Istoria României România frumoasă Today's Memory

16 Decembrie în istoria românilor

Foto: Declanșarea Revoluției anticomuniste și anticeaușiste din România


1591 – A început domnia voievodului Aron Vodă în Moldova

După moartea lui Petru Șchiopul, o Locotenență domnească în frunte cu mitropolitul Gheorghe Movilă a condus Moldova între 19/29 august–16/26 decembrie 1591. A urmat la tron Aron Vodă (1560 – iunie 1597, Vințu de Jos, Alba), fiul natural al lui Alexandru Lăpușneanu. A fost domn al Moldovei de două ori: 16/26 decembrie 1591–15/25 iunie 1592 și 8/18 octombrie 1592–25 aprilie/5 mai 1595. A ajuns la domnie cumpărând tronul cu 1 milion de galbeni. Ca să-și plătească datoriile, a scos dări noi, „prădând” țara. Țara s-a răsculat, iar Aron a înăbușit răscoala cu cruzime. Poarta l-a mazilit (1592), dar, datorită rugăminților creditorilor săi, a fost numit din nou domn

1859 – A apărut Legea asupra taxelor vamale, prima organizare vamală a Principatelor Române

În anul 1859, după proclamarea și înfăptuirea Unirii, Comisiunea Centrală de la Focșani a decis exploatarea vămilor în regie proprie de către stat, ceea ce s-a și făcut prin regulamentul decretat în același an, Proiectul pentru administrarea vămilor Principatelor Unite ale Moldovei și Țara Româneasca, influențat mai ales de legislația franceză, promulgat de Alexandru Ioan Cuza la 16 decembrie 1859. A fost cea mai veche lege pentru sistematizarea vămilor din toate punctele de vedere: administrație, impunere, principii și norme economice, financiare, juridice și sociale

1859 – S-a născut Vasile Tarnavschi

16 decembrie 1859, Mihoveni, Suceava – 4 februarie 1945, București

Profesor universitar, unul dintre teologii de seamă ai Ortodoxiei române. Licențiat al Facultății de Teologie din Cernăuți (1882), a obținut titlul de Doctor în Teologie al aceleiași facultăți în 1884. A urmat studii postuniversitare de Exegeză biblică și Limbi semitice la Viena, Breslau (Wroclaw) și Berlin. A fost preot în Stroiești (Suceava) și Cernăuți, apoi profesor la Catedra de Studiul Biblic al Vechiului Testament și Limba ebraică la Facultatea de Teologie din Cernăuți, unde a suplinit o vreme și Catedra de Teologie Practică și a predat cursuri opționale de aramaică, siriană și arabă. A fost de cinci ori decan al Facultății de Teologie (1912–1920) și rector al Universității din Cernăuți. A fost membru al Consiliului Bucovinei și delegat la Congresul General al Bucovinei care o votat Unirea Bucovinei cu Regatul Român. Ca director și redactor al revistei Candela (1923–1932) și președinte al Asociației Clerului din Bucovina, profesor și teolog, Vasile Tarnavschi s-a impus ca un exeget de referință al secolului trecut. Cercetările sale de exegeză și teologie biblică s-au concretizat prin publicarea volumelor Introducere în sfintele cărți ale Testamentului Vechi și Arheologie biblică

1860 – S-a născut Ion Dragalina

16 decembrie 1860, Caransebeș, Austro-Ungaria/Caraș Severin – 24 octombrie 1916, București

General, erou al primului război mondial, căzut la datorie în prima linie a frontului, în Valea Jiului. A urmat Școala de cadeți din Timișoara, și-a continuat studiile militare la Academia Militară de la Viena (1884), fiind încadrat în armata austro-ungară. În paralel a absolvit și Școala de ingineri geodezi. În 1887 a demisionat din armata austro-ungară, a trecut granița în România și a fost încadrat în Armata Română cu gradul de sublocotenent. A avansat treptat pe scara ierarhică până la locotenent-colonel (1908). A fost comandant al Școlii Militare de Infanterie din București (1908–1911). La începerea Primului Război Mondial avea gradul de general de brigadă și comanda Comandamentul 3 teritorial. Pentru ridicarea nivelului științific al școlii, pentru ordinea și disciplina instituită în învățământul militar, a fost decorat cu Ordinul Steaua României, clasa V-a, apoi cu Ordinul Coroana României, clasa IV-a. În 1916, înainte ca România să intre în Primul Război Mondial de partea Aliaților, Dragalina a fost numit comandant al Diviziei I de Infanterie, la Turnu Severin. Trupele diviziei acopereau o distanță mare din frontiera de vest a României, de la izvoarele Argeșului până la Calafat. Divizia sa a luptat cu curaj, în august 1916, la Orșova și pe valea râului Cerna. După ce au atacat la Porțile de Fier, trupele române aflate sub comanda generalului Dragalina au reușit, la 19 august, să ocupe culmile muntoase Alion, Ozion și Drănic, eliberând în zilele următoare orașul Orșova. A murit eroic în luptele care au avut loc pe Valea Jiului

1878 – S-a născut Nicolae Bănescu

16 decembrie 1878, Călărași – 11 septembrie 1971, București

Istoric, specialist în bizantinologie, membru titular (din 1936) și vicepreședinte (1938–1947) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din București, s-a specializat în Limba greacă și Literatura bizantină la Universitatea din München (1912–1914) și a luat doctoratul cu Magna cum laudae (1914). După licență, a fost numit profesor la Colegiul Național „Carol I”, apoi la Liceul „Frații Buzești”, Liceul Comercial „Gheorghe Chițu” și Școala Normală din Craiova. Silit să părăsească Craiova, după ce s-a solidarizat cu țăranii răsculați din 1907, a fost numit revizor școlar la Argeș de Spiru Haret, apoi inspector școlar la București, director la Liceul „Gh. Lazăr” și la Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu. Anii petrecuți la Craiova coincid cu debutul său în activitatea științifică, cu lucrări în domeniul literaturii antice grecești. A publicat articole, comentarii, însemnări critice despre biblioteca, teatrul, societatea și presa craioveană în revista Ramuri. A fost profesor de istorie bizantină și rector (1924–1926) la Universitatea din Cluj, profesor universitar la București, la catedra de studii bizantine a Facultății de Istorie-Filosofie până la pensionare. A publicat studii de bizantinologie în revista Ramuri. A fost secretarul Secției de istorie din cadrul Academiei, directorul Institutului de Studii Bizantine și al Institutului de Studii al Sud-Estului European și conducător al Revistei istorice

1886 – Al doilea experiment al unui motor cu reacție

După primul model, prezentat la 13 august 1886, care a obținut brevetul francez cu nr. 17.9001/12 octombrie 1886 pentru Ambarcațiune cu reacție – Motor cu reacție, Alexandru Ciurcu și Just Buisson au construit un al doilea motor, mai puternic, cu un recipient mai mare, care urma să mărească presiunea din interiorul cilindrului și viteza de ieșire a gazelor. Experimentarea acestei noi mașini, la data de 16 decembrie 1886, s-a terminat printr-un dezastru: mașina a explodat omorându-i pe Just Boisson și pe un asistent al inventatorilor, care se afla la cârma ambarcațiunii, iar ambarcațiunea s-a scufundat. Alexandru Ciurcu, care a reușit să scape înotând până la mal, a fost acuzat de ucidere din culpă, dar a fost achitat. Marele public nu a considerat că accidentul se datora faptului că cei doi inventatori se jucau cu explozivi puternici. Ciurcu a avut dificultăți în a explica faptul că motorul se baza pe un principiu fizic complet diferit, cel al forței de reacțiune provocate de un jet de gaze, nu al unei forțe provocate de o explozie. Gaston Tissandier, editorul revistei La Nature, care era și el inventator, l-a încurajat pe Ciurcu să-și continue experimentările.

A fost și un al treilea experiment, în 1888 – Ciurcu s-a asociat cu Emil Sarrau și Paul Vieille, inventatorul prafului de pușcă alb. De data aceasta au montat aparatul pe o drezină de cale ferată. Experiența, efectuată în anul 1888 pe sectorul de cale ferată Sevran-Livry (lângă Paris) a fost reușită. Eliminând posibilitatea de a utiliza abur sub înaltă presiune sau aer comprimat, inventatorii s-au concentrat asupra utilizării unui amestec exploziv cu ardere lentă pentru a produce presiunea. Camerele de combustie utilizate erau executate din bronz. Totuși ideile inventatorilor erau prea avansate pentru posibilitățile tehnologice ale vremurilor: inventatorii căutau să utilizeze tehnologia mașinilor cu aburi pentru a aplica principiile motoarelor cu reacție. Greutatea motoarelor a fost probabil elementul care a determinat oprirea experiențelor. În plus, pericolul de explozie nu putea fi eliminat. A fost nevoie de jumătate de secol până la realizarea în anul 1943 a primelor motoare cu reacție utilizabile în mod practic

1887 – S-a născut Ion Bărbulescu

pseudonim artistic B’Arg; 16 decembrie 1887, Odobești, Vrancea – 1 noiembrie 1969, București

Pictor. A fost un autodidact în domeniul picturii, făcând studii independente privind tehnicile de desen și culoare, precum și o călătorie de studii și documentare în Franța. A abordat tehnici diverse – ulei, acuarelă, cărbune și îndeosebi pastel. Primele sale desene au fost publicate în revista Toamna din București, începând cu anul 1906, semnate cu pseudonimul B’Arg. Tot din 1906 a avut rubrică permanentă în Revista Copiilor și a Tinerimii și în Dimineața copiilor, iar primele expoziții la care a participat au fost cele din 1915, la Cazinoul Constanța și la Sala Minerva din București. În timpul Primului Război Mondial, a fost încorporat în Regimentul 10 Putna din Focșani, iar în 1917 a fost chemat la Iași, unde a făcut parte din Grupul artiștilor mobilizați, înființat pe lângă Marele Cartier General, colaborând cu desene la ziarele și revistele din Iași: România (sub conducerea lui Mihail Sadoveanu), Arena, Dușmanul, Greerul (cu George Ranetti). O mare parte din opera este inspirată din lumea celor săraci, a celor excluți din societatea interbelică și mai ales din universul copilăriei. Sute de imagini din această lume au împodobit presa din anii ’20–’40 și o parte din acestea se găsesc expuse astăzi la Palatul Suțu din București

1891 – A încetat din viață Ion Ionescu de la Brad (Ion Isăcescu; 24 iunie/6 iulie 1818, Roman, Moldova – 16/28 decembrie 1891, Brad, Bacău)

Agronom și economist, savant și scriitor; întemeietorul școlii românești de agronomie; revoluționar pașoptist; membru de onoare al Academiei Române

1894 – A încetat din viață Alexandru Orăscu (30 iulie 1817, București – 16 decembrie 1894, București)

Arhitect, urbanist și profesor universitar; rector al Universității București; autorul Planului Orăscu al Bucureștilor

1908 – S-a născut Jean David

16 decembrie 1908, București – 1993, Tel Aviv, Israel

Pictor, grafician, artist decorator român-israelian, activ în Bucureștiul interbelic în mișcarea de avangardă, iar după 1944, în Israel. A studiat la Paris între 1927–1937, printre altele, la Academia Scandinavă din Montparnasse și la Academie Libre, unde l-a avut profesor pe André Lhote. În țară s-a alăturat grupului din jurul revistei unu, editată de Sașa Pană, la care a și contribuit. În 1935 a întreprins o călătorie în Palestina, Egipt și Corfu. În 1932 a ilustrat volumul lui Sașa Pană Viața romanțată a lui Dumnezeu. În 1942 a emigrat din România aflată sub regim antonescian, fugind cu o barcă pe mare, împreună cu alți 12 evrei (inclusiv artistul Theodor Brauner, fratele lui Victor Brauner). După o perioadă de doi ani de deținere de către autoritățile britanice într-un lagăr din Cipru, a ajuns în 1944 să se stabilească în Palestina, aflată atunci în ultimii ani ai regimului de mandat britanic. După proclamarea Statului Israel în 1948 a servit în flota militară israeliană. A devenit unul dintre cei mai activi artiști plastici ai noului stat Israel, înființând alături de Marcel Iancu satul artiștilor Ein Hod, și-a expus lucrările în Israel, la Londra și la New York. Imagini

1910 – Primul zbor experimental al avionului Coandă 1910

Aeroplanul fără elice, dotat cu un propulsor-turbină, inventat de Henri Coandă, a făcut senzație la cel de-al doilea Salon de Locomoție Aeriană de la Paris. Săptămânalul francez La vie au grand air dedica un număr excepțional salonului și descria în detaliu biplanul lui Coandă, care „diferă în concepție și construcție de tot ce s-a făcut până acum”. Relatări similare au apărut în diferite publicații cu specific aeronautic: La Tèchnique Aeronautique, Jahrbuch der Lufthart, a fost semnalat și în țară, chiar din momentul expunerii sale la Paris, în Adevărul. La 16 decembrie 1910, tânărul Coandă își scotea aparatul de zbor pe terenul militar de la Issy-les-Moulineaux, de lângă Paris, pentru un test, dar avionul s-a comportat surprinzător. Până să se ridice de la sol, flăcările care ieșeau din ajutaj au provocat un incendiu, fiind orientate către fuselajul aparatului, și nu în exterior așa cum se aștepta inginerul. Pericolul enorm, cauzat de faptul că fuselajul fusese fabricat din lemn, iar habitaclul era și el expus focului, l-a forțat pe Coandă să abandoneze aparatul și să se salveze. Acest eșec (inclusiv de ordin financiar) nu l-a descurajat ci, dimpotrivă, l-a ambiționat. Abia după efectuarea unor studii aprofundate, care au durat peste două decenii, cele întâmplate cu prilejul acestei încercări au fost materializate în ceea ce a intrat în istoria științei și tehnicii sub numele de Efectul Coandă, cu numeroase aplicații în domeniul hidrodinamicii și al aerodinamicii

1918 – Începutul reformei agrare în România Mare

Prin Decretul-lege nr. 3.6971918 privind exproprierea pământului, între anii 1918–1921 s-au expropriat de la vechii proprietari aproximativ 6 milioane ha de pamânt care au fost împărțite țăranilor, modificându–se astfel structura proprietății în noua Românie

1921 – Nicolae Titulescu a fost numit ambasador al României la Londra

Numit în acest post de regele Ferdinand I al României, a funcționat în perioada 16 decembrie 1921–6 iulie 1927 și ulterior, de Regele Mihai I între 1 august 1928–20 octombrie 1932 și de Carol al II-lea între 29 august 1936–1 noiembrie 1936. Toată activitatea diplomatică a lui Titulescu a avut în vedere respectarea intereselor României pe plan internațional, consolidarea Marii Uniri, realizarea unor sisteme de securitate colectivă care să garanteze securitatea și integritatea României, păstrarea atmosferei de pace în Europa

1926 – S-a născut Ioan Ceterchi

16 decembrie 1926, Ferneziu–Baia Mare – 6 aprilie 1992, București

Jurist, specialist în teoria statului și a dreptului, politician comunist, membru corespondent (din 1974) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Drept din Cluj. A obținut și titlul de Doctor la Facultatea de Drept a Universității din Leningrad (1953). După absolvire, a fost profesor la Catedra de Teoria și istoria statului și dreptului a Facultății de Științe Juridice din Cluj, în paralel deținând și funcția de șef al Secției de Știință și Cultură a Regionalei PCR Cluj. Ulterior, s-a transferat la Universitatea din București, devenind totodată membru al CC al PCR, președinte al Consiliului Legislativ și membru al Consiliului de Stat al RSR, ministru al Justiției în Guvernul Ilie Verdeț. În anul 1984 a fost trimis apoi ca ambasador în Suedia și Norvegia, din 1990 fiind ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Regatul Suediei

1936 – S-a născut Constantin Flondor

16 decembrie 1936, Cernăuți, Bucovina)

Pictor care locuiește și lucrează la Timișoara, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A studiat la Liceul de Arte Plastice din Timișoara și la Institutul „Nicolae Grigorescu“ din București (1954–1960). A refuzat repartiția la Medgidia, lucrînd sporadic ca muncitor calificat, pictor executant la Opera Română și Teatrul Maghiar din Timișoara. Între 1962–1991 a fost profesor la Liceul de Arte Plastice Timișoara. Începând cu anul 1967 a expus atât în țară cât și în străinătate (Berlin, Düsseldorf, Nürnberg, Oslo, Bologna, Bethonvilliers, Maastricht, Eindhoven, Budapesta, Szeged, Odessa, Vatican, Bruxelles) și a făcut parte din trei grupuri artistice: co-fondator al grupului 111, împreună cu Ștefan Bertalan și Roman Cotoșman, co-fondator al grupului Sigma și al grupării Prolog. Din 1991 a fost cadru didactic universitar și decan (1996–1999) la Facultatea de Artă a Universității de Vest Timișoara. A făcut de-a lungul anilor instalații, performance, a scris, a practicat mail-art, a făcut film, a desenat, a pictat, a avut intervenții în natură, etc. Biografie ilustrată

1937 – S-a născut Marin Gherasim

16 decembrie 1937, Rădăuți, Bucovina – 27 martie 2017, București

Artist plastic, profesor universitar, membru al Uniuni Artiștilor Plastici din România. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din București la Clasa prof. Octavian Angheluță în 1962. În paralel a frecventat atelierul pictorului Catul Bogdan. A fost asistent la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din București, istoric de artă la Institutul de Istoria Artelor al Academiei Române, profesor la Academia de Arte București (din 1990). A debutat în 1962, la Expoziția Orașului București (Sala Dalles), participând apoi la majoritatea expozițiilor anuale, bienale, republicane organizate în capitală. A fost laureat al Marelui Premiu al Uniunii Artiștilor Plastici pe anul 2001. A publicat cartea de eseuri A patra dimensiune.  Biografie ilustrată

1938 – A fost înființat Frontul Renașterii Naționale, FRN

Partid înființat de regele Carol al II-lea la data de 16 decembrie 1938, fiind primul partid „de masă” din România. Decretul-lege pentru înființarea Frontului Renașterii Naționale specifica, în Art.1, că FRN este „unică organizație politică în stat„, pentru ca Art.7 să specifice „orice altă activitate politică decât acea a FRN fiind socotită clandestină, iar autorii pedepsiți„. Scopul, enunțat în Art.2, era „mobilizarea conștiinței naționale în vederea întreprinderii unei acțiuni solidare și unitare românești de apărare și propășire a patriei și de consolidare a statului„, iar Art.6 prevedea că numai FRN avea dreptul de a depune candidaturi în alegeri. În plus, se cerea tuturor deputaților și senatorilor să poarte uniforma FRN și să presteze juramânt de credință regelui. Șeful suprem al FNR era regele; totodată, s-a reorganizat și formațiunea paramilitară Straja țării

1943 – Astronomul Victor Daimaca a descoperit o a doua cometă

 

Descoperită concomitent cu alți 2 astronomi, Van Gelt și Peltier. Uniunea astronomică internațională a denumit cometa după numele celor 3 descoperitori: Cometa VanGelt-Peltier-Daimaca

1943 – S-a născut Tudor Olteanu

16 decembrie 1943, Timișoara

Comparatist și teoretician literar. A urmat Facultatea de Filologie a Universității din București și a luat licența în filologie română în 1966, după care a devenit asistent la Catedra de literatură comparată și universală la Facultatea de Filologie din București. A debutat în Gazeta literară (1964) și apoi editorial cu Morfologia romanului european în secolul al XVIII-lea (1974). Cercetarea de factură academică, încadrabilă în critica universitară, a fost continuată cu Morfologia romanului european în secolul al XIX-lea (1977)

1943 – S-a născut Corneliu Bîrsan

16 decembrie 1943, Muntenii de Jos, Vaslui

Jurist și profesor, membru corespondent (din 2017) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Drept a Universității din București, unde a obținut și titlul de Doctor în Drept a Universității (1977), apoi Facultatea Internațională pentru Studiul Dreptului Comparat Strasbourg. Din 1967 a urmat o carieră universitară, de la asistent la profesor titular la Catedra de Drept Privat și decan (1990–1998) al Facultății de Drept din cadrul Universității din București, ulterior profesor al Facultății de Drept a Universității „Nicolae Titulescu” din București, fiind titularul cursurilor de Drept civil, Drepturile Reale Principale și Teoria Generală a Obligațiilor. A fost membru al Comisiei Europene a Drepturilor Omului și judecător al României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, CEDO (1998–2013).

1943 – A încetat din viață Nicolae Ghica-Budești (22 decembrie 1869, Iași – 16 decembrie 1943, București)

Arhitect; unul dintre promotorii stilului neoromanesc in arhitectură; membru de onoare al Academiei Române; a proiectat noile clădiri ale Universității bucureștene, Muzeul Țăranului Român

1944 – A reapărut la București, zilnic, revista Bilete de papagal

Într-o sâmbătă, Tudor Arghezi a scos ultima serie – a patra – a publicației Bilete de papagal în format de ziar, din care au apărut 48 de numere. Bilete de papagal a fost un ziar scos de Tudor Arghezi, deschis, în special, tuturor scriitorilor consacrați, dar și tinerelor talente. A apărut în patru serii: zilnic, între 2 februarie 1928–9 august 1929; săptămânal, între 15 iunie–5 octombrie 1930; săptămânal, între 7 iunie 1937–februarie 1938; zilnic, între 9 aprilie – 30 septembrie 1943, intercalat (cu chenar) în paginile ziarului Informația zilei; zilnic, între 16 decembrie 1944–14 februarie 1945; din iulie 1966 până la moartea lui Arghezi

 1945 – Conferința de la Moscova

Conferință din perioada 16–26 decembrie, cunoscută sub numele de Întâlnirea interimară a miniștrilor de externe James F. Byrnes (SUA), Ernest Bevin (Regatul Unit) și Viaceslav Molotov (URSS), a adus în discuție problemele ocupației, restabilirii păcii și unele chestiuni care țineau de Orientul Îndepărtat.

De la stânga: Ernest Bevin, V.M. Molotov, James F. Byrnes

Comunicatul, semnat de cei trei miniștri de externe și dat publicității la încheierea conferinței, conținea o declarație comună pentru rezolvarea unei serii de probleme apărute la încheierea celui de-al doilea război mondial. Cuprindea următoarele secțiuni: 1. Pregătirea tratatelor de pace cu Italia, România, Bulgaria, Ungaria și Finlanda; 2. Comisia Orientului Îndepărtat și Comisia Aliată de Control pentru Japonia; 3. Coreea; 4. China; 5. România; 6. Bulgaria; 7. Înființarea în cadrul ONU a unei comisii pentru controlul asupra energiei atomice. În privința României, a hotărât recunoașterea guvernului condus de Petru Groza, cu condiția includerii câte unui reprezentant al PNL și PNȚ precum și organizarea de alegeri libere

1947 – S-a născut Crișan Mușețeanu

16 decembrie 1947, București

Arheolog. A absolvit Facultatea de Istorie din București în 1970. A devenit Doctor în Istorie în 1993. Lucrează ca profesor, muzeograf. A fost director general al Muzeului Național de Istorie a României și a avut o importantă activitate de cercetare pe șantiere arheologice. Este membru al Comisiei Naționale de Arheologie. Din opera sa: Ateliere ceramice romane de la Durostorum, Corona Laurea, Histria

1950 – S-a născut Nelu Ploieșteanu

Ion Dumitrache; 16 decembrie 1950, Ciorani, Prahova

Unul dintre cei mai cunoscuți interpreți de muzică lăutărească din România. Muncește de la 18 ani, când a început să cânte în satul natal, cu timpul învățând să cânte la pian și la acordeon. A cântat la restaurantele Caraiman, Bulevard, Doina, Crama Domnească, Caru’ cu Bere din București. În 1979 a plecat în primul turneu, cu Ansamblul Mugurelul, în Franța, Italia, Belgia și Olanda, urmat de multe alte turnee în Italia, Spania, Germania. A lansat 18 albume, a cântat la Șarpele roșu și la Perla, cele mai importante colaborări le-a avut cu actorii Gheorghe Dinică și Ștefan Iordache

Nelu Ploieșteanu – Viața n-o poți cumpăra

1951 – S-a născut Dan Cristea

16 decembrie 1951, Moinești, Bacău

Informatician, matematician, cercetător, profesor universitar și scriitor, specialist în lingvistică computațională, membru titular (din 2015) al Academiei de Științe Tehnice din România, membru corespondent (din 2015) al Academiei Române. A obținut diploma de inginer în specialitatea Calculatoare, la Universitatea Politehnică din București, Facultatea de Automatică și Calculatoare, în 1975. A urmat cursurile Facultății de Matematică, la Universitatea „Alexandu Ioan Cuza” din Iași, pe care a absolvit-o, cu diplomă de matematician, în 1981. În 1994, a obținut titlul de Doctor Inginer în specialitatea Calculatoare din partea Universității Politehnica București, Facultatea de Automatică și Calculatoare. Este inițiatorul secției de masterat în Lingvistică Computațională din cadrul Facultății de Informatică a Universității „Al.I. Cuza” din Iași. Lista de publicații de natură științifică cuprinde peste 200 de lucrări

1953 – S-a născut Leonard Oprea

16 decembrie 1953, Prejmer, Brașov

Prozator, poet, haijin și eseist contemporan american de origine română. A urmat Universitatea din Brașov, având și o specializare în mass-media la Chico University California, în 1990. A debutat în 1981 cu proză scurtă în revista literară Vatra din Târgu Mureș. Între 1981–1987 a publicat proză în principalele reviste literare naționale, pentru care a primit premii literare naționale pentru proză scurtă (1981, 1982, 1984, 1985). Între 1978–1989 a devenit disident anticomunist, fiind interogat de Securitate, a participat la revolta muncitorilor din Brașov, din 15 noiembrie 1987. După această dată a fost interzis ca scriitor de către cenzura ceaușistă. După 1990 a publicat articole, eseuri și proză în reviste literare și culturale naționale: Orizont, Timpul, Atelier LiterNet. A creat Fundația Culturală „Vladimir Colin”, onorând cu premiile sale intelectuali români și americani-români, a fondat Editura Athena Publishing House. Începând din 1999 a trăit în SUA, la Boston, Massachusetts, însă recent s-a întors în Romania unde își continuǎ activitatea literară

1954 – S-a născut Emil Iordache

16 decembrie 1954, Movileni, Iași – 11 octombrie 2005, Iași

Critic și istoric literar, eseist, traducător, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Al.I. Cuza” din Iași (1979). A fost profesor în învățământul gimnazial, secretar de redacție al publicației Caiete botoșănene, asistent, lector, conferențiar, apoi profesor la Facultatea de Litere din Iași, Catedra de slavistică, șef al acestei catedre. Opera sa cuprinde cărți de critică literară, studii și eseuri, traduceri, ghiduri de conversație: Carte către Serghei Esenin, Evadări din Zoorlanda, Cărțile de pe masă, Semiotica traducerii poetice, Variațiuni pe marginea subteranei

1956 – S-a născut Călin-Andrei Mihăilescu

16 decembrie 1956, București

Teoretician, critic literar, eseist, stabilit din anul 1987 în Canada. Este profesor de Literatură comparată, Teorie critică și Studii hispanice la University of Western Ontario (London, Canada) și autor al multor volume și texte scurte scrise în română, engleză, franceză sau spaniolă. Scrie în diverse genuri academice, eseu, poezie, proză scurtă, cărți-calendar, cărți cu și despre copii. Între cărțile publicate în România sunt: Țară europsită, Antropomorfina, 16-17 ~ Renaștere, manierism, baroc, Cum era? Cam așa… Amintiri din anii comunismului (românesc), Happy New Fear!. Rubrica lui de proză experimentală Artele-s artele apare lunar în revista Orizont din Timișoara

1958 – S-a născut Dani Constantin

16 decembrie 1958, București

Compozitor de muzică ușoară. A urmat cursurile Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București – secția Pedagogie (1977–1981). A debutat în 1985 la Festivalul Melodii ’84 cu piesa Nici nu, nici da. Din 1979 a colaborat și apoi a fost angajat la Radioteleviziunea română, ca maestru de sunet. A contribuit la lansarea lui Adrian Daminescu, a colaborat cu Mihaela Oancea, Mirabela Dauer, Dida Drăgan, Elena Cârstea, Sanda Ladoși. A creat musical-ul Idolul și Ion Anapoda, E..e..e iubire

Dani Constantin – Ce bucurie ar fi • Corul de Copii Radio, Dirijor Răzvan Rădos, Soliști Tudor Andrei Achim și Chirina Arnăutu

1963 – Stabilirea de relații diplomatice, la rang de ambasadă între România și Republica Tunisiană

România a recunoscut Republica Tunisiană în august 1956, imediat după proclamarea independenței, iar relațiile diplomatice au fost stabilite la 16 decembrie 1963. Ambasada română la Tunis a fost deschisă în octombrie 1967, iar Tunisia a deschis Ambasada sa la București în octombrie 1981

1971 – S-a născut Crina Matei

16 decembrie 1971, București

Actriță de teatru și film, prezentatoare de emisiuni de televiziune, cântăreață. Dupăa patru încercări, a intrat la Academia de Teatru și Film, iar debutul în teatru i-a adus o nominalizare la Gala Premiilor UNITER. La un moment dat, artista a deschis o școală de artă pentru copii, abandonând apoi afacerea pentru televiziune. În amintirea vremurilor când era prezentatoarea emisiunii Cei mai frumoși ani a lansat un album cu melodiile emisiunii, Din cei mai frumoși ani, concept original semnat Marius Mihalache și Crina Matei. A apărut într-un clip cu muzică în registru lăutaresc, Pe ulița armenească, în duet cu Nelu Ploieșteanu. A jucat în filme: La urgență, Portrete în pădure

Pe ulița armenească

1975 – S-a născut Valentin Bădoi

16 decembrie 1975, Turnu Măgurele, Teleorman

Fost fotbalist, actual antrenor. A debutat pentru FCM Bacău, pe postul de fundaș, a jucat de-a lungul carierei și la Rapid București, FC Steaua București, FC Timișoara, FC Universitatea Craiova. Antrenează FC Carmen București. În 2006 a primit Medalia Meritul Sportiv clasa a II-a cu o baretă, deoarece a făcut parte din echipa Rapidului care a obținut calificarea în sferturile Cupei UEFA 2005–2006

1975 – A încetat din viață Eugen Aburel (23 ianuarie 1899, Galați – 16 decembrie 1975, București)

Medic obstretician și chirurg renumit al vremii; inovator de tehnici chirurgicale ginecologice

1976 – S-a născut Mihai Trăistariu

16 decembrie 1976, Piatra Neamț

Cântăreț de muzică pop. Între anii 1996–1998 a participat la 18 concursuri naționale de interpretare muzicală, obținând de fiecare dată premii, șapte din acestea fiind trofee. A vândut până acum peste 2.000.000 albume în țară și în străinătate, a câștigat titlul de Cea mai bună voce din România în 1999, 2000 și 2006, are semnate contracte cu case de discuri din 15 țări

Mihai Trăistariu – Cât de frumoasă ești

1978 – S-a semnat protocolul final de construcție a centralei nuclearo-electrice de la Cernavodă

Conform contractului, România primea de la Canada un credit în valoare de un miliard de dolari, 680 de milioane de dolari fiind utilizați pentru plata componentelor canadiene. Restul constituiau credite de achiziții pentru ca România să poată participa la construcția de la Cernavodă. Lucrările au început efectiv în septembrie 1980. Guvernul român a decis să colaboreze cu firma canadiană pentru toate unitățile nucleare prevăzute de Programul nuclear național, la Cernavodă fiind proiectate cinci reactoare de tip CANDU

1980 – A încetat din viață Ion Maxim (1 iulie 1925, Tihău, Sălaj – 16 decembrie 1980, Timișoara)

Poet, prozator și critic literar; profesor; deținut politic al regimului comunist, trecând prin penitenciarul Aiud și lagărul Periprava

1985 – S-a născut Aylin Cadîr

16 decembrie 1985, Constanța

Cântăreață pop și actriță română de origine turcă. S-a remarcat pe scenă în 2002 în cadrul concursului Alege Asia în urma căruia a înființat formația Pops alături de Diana Bișinicu, Minola Anthea Szikszay și Tina Geru. A jucat în diverse seriale TV și teatru: Forma lucrurilor, Maitreyi, Lecția

Aylin – Cloud

Ziua Solidarității Naționale împotriva Dictaturii

A fost proclamată de Parlamentul României prin Legea nr. 230/9 decembrie 1998, un omagiu adus Revoluției române din 1989, în data declanșării

1989 – Declanșarea Revoluției aticomuniste și anticeaușiste din România

La Timișoara, de la nemulțumiri locale (hotărârea judecătorească prin care pastorul reformat László Tőkés urma să fie strămutat în altă localitate), s-a ajuns la revendicări pe plan politic. Timișorenii au început să se strângă din nou în Piața Catedralei în dimineața zilei de 16 decembrie 1989. Oficialitățiile locale au încercat să liniștească lucrurile. Când a devenit evident că mulțimea nu va dispărea, primarul, Petre Moț a făcut câteva declarații, sugerând că s-ar fi răzgândit în privința evacuării lui Tőkés, însă manifestanții (în jur de 200) au cerut un document oficial care să ateste faptul că hotărârea judecătorească nu va fi pusă în practică. Mulțimea crescuse amenințător – și de vreme ce Petre Moț a refuzat să-și confirme în scris declarația împotriva evacuării pastorului, în jurul orei 15, s-a format o delegație care să meargă la Primărie, să vadă ordinul scris. În loc să rezolve cererea, autoritățile i-au amenințat pe oameni că, dacă nu vor elibera Piața Mare în două ore, vor fi împrăștiați cu tunuri cu apă. Chiar și László Tőkés i-a sfătuit pe oameni să plece acasă. Manifestația s-a transformat în una politică, au avut loc ciocniri între forțele de ordine și manifestanți. Timișorenii au început să scandeze lozinci, un tânăr a oprit un tramvai și a strigat „Mă numesc Daniel Zăgănescu și nu mi-e frică de Securitate. Jos Ceaușescu! Circulația a fost întreruptă de cele câteva mii de persoane care se strânseseră în centrul orașului. Se striga „Libertate, Dreptate”, se cânta „Deșteaptă-te, române” și s-a jucat Hora Unirii. Acesta a fost, spun martorii, momentul declanșării Revoluției Române. Coloanele s-au îndreptat spre Comitetul Județean al PCR, bine păzit de trupele Ministerului de Interne. Oficialitățile locale hotărâseră, în ședință, să mobilizeze toate forțele, pentru a-i îndepărta pe manifestanți, și chiar să ceară ajutor la București. Oamenii au fost întâmpinați cu jeturi de apă, cu gaze lacrimogene și bastoane de cauciuc. S-au făcut primele arestări, iar timișorenii s-au regrupat în fața Catedralei, unde se simțeau mai protejați. Forțele de ordine au șters imediat urmele atacului asupra Comitetului Județean și apoi au atacat manifestanții, de mai multe ori, în diferite locuri din oraș. Protestatarilor li s-au alăturat studenții și sindicatele. A fost momentul în care protestul a devenit unul social. Oamenii au spart vitrinele magazinelor și au dat foc cărților lui Ceaușescu, au distrus lozincile Epocii de aur din oraș. Până după miezul nopții, au avut loc adevărate lupte de stradă. Pastorul László Tőkés a fost arestat și bătut, dar combatanții și-au părăsit pozițiile spre dimineață. Cu promisiunea, însă, că vor continua protestul și a doua zi, pe 17 decembrie. În acea noapte, timișorenii au primit un mesaj de împăcare de la autorități – caloriferele erau fierbinți, iar la robinete curgea apă caldă…

16 Decembrie Timișoara

1991 – A încetat din viață Mihai Berechet (16 noiembrie 1927, Brăila – 16 decembrie 1991)

Actor de teatru și film și regizor de teatru; autorul cărții 9 caiete albastre

1991 – Guvernul român a transmis cererea oficială de aderare la Consiliul Europei

Printr-o scrisoare oficială adresată Secretarului General al CE, doamna Catherine Lalumiere

1993 – A încetat din viață Ovidiu Constantinescu (28 martie 1914, București – 16 decembrie 1993, București)

Prozator, cronicar teatral și unul dintre cei mai prolifici traducători ai epocii comuniste, din literatura franceză și rusă

2000 – A fost dezvelită, la Târgu Mureș, statuia poetului și revoluționarului pașoptist Petőfi Sándor

Monument realizat de sculptorul László Hunyadi, care a fost dezvelit cu ocazia milenarului maghiar și de a duce omagiu poetului romantic, erou al Revoluției și Războiului de Independență Maghiară din 1848–1849

2003 – A încetat din viață Gioni Dimitriu (21 august 1921 – 16 decembrie 2003)

Actor de revistă și de film

2004 – România a fost acceptată ca membru cu drepturi depline al Task Force for International Cooperation on Holocaust Education, Remembrance and Research, ITF

Organizație interguvernamentală creată în 1998, la inițiativa premierului suedez de la acea dată, Göran Persson. În decembrie 2012 ITF și-a schimbat denumirea în Alianța Internațională pentru Comemorarea Holocaustului (IHRA). Obiectivul principal al IHRA este de a încuraja activități legate de promovarea educației, comemorării și cercetării Holocaustului în statele membre, dar și în alte țări interesate, precum și de a asigura sprijinul politic necesar în vederea materializării acestora. În prezent, organizația numără 31 de state membre

2005 – Suspendarea serviciului militar obligatoriu

Prin Legea 395/16 decembrie 2005 privind suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu și trecerea la serviciului militar pe bază de voluntariat, publicată în Monitorul Oficial la 23 decembrie 2005, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007

2008 – A încetat din viață Eugen Cizek (24 februarie 1932, București –16 decembrie 2008, București)

Istoric și filolog, specialist în filologie clasică; profesor universitar la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității București; autorul unor studii ce privesc literatura latină

2010 – România a devenit membru cu drepturi depline în cadrul Agenției Spațiale Europene, ESA

În conformitate cu decizia Consiliului Agenției Spațiale Europene din 16 decembrie 2010, România a fost acceptată în unanimitate ca membru cu drepturi depline în cadrul ESA și a semnat convenția de aderare la 20 ianuarie 2011, într-o ceremonie care a avut loc la București, cu participarea directorului general al Agenției, Jean-Jacques Dordain. Apartenența la ESA permite țării noastre dezvoltarea unor aplicații spațiale pentru agricultură, mediu, transporturi, măsurarea dezastrelor naturale și telemedicină

2016 – A încetat din viață Ion Toboșaru (1 noiembrie 1930, Constanța – 16 decembrie 2016, București)

Critic de film, estetician și teatrolog; profesor, decan, prorector al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București

2017 – Funeraliile Regelui Mihai I al României

A avut loc la Catedrala Patriarhală din București și a fost oficiată de Patriarhul Daniel. Apoi cortegiul s-a deplasat cu trenul regal la noua Catedrală din Curtea de Argeș, unde regele a fost înmormântat alături de soția sa, regina Ana. La funeralii au participat Regele Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei și Regina Silvia a Suediei, Marele Duce de Luxemburg, Prințul Charles de Wales, Regele Juan Carlos I al Spaniei și Regina Sofia a Spaniei, Regele Regele Simeon al II-lea al Bulgariei, Regina Anne-Marie a Greciei și reprezentanți ai mai multor casele regale și imperiale

Slujba de la Palatul Regal pentru Regele Mihai I al Romaniei

 

2018 – A încetat din viață Gelcu Maksutovici (8 martie 1931 – 16 decembrie 2018)

Scriitor și istoric; președinte al Uniunii Culturale a Albanezilor din România; membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

0 comentarii la „16 Decembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: