. Diploma din 1701, mai mult decât cea din 1699, leza interesele stărilor privilegiate din Transilvania. În aceste condiții, diploma nu a fost niciodată pusă în aplicare

1832 – S-a născut Dimitrie Lecca

2 decembrie 1832, Tecuci – 4 iulie 1888, Radomirești, Bacău

Ofițer și politician, ministru de război, deputat. A făcut studiile militare în Franța, după care a intrat în armata română. Fiind maior și comandant al batalionul de vânători care făcea de gardă la palat, la 11 februarie 1866, a fost în legătură cu conspiratorii care l-au determinat pe Alexandru Ioan Cuza să abdice. I-a lăsat pe aceștia să intre în palat în noaptea respectivă. În timpul Războiului pentru Independența României a participat (cu gradul de colonel) la luptele de la Lom-Palanca și Smârdan. După război a fost înaintat la gradul de general. A fost membru al Partidului Liberal, fiind ales deputat de Bacău, iar între 1883–1888 a fost președinte al Camerei Deputaților

1839 – S-a născut Barbu Constantinescu

2 decembrie 1839, Ploiești – 30 noiembrie 1891, București

Profesor din a doua jumătate a secolului 19, preocupat de luminarea maselor. A urmat Seminarul Central și Colegiul Sfântul Sava din București. În 1860 a obținut o bursă de stat la Leipzig (licență în Teologie și doctorat în Filosofie). În 1866 a fost numit profesor la Seminarul Central din București. A predat istorie la Liceul „Matei Basarab” și pedagogie la Azilul „Elena Doamna”. A fost profesor de istorie bisericească și primul decan (din 1881 până la moartea sa) al noii Facultăți de Teologie din București, înființate la 1/13 noiembrie 1881. A fost culegător de folclor și editor al revistei Educatorul. A considerat că „poporul este temelia statului și cu cât poporul va fi mai luminat, cu atât statul întreg va deveni mai ferice înauntru, mai puternic și mai respectat în afară”. De-a lungul vieții a publicat manuale de Limba română, Istorie, Pedagogie, Istorie bisericească etc

1845 – Societatea studenților români

Societatea a fost înființată la 2 decembrie 1845 de către studenții români la Paris, fiind condusă de Ion Ghica (președinte), C.A. Rosetti și Scarlat Vârnav. Societatea l-a avut drept președinte onorific pe poetul francez Lamartine, iar printre membrii fondatori se numărau și frații Ion și Dumitru Brătianu, Mihail Kogălniceanu și Nicolae Bălcescu. După absolvirea studiilor lor peste hotare, aceste personalități au revenit acasă și au pus bazele Statului Român modern. Societatea a înființat în capitala Franței o bibliotecă românească (1846) și a militat pentru unitatea politică a țărilor române

1849 – Asociația Română pentru Conducerea Emigrației

Pașoptiștii români refugiați la Paris au înființat Asociația Română pentru Conducerea Emigrației În fruntea asociației era un comitet format din: Ion Ghica, Gheorghe Magheru, Nicolae Bălcescu, C.A. Rosetti și Dumitru C. Brătianu. Bălcescu s-a retras din asociație în scurt timp

1864 – A intrat în vigoare Codul de procedură penală

Alcătuit după modelul Codului Penal francez (din 1810) și al Codului Penal prusian (din 1851), documentul avea la bază, totodată, și unele legi penale autohtone. Promulgat de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 11 noiembrie 1864, a fost în vigoare în perioada 2 decembrie 1864–18 martie 1936

1866 – S-a născut Constantin Christescu

2 decembrie 1866, Pădureți, Argeș – 9 mai 1923, București

General al armatei române în timpul primului război mondial. A urmat cursurile Școlii de ofițeri de infanterie și cavalerie din București, absolvită în 1887. A absolvit apoi Școala politehnică din Paris în 1890, Școala de aplicație de artilerie și geniu de la Fontainbleau în 1892 și Școala superioară de război din Paris în 1894. A fost, pe rând, profesor la Școala Superioară de Război, comandant al Școlii Superioare de Război, Șef de Stat Major al Armatei a 2-a române, al Armatei a 3-a române și al Grupului de armate general Averescu, Comandant al Armatei de Nord române, al Armatei 1 române, Șef al Marelui Stat Major. În anul 1913 a contribuit esențial la elaborarea planurilor de operații ale armatei, pe baza acestor planuri armata sârbă aliată obținând o mare victorie împotriva armatei bulgare în cel de-al doilea război balcanic

1880 – Primul atentat asupra primului-ministru Ionel Brătianu

Brătianu tocmai plecase de la Camera Deputaților. Singur, se îndrepta spre locuința sa, când pe neașteptate un individ i-a înfipt un cuțit în piept. Din fericire, lama cuțitului n-a putut străpunge hainele groase, de iarnă. Atacatorul a încercat o nouă lovitură, dar un deputat venit în ajutor l-a doborât la pământ cu o lovitură în cap. Autorul se numea Ion Pietraru și era un fost profesor din Târgoviște care voia să răzbune o veche altercație cu Brătianu

1892 – S-a născut Emanoil Lucescu

2 decembrie 1892, București – 28 februarie 1942, Tulumceak, Ucraina

General în timpul primului război mondial. A urmat Școala de ofițeri de artilerie, geniu și marină (1913–1915). A fost, pe rând, comandant al Regimentului 31 Artilerie, al Regimentului 68 Artilerie, și al Regimentului 36 Artilerie, comandant al artileriei Diviziei 18 Infanterie. În timpul Primului Război Mondial a participat la luptele de pe valea Oltului (Câineni) și de la Muncelu, a condus artileria Diviziei 18 Infanterie în luptele de la Odessa și de la Djanford-Crimeea. A primit Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a

1901 – A apărut revista literară Sămănătorul

A apărut la București, săptămânal, între 2/15 decembrie 1901–27 iunie/10 iulie 1910 fără întrerupere, sub conducerea lui George Coșbuc și Al. Vlahuță. A jucat un rol important în viața literară a vremii, ajutând la înființarea curentului ideologic și literar care i-a purtat numele, Sămănătorismul. Acest curent, promovat de colaboratorii revistei și teoretizat de Nicolae Iorga, susținea valorile naționale tradiționale și folclorice, necesitatea culturalizării țărănimii, etc. Sămănătorul a publicat numeroase texte folclorice, documente istorice, pagini inedite din opera lui Mihai Eminescu, precum și comentarii privind clasicii literaturii române, traduceri din literatura universală, etc.

1911 – S-a născut Ieronim Șerbu

Afon Herz Erick; 2 decembrie 1911, Botoșani – 8 decembrie 1972, București

Prozator, memorialist, publicist. A absolvit Liceul „Gheorghe Lazăr” din București și a fondat, împreună cu Dan Petrașincu revista Discobolul, în care a și debutat (1932). A colaborat la: Azi, Lumea, Viața Românească, Revista Fundațiilor Regale, Gazeta literară, etc. A debutat editorial cu un volum de nuvele, Dincolo de tristețe (1940), urmat de povestirile adunate sub titlurile: Oamenii visează pîine, Vițelul de aur, de romanele Rădăcinile bucuriei, Podul amintirilor, un interesant volum de memorialistică: Vitrina cu amintiri și articole pe teme literare, adunate în volumul Itinerarii critice

1912 – S-a născut Gheorghe Chivu

2 decembrie 1912, Chirnogeni, Constanța – octombrie 1986, Sighet

Poet si pictor. A urmat cursurile Seminarului Teologic la Constanța, Dorohoi și Galați. Între 1934–1940 a urmat Academia de Arte Frumoase din București, fiind elevul lui Camil Ressu. S-a specializat în pictură religioasă în Italia (1937). A frecventat cenaclul Sburătorul. A fost profesor de desen la Medgidia, Oradea, Șimleul Silvaniei și Sighet. A debutat în revista Claviaturi din Brașov, în 1944. În 1946 a primit, alături de Mihail Crama, Premiul Scriitorilor Tineri al Fundațiilor Regale, pentru volumul Zumbe, care nu va fi tipărit decât în 1966. A colaborat la revistele transilvănene Steaua, Tribuna, Familia, Tomis, Arta, România literară, etc. A publicat volume de versuri: Apocrife, Metope, Brazde străbune

1912 – S-a născut Tudor Drăganu

2 decembrie 1912, Năsăud – 21 august 2010, Cluj-Napoca

Jurist și profesor universitar; membru de onoare (din 2003) al Academiei Române. A studiat Dreptul la Universitatea „Babeș-Bolyai”, unde apoi a fost vreme îndelungată profesor de Drept constituțional. A fost vicepreședinte (1967–1969), președinte (1969–1973) al Comisiei pentru probleme juridice, parlamentare și drepturile omului a Uniunii Interparlamentare, membru al delegației României la Conferința pentru Securitate și Cooperare Europeana de la Helsinki și Viena, președinte al Comisiei Politice pentru Securitate și Cooperare Europeana de la Viena. A fost numit, prin decret al președintelui Republicii Franceze, profesor la Universitatea Pantheon-Sorbonne din Paris, a fost ales membru al Institutului Internațional de Științe Administrative din Bruxelles. Este considerat creator de școală juridică românească, fiind și autor al unei opere științifice impresionante

1917 – Sfatul Țării din Basarabia a proclamat Republica Democratică Moldovenească

Republica Democratică Moldovenească a fost un stat efemer a cărui autonomie față de Imperiul Rus a fost proclamată la 2 decembrie 1917 de Sfatul Țării din Basarabia, organ reprezentativ al populației din fosta gubernie rusă Basarabia, ales în octombrie–noiembrie 1917, odată cu începuturile revoluției ruse din luna februarie a aceluiași an și cu dezintegrarea puterii politice a Imperiului Rus. Inițial, Republica Democratică Moldovenească a fost declarată parte a unei viitoare Rusii federale, dar la 24 ianuarie 1918 și-a proclamat independența, iar la 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Țării a votat unirea Republicii Democratice Moldovenești cu România

1918 – Întrunirea Marelui Sfat Național la Alba Iulia

La 19 noiembrie/2 decembrie 1918, a doua zi după Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, a avut loc întrunirea Marelui Sfat Național, în conformitate cu articolul al IX-lea al Rezoluției Adunării Naționale de la Alba Iulia, „pentru conducerea mai departe a afacerilor Națiunii Române din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, pentru care avea „toată îndreptățirea să reprezinte națiunea română, oricând și pretutindeni față de toate națiunile lumii și să ia toate dispozițiile pe care le află necesare în interesul națiunii”. La ora 9, membrii aleși ai Sfatului s-au întrunit în sala tribunalului din Alba Iulia și și-au ales organele de conducere. În biroul Sfatului au fost aleși: Gheorghe Pop de Băsești (președinte), episcopii Miron Cristea și Iuliu Hossu, Teodor Mihali, Andrei Bârseanu (vicepreședinți), Caius Brediceanu, Mihai Popovici, Ionel Pop, Silviu Dragomir, Ghiță Pop și Iosif Ciser (notari).

A ales apoi un organ reprezentativ cu activitate permanentă, numit Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului, și ținuturilor românești din Ungaria și compus din 15 membri ai Sfatului (zece membri ai Partidului Național Român, doi ai Partidului Social-Democrat și trei independenți), printre care: Iuliu Maniu (președinte și ministru de Interne), Ștefan Cicio-Pop (Armată și Siguranță Publică), Aurel Vlad (Finanțe), Aurel Lazăr (Justiție), Vasile Goldiș (Culte și Instrucțiune Publică), Alexandru Vaida-Voevod (Externe și Presă), Ioan Flueraș (Sănătate și Ocrotiri Sociale), Victor Bontescu (Agricultură și Comerț), Iosif Jumanca (Industrie), Vasile Lucaciu (fără portofoliu, cu misiuni în străinătate), Octavian Goga, Ion Suciu, Emil Hațieganu, Romul Boilă, Valeriu Braniște. Consiliul Dirigent, așa cum a hotărât Marele Sfat Național, „va aduce la îndeplinire hotărârile Adunării Naționale, va prelua și va dirigui viața de stat, va îngriji serviciile publice și în acest scop va fi în drept de a ordona și a lua toate măsurile pe care le va găsi necesare”. După ce au fost aleși, membrii Consiliului au depus jurământul de credință în fața episcopului Ion Papp. Marele Sfat Național și Consiliul Dirigent și-au stabilit sediul la Sibiu

Pentru delegația care trebuia să plece la București să prezinte regelui Ferdinand I și guvernului Brătianu rezoluția Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia au fost desemnați Miron Cristea, Iuliu Hossu, Vasile Goldiș, Alexandru Vaida-Voevod și Caius Brediceanu

În fotografie, Consiliul Dirigent, primul Guvern român al Transilvaniei și Banatului după decretarea UniriiRândul de jos, de la stânga la dreapta: Al. Vaida Voevod, St. Cicio Pop, Iuliu Maniu, Vasile Goldiș, Aurel Vlad; rândul de sus: Iosif Jumanca, Romul Boila, Valeriu Braniște, V. Bontescu, Ioan Suciu, Aurel Lazăr, E. Hatieganu, Ion Flueraș (lipsesc Octavian Goga și Vasile Lucaciu, în misiune în străinatate)

1935 – S-a născut Nicolae Labiș

2 decembrie 1935, Poiana Mărului–Mălini, Baia/Suceava – 22 decembrie 1956, București

Poet-simbol al anilor 50, numit de criticul Eugen Simion „buzduganul unei generații”. A urmat Liceul „Nicu Gane” din Fălticeni (1947–1951), perioadă în care a scris versuri, a participat la Iași la o consfătuire a tinerilor scriitori din Moldova, în calitate de secretar al cenaclului literar din Fălticeni, unde s-a remarcat după ce a recitat poezia Fii dârz și luptă, Nicolae!, publicată apoi în Iașul nou și Lupta poporului din Suceava. În 1951 a obținut premiul I la Olimpiada națională de limba română, la București; cu această ocazie a câștigat admirația redactorilor revistei Viața Românească, publicând poezia Gazeta de stradă. A urmat Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” din București, unde i-a avut ca profesori pe Mihail Sadoveanu, Tudor Vianu și Camil Petrescu, iar printre colegi pe Florin Mugur, Lucian Raicu, Ion Gheorghe, Doina Sălăjan și Gheorghe Tomozei. Aici s-a impus, grație înzestrării sale poetice și intelectuale excepționale, ca lider de opinie. În 1955 a urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității din București, însă a renunțat după doar un semestru, dar i-a apărut poemul Moartea Căprioarei în Viața Românească. A îmbrățișat, de la început, ideile regimului comunist de guvernământ, cântându-i laude într-un număr de poezii, devenind o stea în cadrul partidului. A lucrat la revista Contemporanul, apoi la Gazeta literară. Volume publicate: Primele iubiri, Lupta cu inerția

1936 – S-a născut Mitică Popescu

2 decembrie 1936, București

Actor de teatru și film. În timpul facultății, sub regimul comunist, a fost condamnat la 3 ani de închisoare pentru nedenunțarea de acte preparatorii pentru trecerea frontierei. A jucat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț și la Teatrul Mic, unde a cunoscut-o pe Leopoldina Bălănuță cu care s-a căsătorit. A jucat în peste 50 de piase de teatru: Geamandura de Tudor Mușatescu, Matca de Marin Sorescu, Galileo Galilei de Bertolt Brecht, Cititorul de contor de Paul Everac, Să îmbrăcăm pe cei goi de Luigi Pirandello, Evul mediu întâmplător de Romulus Guga, Maestrul și Margareta de Mihail Bulgakov, Mitică Popescu de Camil Petrescu, O femeie drăguță cu o floare și ferestre spre nord de Eduard Radzinski, Mătrăguna de Niccolo Machiavelli, Pescărușul de A.P. Cehov, Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni și peste 75 de filme: Dincolo de nisipuri, Tănase Scatiu, Tufă de Veneția, Clipa, Lumini și umbre serial TV, De ce trag clopotele, Mitică?, Emisia continuă, Trenul de aur, Moromeții, Cel mai iubit dintre pământeni, Sistemul nervos, a fost gazda emisiunii de pe TVR 2 D’ale lu’ Mitică. A primit Premiul pentru întreaga activitate la Gala Premiilor UNITER 2009

Moromeții (1987)

1937 – S-a născut Done Stan

2 decembrie 1937, Giurgiu

Grafician. A urmat Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, secția Grafică, profesor Vasile Kazar. A fost ilustrator de carte, redactor artistic și șef de redacție la editurile Tineretului, Ion Creangă, Cartea Românească, Minerva. A realizat macheta copertelor celebrelor colecții Traista cu povești, Biblioteca pentru toți copiii, Cartea Românească, Minerva. În ultimii ani a fost redactor artistic la editura Paralela 45. A fost distins cu Premiul III pentru grafică al UAP (1966), Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a (1968), Premiul pentru ilustrațiile la Basmele românilor oferit de Centrala Editorială București (1985), Premiul pentru grafică al UAP (1989), Premiul Național pentru concepție artistică în domeniul cărții (2003), Medalia Meritul Cultural clasa I

1939 – A încetat din viață Ștefan Holban (15 mai 1869, Vaslui – 2 decembrie 1939, București)

General al armatei române, în timpul Primului Război Mondial; ministru al Apărării, a participat la acțiunea contra regimului bolșevic al lui Bela Kun în Ungaria din 1919

1940 – S-a născut Cornel Fugaru

2 decembrie 1940, București – 13 iulie 2011, București

Compozitor de muzică ușoară, solist vocal și instrumentist, lider al formației Sincron. A participat la numeroase turnee în străinătate, a făcut parte din jurii naționale de concursuri de muzică ușoară, a susținut numeroase concerte și recitaluri la televiziune, a apărut ca interpret în filme și a compus muzică de film

De ce-ai plecat din viața mea?

1940 – S-a născut George Iarin

Gheorghe Ionescu; 2 decembrie 1940, Ploiești

Poet. În urma arestării și a condamnării la închisoare a tatălui său (1957), a fost încorporat într-un detașament militar de muncă forțată (liberat în 1961). A făcut studii, neterminate, la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București (1962). A fost profesor de limba română, muzică și desen la școli generale din mediul rural, inspector și bibliotecar la Centrala Petrolului Bolintin Vale, statistician la Schela de foraj Chitila. A debutat cu versuri în Luceafărul (1959), și editorial cu placheta Elegii pentru pământ (1977), urmată de Scrisori din Andromeda, Ziar de seară, Biblioteca pierdută. A colaborat la Gazeta literară, Luceafărul, Viața Românească, Steaua, Tribuna, Tomis, Flacăra

1942 – S-a născut Marcela Rădulescu

2 decembrie 1942, Brașov

Grafician, membră a Uniunii Artiștilor Plastici, filiala Brașov. Absolventă a Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” Cluj, Secția Grafică, este prezentă cu lucrări în muzee din România, Belgia, Ungaria și în colecții particulare din România, Germania, Belgia (Fundația Veranneman-Gent), Grecia, Spania, Franța, Italia, SUA. Galerie

1944 – Miniștrii PNȚ și PNL din Guvernul Constantin Sănătescu (2) și-au prezentat demisia

Consiliul de miniștri de largă colaborare politică, prezidat de Constantin Sănătescu, a guvernat între 4 noiembrie–5 decembrie 1944. S-a confruntat cu crizele provocate de comuniști și socialiști încontinuu. Miniștrii PNȚ și PNL au demisionat în semn de protestat față de încercările de acaparare a puterii de către comuniști. În acest context, Constantin Sănătescu și-a depus mandatul pe 5 decembrie, generalul Nicolae Rădescu fiind desemnat să formeze un nou guvern, de uniune națională

1948 – Desființarea Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică)

Decretul nr. 358/2 decembrie 1948 pentru stabilirea situației de drept a fostului cult greco-catolic, publicat în Buletinul Oficial nr. 281/2 decembrie 1948 a repezentat, practic desființarea cultului greco-catolic: Art. 1 „În urma revenirii comunităților locale (parohii) ale cultului greco-catolic la cultul ortodox român și în conformitate cu art. 13 din decretul Nr. 177/1948, organizațiile centrale și statutare ale acestui cult, ca: Mitropolia, Episcopiile, capitlurile, organele, congregatiunile, protopopiatele, manastirile, fundatiunile, asociațiunile, cum și orice alte instituții și organizațiuni, sub orice denumire, încetează de a mai exista.Art. 2 „Averea mobilă și imobilă aparținînd organizațiilor și instituțiilor arătate la art. 1 din prezentul decret, cu excepția expresă a averii fostelor parohii, revine Statului Roman, care le va lua în primire imediat. […]”

1950 – România a aderat la Convenția pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid

România a ratificat Convenția prin Decretul nr. 236/1950 privind aderarea la Convenția pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid, aprobată de Adunarea Generală a ONU la 9 decembrie 1948

1950 – A încetat din viață Dinu Lipatti (19 martie 1917, București – 2 decembrie 1950, Geneva)

Pianist și compozitor de reputație internațională, pedagog, membru post-mortem al Academiei Române

1951 – S-a născut Alexandru Cistelecan

2 decembrie 1951, Aruncuta, Cluj

Critic literar, considerat de mai mulți critici literari și editorialiști unul dintre cei mai importanți și influenți critici literari români contemporani, în special în critica de poezie. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, Secția română-italiană în 1974. Înainte de 1989 a fost criticul de poezie al revistelor Familia, Vatra, iar după Revoluție a fost redactor-șef adjunct al revistei Vatra și profesor de literatură romănă contemporană la universitățile din Brașov și Târgu-Mureș. Este autorul volumelor Poezie și livresc, Celălalt Pillat, Top ten, Mircea Ivănescu. Micromonografie, 15 dialoguri critice. și autorul mai multor articole din Dicționarul Scriitorilor Români (coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu) și al unor traduceri din limba italiană

1951 – S-a născut Dumitru Hărădău

2 decembrie 1951

Jucător de tenis de câmp și antrenor. A câștigat de patru ori titlul de campion de tenis al României, cel mai mare ranking, 322, în 1977. Este directorul turneului Bucharest Open și oficial al Federației Române de Tenis

1953 – A încetat din viață Radu Bâldescu (16 octombrie 1888, Mihăileștii de Sus, Olt – 2 decembrie 1953, Jilava)

General, istoric militar, om politic, cavaler al Ordinului Mihai Viteazul, dușman pe față al comuniștilor, anchetat de Securitate, a decedat la închisoarea Jilava

1957 – S-a născut Edi Petroșel

2 decembrie 1957, București

Muzician, toboșar, membru al formației Holograf din 1978. Cânta din copilărie, când, împreună cu frațți săi a format o formație de rock cu care cântau la baluri, nunți. A fost solicitat, ca toboșar și în formații lăutărești. A intrat în Holograf în timpul studenției la Politehnică. A fost repartizat la Colibași, la Uzinele Dacia, împreună cu toți băieții de la Holograf. Au renunțat la Uzinele Dacia, dedicându-se muzicii.

Holograf – Cât de departe

1962 – S-a născut Tiberiu Almosnino

2 decembrie 1962, București

Balerin, maestru de balet la Opera Națională din București și colaborator la diferite teatre bucureștene. A dansat în: Romeo și Julieta de Prokofiev, Lacul lebedelor de Ceaikovski, La fille mal gardée de F. Herold, Tristan și Isolda de Wagner, Spărgătorul de nuci de Ceaikovski, Simfonia fantastică de Berlioz, Peer Gynt de Grieg

Femeia îndărătnică de Eduard Elgar, Coregrafia Ion Tugearu, cu Simona Șomăcescu & Tiberiu Almosnino

1964 – S-a născut Leo Iorga

2 decembrie 1964, Arad – 2 noiembrie 2019, București

Muzician. A început să cânte la 14 ani, ca toboșar în trupa Liceului „Ioan Slavici” din Arad. A fost solistul vocal al trupelor Cargo, Compact, a făcut parte din grupurile Schimbul 3, Pacifica, PACT by Leo Iorga & Adi Ordean.

Trenul pierdut – PACT by Leo Iorga & Adi Ordean

1970 – A încetat din viață Elena Drăgulinescu-Stinghe (8 decembrie 1881, Ploiești – 2 decembrie1970, București)

Interpretă de operă, soprană; profesoară de canto; se numără printre fondatorii Societății Lirice Române Opera din București (1919), unde a cântat peste 20 de ani

1983 – S-a născut Andrei Tudor

2 decembrie 1983, București

Compozitor, dirijor, pianist. A început să studieze pianul de la 4 ani. A urmat cursurile liceului Liceului „George Enescu”, pe parcursul căruia a început să compună, să fie pianist în diverse formule și să colaboreze cu Big Bandul Radio. În anul 1999 a participat la Festivalul Mamaia – secțiunea Creație, fiind cel mai tînăr concurent. A absolvit Universitatea Națională de Muzică din București, secția Muzică clasică, în paralel studiind jazzul și muzica pop. A acompaniat aproape toți soliștii care cîntă live, în nenumărate recitaluri, concursuri, festivaluri, spectacole, emisiuni radio-tv. În calitate de compozitor a colaborat cu nume importante ale muzicii pop românești cum ar fi: Monica Anghel, Marcel Pavel, Nico, Luminița Anghel, Mihai Trăistariu, Dragoș Chircu, Vlad Miriță, etc.

Concertul Sympho Pops I • Orchestra Simfonică București și Andrei Tudor

1984 – S-a hotărat demolarea ansamblului mănăstiresc Văcărești

Mănăstirea Văcărești, cunoscută și ca Închisoarea Văcărești, a fost un ansamblu arhitectonic construit între 1716–1736 în stil brâncovenesc, unul din cele mai valoroase monumente istorice din București, demolat în anul 1986 din ordinul lui Nicolae Ceaușescu.

Pe 2 decembrie, 1984, șantierul a fost vizitat de Nicolae și Elena Ceaușescu, însoțiți de Patriarhul Iustin Moisescu. Ceaușescu i-a propus Patriarhului să facă în Mănăstirea Văcărești Institutul Teologic, pentru care existau bani de la ONU. Patriarhul a refuzat să ia localul în primire până nu este complet renovat, deoarece se temea ca Ceaușescu să nu dispună mutarea sediul Patriarhiei la Văcărești. Atunci, Ceaușescu a dispus demolarea mănăstirii. Deși mai mulți intelectuali (Constantin Noica, Geo Bogza, Mihail Șora, Dan Nasta, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Răzvan Theodorescu, Dinu C. Giurescu, Grigore Ionescu și Peter Derer) au semnat un memoriu pentru salvarea mănăstirii, în ciuda protestelor și intervențiilor Bisericii Ortodoxe Române, oamenilor de cultură din țară și de peste hotare, organizațiilor și instituțiilor internaționale, demolarea acesteia a început în toamna anului 1985, în decembrie 1986 a fost demolată biserica, iar în 1987 întreaga Mănăstire Văcărești a fost rasă de pe fața pământului

1988 – Scufundarea cargoului Sadu

Una dintre marile catastrofe navale maritime românești, tragedie în care a fost implicat cargoul Sadu, scufundat în rada exterioară a portului Constanța, la o adâncime de circa 18-24 metri, lovindu-se de stabilopozii Digului de Nord în timpul unei furtuni. Naufragiul s-a soldat cu moartea a 15 marinari din cei 22 membri ai echipajului

1998 – A încetat din viață Cleopa Ilie (Constantin Ilie; 10 aprilie 1912, Sulița, Botoșani – 2 decembrie 1998, Mănăstirea Sihăstria)

Teolog, arhimandrit și stareț la Mănăstirea Sihăstria, fiind un renumit trăitor al credinței ortodoxe

2003 – La Muzeul Țăranului Român s-a deschis expoziția permanentă Casă în casă

A fost expusă locuința lui Antonie Mogoș din Ceauru, jud. Gorj

2013 – A încetat din viață Octavian Sava (Octavian Segall; 1 februarie 1928, București – 2 decembrie 2013, București)

Scenarist, dramaturg, autor de texte umoristice; redactor la Radio; (1949-1964); redactor și realizator de Televiziune

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

0 comentarii la „2 Decembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: