Istoria României România frumoasă Today's Memory

15 Decembrie în istoria românilor

Foto: A fost deschisă Școala preparandală din Iași


1467 – Bătălia de la Baia

Bătălia de la Baia (14/15 decembrie 1467) a fost o confruntare între domnul Moldovei, Ștefan cel Mare și regele Ungariei, Mathias I Corvin, determinată de apropierea lui Ștefan de Polonia. Faptul că Ungaria îl adăpostea din 1459 pe rivalul acestuia, fostul domn Petru Aron, l-a determinat pe Ștefan să atace ținuturile secuiești (1461), Chilia (1462) și să sprijine răscoala nobililor din Transilvania (1467). În aceste condiții, Mathias Corvin a decis să-l pedepsească pe Ștefan și să-l înlocuiască cu Petru Aron, care-i făgăduise ascultare. În noiembrie 1467, Regele Ungariei, Matia Corvin a plecat de la Brașov spre Moldova, prin pasul Oituz, în fruntea unei armate de circa 40.000 de oșteni. Ștefan a reușit să pună pe picioare doar o armată de 12.000 de oșteni, așa încât tactica sa a fost aceea de a da lupte mai mici, pentru întârzierea înaintării armatei regale ungare. În 19 noiembrie regele Matia a cucerit Trotușul, apoi cetatea de lemn de la Bacău, între 29 noiembrie–7 decembrie a ocupat Romanul și Târgu Neamț, iar în 14 decembrie a ocupat Baia Moldovei. În noaptea de 14 spre 15 decembrie, oastea lui Ștefan a atacat pe neașteptate orașul Baia, dând foc palisadelor din lemn ale orașului, ceea ce a luat prin surprindere armata regală, având loc crâncene lupte stradale de noapte, soldate cu mari pierderi omenești pe ambele părți. Campania regelui Matia Corvinul în Moldova, încheiată cu un eșec, a constituit ultima mare încercare a coroanei ungare de a reinstititui, pe cale militară, suzeranitatea asupra Moldovei

1672 – A încetat din viață Georg Haner (28 aprilie 1672, Sighișoara, Imperiul Austriac – 15 decembrie 1740, Biertan, Imperiul Austriac)

Teolog și istoric al bisericii sas, rector al gimnaziului din Sighișoara, episcop al Bisericii Luterane Săsești din Transilvania

1802 – S-a născut Bolyai János

15 decembrie 1802, Cluj – 27 ianuarie 1860, Târgu Mureș

Matematician de origine maghiară din România; unul dintre creatorii geometriei neeuclidiene, alături de Nikolai Lobacevski și Bernhard Riemann. Până la vârsta de 13 ani, sub tutela tatălui său, matematicianul Bolyai Farkas, stăpânea deja calculele și mecanica analitică. De asemenea, a devenit un violonist desăvârșit la o vârstă fragedă și, mai târziu, un spadasin foarte bun. A studiat la Colegiul Regal de Inginerie din Viena (1818–1822) și a servit în corpul inginerilor armatei (1822–1833). Preocuparea bătrânului Bolyai pentru demonstrarea axiomei paralele a lui Euclid s-a transmis și fiului, János, care, la începutul anilor 1820, a dezvoltat o geometrie care nu depindea de axioma lui Euclid. În 1831 a publicat Appendix Scientiam Spatii Absolute Veram Exhibens (Apendicele care explică știința absolut adevărată a spațiului), un sistem complet de geometrie neeuclidiană, adăugat la cartea tatălui său, Tentamen Juventutem Studiosam în Elementa Matheseos Purae Introducendi (O încercare de a introduce tineri studiosi în elementele matematicii pure, 1832). În paralel, Carl Friedrich Gauss și Nikolay Ivanovich Lobachevsky au publicat relatări despre geometria neeuclidiană. Importanța muncii sale nu a fost recunoscută în timpul vieții sale. Pe lângă lucrul la geometria sa neeuclidiană, el a dezvoltat un concept geometric al numerelor complexe ca perechi ordonate de numere reale

1840 – S-a născut Grigore Mithridate Buiucliu

15 decembrie 1840, Iași – 13 decembrie 1912, București

Jurist și politician, deputat, senator, traducător. A urmat studiile medii lângă Paris, la Colegiul armean Moorat din Sèvres, școală condusă de călugării mechitariști. Studiile universitare de drept le-a început la Paris, unde a studiat și vioara cu Edouard Lalo, și le-a terminat la Universitatea din Iași. A practicat avocatura ca stagiar, în 1869 a fost numit procuror pe lângă Tribunalul Iași, la scurt timp, devenind procuror de secție pe lângă Curtea de Apel din Iași și procuror general al Curții de Apel din Iași (1874–1876). Din 1876, revenit în avocatură, a activat și în politică fiind ales deputat și senator. În 1894 a renunțat la politică fiind numit membru al Înaltei Curți de Casație din București, instanță în care a activat până la pensionare, în 1908. Membru al Junimii, a tradus diverse lucrări din limba armeană. Interesat de istoria și cultura armeană, a constituit o bibliotecă importantă cu lucrări în diferite limbi, bibliotecă pe care a lăsat-o prin testament Academiei Române, ca dealtfel și majoritatea averii sale, evaluată la aproximativ 1 milion de lei, fiind constituit Fondul „Grigore Buiucliu”, o parte contribuind la crearea unei burse pentru studiul limbilor orientale

1855 – A fost deschisă Școala preparandală din Iași

În martie 1854 a fost aprobat Proiectul pentru înființarea Institutului preparandal. Acest proiect a fost aprobat de domn în luna mai 1855, aducându-i-se o serie de îmbunătățiri, iar la 15 decembrie 1855, domnitorul Grigore Alexandru Ghica a dat hrisovul de înființare a unei Școli Preparandale – școală de formare a învățătorilor și educatorilor din Iași, cea mai veche instituție de acest tip din principatele Moldovei și Țării Românești. Avea durata cursurilor de un an. Timp de 35 de ani, a funcționat pe lângă o școală primară, în încăperile mănăstirii Trei Ierarhi din Iași. Conform dispozițiilor principale ale actului, școala a funcționat la Trei Ierarhi, cu unul sau doi profesori care, pe lângă lecții, au făcut cu elevii și exercițiul didactic în școala primară de la Trei Ierarhi. Școala avea un internat pentru 30 elevi, aceștia putând fi de orice treaptă, mireni sau clerici, între 18–30 ani. Se cereau cunoștințe din școlile primare ținutale, iar absolvenții trebuiau să-și ia obligația ca, după terminarea studiilor, să meargă învățători acolo unde vor fi trimiși. La 8 octombrie 1863 Alexandru Odobescu, Ministrul Instrucțiunii Publice, l-a numit director pe Titu Maiorescu. Printre cursanții înscriși în anul întâi se afla și Ion Creangă

1857 – S-a născut Julius Popper

15 decembrie 1857, București – 5 iunie 1893, Buenos Aires

Inginer, cartograf și explorator român-evreu, cetățean al Imperiului Otoman. Tatăl său, ziarist, profesor de liceu și poliglot, a înființat prima școală israelită din București, cu o programă avansată pentru acea epocă. A studiat la colegiul tatălui său, închis ulterior de Ministerul Educației, care a refuzat validarea studiilor; din același motiv, nu a fost admis la Școala de Poduri, Șosele și Mine din București. La 17 ani, a plecat în Franța pentru a studia ingineria la Școala Politehnică și apoi, la Școala Națională de Poduri și Șosele din Paris, pe care a absolvit-o ca inginer de mine. În timpul studenției a dat meditații pentru a-și plăti cursuri suplimentare la Sorbona în domeniul fizicii, chimiei, meteorologiei, geologiei, geografiei și etnografiei. Avea, de asemenea, o afinitate deosebită pentru studiul limbilor, vorbind fluent româna, germana, idiș, engleza, spaniola (castiliana), portugheza și franceza și având noțiuni de italiană, latină și greacă. După studii, a plecat, în căutarea unei slujbe, la Constantinopol, apoi în Egipt, unde a lucrat la întreținerea Canalului Suez. A călătorit prin Orientul Mijlociu, până în India, China și Japonia, întreținând o strânsă corespondență cu secția de Geografie a Academiei Române. În 1881 a revenit în România să-și viziteze familia și să-și reglementeze statutul de cetățean român, care i-a fost refuzat, pe baza disputatului articol 7 din Codul Civil, care stipula că cetățenia română va fi acordată numai locuitorilor creștini, deși legislația preciza posibilitatea unor excepții, în cazuri individuale. Jignit și dezamăgit, Popper și-a părăsit patria definitiv. A ajuns în Brazilia, apoi la Buenos Aires, unde a organizat o expediție în partea de nord a Insulei Mari a Țării de Foc. A traversat Strâmtoarea Magellan și, după o scurtă oprire la Punta Arenas a debarcat în Golful Porvenir, în Golful Inútil, la San Sebastián, unde a descoperit aur, într-o cantitate mai mare decât în restul Patagoniei. La sfârșitul anului 1887, în această regiune foarte neprietenoasă, bătută de vânturi, a construit instalații de spălare a aurului și locuințe pentru o comunitate numeroasă, întemeind o colonie căreia i-a dat numele El Páramo (Pustiul) – astăzi Río Grande – cea mai importantă dintre așezările miniere pe care le-a ridicat Popper în Țara de Foc. Și-a extins activitatea și la alte colonii din Țara de Foc, cum ar fi Beta, Cullen și Carmen Sylva, unde a înființat noi exploatări, a explorat cu o ambarcațiune ținuturile necunoscute și canalele din sudul insulei. În 1889 a bătut propria sa monedă de aur, care a purtat denumirea de Popper, de 1 gram și de 5 grame, cu puterea circulatorie limitată la Țara de Foc, apoi, marca poștală, (timbrul local), desenat de către Rodolfo Soukup (litograf argentinian) și imprimat de către J.H. Kidd y Cía de Buenos Aires. Pentru activitățile sale de exploatări aurifere, cartografiere, colonizare și organizare civică a Țării de Foc, determinante pentru definitivarea situației geo-politice până în prezent, a fost supranumit Conchistadorul român al Patagoniei

1862 – A apărut la București Buciumul

Periodic politic, literar, comercial, sub redacția lui Cezar Bolliac, care continua gazeta cu același nume apărută la Paris în 1857. După un număr specimen (de probă), tiparit la 15 decembrie 1862, Buciumul a început să apară cu regularitate, de la 13 ianuarie 1863, mai întâi de două ori pe săptămână, iar de la 1 august 1863 zilnic. Publicația avea un stil jurnalistic modern, marcat de personalitatea dinamică și polemică a directorului Cezar Bolliac; a sprijinit reformele promovate de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, criticând, de pe poziții liberal-moderate, atât pe conservatori, cât și pe „roșii” (liberalii). Și-a încetat apariția la 5/17 decembrie 1864

1868 – Concertul inaugural al orchestrei Societății Filarmonica Română

Filarmonica Română a fost înființată la 29 aprilie/11 mai 1868, la București, prin strădaniile medicului și omului politic Constantin Esarcu și ale profesorului Eduard Wachmann, care a fost și primul dirijor și director al Filarmonicii. Avea scopul organizării unei orchestre simfonice permanente, în vederea propagării culturii muzicale și popularizării capodoperelor muzicii clasice. Cu primul său concert, la 15/27 decembrie 1868, orchestra Societății Filarmonica Română, dirijată de Eduard Wachmann a deschis românilor porțile către marea muzică. Un program alcătuit din lucrări de Haydn, Mozart, Beethoven și Mendelssohn, sub bagheta inițiatorului Filarmonicii, a fost aplaudat – consemnează cronicarii – „cu un entuziasm de nedescris

1868 – S-a născut Ioan Moța

15 decembrie 1868, Certeju de Sus, Hunedoara – 20 noiembrie 1940, București

Preot și publicist din Transilvania; militant pentru înfăptuirea deplinei unități a statului român. După absolvirea gimnaziului la Deva a urmat studii teologice la Sibiu (1887–1988 și 1892–1894). A fost numit preot-paroh în Orăștie, unde a funcționat în perioada 1899–1940. A fost redactor la Foaia Poporului (Sibiu), Revista Orăștiei, Telegraful Român, Bunul Econom (Orăștie); întemeietor, redactor și apoi director al gazetelor populare săptămânale din Orăștie: Libertatea, având ca adaos ilustrat Foaia Interesantă; în 1915–1916, ambele foi au aparut la București șir în 1917 (două luni) la Cleveland, SUA. În 1917 a făcut parte din delegația trimisă în SUA (prin Siberia și Japonia), alături de V. Lucaciu și V. Stoica, spre a face cunoscute revendicările românești Guvernului American. A lucrat în redacția ziarului Cuvânt Moldovenesc din Chișinău, militând pentru unirea Basarabiei cu România. A publicat mii de articole, schițe, versuri, traduceri din limbile maghiară și germană, cronici, etc. în foile amintite și volume de povești în versuri: Baba iadului, Zâna mărgărelelor, Doi copii

1871 – A apărut ziarul Adevărul

Cotidian central, politic și literar, înființat de Alexandru Beldiman, care a fost și primul director. A apărut inițial la Iași, în perioada 15/27 decembrie 1871–5/17 aprilie 1872, apoi la București, între 15/27 august 1888–21 noiembrie/3 decembrie 1916 și, după Primul Război Mondial, de la 3/16 ianuarie 1919 până la 17 decembrie 1937 și între 13 aprilie 1946–31 martie 1951. A contribuit la formarea și afirmarea opiniei publice democratice românești, oglindind, în același timp, năzuințele și lupta poporului român pentru formarea statului național unitar și pentru integritatea teritorială a țării

1874 – A încetat din viață Iosif Szabó (martie 1803, Bogata, Transilvania, Imperiul Austro-Ungar/Mureș – 15 decembrie 1874, Iași)

Botanist, farmacist și medic român de naționalitate germană; împreună cu Atanasie Fătu, a pus bazele Grădinii Botanice din Iași; împreună cu dr. Iacob Cihac, a întocmit prima lucrare de farmacologie din literatura română; membru de onoare al Academiei Române

1876 – Cercul Militar al ofițerilor din garnizoana București

Actualul Cerc Militar Național, s-a înființat la 15 decembrie 1876, ca formă de asociere privată a ofițerilor, închirierea sau construcția localului, precum și desfășurarea activităților fiind asigurate financiar prin cotizațiile membrilor. Este una dintre cele mai vechi instituții militare românești. A fost pusă sub patronajul Regelui Carol I. Primul conducător al Cercului Militar a fost generalul Alexandru Zefcari. A funcționat, la început în localuri închiriate, Generalul Eraclie Arion lansând ideea construirii unui palat propriu, care să găzduiască instituția, în 1889. Construcția Palatul Cercului Militar, sediul de astăzi al instituției, a început în anul 1911 și s–a încheiat în 1923, după război

1883 – S-a născut Gavriil Galinescu

15 decembrie 1883, Hangu, Neamț – 10 iulie 1960, Durău, Neamț

Dirijor, profesor, folclorist, muzicolog și compozitor. După absolvirea Seminarului Teologic „Veniamin Costache” din Iași (1903), a studiat la Conservatorul de Muzică și Declamațiune din București cu Dumitru G. Kiriac, Alfonso Castaldi și la Universitatea din București, Facultatea de Drept (1905–1909). S-a perfecționat la Konservatorium din Leipzig cu Max Reger, H. Sitt și Arnold Schering, paralel urmând cursurile Universității cu Hugo Riemann, a urmat și cursurile Universității Musikwissenschaft din Viena cu Egon Wellesz. Între anii 1906–1910 a fost dirijor la Societatea corală Doina din București, profesor de muzică vocală la Școala normală „Spiru Haret” din Buzău, la Gimnaziul de băieți din Hangu și Liceul „Alexandru cel Bun” din Iași, profesor de teorie la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din Cemăuți, profesor de dirijat coral la Academia de Muzică și Artă Dramatică „George Enescu” și la Conservatorul „George Enescu” din lași. Din 1929 a fost membru al Societății Compozitorilor Români. A fost ultimul primar al Hangului înainte de 23 august 1944. A compus creații simfonice, corale, de scenă, camerale, vocal-simfonice, a fost autorul a numeroase manuale didactice de muzică pentru elevi

Spectacolul lansării cărții „Gavriil Galinescu – Cântece populare din Moldova

1887 – A apărut primul număr al publicației lunare Revista Nouă

Condusă de Bogdan Petriceicu Hașdeu și având redactori, printre alții, pe Alexandru Vlahuță și Barbu Ștefănescu-Delavrancea

1887 – S-a născut A. de Herz

Adolf Edmund George de Herz; 15 decembrie 1887, București – 10 martie 1936, București

Dramaturg, publicist, membru fondator al Societății Scriitorilor Români. Licențiat al Facultății de Litere si Filosofie a Universității din București, a fost secretar literar la Teatrul Național din București, redactor și conducător de publicații literare: Făt-Frumos, Scena, director al revistei Adevărul literar și artistic. A debutat cu versuri în Sămănătorul (1906). A colaborat la Viața Românească, Convorbiri literare, Viața nouă, Gândirea, Flacăra, Dimineața, Adevărul, Rampa, etc. A scris piese de teatru, tema principală a acestora fiind „intriga amoroasă în decor de vacanță” (V. Brădățeanu): Domnița Ruxandra, Noaptea învierii, Păianjenul, Cuceritorul, Seara pierdută, Omul de zapadă

Omul de zapadă Teatru radiofonic

1887 – S-a născut Constantin Cândea

15 decembrie 1887, Mărgineni, Bacău – 4 martie 1971, București

Inginer chimist, profesor universitar, membru titular (din 1936) al Academiei de Științe din România. În 1911 a absolvit Königlich Bayerische Technische Hochschule München (actualmente, Technische Universität München). În primul an de activitate al Școlii Politehnice din Timișoara, înființată în urma Decretului Regal Nr. 4.822/1920 al Regelui Ferdinand, Constantin Cândea a creat laboratorul de chimie. A fost rectorul Universității Politehnica Timișoara (1946–1947). Din lucrările sale: Separarea metalelor din grupa de cupru, Pentru separarea sulfurilor acide de ceilalți compuși ai precipitatului sulfurat, Plumbul, Produse petroliere: combustibili, Reacția gazului metan cu clorura de zinc

1887 – S-a născut Cella Delavrancea

15 decembrie 1887, București – 9 august 1991, București

Distins om de cultură, pianistă, scriitoare și profesoară, fiica cea mare a scriitorului Barbu Ștefănescu Delavrancea, soră a arhitectei Henrieta Delavrancea, a Niculinei Delavrancea și a lui „Bebs” Delavrancea. A urmat studii de pian, la început în familie, apoi la Conservatorul din București, urmate de un stagiu de perfecționare la Paris. Întrucât tatăl său era un apropiat al familiei Caragiale, a crescut alături de fiii și fiica lui Caragiale, pe care i-a evocat în cărțile sale cu caracter memorialistic. A concertat în Europa, de multe ori în duet cu George Enescu, cu care a urcat pe podium în recitaluri de sonate. Și-a făcut debutul literar în revista lui Tudor Arghezi, Bilete de papagal, în 1929. Din 1950 a început cariera didactică, mai întâi ca profesoară la Liceul de muzică din București, predând apoi pianul la Conservatorul de muzică din București, din 1954 până la ieșirea la pensie. Mulți pianiști celebri au fost elevii săi: Nicolae Licăreț, Dan Grigore, Radu Lupu. Din 1935 a publicat proză, amintiri sau a susținut cronica muzicală și plastică în Cuvântul, Muzica și poezia, Timpul, Curentul, România literară, Revista Fundațiilor Regale, etc. După anul 1950, a colaborat la Contemporanul, Gazeta literară, Secolul 20, Caietele Mihai Eminescu. Editorial, a debutat în 1946 cu volumul de nuvele Vraja, premiat în manuscris, de Editura Cultura Națională. A fost autoarea unor nuvele, romane și texte cu caracter memorialistic. Volumul Scrieri (1982) i-a antologat întreaga operă literară, iar în Dintr-un secol de viață (1987) apar pe lângă paginile memorialistice, câteva portrete excepționale prin valoarea lor: Serghei Rahmaninov, Ferruccio Benvenuto Busoni, Rainer Maria Rilke, Paul Valéry, Gabriel Fauré. Alte opere literare: O vară ciudată, Arpegii în ton major, Mozaic în timp, Trepte muzicale, Scrisori către Filip Lahovari. Extrem de longevivă, a fost primul artist din istoria culturii române care a participat la sărbătorirea propriului centenar, în 1988, la Ateneul Român, printr-un concert de gală în care a cântat alături de pianistul Dan Grigore

Rezistența prin cultură – Cella Delavrancea II

1899 – A încetat din viață Constantin Jiquidi (22 mai 1865, Iași – 15 decembrie 1899, București)

Desenator și caricaturist; probabil primul desenator care a publicat benzi desenate în România, în revista Amicul Copiilor; tatăl graficianului Aurel Jiquidi

1914 – S-a născut Ion Bostan

15 decembrie 1914, Cernăuți – 29 mai 1992, București

Unul dintre cei mai importanți regizori români de film documentar, operator de imagine și scenarist. A fost angajat în 1945 la Oficiul Național Cinematografic și la Romfilm. A început ca interpret și traducător din limba rusă, asistent de regie pe lângă Ilia Kopalin și Paul Călinescu. A debutat ca regizor în 1949, cu scurtmetrajul documentar Un minut. Din 1950, a lucrat la Studioul „Alexandru Sahia” timp de patru decenii. A avut activitate didactică universitară la institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, a fost membru și vicepreședinte al Association Internationale du Cinéma Scientifique. Are o filmografie de peste o sută de titluri, dintre care se impun cu precădere ciclurile dedicate Deltei Dunării, precum și filmele consacrate monumentelor de arhitectură religioasă din Bucovina. A contribuit hotărâtor la evoluția documentarului științific în România

Oameni și locuri (Prin Delta necunoscută) (1971)

1914 – S-a născut Gheorghe Dumitrescu

15 decembrie 1914, Oteșani, Vâlcea – 20 februarie 1996, București

Compozitor reprezentant al realismului socialist. Și-a început studiile la Seminarul teologic din Rîmnicu Vâlcea, continuându-le la Conservatorul din București (1934–1941), unde i-a avut ca profesori pe Mihail Jora, Dimitrie Cuclin, Constantin Brăiloiu, Ionel Perlea și Silvio Florescu. A fost violonist în orchestră, compozitor și dirijor la Teatrul Național din București, compozitor și consilier artistic al Ansamblului Doina al Armatei din București, profesor de Armonie la Conservatorul din București. A scris articole, studii, cronici în Muzica, Scânteia, Contemporanul, România liberă. A compus muzică de teatru: Hamlet, Antigona, Nunta din Perugia, Ion Vodă cel Cumplit, de operă: Decebal, Răscoala, Geniu pustiu, Prometheu, Făt-Frumos, de film: Aproape de soare, Tudor, vocal-simfonică: Cantata solemnă, Cantata victoriei; Liturghia solemnă a Sfântului Ioan Gură de Aur, Din lumea cu dor în cea fără dor, Marea trecere, Scara vieții, simfonică: Poem psaltic, Poem rustic, Suita nr. 1–Pitorească, Simfonia nr.1–11, vocală (voce și pian), corală, de cameră, etc.

Ion Vodă cel Cumplit Monologul – David Ohanesian

1922 – A apărut Revista Jandarmeriei

Publicație ilustrată săptămânală, fondată la 15 decembrie 1922, la patru ani de la Întemeierea României Mari, apariția acesteia fiind întreruptă în anul 1948. A reapărut după Revoluție, în anul 1991

 

1926 – S-a născut Mircea Olteanu

15 decembrie 1926, Galați – 4 octombrie 2011

Medic, chirurg oftalmolog, profesor universitar, membru de onoare (din 1992) al Academiei Române. A urmat studii universitare la Facultatea de Medicină din București. După ce, în 1968, și-a dat doctoratul cu teza Dinamica pătrunderii fosforului radioactiv în sistemul camerular al ochiului, sub forma unor medicamente administrate local, la animalul normal și la om, în maladia de iradiere acută, și-a continuat specializarea la Paris, Lyon, Odessa, Barcelona, Boston, Baltimore. Ctitor de școală medicală, fost bursier al ONU, a desfășurat o bogată activitate didactică în calitate de profesor de oftalmologie și șef al Catedrei de oftalmologie–ORL al Institutului de Medicină și Farmacie din București, șef al Clinicii de Oftalmologie a Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București. A fost profesor-vizitator la Londra, Paris, Cordoba (Argentina) și Tokyo. A fost medic militar cu gradul de general. S-a consacrat cu deosebire domeniilor: transplant de cornee și chirurgie plastică, contribuții chirurgicale originale în tratarea strabismului paralitic, fiind unul dintre primii chirurgi oftalmologi din lume care a operat sub anestezie generală nou-născuți sub două săptămâni; lui i se datorează înființarea, în România, a unui centru de transplant de cornee, în care s-au realizat peste 3.500 de astfel de operații. Rezultatele întregii sale activități au fost prezentate în peste 140 de lucrări științifice (tratate, monografii, studii), 16 cărți, dintre care Oftalmo-chirurgie. Atlas a fost distinsă cu un premiu al Academiei Române, a cinci invenții și a 50 de filme științifice

1933 – S-a constituit la București Liga Antirevizionistă Română

Asociație constituită în perioada interbelică, cu scopul de a combate revizionismul – revizuirea tratelor de pace de după Primul Război Mondial – promovat de statele nemulțumite de configurația teritorială a Europei postbelice. Asociația a fost înființată la 15 decembrie 1933 la București și era formată dintr-un nucleu, format din elita societății românești, adunat în jurul lui Stelian Popescu, directorul cotidianului Universul.

Carte de membru în Liga Antirevizionistă Română

Deviza ligii era: „Pacea, pe temelia tratatelor, pe respectul obligațiilor internaționale și pe întărirea forțelor morale și materiale dintre națiuni”. A fost înființată ca reacție la curentul revizionist care amenința România și tinerele state naționale înființate pe ruinele Imperiului austro-ungar

1936 – S-a născut Traian Zorzoliu

15 decembrie1936, Stoicănești, Olt – 26 ianuarie 2015

Economist, muzeograf, profesor, pictor și sculptor, promotor al muzeografiei. A urmat Școala Postliceală de Contabilitate din Lugoj și în paralel cursurile Școlii Populare de Artă „Ion Vidu” din Lugoj, secția Pictură. În anul 1974 a absolvit Facultatea de Desen din cadrul Universității Timișoara, iar în 1985, Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, Secția de Muzeologie. A fost 22 de ani profesor de Desen la Liceul Teoretic „Tudor Vladimirescu” din Drăgănești-Olt, apoi director al Muzeului Câmpiei Boianului din Drăgănești-Olt, membru fondator al Casei Memoriale „Nicolae Titulescu”, recunoscut ca un promotor al muzeografiei pe meleagurile Oltului. A contribuit la organizarea a numeroase instituții: Muzeul Mănăstirii Brâncoveni, Muzeul Mănăstirii Curtea de Argeș, Pinacoteca „Nicolae Titulescu” din Ialoveni (Republica Moldova), Muzeul Mănăstirii Cozia, Muzeul Cărții bisericești (Episcopia Râmnicului), Complexul Muzeal Boianu-Stoicănești, Arheoparcul Gumelnița din Muzeul Câmpiei Boianului și Muzeul Mănăstirii Arnota. A participat la numeroase campanii arheologice în tell-ul gumelnițean de la Drăgănești-Olt, a susținut numeroase comunicări științifice la simpozioane naționale și internaționale, a publicat 15 cărți de istorie locală. S-a remarcat în domeniul artelor plastice prin 25 de expoziții personale și 40 de participări la expoziții de grup în țară și străinătate. A fost distins cu Medalia Prieteniei oferită de Muzeul din Bruxelles (1990), Medalia Meritul Cultural, clasa a II-a (2005), Trofeul Omul de Cultură al Anului (Gazeta Oltului,l 2006)

1937 – S-a născut Dionisie Vitcu

15 decembrie 1937, Ibănești, județul interbelic Botoșani

Actor de teatru și film, poet, profesor. A studiat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București la clasa Constantin Moruzan, Ion Cojar, Radu Penciulescu (1959–1963). A debutat scenic în anul 1963 cu rolul Cercetaș din piesa Noaptea e un sfetnic bun de Alexandru Mirodan, în regia lui Cornel Todea, la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, unde a rămas până în 1967. Începând din anul 1968, a fost actor al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași până în 1992, iar din 1990, cadru didactic la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, ajungând până la gradul didactic de conferențiar. A obținut titlul științific de Doctor în Științe umaniste al Universității „Al.I. Cuza”, cu calificativul Magna cum laude, cu teza: G. Ciprian – Dramaturg și romancier între „mister” și „absurd”. A fost membru CNEAA – comisia Ahitectură–Arte. În legislatura 1992–1996 a fost deputat în Parlamentul României, iar în 2006 a revenit pe scena Teatrului Național din Iași. Scrie poezie din anii de liceu; a debutat după 1990, în revista Timpul, cu poezia Mai este …, a colaborat la revistele: Dacia Literară, Convorbiri Literare, Poezia, Cronica, Candela Moldovei, Lumină lină (SUA), etc. În 2000, a debutat editorial la Editura Junimea din Iași cu Cartea lui Guliță

Cucoana Chirița

1938 – A fost dată în exploatare Calea ferată Ilva Mică–Vatra Dornei

Face legătura între nordul Transilvaniei și Bucovina, pe un traseu muntos deosebit de dificil, fiind una dintre cele mai importante realizări de inginerie tehnică românească. Are 75,7 km lungime, cu 9 tunele, 12 viaducte mari și mici, 11 poduri mari și 22 poduri mici. Cea mai mare diferența de nivel se înregistrează între stațiile Ilva Mică și Grădinița (501 m). Construcția căii ferate a început încă din 1923, fiind dată în exploatare la 15 decembrie 1938. La momentul construcției, a fost unul din principalele puncte feroviare de legătură dintre Transilvania și Vechiul Regat și a contribuit la unificarea pieței interne a României moderne. A costat peste un miliard lei

Vatra Dornei – Ilva Mică

1938 – Memorandumul românilor din Transilvania adresat Regelui Carol

Situația din țară și nemulțumirile provinciilor românești, Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, la 20 de ani de la Marea Unire, îi era expusă Regelui României, Carol II-lea, într-un Memorandum, la 15 decembrie 1938. A fost redactat de Iuliu Maniu și alți fruntași ai Partidului Național Țărănesc, nemulțumiți de atitudinea Regelui Carol al II-lea și măsurile luate de acesta în ceea ce privește conducerea statului și a destinului nației române. Semnat de Iuliu Maniu, Mihai Popovici și încă 48 de fruntași ai PNȚ. În Memorandum, Regelui i se solicita „o schimbare de regim radicală”, precum și respectarea principiilor democratice, potrivit hotărârilor luate la Alba-Iulia, în decembrie 1918

1939 – S-a născut Smaranda Jelescu

15 decembrie 1942, Murfatlar, Constanța – 10 aprilie 2017, București

Poetă, prozatoare, eseistă, realizatoare de emisiuni TV. A urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității din București (1958–1962). A lucrat ca redactor la Editura Meridiane, redactor, publicist, comentator la Scânteia tineretului, ocupând diverse funcții în Televiziunea Română (1977–1999) și la MondoFilm. A debutat în Contemporanul (1964), colaborând ulterior la Romania literară, Luceafărul, Vatra, etc. Printre realizările sale literare: Totdeauna marea, Eroii verii, Impact, Angela – cântec și rugă, Coloana dorică, Mai am un singur foc de armă, etc. Ea a devenit cunoscută în urma celor aproape 3.000 de emisiuni de televiziune realizate la TVR, la secția Cultură, unde a lucrat mai bine de 20 de ani

1947 – S-a născut George Pruteanu

George-Mihail; 15 decembrie 1947, București – 27 martie 2008, București

Lingvist, critic literar, traducător, jurnalist, om de televiziune, politician. A studiat Literatura la universitățile din Iași și București, obținând ulterior titlul de Doctor în Filosofie. Începând cu anul 1972, a scris articole și eseuri pentru diverse reviste literare: Convorbiri literare, Cronica, România literară, Contemporanul. După Revoluția din 1989, a continuat să lucreze ca jurnalist și critic literar pentru reviste și ziare ca Expres, Evenimentul Zilei, Dilema. Între 1995–1999 a fost realizatorul unui program zilnic de televiziune de cinci minute despre folosirea corectă a limbii române, Doar o vorbă să-ți mai spun, prezentat mai întâi la Tele 7 ABC (1995), apoi la Pro TV (1995–1996), iar ulterior, cu denumirea Doar o vorbă săț-i mai spun, la TVR1. A fost senator (1996–2004)

Momente memorabile cu George Pruteanu

1948 – S-a născut Gabriela Cegolea

15 decembrie 1948, Dorohoi, Botoșani

Cântăreață de operă. A urmat Conservatorul din Iași și București, studiind canto cu soprana Ana Tălmaceanu și basul Ștefanescu Goangă; a studiat de asemenea pedagogia, dirijorat de cor și compoziție. S-a perfecționat la cursurile de Masterclass de la Taormina și la cursurile Conservatorului Benedetto Marcello din Venezia. A cerut azil în Suedia, care i-a fost acceptat. A câștigat la Stockholm Concursul International Cristine Nilson, de două ori consecutiv, apoi Jussi Bjorling, cu respectivele burse de studiu; a luat parte, ca solistă, la Concertul de Gală al Operei Regale din capitala suedeză, cu Filarmonica din Malmö, la Teatrul Regal din Drottningholm (Stockholm). Admisă la prestigiosul Curs de la Scala, a studiat arta scenică, repertoriu, regie de operă și canto cu Margarita Carosio, Renata Tebaldi, Ettore Campogalliani, Renato Pastorino, etc. În 1974 a debutat la Piccola Scala în Piccolo Spazzacamino de Britten. Este cetățean român, italian și suedez. Vorbeste curent și cântă in română, italiană, suedeză, franceză, germană, engleză, rusă și latină. În 1976 a debutat, în Danemarca, cu o nouă producție Tosca, la Teatrul Regal din Copenhaga (cu P. Lindros). Succesul a fost uimitor, soprana fiind imediat invitată să cânte în același rol la Teatrul Regal din Stockholm (cu R. Bjorling) și la Teatrul Regal din Oslo. A cântat în Bal mascat, Don Carlo, Manon Lescaut, La Parisina, Fausta, Kovanchina, etc. bucurându-se de succes pe cele mai mari scene ale lumii. În 1995, soprana Gabriela Cegolea a deschis în România Fundația Vox Mentis cu care a fondat Școala Internațională de Canto Vox Mentis, angajându-se să formeze o nouă și revoluționară generație de cântăreți-interpreți de muzică clasică

Giuseppe Verdi – Ernani

1948 – S-a născut Cornel Nistorescu

15 decembrie 1948, Turmaș, Hunedoara

Jurnalist, prozator, publicist. Studiile universitare le-a efectuat în cadrul Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, la secția Română-Italiană (absolvent în 1974). A fost redactor la revista Viața studențească, la ziarul Scânteia tineretului și la revista Flacăra. A debutat editorial cu volumul de reportaje Întâmplări în liniștea unei fotografii (1978). A fost colaborator la Echinox, Steaua, etc. După prima carte, a mai publicat două volume: Paradisul provizoriu și Proprietarul de iluzii, scrieri aflate la granița dintre reportaj și proză scurtă. A fondat, împreună cu Mihail Cârciog, trustul de presă Expres, la care a fost director, a fost directorul ziarului Evenimentul Zilei, a fost unul dintre fondatorii primului post național privat de radio, Europa FM și a postului local de radio, Total FM

1950 – Primul plan cincinal în România

Marea Adunare Națională a votat Legea planului cincinal de dezvoltare a economiei naționale pentru anii 1951–1955; era primul din seria planurilor cincinale ale perioadei 1951–1989. Acest timp de planificare a fost inventat de Stalin în Rusia și a fost preluat, ulterior, de majoritatea țărilor comuniste. După ce în anii precedenți, 1949 și 1950, economia Republicii Populare Române a fost dezvoltată pe baza planurilor economice anuale, s-a decis ca în perioada 1951-1955, economia să fie planificată pentru prima dată în limitele unui plan cincinal.

În aceeași ședință, s-au votat și Legea pentru apărarea păcii și Legea cu privire la anularea ratelor de împroprietărire ce le mai aveau de plătit țăranii împroprietăriți prin reforma agrară din 1945

1951 – S-a născut Ioan Luchian Mihalea

15 decembrie 1951, Ocnele Mari, Vâlcea – 29 noiembrie 1993, București

Compozitor, dirijor, realizator TV, fondatorul și conducătorul grupului vocal Song compus din studenți de la Facultatea de Limbi germanice de la Universitatea din București. În 1973 a înființat corul de copii Minisong, o variantă în miniatură a corului Song. A fost realizator și prezentator al emisiunii TV Tip Top Mini Top, unde a lansat multe vedete de azi, ca Dana Rogoz sau Alina Sorescu. Din 1991 până când a murit, a fost profesor de canto la Universitatea Ecologică din București. Pe lângă muzică, Mihalea a cochetat și cu actoria jucând în câteva filme printre care Eu, tu si Ovidiu, Pădurea nebună, Cine iubește și lasă

Cine iubește și lasă (1982)

1951 – S-a născut Andrei Corbea-Hoișie

15 decembrie 1951, Iași

Diplomat, filolog, germanist, pedagog. A absolvit Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, fiind licențiat în Germanistică și Romanistică în 1974 și în Istorie în 1979. A obținut Doctoratul în Filologie la Universitatea din București (1988). A fost profesor de Limba germană în învățământul preuniversitar în Iași, filolog la Centrul de lingvistică, istorie literară și folclor al Universității „Alexandru Ioan Cuza”, colectivul de Istorie literară, membru asociat al colectivului de Istoria culturii al Institutului de Istorie și Arheologie „A.D. Xenopol” din Iași. A trecut prin toate treptele didactice la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” până la profesor. În perioada iunie 2005–mai 2007 a îndeplinit funcția de ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Austria

1968 – A încetat din viață Theofil Simenschy (27 ianuarie 1892, Iași – 15 decembrie 1968, Iași)

Filolog cu preocupări filosofice, eseist și traducător; profesor universitar la Universitatea din Iași

1969 – A încetat din viață Nicolae Nestorescu (13 septembrie 1901, Buzău – 15 decembrie 1969, București)

Medic microbiolog, profesor universitar; a înființat primul centru de transfuzie și sânge conservat din România; membru corespondent al Academiei Române

1973 – S-a născut Constantin Popescu

15 decembrie 1973, București

Regizor, scenarist. A absolvit secția de Studii Culturale Britanice a Universității București. A lucrat ca asistent de regie/producție la patru dintre filmele lui Lucian Pintilie și regizor secund al lui Francis Ford Coppola la Tinerețe fără tinerețe, a regizat o serie de scurtmetraje, unul dintre ele fiind inclus în omnibusul Amintiri din Epoca de Aur. Primul său scurtmetraj, Apartamentul (2004), a fost distins cu Marele Premiu al Juriului la Veneția. Au urmat: Canton, Drezina, Apa, toate selecționate în festivaluri internaționale și premiate. Portretul luptătorului la tinerețe reprezintă debutul său în lungmetraj. Cel de-al doilea lungmetraj al său, Principii de viață, a avut premiera la Festivalul de la San Sebastian. În anul 2002 a debutat la Editura Cartea Românească cu romanul Mesteci și respiri mai ușor… pentru care a primit Premiul de debut al Asociației Scriitorilor din București, precum și premiul Prometheus al Fundației Anonimul

The Yellow Smiley Face / Fața galbenă care râde (2008)

1975 – A luat ființă compania de transport aerian Liniile Aeriene Române, LAR

A fost o companie românească de transport aerian, care a funcționat din 1975 și până în 1997, deservind destinații unde Tarom-ul avea interdicție de aterizare datorită curselor cu Israelul. Compania opera cu avionul BAC 1-11-400

1975 – S-a născut Cosmin Contra

15 decembrie 1975, Timișoara

Fost jucător de fotbal, antrenor. Și-a început cariera de jucător la Poli Timișoara, apoi a jucat în postul de fundaș dreapta la Dinamo, Deportivo Alavés, AC Milan, Atletico Madrid, etc. Pe durata celor 14 ani de activitate ca jucător, Contra a adunat 72 de selecții la națională marcând 7 goluri. El a reprezentat România la Euro 2000 și Euro 2008. A antrenat FC Timișoara, Petrolul Ploiești, Getafe, Dinamo București, echipa națională de fotbal a României (2017–2019). În prezent, este antrenorul principal al echipei Dinamo București

1989 – Revoluția anticomunistă și anticeaușistă – începutul

Primele manifestații au apărut la Timișoara. În ziua de 11 decembrie, la emisiunea politică Panorama de la postul TV Budapesta 1, s-au difuzat imagini video din Timișoara, avându-l în prim plan pe pastorul reformat László Tőkés, care cerea sprijin împotriva deciziei de evacuare din locuință și parohie, dictată de Judecătoria Timișoara. Până în ziua de 15 decembrie, enoriașii și un număr mic de cetățeni ai orașului au vegheat în fața bisericii din Piața Maria, care avea să devină, pe 15 decembrie 1989 cel mai fierbinte loc din România. Câteva sute de enoriași ai Bisericii Reformate protestează. La un moment dat, au venit și mulți români de la Biserica Baptistă. Nu era încă un miting anti-regim sau anti-Ceaușescu, ci unul pro-Tőkés. În acea seară, lucrători ai Securității, în civil, au încercat arestarea participanților, izbucnind încăierări, care însă nu s-au generalizat sau extins. Seara s-a cântat prima dată Deșteaptă-te române! Spre miezul nopții, manifestanții au fost împrăștiați de organele de Securitate, dar flacăra a fost aprinsă

1993 – S-a născut Alina Eremia

15 decembrie 1993, Buftea, Ilfov

Cântăreață, membră a formației Lala Band. A debutat în muzică la vârsta de 5 ani, a participat la concursul Abracadabra, unde a obținut premiul 3. Au urmat multe altele, printre cele mai importante numărându-se locul 5 la Eurovision Junior în 2005 cu melodia Țurai. În trupa Lala Band a atins performanțe greu de egalat: 5 albume de studio, discul de aur pentru Cel mai bine vândut album al anului 2012, 4 turnee naționale, peste 150 de ore de muzică live, peste 150.000 de fani. În 2013 a fost admisă la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică. Cariera solo și-a început-o cu melodia With or without you, o colaborare cu Mister Z

Alina Eremia – Tatuaj (2018)

2008 – A încetat din viață Anghel Rugină (24 mai 1913, Vizurești, Galați – 15 decembrie 2008, Boston, SUA)

Economist american de origine română, profesor universitar; membru al American Economic Association; membru de onoare al Academiei Române

2014 – A încetat din viață Nicolae Manea (11 martie 1954, București – 15 decembrie 2014, București)

Jucător și antrenor de fotbal; a evoluat pe postul de atacant, legându-și numele de Rapid București unde a jucat timp de 19 sezoane

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

0 comentarii la „15 Decembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: