Istoria României România frumoasă Today's Memory

18 Decembrie în istoria românilor

Foto: Înființarea Muzeului Militar Național


1691 – A încetat din viață Miron Costin (30 martie 1633 – decembrie 1691, Roman)

Boier, diplomat, om politic și cronicar moldovean, cea mai însemnată personalitate a literaturii românești din Moldova secolului al XVII-lea, care a afirmat în opera sa istorică originea latină comună a moldovenilor, muntenilor și ardelenilor.

1824 – S-a născut Vasile Maniu

18 decembrie 1824, Lugoj, Imperiul Austriac/Timiș – 10 martie 1901, București

Istoric, revoluționar pașoptist, publicist, scriitor, om politic, deputat și senator, membru titular (din 1876) al Academiei Române. A studiat Dreptul la Budapesta, în perioada în care în capitala ungară avea loc o organizare fără precedent a intelectualității românești, terminând studiile în 1846 la vârsta de 22 de ani. Revoluția de la 1848 l-a prins în mijlocul evenimentelor, implicat în activitatea cercurilor revoluționare și în contact direct cu societățile secrete bucureștene, îndeplinind rolul de om de legătură între Eftimie Murgu și Nicolae Bălcescu. A luptat pentru cauza Banatului, a făcut parte din Comitetul Național Român de la Sibiu, ocupând funcția de notar districtual al Făgărașului, comisar districtual al Maidanului, împuternicit pe lângă tribunalul de la Oravița. În 1853 s-a stabilit la Satu-Mic, lângă Lugoj. Convins că ideile revoluționare trebuiau puse în practică și constatând că situația din Principate era mai favorabilă decât cea din Banat sau Transilvania, în 1858 a părăsit Banatul pentru a se stabili definitiv la București. Cererea de cetățeniea fost eliberată în 1869. S-a afirmat rapid în societatea bucureșteană, continuând să țină legăturile cu vechii luptători de la 1848 și încercând prin toate mijloacele să atragă atenția opiniei publice asupra situației politice a românilor din Transilvania și Banat; activitatea sa politică s-a desfășurat în jurul propagandei pentru eliberarea provinciilor românești de sub dominația habsburgică. În București fost avocat public la Curtea criminală, avocat public la Înalta Curte, avocat al Eforiei Spitalelor, apoi a fost și prim-președinte al Curții de Apel din Iași. Pe plan publicistic a fost deosebit de activ, colaborând la numeroase ziare ale vremii: Buciumul român, Românul, Columna lui Traian, Trompeta Carpaților, etc. În anul 1876 a fost ales deputat, apoi senator, funcționând în Parlament neîntrerupt până în 1888

1835 – Modificări administrative în Basarabia țaristă

În virtutea decretului imperial din 18 decembrie 1835, dat publicității la 14 ianuarie 1836, în Basarabia au intervenit noi modificări de ordin administrativ-teritorial, aplicate, după cum se menționează în decizie, cu scopul „de a exclude dificultățile pe care le creează proporțiile nepotrivit de mari ale suprafețelor și numărului populației unor județe din regiunea Basarabia comparativ cu celelalte”. Împăratul Rusiei a aprobat decizia Senatului de a întemeia pe lîngă cele 6 județe existente în Basarabia (Hotin, Iași, Orhei, Bender, Leova și Akkerman) încă două: Orhei și Soroca (din părți ale județelor Hotin, Iași și Orhei, celui din urmă schimbîndu-i-se denumirea în Chișinău). Administrației speciale a orașului Ismail (Izmailskoe Gradonacealstvo) i-au fost subordonate cîteva sate situate între lacurile Chitai și Sasic. Târgurile Orhei și Soroca, devenind centre județene, au fost declarate orașe. Administrația județului Leova a fost trecută în tîrgul Frumoasa, căruia i s-a schimbat denumirea în Cahul, la fel și județului modificîndu-i-se denumirea în Cahul

1846 – A încetat din viață Veniamin Costache (20 decembrie 1768, Roșiești, Vaslui – 18 decembrie 1846, Mănăstirea Slatina, Suceava)

Cărturar, traducător și poet, mitropolit al Moldovei; a sprijinit și îndrumat activitatea de traducere și tipărire de carte bisericească în limba națională, a înființat și organizat învățământul românesc de toate gradele în Moldova

1854 – S-a născut Ioan Nădejde

18 decembrie 1854, Tecuci, Moldova – 29 decembrie 1928, București

Sociolog, lingvist, publicist, traducător și om politic. A fost profesor la Universitatea din Iași, de unde a fost demis de ministrul V.A. Urechia (care a condus Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice între 1881–1882), deoarece propăvăduia socialismul și ateismul. A fondat, împreună cu Vasile G. Morțun, revista științifică și literară Contemporanul (Iași, iulie 1881–mai 1891). A fost unul dintre fondatorii Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din România (PSDMR), din a cărui conducere a făcut parte, alături de Vasile G. Morțun, Constantin Dobrogeanu-Gherea, Ion C. Frimu, Mihail Gheorghiu-Bujor, a fost ales ca deputat socialist în Parlamentul României. A trecut la liberali în 1903, după ce a realizat că mișcarea socialistă începuse să devină o mișcare anarhică ce milita pentru realizarea unei revoluții ce urma să schimbe forma de guvernământ a țării. A fost căsătorit cu Sofia, sora pictorului Octav Băncilă. Din scrierile sale: Ce știm despre lume, Este oare spirit ca ceva deosebit de materie? Este sau nu Dumnezeu?, Viața lui Ștefan cel Mare și cel Bun Domnul Moldovei, Istoria limbei și literaturei române, Schiță despre Miron Costin și vremea lui, Dicționar Latin-Român, etc.

1870 – S-a instalat Guvernul Ion Ghica (3)

Consiliu de miniștri liberal-moderat prezidat de Ion Ghica, care a guvernat în perioada 18 decembrie 1870–11 martie 1871. Instalat după ce Guvernul Emanoil Costache Epureanu (1) a fost silit să-și depună mandatul din cauza unor puternice mișcări antidinastice și republicane și izbucnirea scandalului politic legat de concesiunea Strousberg, s-a confruntat, la rândul său cu mișcări naționaliste și antidinastice

1874 – S-a născut Radu D. Rosetti

13 sau 18 decembrie 1874, București – 1964, București

Avocat, poet, dramaturg, epigramist, memorialist, traducător, publicist și activist. A fost fiul dramaturgului aristocrat Dimitrie Rosetti-Max și nepot al lui Titu Maiorescu. Prima sa poezie a apărut la Vieața. În 1894, a debutat și ca epigramist în revista Graiul, editată de Ilarie Chendi. Un volum de astfel de lucrări a ieșit în acel an, sub numele Epigrame. Alte volume de versuri au urmat într-o rapidă succesiune: Din inimă, Sincere, Duioase. Împreună cu Ludovic Dauș, a scos revista literară Doina. În 1900, a absolvit Facultatea de Drept a Universității din București cu teza Delictele de presă în legislația noastră. Absolvent la vârsta de 26 de ani, era deja un poet de succes, cu sensibilități neoromantice, un traducător publicat de piese și romane. A trecut la scrierea unor piese cu temă socială și povestiri despre viața sa profesională, câștigând un profil de apărător al cauzelor de stânga. În jurul anului 1913 a devenit o figură publică a activismului cremaționist, s-a angajat în polemici publice cu Biserica Ortodoxă Română. Activ în timpul Primului Război Mondial, ca orator și propagandist patriotic, revenind mai târziu la munca sa la asociația baroului din județul Ilfov, al cărui decan a fost. A scris poezie: Foi de toamnă, Cartea dragostei, Cele din urmă, proză: Veneția, Anecdote militare, Din largul lumii, teatru: Steaua, Pățania lui Dumitrache, O lecție.

1880 – Inaugurarea Școlii Normale Superioare din București

Ordinul de înființare a Școlii Normale Superioare din București s-a publicat în Monitorul Oficial al României. Existența ei era considerată, în epocă, absolut necesară pentru pregătirea pedagogică a viitorilor profesori. A fost organizată pe două nivele: diviziunea literelor (subîmpărțită în secțiunea filosofică, filologică și istorică) și diviziunea științelor (subîmpărțită în secțiunea matematică, științe fizice și științe naturale). Profesorii care predau aveau tiltul de maiștri de conferințe. Totodată a fost înființată Biblioteca Pedagogică Națională „I.C. Petrescu”, organizată după principiile lui Alexandru Odobescu, care era de părere că „orice știință adevărată își află adăpostul și temeiul în cărți”. Inaugurarea a făcut obiectul unui articol al lui Mihai Eminescu, publicat în Timpul, la 4 ianuarie 1881

1899 – A încetat din viață Bonifaciu Florescu (14 mai 1848, Budapesta – 18 decembrie 1899, București)

Publicist, poet, traducător și critic literar; autor de manuale, al unui dicționar și al unei antologii; fiul natural al lui Nicolae Bălcescu

1901 – Concertul inaugural al Societății corale Carmen, pe scena Ateneului Român

Înființată de D.G. Kiriac, la 1/14 iunie același an, la București pentru răspândirea și cultivarea muzicii în popor, cu motto-ul: „să cântăm cu voie bună, doina noastră cea străbună”. Programul artistic întrunea, alături de numele lui Palestrina, Haydn, Gevaert și Gastinel, multe nume românești: Ion Vidu, Timotei Popovici, C. Dimitrescu, George Stephănescu și, în trei din cele zece puncte ale acestui program, D.G. Kiriac, cu colinde și cântece populare românești armonizate. Acest mare ansamblu, printre membrii căruia s-a numărat și celebrul cântăreț George Folescu, a fost timp de o jumătate de secol instrumentul prin care D.G. Kiriac și apoi Ioan D. Chirescu au promovat întreaga activitate corală românească

Corala Carmen – Concert de Colinde

1912 – A încetat din viață Eugen Brote (29 noiembrie 1850, Rășinari, Sibiu –5/18 decembrie 1912, Brașov)

Agronom, publicist și politician; a luat parte la înființarea gazetelor Telegraful Român, Tribuna; membru fondator al ASTRA; vicepreședinte al Partidului Național Român; memorandist; a înființat prima bancă de credit funciar din România

1914 – S-a născut Nicolae Mladin

18 decembrie 1914, Abrud, Austro-Ungaria/Alba – 1 iunie 1986, Mănăstirea Sâmbăta de Sus

Mitropolit ortodox al Ardealului și profesor de teologie. A studiat la Academia Teologică din Oradea, la Facultatea de Teologie din Chișinău și la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din București, luându-și licența în anul 1938. A obținut titlul de Doctor în Teologie, în anul 1946, la București, cu teza Asceză și mistică paulină. S-a specializat la Facultățile de Teologie Protestantă și catolică din Viena (1941–1943). A fost profesor suplinitor, apoi profesor titular la Catedra de Teologie Morală de la Academia Teologică Andreiană din Sibiu și profesor la Institutul Teologic Universitar (1948–1967). S-a tuns în monahism la Mănăstirea Sâmbăta de Sus în anul 1947, a fost ieromonah, protosinghel și arhimandrit (1963), fiind ales arhiepiscop al Sibiului și Mitropolit al Ardealului din 1967 până în 1981, când s-a retras la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, fiind bolnav. A fost un scriitor teologic prolific, a scris studii privind viața și activitatea unor teologi români, articole de îndrumare a preoțimii în Telegraful român și a scris volume de predici

1915 – S-a născut Vintilă Horia

Horia Caftangioglu; 18/31 decembrie 1915, Segarcea, Dolj – 4 aprilie 1992, Collado Villalba, Madrid, Spania

Diplomat, eseist, filozof, jurnalist, pedagog, poet și romancier, care a scris în special în limbile română și franceză, cunoscând consacrarea internațională după exilul său. A studiat la Facultatea de Drept, în paralel cu cea de Litere și Filozofie. A fost atras de extrema dreaptǎ, fiind, timp de șase luni, cuzist și colaborând la revista antisemită Sfarmă-Piatră. Între 1940–1945 a fost șef de cabinet la Ministerul Propagandei și, ulterior, atașat de presă la Roma, reprezentare întreruptă în anii conducerii statului român de alianța dintre guvernul mareșalului Ion Antonescu și legionari. A revenit în diplomație, de data aceasta la Viena. Când România a întors armele împotriva Germaniei, Vintilă Horia și soția lui, Olguța (n. Teohari), au fost internați în lagărul nazist Maria Pfarr din Austria, fiind eliberați de trupele engleze la sfârșitul războiului. Cei doi soți au plecat în Italia, unde Vintilă Horia l-a cunoscut pe Giovanni Papini, a scris și publicat în reviste italiene, dar situația economică grea a Italiei postbelice l-a determinat să plece mai departe, în Argentina (primăvara 1948). A stat la Buenos Aires până în martie 1953, când s-a întors în Europa, în Spania, unde a avut o activitate literară susținută și s-a făcut cunoscut. În 1972 a obținut cetățenia spaniolă. Este autor al romanelor Dieu est né en exil (1960, Premiul Goncourt, tradus în 15 limbi) și Mai sus de miazănoapte

1917 – A încetat din viață Nicolae D. Xenopol (11 octombrie 1858, Iași – 18 decembrie 1917, Tokyo)

Critic literar, eseist, om de cultură, diplomat, politician; ministru; ambasador al României în Japonia; fratele mai mic al istoricului Alexandru D. Xenopol și, ca și el, membru al societății Junimea

1918 – Decretul-lege privind unirea Bucovinei cu România

Congresul general al Bucovinei, desfășurat la 18/28 noiembrie 1918 la Cernăuți, a votat cu majoritate zdrobitoare de voturi Unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu Regatul României. După congres, o delegație formată din mitropolitul Vladimir de Repta, Iancu Flondor, Ion Nistor, Dionisie Bejan și reprezentanți ai minorităților, a mers la Iași, unde se aflau încă guvernul și curtea regală, și a remis regelui Ferdinand I actul unirii Bucovinei cu România. La 18/31 decembrie era promulgat decretul lege pentru consfințirea unirii Bucovinei, fiind semnat de Ion I.C. Brătianu, președintele Consiliului de Miniștri și Regele Ferdinand. Avea la bază Moțiunea adoptată de Congresul General al Bucovinei, privind unirea necondiționată și pe vecie a Bucovinei cu România (15/28 noiembrie 1918) și Declarația Consiliului Național al Germanilor din Bucovina prin care își exprimă adeziunea la hotărârea românilor de Unire cu Țara (15/28 noiembrie 1918). Decretul prevedea ca din partea Bucovinei să intre în guvern 2 miniștri de stat fără portofoliu, unul delegat cu administrația la Cernăuți, celălalt la București

1918 – Crearea Partidului Țărănesc

Partidul Țărănesc a fost constituit la 5/18 decembrie în București de un grup de învățători, preoți și țărani în frunte cu învățătorul Ion Mihalache, din Topoloveni, Argeș. Acest partid era rodul maturizării mișcării țărăniste, ale cărei începuturi datau din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Noul partid își propunea să acționeze pentru împărțirea tuturor moșiilor la țărani, înființarea de izlazuri și păduri comunale, introducerea impozitului progresiv pe venit, legiferarea autonomiei comunale, înlocuirea jandarmeriei, autonomia bisericii față de stat, răspândirea științei de carte la sate ș.a. În următorii ani, Partidul Țărănesc a fuzionat la 3/16 februarie 1919 cu Partidul Muncitor din Moldova; la 18 iulie 1921 cu Partidul Țărănesc din Basarabia, având în frunte pe Pantelimon Halippa; la 22 septembrie 1922 cu Partidul Socialist-Țărănesc, la 3 octombrie 1921 s-a constituit Partidul Țărănesc din Transilvania, iar la 11 iunie 1922, Partidul Țărănesc din Bucovina. Partidul Țărănesc a editat publicațiile Țara nouă (1919–1921) și Aurora (1921–1922)

1922 – Primul zbor de încercare cu elicopterul lui George de Bothezat

Conceput și realizat de inginerul american de origine română George de Bothezat (n. Gheorghe Botezatu), Caracatița zburătoare, unul dintre cele mai mari exemplare ale timpului, avea o greutate totală de 1650 kg. Suprafața portantă era de 90 mp asigurată de patru elice cu un diametru de 7,62 metri montate pe un șasiu cruciform din aluminiu. Fiecare elice avea șase pale cu incidență variabilă. Ele erau acționate de un motor Gnome et Rhône T de 170 CP prin intermediul unor reductoare. La primul zbor, s-a menținut în aer la o înălțime de 1,8 metri timp de un minut și 42 secunde

1923 – Înființarea Muzeului Militar Național

Muzeul Militar Național a fost creat inițial în aprilie 1914, ca secție militară a Muzeului Național al României. Ulterior prin Înaltul Decret nr. 6.064/18 decembrie 1923, semnat de regele Ferdinand I al României, Muzeul a fost transformat în instituție de sine stătătoare. Primul director al muzeului a fost Generalul Constantin Ștefănescu-Amza. Din 1919, Ministerul de Război a primit clădirea denumită Palatul Artelor din Parcul Carol I, împreună cu alte două clădiri din apropiere, pentru a adăposti expozițiile și patrimoniul viitorului muzeu militar. Clădirea și exponatele au avut de suferit din cauza unui incendiu din 1938, a seismului din 1940 și izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial care au dus la întreruperea activității muzeului. În 1957, muzeul a fost redeschis sub titulatura de Muzeul Militar Central, iar în 1985, instituția s-a mutat în actualul sediu din Str. Mircea Vulcănescu, fosta cazarmă a Regimentului de infanterie IV Ilfov nr. 21 și, ulterior, sediul Comandamentului trupelor de grăniceri. Din 1990 instituția a revenit la titulatura de Muzeul Militar Național

1925 – S-a născut Vasile Veselovski

18 decembrie 1925, Găvana, Argeș – 4 ianuarie 1998, București

Compozitor de muzică ușoară. A absolvit Facultatea de Fizico-Chimice (1947), Conservatorul „Ciprian Porumbescu” (1952), unde i-a avut mentori pe Ion Dumitrescu, George Breazul, Paul Constantinescu, Theodor Rogalski, Tudor Ciortea. A fost inspector muzical în Ministerul Culturii, secretar muzical la Teatrul de revistă „Constantin Tănase”, inspector pentru muzică în Comitetul pentru Cultură și Artă din București, după care s-a dedicat în întregime activității componistice. A fost autor al unor șlagăre îndrăgite precum Ne cheamă ritmul să dansăm, Ninge-n luna mai, Cânta un matelot, Scara de mătase, O mască râde, o mască plânge, Merit eu, Cântă-mi lăutar, Strada speranței, Trenul fericirii, Și m-am îndrăgostit de tine, Dragă toamnă, dar și de muzică de revistă, teatru, film și spectacole. A primit Marele premiu la Festivalul de muzicǎ ușoarǎ de la Mamaia 1964 și numeroase alte premii la același festival, Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (1969, 1974, 1975, 1983, 1994), etc.

Vasile Veselovschi – Merit eu • Aurelian Andreescu (1970)

1928 – Prima transmisiune a unei emisiuni umoristice la Radiodifuziunea Română

1929 – S-a născut Dionisie Șincan

18 decembrie 1929, Constanța –. 8 noiembrie 2000, București

Jurnalist, reporter și comentator de radio. A urmat cursurile Școlii de Literatură „Mihai Eminescu” de pe lângă Uniunea Scriitorilor din România, apoi Facultatea de Filologie din București – a început cursurile în 1951, le-a întrerupt în 1953, le-a reluat ab initio în 1962 și a absolvit în 1967, cu teza Reportajul literar. A debutat literar în 1949 cu o povestire în revista Albina, iar prima sa carte, antologia de articole literare Oameni și stânci, a apărut în 1956. A fost angajat la Radiodifuziunea Română în 1952, în redacția culturală a Radioului, unde a realizat montaje literare, a scris reportaje și recenzii; a realizat ciclurile de reportaje Orașe dunărene, Țara apelor, Prefață la viitoare pagini literare. A devenit redactor-șef al secției culturale din Radiodifuziune (1965), fiind inițiatorul și autorul emisiunii Memoria pământului românesc. A fost apoi redactor-șef al secției Social-educative la Televiziunea Română, printre emisiunile promovate de el fiind celebrul Reflector. A realizat zeci de filme documentare cu tematică istorică, unele împreună cu academicianul Emil Condurachi, la solicitarea UNESCO, despre civilizația sud-est europeană. Până în 1989 a fost reporter la Scînteia. A revenit la Radiodifuziunea Română, a transmis și analizat dezbaterile din prima instituție legislativă postdecembristă, în emisiunea Cronica parlamentară. A fost director general adjunct al Televiziunii (1993–1996), membru în Consiliul de administrație al Societății Române de Radiodifuziune. A fost distins cu diploma de onoare pentru întreaga activitate, acordată de UZR (1993) și cu Premiul „Pamfil Șeicaru” pentru întreaga activitate în presă (1994)

1931 – S-a născut Silviu Băiaș

18 decembrie 1931, Mănăștur, Cluj – 14 aprilie 2019

Pictor, grafician, ilustrator de carte. A absolvit Academia de Artă „Nicolae Grigorescu” din București, în anul 1959. A participat la numeroase expoziții de pictură și grafică. A realizat lucrări de artă monumentală în frescă și mozaic la Cluj, Constanța, Tulcea și Petroșani. A fost distins cu Premiul pentru Grafică al Uniunii Artiștilor Plastici din România (2014). Ilustrații

1933 – S-a născut Cristian Ioan Hera

18 decembrie 1933, Ploiești

Inginer agronom, cercetător, membru titular (din 2004) și președinte (2018) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Agronomie din București și Academia de Științe Agricole din Moscova (1957), fiind Doctor în Agronomie (1969) și Doctor Docent în Științe (1973). A fost cercetător științific la Institutul de Cercetări Agronomice al României, ICAR, director științific, apoi director al Institutului de Cercetări pentru Cereale și Plante Tehnice, ICCPT din Fundulea, membru în Prezidiul Academiei de Științe Agricole și Silvice, ASAS, președinte al Secției de Științe Agricole și Silvice din Academia Română. A introdus cercetarea cu izotopi stabili și radioactivi în agricultura din România. A publicat peste 350 de cărți, tratate, lucrări științifice, articole de popularizare și introducere a progresului tehnic, deține 9 brevete

1937 – S-a născut Georgeta Antonescu

18 decembrie 1937, Cluj – 2019

Istoric literar. Licențiată a Facultății de Filologie-Istorie-Filosofie, secția română, a Universității „Babeș-Bolyai”, a fost profesoară la Facultatea de Litere a aceleiași universități. A colaborat la revistele Limbă și literatură, Manuscriptum, Revista de istorie și teorie literară, Tribuna, Steaua, Vatra, etc. Din scrierile sale: Aron Densușianu, Introducere în opera lui Ion Codru Drăgușanu, Istoria literaturii române. Epoca veche (coautor), Istoria literaturii române. Epoca premodernă (coautor), Dicționar analitic de opere literare românești (4 vol., coautor), Alexandru Lăpușneanul de Costache Negruzzi

1939 – A încetat din viață Nicolae Drăganu (18 februarie 1884, Zagra, com. Bistrița-Năsăud – 18 decembrie 1939, Cluj)

Filolog, lingvist, istoric literar; președinte al Secției literare a ASTREI; delegat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia; membru titular al Academiei Române

1944 – Armata a IV–a Română a intrat pe teritoriul Cehoslovaciei

A început atacul Armatei Sovietice și Armatei Române asupra trupelor naziste din Cehoslovacia în cel de-Al Doilea Război Mondial (18 decembrie 1944–12 mai 1945). 16 divizii române de infanterie, cavalerie, vânători de munte și artilerie antiaeriană, Corpul I aerian, Brigada căi ferate, Regimentul de care de luptă și alte unități și formațiuni cu un total de peste 248.000 de militari, au participat la eliberarea Cehoslovaciei, unde se aflau efectivele germane și ungurești. Trupele române au pătruns circa 400 de km în dispozitivul inamic, pe un front situat între 50 și 130 de km, au forțat 4 cursuri de apă, au străbătut prin luptă 10 masive muntoase mai importante și au cucerit singure sau în cooperare cu forțe sovietice peste 1700 de localități, între care 31 de orașe. În acest timp, ostașii români au provocat inamicului pierderi cifrate la circa 23.000 de militari (morți și prizonieri), pierderile proprii ridicându-se la peste 66.000 de militari (morți, răniți și dispăruți), adică aproximativ 30% din efectivele angajate în luptă

1952 – S-a născut Victoria Milescu

18 decembrie 1952, Brăila

Poetă, critic literar și publicistă. Absolventă a Facultății de Filologie a Universității din București (limbile română și engleză și studii postuniversitare), a fost profesor de Limba engleză, referent de specialitate la Compania Tarom, apoi la Departamentul Aviației Civile, redactor, publicist-comentator la Realitatea Românească, Azi, Ecran Magazin, Universul cărții, redactor de carte la Editura Scripta, Editura Nemira. Debutul literar a avut loc în 1978, cu un grupaj de versuri publicate în revista Luceafărul, iar cel editorial în 1988, prin concurs, concomitent în volumele Prier și Argonauții II. Inclusă în zeci de antologii de poezie, de critică literară și în dicționare, semnează cronici literare, versuri, interviuri cu tematică exclusiv culturală, invitată la emisiuni de radio, în cadrul cărora s-a remarcat prin promovarea valorilor naționale autentice. A primit în 2001 Premiul pentru poezie „Iulia Hașdeu”. Volume de poezie: Șlefuitorul de lacrimi, Inimă de iepure, Arleziana, Conspirații celeste, Floarea vieții, Existențele fastuoase, Deriva sentimentelor

1963 – A încetat din viață Ion Nicolau (7 februarie 1885, București – 18 decembrie 1963, București)

Medic pediatru; profesor la Facultatea de Medicină din Iași; director al Institutului de Pediatrie „Emilia Irza”; membru corespondent al Academiei Române

1970 – Premiera piesei Acești nebuni fățarnici, de Teodor Mazilu

A avut loc pe scena Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra” din București, în regia lui Emil Mandric, din distribuție făcând parte: Gina Patrichi, Octavian Cotescu, Ion Besoiu, Rodica Tapalagă, Paul Sava, George Stilu, Dan Damian, Aurel Cioranu, etc.

Acești nebuni fățarnici Teatru radiofonic

1971 – S-a născut Gheorghe Ifrim

18 decembrie 1971, București

Actor de teatru și film. A absolvit Facultatea de Teatru din cadrul Academiei de Teatru și Film București, promoția 1997, specializarea Actorie, clasa profesorului Gelu Colceag. A jucat la Teatrul Metropolis și Teatrul Act, a fost membru al grupului umoristic Vouă. Este actor al Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra”, unde a jucat în: Levantul dupa Mircea Cărtărescu, Mutter Courage de Bertolt Brecht, Thomas a Becket de Jean Anouilh, Turandot de Carlo Gozzi, Există nervi de Marin Sorescu, Hamlet de William Shakespeare, etc. A jucat și în filme: Terminus Paradis, La Bloc, Restul e tăcere, Aurora, București NonStop

București NonStop (2015)

1977 – A încetat din viață Teodor Scarlat (6 octombrie 1907, I. C. Frimu, Ilfov – 18 decembrie 1977, București)

Poet și prozator, gazetar, traducător

1980 – S-a născut Marian Drăgulescu

18 decembrie, 1980, București

Gimnast, campion olimpic. La Campionatele Europene din 2004 a câștigat patru medalii de aur, iar la Jocurile Olimpice de vară din 2004 de la Atena și-a ajutat echipa la câștigarea medaliei de bronz și a câștigat medalia de argint la sol și medalia de bronz la sărituri. La Campionatele Mondiale din 2005 de la Melbourne (Australia) a câștigat medalia de aur la sărituri. A participat la Jocurile Olimpice de vară din 2000, 2004, 2008.

1989 – Revoluția anticomunistă și anticeaușistă din România – Ziua a treia

Timișoara, 18 decembrie 1989

Ceaușescu a plecat într-o vizită de lucru în Iran și i-a lăsat să se ocupe de criza de la Timișoara pe Elena Ceaușescu, Manea Mănescu și Emil Bobu, făcând o greșeală fatală pentru viitorul său. La Timișoara, a fost instituită starea de necesitate, primarul Petre Moț anunțând acest lucru în cadrul unei ședințe cu activul de partid. În oraș a fost interzisă circulația grupurilor de peste două persoane, trecătorii fiind legitimați iar cei suspecți reținuți. Fără să țină seama de interdicții, un grup de aproximativ 40 de tineri s-a adunat în fața Catedralei Mitropolitane unde au desfășurat un steag tricolor fără stemă și au aprins lumînări. S-a cântat Deșteaptă-te române și s-a strigat împotriva regimului comunist și „Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă!”. Armata se afla peste drum de Catedrală, iar la un moment dat a început să tragă în plin. Porțile Catedralei au fost închise de preotul Ilie Sîrbu, câțiva manifestanți reușind să fugă, cei mai mulți rămânând, însă, secerați pe scări, răniți sau morți. Din statisticile oficiale rezultă că la Spitalul Județean din Timișoara se aflau, la 18 decembrie, 58 de cadrave și 240 de răniți.

România a închis frontierele cu Iugoslavia, Ungaria, URSS și Bulgaria.

Regele Mihai a transmis, în emisiunea Actualitatea Românească, de la Radio Europa Liberă, moderată de Emil Hurezeanu și Neculai Constantin Munteanu, un mesaj prin care îi încuraja pe români și își exprima îngrijorarea față de „cruzimea cu care reacționau cei de la Putere

La ordinul Elenei Ceaușescu, în noaptea de 18/19 decembrie s-a pus în practică Operațiunea Trandafirul, prin care victimele de la Morga Spitalului Județean, uciși de armată pe 17 decembrie, 44 la număr, au fost încărcate într-un camion al Comtimului, transportate la Crematoriul Cenușa din București, unde au fost arse, pentru a se șterge urmele masacrelor; apoi era prevăzut să se lanseze zvonul că dispăruții ar fi fugit din țară

18 Decembrie Timișoara

1989 – A încetat din viață Franz Liebhard (Robert Reiter; 6 iunie 1899, Timișoara – 18 decembrie 1989, Timișoara)

Poet de limba maghiară și ulterior scriitor de limba germană, originar din Banat

1991 – Federația Rusă a recunoscut independența Republicii Moldova

Boris Elțîn a declarat că Rusia este gata să stabilească relații diplomatice cu Republica Moldova, ceea ce s-a și întâmplat la 16 octombrie 1992

 

Ziua Minorităților Naționale

1992 – Adunarea generală a ONU a adoptat Declarația cu privire la drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale, etnice, religioase și lingvistice

Documentul internațional oferă o garanție a drepturilor minorităților în general, astfel încât mai multe state i-au recunoscut importanța prin declararea zilei de 18 decembrie ca Zi a minorităților naționale. România s-a raliat acestui context internațional prin aprobarea HG nr. 881/1998 pentru declararea zilei de 18 decembrie ca Zi a minorităților naționale din România

 

1992 – Guvernul României a recunoscut Republica Cehă și Republica Slovacă

La 18 decembrie 1992, România a fost printre primele state care au recunoscut Republica Cehă și Republica Slovacă în urma separării Cehoslovaciei, ca state suverane și independente, cu efect începând din 1 ianuarie 1993, fiind stabilite relațiile diplomatice directe între România și Republicile Cehă și Slovacă

1992 – S-a înființat Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS)

În anul 1969 s-a înființat o unitate de transmisiuni, încadrată în Ministerul Afacerilor Interne, Unitatea de Transmisiuni „R” avea ca principale atribuții asigurarea legăturilor telefonice, radiotelefonice, telegrafice, radiotelegrafice pentru aparatul central și teritorial al statului român. După 1990, Unitatea Specială „R” a fost reorganizată succesiv, în scopul adaptării activității sale la noile cerințe ale țării, structura, misiunile și responsabilitățile reflectând prefacerile care s-au produs în întregul organism militar. La 18 decembrie 1992, instituția a primit, printr-o hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Țării, denumirea actuală – Serviciul de Telecomunicații Speciale

1993 – S-a născut Ana Porgras

18 decembrie 1993, Galați

Fostă gimnastă. A fost selecționată pentru gimnastică la vârsta de patru ani, primele performanțe sportive le‑a avut după vârsta de 12 ani, când a cucerit medalia de bronz la individual compus, locul II la bârnă și locul III la sol la Campionatele Naționale ale Cluburilor Sportive Școlare (2006), fiind cooptată în lotul național de junioare de la Onești. Cu echipa României a cucerit medalia de argint și bronz la sol la Jocurile Balcanice pentru juniori, de la Istanbul. A fost promovată la lotul național de junioare, de la Deva, a devenit dublă campioană națională la paralele și bârnă, a obținut locul întâi la Campionatul Național al maeștrilor (bârnă). În 2008 a devenit campioană europeană de junioare, clasându‑se pe primul loc la bârnă și locul IV cu echipa României

1993 – A încetat din viață Gheorghe Cozorici (16 iulie 1933, Arbore, Suceava – 18 decembrie 1993, București)

Actor de teatru și film; a jucat la Teatrul Național din București; cel dintâi Hamlet românesc din epoca postbelică; distins cu Ordinul Meritul Cultural

1997 – A încetat din viață Ion Vlasiu (6 mai 1908, Lechința, Mureș – 18 decembrie 1997, București)

Sculptor, pictor și scriitor; profesor la Academia de arte frumoase din Timișoara; redactor șef al revistei Arta

1998 – A fost publicat volumul Producția cinematografică din România, 18971970: filmografie adnotată

Coordonator Ion Cantacuzino, ediție completată si îngrijită de Theodor Leontescu, Dinu-Ioan Nicula și Alina Predescu sub redacția lui Mihai Tolu; Cuvânt înainte de Manuela Cernat. Publicat la Institutul de Istoria Artei „George Oprescu”, de pe lângă Academia Română, și Arhiva Națională de Filme, volumul reprezintă prima filmografie adnotată a peliculelor sonore, de ficțiune, românești, din perioada 1930-1948, de la apariția sonorului și pînă la preluarea puterii de către comuniști

2006 – Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România

Președintele Traian Băsescu a prezentat în plenul celor două Camere ale Parlamentului, raportul întocmit de Comisia prezidențială pentru studierea comunismului în România. Raportul denunță regimul comunist ca ilegal și criminal. Anunțul înființării comisiei conduse de profesorul Vladimir Tismăneanu a fost făcut în aprilie, anul acesta, de președintele Traian Băsescu. Scopul acestei comisii era să producă un raport consistent pe baza căruia comunismul ar fi urmat să fie condamnat oficial.

2006 – A încetat din viață Ion Rotaru (11 septembrie 1924, Valea lui Ion, Bacău – 18 decembrie 2006, București)

Critic și istoric literar; profesor la Facultatea de Litere din cadrul Universității din București

2010 – A încetat din viață Rodica Tapalagă (12 ianuarie 1939, Dorohoi – 18 decembrie 2010, București)

Actriță de teatru, film și televiziune; a creat roluri pe scenă la Teatrul Național din Craiova, Teatrul „C. Nottara”, Teatrul Mic, Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”

2013 – A încetat din viață Titus Munteanu (3 octombrie 1941, Arad – 18 decembrie 2013, București)

Regizor; realizator TV și director al TVR 1; a semnat numeroase emisiuni de divertisment și muzicale

2015 – Baza antirachetă de la Deveselu a fost finalizată

Concret, facilitatea antirachetă Aegis Ashore a SUA de la Baza militară Deveselu a devenit funcțională. În cadrul unei conferințe de presă din 18 decembrie 2015, la care au participat ministrul de Externe Lazăr Comănescu, alaturi de ministrul Apararii, Mihnea Moțoc și de ambasadorul SUA la București, Hans Klemm, a fost anunțată darea în funcție a bazei antirachetă

2016 – A încetat din viață Flavia Buref (29 noiembrie 1934, Craiova – 18 decembrie 2016, București)

Actriță, poetă, realizatoare de emisini de radio și TV, scriitoare, scenaristă, traducătoare, autoare de versuri pentru muzică și musicaluri

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

0 comentarii la „18 Decembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: