Istoria României România frumoasă Today's Memory

9 Decembrie în istoria Românilor

Foto: Primul tramvai electric în București


1668 – Hrisovul Voievodului Țării Românești Radu Leon

Radu Leon, autodeclarat fiul lui Leon Tomșa, a fost domn al Țării Românești (12/22 februarie 1665–3/13 martie 1669). Pentru a plăti datoriile acumulate, a impus o politică fiscală aspră, numind în dregătorii numeroși greci și intrând în conflict cu marile grupări boierești, care au inițiat o mișcare de îndepărtare a sa de la tron. La presiunea acestora, domnul a emis, în 9/19 decembrie 1668, un hrisov prin care stabilea „îndepărtarea grecilor neîmpământeniți din Sfatul Domnesc

1671 – Răscoala împotriva domnitorului Gheorghe Duca

A fost una din cele mai mari răscoale din istoria Moldovei. La sfârșitul anului 1671, boierii moldoveni Mihalcea Hâncu și Apostol Durac au organizat o răscoală împotriva domnitorului Gheorghe Duca. Moldovenii erau nemulțumiți de taxele mari și foarte numeroase impuse de conducătorul țării, precum și de către boierii greci. Hâncu a reușit să adune circa 8.000 de răsculați cu care a pornit din zona Hâncești către capitala Iași. Răsculații orheieni, lăpușneni și soroceni au ocupat capitala și au jefuit casele boierilor, omorând mai mulți greci pe care îi considerau vinovați de situația în care se afla Moldova. Domnitorul Gheorghe Duca a părăsit tronul țării, refugiindu-se la Galați. Unele surse îl prezintă pe Hâncu domn al Moldovei în perioada decembrie 1671–ianuarie 1672, cât răsculații au controlat capitala. Gheorghe Duca s-a întors în curând cu oaste și sprijin din partea turcilor și tătarilor. Astfel, la Iepureni, oastea lui Duca, condusă de boierul Alexandru Buhuș, i-a învins pe răsculați, dispersându-i. Ulterior, răsculații au fost înfrânți la Pașcanii din ținutul Orheiului și lângă satul Ulmu. A urmat represiunea lui Duca, mulți oameni din ținuturile răsculate fiind robiți de tătari, spânzurați sau trași în țeapă

1744 – Ioan Inocențiu Micu–Klein a plecat la Roma

Episcopul greco-catolic Ioan Inocențiu Micu–Klein, care fusese convocat la 23 iulie în fața unei comisii de anchetă, a căzut în dizgrația împărătesei. La 9 decembrie, după ce a aflat că împărăteasa ar vrea să-l închidă în faimoasa temniță de la Graz, episcopul, sfătuit de nunțiul apostolic, a părăsit Viena, plecând la Roma pentru a apăra cauza românilor din Transilvania și a cere dreptate și sprijin Papei Benedict al XIV-lea, în lupta sa sfântă, însă, din cauza presiunilor Curții de la Viena, nu s-a mai întors din autoexil. Aproape 7 ani s-au dus tratative între Sfântul Scaun și Curtea din Viena pentru întoarcerea episcopului în patrie, dar toate intervențiile Romei au fost zadarnice, împărăteasa neputând fi înduplecată, ba chiar amenințând că dacă episcopul s-ar întoarce fără aprobarea ei, ar da dispoziție să fie întemnițat

1864 – Fotografia a fost recunoscută ca artă în România

Prin Decretul nr. 1774/9 decembrie 1864, emis de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, fotografia a fost recunoscută ca artă și, totodată, a fost atestată oficial, pentru prima dată, fotografia românească

1878 – S-a născut Emil Hațieganu

9 decembrie 1878, Tritiul de Sus, comitatul Turda/Tritenii de Sus–Tritenii de Jos, Cluj – 13 mai 1959, Cluj

Jurist, politician, membru de onoare (din 1945) al Academiei Române. A studiat și practicat dreptul. A devenit profesor la Universitatea din Cluj și a deținut funcția de rector (1929–1930). A fost un membru proeminent al Partidului Național Român din Ungaria și Transilvania și al succesorului său, Partidul Național-Țărănesc. A fost prezent la adunarea de la Alba Iulia, fiind membru în Consiliul Director desemnat de participanți. A deținut funcția de Ministru al Muncii și Securității Sociale din Guvernul Iuliu Maniu, Ministru de Stat pentru Transilvania, în 1940, a devenit cunoscut pentru protestul său împotriva cedării Transilvaniei de Nord Ungariei. A fost fondator și director al revistei Glasul libertății care a apărut la Cluj, cu subtitlul Foaie pentru popor, organ al Partidului Național Român și membru în Consiliul Dirigent al Transilvaniei În anul 1945 a fost arestat la Sibiu de autoritățile comuniste și anchetat de temutul ofițer de Securitate Gheorghe Crăciun, a fost condamnat pentru sabotaj la detenție în Închisoarea Sighet în 1951, fiind eliberat în 1955

1880 – S-a născut Avram Imbroane

9 decembrie 1880, Coștei, Serbia – 23 septembrie 1938, București

Preot ortodox, teolog, politician bănățean, luptător pentru unirea Banatului și Ardealului cu România, deputat. Încă din școala secundară a avut primele probleme cu autoritățile, după ce a fost surprins că discuta pe tema cărții lui Vincențiu Babeș, Die Sprach un Nationalitaetnfrage in Oesterreich (Problema privind limba și naționalitatea în Austria). După ce a absolvit Facultatea de Teologie de la Cernăuți, s-a reîntor în Banat pentru a face „școală politică și națională” poporului român din Banat, stabilindu-se în Lugoj. A fost redactor la ziarul Drapelul condus de Valeriu Braniște și s-a implicat în activitatea socială și culturală. A colaborat la manifestările filialei lugojene a Astrei, a organizat zborul lui Aurel Vlaicu la Lugoj în 1912, a susținut turneul Teatrului Național din București prin Banat în 1913, a fost președinte al mai multor societăți culturale lugojene. În 1913 a participat el însuși la alegeri, dar a intrat în vizorul autorităților care l-au declarat „agitator periculos

1885 – S-a născut Lidia Kotzebue

9 decembrie 1885, Saratov, Imperiul Rus – 13 iulie 1944, Moara Domnească (Găneasa), Ilfov

Sculptoriță română de origine rusă. În 1914 a absolvit cursurile Academiei de Belle Arte din Moscova, secția sculptură. A participat ca infirmieră voluntară la spitale de campanie în Războiul Ruso-Japonez. În această perioadă l-a cunoscut pe generalul Pavel Kotzebue, pe care l-a îngrijit fiind rănit, iar mai târziu s-au căsătorit. La sfârșitul Primului Război Mondial, cei doi au rămas în Basarabia. După câțiva ani s-au stabilit la București, unde Lidia Kotzebue și-a deschis un atelier. A participat la mai multe ediții ale Salonului Oficial al Ministerului Artelor, prima expoziție personală fiind realizată în 1926. A înfățișat suferința oamenilor (Copil basarabean refugiat, Doi orfani, O pereche pe Grivița), aspecte din viața țăranilor (Cioban, Copilă cu gâște, Cal cu mânz), a realizat portrete: busturi ale soției pianistului Culibin, Alexandrei Cantacuzino, Mariei Ghica, ale bacteriologilor Pasteur și Claude Bernard. A fost cunoscută, în special, pentru realizarea Monumentului Eroilor Aerului din București împreună cu sculptorul Iosif Fekete

1885 – S-a născut Daniel Ciugureanu

9 decembrie 1885, Șirăuți, Briceni – 19 mai 1950, închisoarea Sighet

Medic, politician din Basarabia, deputat în Sfatul Țării de la Chișinău, Prim-ministru al Republicii Democratice Moldovenești, ministru pentru Basarabia în patru guverne ale României, deputat și senator, Vicepreședintele Camerei Deputaților, Vicepreședintele și Președintele Senatului Regatului România Mare. Provenind dintr-o familie nobilă de intelectuali, învățătura a început-o în familie, studiile secundare le-a făcut la Seminarul Teologic din Chișinău și a absolvit în 1912 Facultatea de Medicină a Universității Sfântul Vladimir din Kiev cu Diplomă de medic chirurg-urolog. A practicat chirurgia la spitale din Vorniceni–Strășeni, Hîncești, apoi la Spitalul „Regina Maria” din Chișinău, Spitalul „Doctor Ion Cantacuzino” și Spitalul Central IOV din București. S-a manifestat de timpuriu în lupta pentru emanciparea românilor din Basarabia, în 1908, împreună cu alți tineri basarabeni, a înființat cercul Deșteptarea, fiind ales președintele cercului. A fost mebru fondator al Partidului Național Moldovenesc, din partea căruia a fost deputat în Sfatul Țării. La 16/29 ianuarie, 1918 Dr. Daniel Ciugureanu a fost ales de către Sfatul Țării în calitate de Președinte al Consiliului de Miniștri al Republicii Democratice Moldovenești. A doua zi după Unire, împreună cu Pantelimon Halippa, Ștefan Ciobanu și Ion Pelivan a făcut parte din delegația care a dus la Iași Actul Unirii Basarabiei cu România, care a fost înmânat solemn Regelui Ferdinand. După Unire a demisionat din funcția de Premier pentru a intra în guvernul României ca reprezentant al Basarabiei. Conform condițiilor Unirii, Basarabia urma să aibă asigurați doi reprezentanți proprii în guvernul României. Ion Inculeț și Daniel Ciugureanu au fost aleși Miniștri pentru Basarabia în guvernul României

1891 – S-a născut Mihail Manoilescu

9 decembrie 1891, Tecuci – 30 decembrie 1950, închisoarea Sighet

Publicist, economist, inginer, politician, dintr-o veche familie aristocratică. A intrat primul la Școala de Poduri și Șosele din București, pe care a absolvit-o șef de promoție în 1915. A fost funcționar cu rang secundar în guvernele vremii. Admirator al dictatorului fascist Benito Mussolini, partizan al revenirii regelui Carol al II-lea pe tronul României, a fost întemnițat în toamna lui 1927, dar achitat la procesul din 1928. După revenirea pe tron a regelui Carol al II-lea, a fost foarte influent în cadrul camarilei regale, fiind ministru pe resort economic în diverse guverne, în paralel, desfășurând o mare activitate teoretică în domeniul economic, în țară, Italia și Portugalia. Ideile sale corporatiste și protecționiste au fost adoptate în Brazilia, în scopul dezvoltării industriale. În 1940, desemnat ministru de externe în guvernul Ion Gigurtu, a participat la „arbitrajul” de la Viena. Luând la cunoștință de noua frontieră pe care o trasaseră „arbitrii”, ministrul Manoilescu „s-a prăbușit pe masă leșinat”, conform mărturiei ministrului de externe italian, Galeazzo Ciano. Cu toate acestea, în calitatea sa oficială, la 30 august 1940, Manoilescu a trebuit să semneze Dictatul de la Viena, prin care Germania și Italia au acordat Ungariei o importantă parte a Transilvaniei. Întemnițat de mai multe ori după începutul ocupației sovietice, a fost deținut în închisorile de la Jilava, Ocnele Mari și Sighet, unde și-a aflat sfârșitul

1894 – Primul tramvai electric la București

La 9 decembrie 1894 s-a dat în folosință în Capitală primul tramvai electric, între Obor și Cotroceni. „Pe străzile Bucureștilor a apărut un fel de arătare, în locul cunoscutelor tramvaie cu cai, noul vehicul se mișca de-a lungul străzii netras de nimeni, urmând riguros traiectoria drumului de fier”.

Primul tramvai electric, pe str. Academiei

În mod ciudat, prima linie de tramvai electric din București purta numărul 14, întrucât până la data respectivă funcționau deja 13 linii de tramvai cu cai, toate numerotate și marcate printr-o culoare distinctivă (sau combinație de două culori). Culoarea liniei 14 era verde. Tramvaiul 14, cel din 1894, după cum relatează George Potra în Bucureștii de altădată, avea un traseu destul de întortocheat, care începea în Cotroceni și se termina la Obor, plecând de la Uzina Electrică, mergând pe Splaiul Independenței, trecând Dâmbovița pe podul Domnița Maria, traversând bulevardul Regina Elisabeta și continuându-și drumul spre Bulevardele Carol I și Pache Protopopescu.. Dar Oborul nu era cel de astăzi, ci undeva prin Piața Iancului, care se găsea la limita perimetrului urban și unde se organiza târgul de vite. Ulterior s-a adoptat extinderea liniilor de tracțiune electrică, o vreme au circulat și tramvaie cu cai și electrice, iar în 1929 a fost tras pe dreapta ultimul tramvai tras de cai

1898 – A încetat din viață Gogu Cantacuzino (George C. Cantacuzino-Râfoveanu; 16 martie 1845, Ploiești – 9 decembrie 1898, București)

Jurnalist; fruntaș liberal; ministru de finanțe între 1895–1898

1904 – S-a născut Vasile Velican

9 decembrie 1904, Hărman, Brașov – 6 septembrie 1984, Cluj-Napoca

Inginer agronom, profesor universitar; membru corespondent (din 1963) al Academiei Române; membru titular al Academiei de Științe Agricole și Silvice (din 1969) și președinte al secției de Cultura plantelor din această instituție. A absolvit Academia de Agricultură din Cluj (1928), numărându-se printre absolvenții de elită. A fost secretar general al aceleiași facultăți, asistent la Stațiunea de Ameliorarea plantelor din Cluj. S-a specializat la Institutul de Cercetări Agronomice din Brno în ameliorarea plantelor și cultura cartofului și a obținut titlul de Doctor în Științe agronomice la Academia de Agricultură din Cluj, cu teza Puterea de absorbție ca metodă de ameliorare a grâului de toamnă (1935). În anul 1935 a fost avansat la funcția de șef de lucrări, apoi director la Stațiunea Experimentală Agricolă din Câmpia Turzii. În anul 1945 revine la Cluj pe postul de Director al Stațiunii de Ameliorarea Plantelor, profesor titular al catedrei de Fitotehnie, până la pensionare, la 70 ani. Ampla sa activitate de cercetare științifică a fost valorificată în peste 50 de lucrări publicate în reviste de specialitate, fiind coautor a 13 lucrări de proporții: tratate, monografii, manuale și cursuri universitare, care prin nivelul științific și aplicativ contribuie la tezaurul literaturii agricole, naționale și mondiale. A fost distins cu Meritul agricol și Coroana României în grad de cavaler (1938), Medalia muncii (1954), Ordinul Muncii clasa I-a (1962) și clasa a II-a (1965), Ordinul Steaua României clasa a III-a (1970)

1905 – S-a născut George Demetru

Dumitru Georgescu; 9 decembrie 1905, București – 27 februarie 1984, București

Actor de teatru și film. A absolvit Conservatorul de Artă Dramatică (promoția 1926). A fost distins cu titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne (anterior anului 1964) și cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967). A jucat în numeroase filme, printre care: O noapte furtunoasă, Visul unei nopți de iarnă, Directorul nostru, Pasărea furtunii, Pași spre lună, Străinul, De-aș fi… Harap Alb, Mihai Viteazul, Pentru că se iubesc

Visul unei nopți de iarnă (1943)

1916 – Deschiderea Parlamentului în exil la Iași

După ce în toamna lui 1916 două treimi din teritoriul țării a fost ocupat de Puterile Centrale, a urmat o perioadă extrem de grea pentru români. Regele, acționând de comun acord cu Ion I.C. Brătianu și cu Barbu Știrbey, a căutat să dea o notă de normalitate unei societăți complet debusolate și intrate în panică. În acest spirit s-a pregătit deschiderea sesiunii parlamentare la Iași, în Sala Teatrului Național. Regele Ferdinand I a citit mesajul tronului care conținea hotărârea de a lupta până la capăt, nevoia solidarității naționale dar și promisiunea unor reforme esențiale în viitor

1917 – Armistițiul de la Focșani

Acord internațional încheiat între guvernele român și rus, pe de o parte, și guvernele Triplei Alianțe, având ca obiect principal suspendarea ostilităților pe Frontul Român, pe timpul Primului Război Mondial, ca urmare a condițiilor militare intervenite în urma armistițiului ruso-german de la Brest-Litovsk.

Echipele de negocieri

Începute la 24 noiembrie/7 decembrie 1917, în Casa Apostoleanu din Focșani, negocierile au durat până pe 26 noiembrie/9 decembrie, când a fost adoptată forma finală a armistițiului, semnat din partea română de generalul Alexandru Lupescu, iar din partea Puterilor Centrale de generalul Curt von Morgen. Între prevederile documentului se aflau obligația suspendării ostilităților pe întregul front răsăritean și interdicția dislocării unor efective militare într-un procent mai mare de 10% din totalul armatelor prezente pe acest front. Armistițiul a fost prelungit de mai multe ori, până la încheierea Păcii de la București, dar ostilitățile au continuat sub o altă formă. A rămas celebră Bătălia de la Galați între ruși și români (pe atunci încă aliați), cu un deznodământ unic în istoria Primului Război Mondial, când rușii s-au predat armatelor germane; bătălia a fost considerată prima în care s-au folosit, concomitent, trupe terestre, marine și de aviație

1918 – Partidul Socialist–Democrat din România și-a schimbat denumirea în Partidul Socialist

Partidul Social-Democrat din Țara Românească și Bucovina și Partidul Socialist din Transilvania s-au unit și au adoptat denumirea de Partidul Socialist din România. Comitetul executiv al Partidului Socialist a adoptat un program politic, cunoscut sub numele de Declarația de principii în care se preciza foarte limpede că pentru Partidul Socialist lupta pentru „cucerirea prin orice mijloc a puterii politice din mâinile burgheziei române și întronarea dictaturii proletare în vederea realizării idealului comunist formează unicul scop

1923 – România a semnat Convenția și statutul privind regimul internațional al căilor ferate

România a semnat, la Geneva, la 9 decembrie 1923, Convenția și statutul privind regimul internațional al căilor ferate, alături de celelalte state participante, ratificată prin Legea nr. 10/1925 privind ratificarea Convenției regimului internațional al căilor ferate de la Geneva. Legea a intrat în vigoare de la 13 ianuarie 1926

1923 – S-a născut Aspazia Oțel Petrescu

9 decembrie, Cotul Ostriței, Cernăuți, Bucovina/Ucraina – 22/23 ianuarie 2018

Memorialistă și mărturisitoare creștină din temnițele comuniste, în care a pătimit 14 ani. Între 1944–1948 a urmat Facultatea de Litere și Filosofie de la Universitatea „Babeș Bolyai” – primul an la Sibiu, unde Universitatea era refugiată, și apoi la Cluj. În studenție a conferențiat în cadrul Frăției Ortodoxe Române Studențești, cu lucrarea Iisus în poezia română. A fost una dintre studentele preferate ale lui Lucian Blaga, care a încurajat-o să-și cultive talentul literar. A lucrat ca dactilografă la Centrul de Studii Transilvane (1946–1948). În iulie 1948 a fost arestată, în plină sesiune de examene, pe motivul clasic pentru ideologia comunistă, atee: aderența la Cetățuia – organizația de tineret a femeilor din Mișcarea Legionară, din cadrul Liceul ortodox de fete „Elena Doamna” din Cernăuți. A fost condamnată la 10 ani de temniță grea, executați în închisorile Mislea, Dumbrăveni, Miercurea Ciuc. În 1958, în loc de eliberare, i s-au dat încă 4 ani de închisoare, la Mislea, Jilava, Botoșani și Arad – de unde a fost eliberată. S-a mutat cu mama sa, pensionară și văduvă, în Roman, cu foarte mare dificultate a reușit să se angajeze pe un post de contabilă la o cooperativă, în 1964 s-a căsătorit cu Ilie Alexandru Petrescu, văduv, împreună cu care a crescut cei doi copii orfani. După decembrie 1989 a participat la toate comemorările martirilor și mucenicilor din temnițele comuniste, fiind coorganizatoarea Sfântului Paraclis de la Mislea, locul de pomenire a tuturor martirelor și sfintelor din temnițele comuniste. În 2007 a primit Premiul Fundației Culturale „Lucian Blaga” pentru creație literară – proză scurtă, în cadrul Festivalului Internațional „Lucian Blaga”, Lancrăm-Sebeș-Deva

Aspazia Oțel Petrescu (31 mai 2017)

1932 – România a semnat, la Madrid, Convenția internațională de telecomunicații

În cadrul Conferinței de la Madrid s-a hotărât adoptarea numelui de Uniunea Internațională de Telecomunicații, utilizat efectiv de la 1 ianuarie 1934

1933 – Consiliul de Miniștri al României a hotărât dizolvarea Gărzii de Fier

În toamna anului 1933, după căderea guvernului Vaida-Voevod, regele Carol al II-lea l-a însărcinat pe liberalul I.G. Duca cu formarea unui nou guvern și, potrivit tradiției politice, organizarea unor noi alegeri parlamentare. În pragul alegerilor parlamentare, Zelea-Codreanu a întemeiat, ca expresie politică a Mișcării Legionare, partidul Totul pentru Țară (prezidat de ing. Gheorghe Clime), „ […] Legionarii s-au pregătit de alegerile din țară cu un program atât de violent fascist, antisemit și antioccidental, încât Guvernul I.G. Duca a crezut de cuviință să interzică participarea la alegeri a Gărzii de Fier”. Dizolvarea Gărzii de Fier, hotărâtă în Consiliul de Miniștri pe 9 decembrie 1933, cu scurt timp înainte de organizarea alegerilor, pentru ca legionarii să nu poată participa la scrutin, a fost motivată prin nevoia de a păstra ordinea socială și chiar existența statului. Același argument fusese folosit în 1924, când Partidul Comunist a fost scos în afara legii, fiind definit drept organizație ce pune în pericol chiar existența statului

1934 – Dinu Lipatti a primit Premiul „George Enescu”

La doar 17 ani, Dinu Lipatti a primit Premiul „George Enescu” pentru compoziție, cu suita simfonică Șătrarii, dar și medalia de argint a Republicii Franceze în 1937, pentru aceeași lucrare. Prima audiție a avut loc la București, în 23 ianuarie 1936, cu Orchestra Filarmonicii din București și dirijorul Mihail Jora

Dinu Lipatti – Șătrarii • Orchestra Filarmonica Cluj-Napoca, Dirijor Emil Simon

1941 – S-a născut Mircea Vaida-Voevod

9 decembrie 1941, Timișoara

Poet, eseist și istoric literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj în 1965, devenind doctor în filologie în 1971, cu teza: Influențe străine în opera literară a lui Lucian Blaga. A fost profesor universitar, bursier DAAD în 1970 și 1987 pentru specializare la Universitatea din Tübingen, sub îndrumarea profesorilor E. Coșeriu și Kurt Waiss. Debutul editorial, cu versuri în Steaua s-a produs în 1963. Începând din anul 1990 a putut semna cu numele său real: Vaida-Voevod. A publicat volume de poezie: Cenușa verde, Marginea lacrimei, Cetăți și călătorii, Pod în Balcani. Poeme sumbre; proză: Ospățul lui Trimalchio. Eseuri literare, Soarele la miezul nopții, Zile în cuibul păsării, Corinda; critică și istorie literară: Sextil Pușcariu. Critic și istoric literar, Ion Budai Deleanu. Monografie, Turnul de fildeș. Însemnări solitare despre literatura română, 1 Decembrie 1918. Mărturii ale participanților, votanți ai Marii Uniri, vol I, II

1942 – S-a născut Ilie Călian

9 decembrie 1942, București – 14 iunie 2016, Cluj

Jurnalist, cronicar literar și critic de artă. A absolvit Facultatea de Filologie la Cluj, apoi a lucrat în presă întreaga lui viață activă. A fost considerat ultimul reprezentant al jurnalismului tradițional, preocupat mai mult de acuratețea informației și de calitatea analizei decât de tiraj sau rating. A fost membru fondator al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. După 1989 a condus ziarul Adevărul de Cluj, care în 2007 a revenit la vechiul său nume, Făclia. În anul 2000 a fost distins de Uniunea Ziariștilor Profesioniști cu Ordinul Ziariștilor, clasa I, iar în 2006 a fost desemnat Jurnalistul de nota 10 al județului Cluj

1949 – S-a născut Valentin Marica

9 decembrie 1949, Zoreni–Sânmihaiu de Câmpie, Bistrița-Năsăud

Scriitor, poet și publicist. După absolvirea Facultății de Litere, specialitatea Română-Italiană, a Universității „Babeș-Bolyai”, a urmat cursurile Facultății de Filozofie, la aceeași universitate. A fost profesor de limba și literatura română la Școala Generală nr. 11 din Tg. Mureș, unde a inițiat primul cenaclu literar al copiilor din Tg. Mureș, a publicat culegerea Exerciții gramaticale structurale și i-a dedicat poetei Alice Călugăru monografia Tragicul unei vieți și al unei operei literare. A fost membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și al Uniunii Scriitorilor din România, doctor în filologie. În prezent lucrează ca realizator de emisiuni la Societatea Română de Radiodifuziune, Studioul Teritorial de Radio Târgu Mureș. A debutat, cu poezie, în revista Cronica din Iași, în 1970, a publicat în: Tribuna, Steaua, Vatra (cu pseudonim), Teatrul, Poesis, Luceafărul, Transilvania, Mișcarea Literară, Jurnal literar, Hyperion, Târnava, Revista Română, etc. A publicat volume de versuri: Metanii, Laguna umbrei, Secantă la ochiul mimozei, În naosul râului, Schitul numelui, Îndurarea amiezii

1963 – A încetat din viață Teofil T. Vescan (11 iulie 1913, Bratislava – 9 decembrie 1963, Iași)

Fizician și pedagog; militant antifascism; a creat la Iași o școală de cercetare în fizica relativistă

1965 – Prima magistrală feroviară electrificată din România, Brașov–Predeal

În perioada 1962–1969 a avut loc electrificarea treptată a traseului între Brașov și București cu curent alternativ (25 kV, 50 Hz). Tronsonul dintre Predeal și Brașov a fost finalizat încă din 1963 (primul sistem de suspensie catenară a fost amplasat la Predeal, la 27 decembrie 1960), deoarece diverși producătorii au vrut să facă experimente cu locomotive electrice pe acest traseu montan dificil. La 9 decembrie 1965 s-a deschis secția electrificată Brașov–Predeal, prima linie electrificată cu ecartament normal din România, iar în 20 aprilie 1966 s-a deschis circulației și linia electrificată Predeal–Câmpina

1966 – Hidrocentrala Vidraru de pe râul Argeș

Construcția amenajării hidroenergetice Vidraru a durat cinci ani și jumătate, plasând hidrocentrala pe locul doi ca mărime din istoria țării, după cea de pe Bistrița. A intrat în funcțiune la 9 decembrie 1966. Barajul Vidraru a fost, la momentul inaugurării, al cincilea în Europa și al nouălea în lume între construcțiile similare

1967 – Marea Adunare Națională l-a ales pe Nicolae Ceaușescu președinte al Consiliului de Stat

La ședința Marii Adunări Naționale din 9 decembrie 1967, Nicolae Ceaușescu a fost ales, în locul lui Chivu Stoica, în funcția de președinte al Consiliului de Stat pentru perioada 9 decembrie 1967–28 martie 1974. Deținea și funcția de secretar general al partidului, încălcându-se, astfel, articolul 13 din Statutul PCR, care interzicea cumulul de funcții. Oricum, din 28 martie 1974, când Marea Adunare Națională a aprobat instituirea funcției de președinte al republicii, Nicolae Ceaușescu a deținut trei funcții… dar și cultul personalității!

1968 – S-a născut Ionuț Lupescu

9 decembrie 1968, București

Fost fotbalist și antrenor de fotbal. A jucat pe post de mijlocaș la echipele FC Dinamo București (ca junior, apoi senior), Bayer Leverkusen, Gladbach, pentru echipa națională a României la Campionatele Mondiale de Fotbal din 1990 și 1994. După retragerea din activitatea de fotbalist, a încercat pentru o scurtă durată cariera de antrenor (FCM Bacău, AS SR Brașov) apoi a devenit director general al Federației Române de Fotbal, membru al Comitetului Tehnic și de Dezvoltare al FIFA, șef al Comisiei Tehnice a UEFA. A fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv clasa a III-a (2008)

1970 – S-a născut Niculina Stoican

9 decembrie 1970, Balta, Mehedinți

Interpretă de muzică populară, fiica Angelicăi Stoican, interpretă de muzică populară din Mehedinți. Este solistă a Ansamblului folcloric „Maria Tănase” din Craiova. A făcut parte din juriul de la emisiunea Vreau să fiu mare vedetă la Antena 1 și a prezentat reality show-ul Te vreau lângă mine de pe Kanal D

Niculina Stoican și Taraful din Gorj [O dată-n viată]

1991 – Inaugurarea primului post privat de televiziune din România – SOTI

A fost un proiect finanțat prin International Media Fund, o asociație de donatori internaționali cu sediul la Washington, constituit la 24 august 1990. Primul canal privat de televiziune se chema SOTI, acronim de la Societatea pentru o Televiziune Independentă, alternativă la Televiziunea de Stat, fiind primul post independent de televiziune din România și din Europa de Est. În baza Sentinței nr. 2011/24 august 1990 s-a constituit Societatea Română pentru Înființarea unei Companii Naționale de Televiziune Independentă SOTI. A început să emită la inițiativa lui Răzvan Huzuneanu, pe 9 decembrie 1991, pe canalul 57, și își difuza emisunile luni, marți, miercuri și joi, o oră dupa ora 23.00, pe frecvențele TVR 2 (care emitea zilnic între orele 16–23). În cadrul acestui post s-au lansat mai multe vedete, printre care Andreea Esca, Lucian Mîndruță, Andreea Berecleanu sau Răzvan Dumitrescu

Andreea Esca și Cristian Răutu în primele lor apariții la TV SOTI

1993 – Sentința asa-numitului tribunal al poporului transnistrean de la Tiraspol

Pe 9 decembrie 1993, un tribunal ilegitim de la Tiraspol din autoproclamata republică moldovenească nistreană, a pronunțat sentința în procesul grupului de patrioți români cunoscut de opinia publică mondială sub numele de „grupul Ilașcu”. Sentința: Ilie Ilașcu a fost condamnat la moarte, iar ceilalți membri la închisoare între 2 și 15 ani. După nouă ani de detenție și izolare, în mai 2001, Ilie Ilașcu a fost eliberat din închisoare

2007 – A încetat din viață Cristian Iordănescu (14 ianuarie 1955 – 9 decembrie 2007, București)

Avocat; decan al Baroului București

2010 – A încetat din viață Elena Dima-Toroiman (12 martie 1926, Curtea de Argeș – 9 decembrie 2010)

Soprană; a făcut parte din generația de aur a teatrului liric romanesc; a slujit cu un rar devotament viața artistică a Operei Române din București pentru mai bine de un sfert de veac

2011 – A încetat din viață Mihai Botez (31 mai 1922, Oradea – 8 decembrie 2011, Arad)

Primul campion național absolut la gimnastică (1948); părintele judo-ului din România; primul antrenor român de arte marțiale; campion mondial la judo veterani la 86 de ani (2008); a avut două centuri negre în jiu-jitsu

2012 – Alegeri parlamentare în România

Alegerile parlamentare au avut loc pe 9 decembrie 2012. Procentul prezenței la vot a fost de 41,76%, Alianța social-liberală (USL) fiind alianța care a câștigat cele mai multe locuri de deputați și senatori. Numărul alegătorilor înscriși în listele electorale: 18.423.066

2015 – A încetat din viață Gheorghe Gruia (Gheorghe Gruia Marinescu; 2 octombrie 1940, București – 9 decembrie 2015, Mexico City)

Handbalist; supranumit „mâna de aur a handbalului românesc”; a fost declarat de 7 ori cel mai bun handbalist al lumii; în 1978 s-a stabilit în Mexic, contribuind semnificativ la dezvoltarea handbalului din această țară

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

0 comentarii la „9 Decembrie în istoria Românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: