Istoria RomânieiRomânia frumoasăToday's Memory

19 Decembrie în istoria românilor

Foto: Timișoara – ziua a patra


1222 – Confirmarea privilegiului maestrului Ordinului Cavalerilor Teutoni așezat în Țara Bârsei

După ce forțele creștine implicate în cruciade au fost învinse, Ordinul Cavalerilor Teutoni a fost nevoit să se retragă și s-a mutat, în 1211, în Țara Bârsei, Transilvania, pentru a ajuta regatul Ungariei la apărarea graniței estice de incursiunile cumane și să întărească poziția bisericii catolice într-o zonă în care majoritatea populației era ortodoxă. Pentru colonizarea cavalerilor teutoni, regele Andrei al II-lea al Ungariei a emis în același an o diplomă de donație: „[…] În numele Sfintei Treimi una și nedespărțită, Andrei, din mila lui Dumnezeu, regele Ungariei, Dalmației, Croației, Ramei, Serbiei, Galiției și Lodomeriei, de-a pururi […] am dăruit cruciaților Ospitalieri ai ordinului Sfintei Marii […] o țară numită Bârsa, în Transilvania între Cumani, […] ca să o locuiască în pace și să o stăpânească slobod pe veci, pentru ca prin conviețuirea cu ei să se întindă regatul nostru, iar prin rugăciunile lor milostenia noastră să fie adusă în fața lui Dumnezeu celui prea înalt, spre binele sufletului nostru și al părinților noștri. Afară de aceasta, le-am îngăduit ca, de se va găsi în sus-numita țară a Bârsei aur și argint, o parte să se dea visteriei, iar restul să rămână lor. Pe deasupra le-am lăsat pe deplin târgurile libere și vămile târgurilor din acel ținut și le-am dat voie să-și ridice cetăți de lemn și orașe de lemn ca să apere regatul împotriva Cumanilor […] I-am mai iertat de dinarii liberi și de pondere și le-am îngăduit să fie scutiți și liberi de plata oricărei dări. Să nu fie supuși judecății sau jurisdicțiunii nimănui altuia decât a regelui și să aibă dreptul de a-și alege dintre ei pe judecătorul ce-i va judeca. Iar noi am poruncit ca sus-zișii cruciați să fie așezați în stăpânirea sus-pomenitei țări a Bârsei de către pristavul nostru Fecate Juna, care a înconjurat sus-numitul ținut și l-a dat lor, împrejmuindu-l cu anumite semne de hotar, după porunca voievodului Mihail. Iar primul hotar al acestui ținut începe de la întăriturile cetății Hălmeag și merge până la întăriturile cetății Ungra și de aici merge până la întăriturile lui Nicolae, pe unde curge apa ce se numește Olt și, așa urcând pe Olt, merge până acolo unde Prejmerul se varsă în Olt; iarăși merge până la izvorul aceluiași Prejmer și de la izvorul apei ce se cheamă Timiș merge până la vărsarea apei ce se numește Bârsa; apoi, de-a lungul munților Carpați ce încing același pământ, hotarul merge până la Hălmeag […] Măcar că ceea ce noi am făcut mânați de dragoste frățească nu poate fi acoperit de uitare în fața aceluia care el însuși este dragoste, totuși din prevederile pentru viitor am poruncit ca această milostenie să fie întărită cu mărturia peceții noastre”. În 1222 au primit scutiri de vamă la trecerea prin țara românilor și țara secuilor. Extinderea cavalerilor teutoni dincolo de teritoriile fixate de regele Ungariei, ridicarea unor cetăți de piatră, emiterea de monedă proprie, eludarea autorității episcopului Transilvaniei, i-au adus într-un acut conflict cu Andrei II, care i-a alungat din Transilvania

1477 – A încetat din viață Maria de Mangop (Maria Asanina Paleologhina;mijlocul sec. XV – 19 decembrie 1477, Suceava)

Principesă de Theodoro (un principat grecesc din Crimeea); a doua soție a voievodului Moldovei, Ștefan cel Mare și Sfânt; s-a căsătorit cu domnul Moldovei la 24 septembrie 1472, i-a dăruit lui Ștefan cel Mare doi copii: Bogdan și Ilie, mort la o vîrstă fragedă

1711 – A încetat din viață Gheorghe Brancovici (semna și Gheorghe Brâncoveanu; 1645, Ineu, Arad – 19 decembrie 1711, Cheb/Eger, Cehia)

Cronicar transilvănean de limbă română și traducător, autorul unei cronici în limba sârbă, a unei scurte cronici în limba română și a unui număr de trei cărți religioase în limba română. Fire ambițioasă de aventurier îndrăzneț și duplicitar, bun poliglot (cunoștea sârba, maghiara, turca, germana, latina și slavona), Brancovici s-a lansat într-o complicată carieră politico-diplomatică, cu planuri de eliberare a popoarelor balcanice de sub stăpânirea turcească și de creare a unui stat sârbesc sub conducerea sa

1872 – Constituirea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

La 19 decembrie 1872 s-a publicat Legea pentru alegerea mitropoliților și episcopilor eparhioți și Constituirea Sfântului Sinod al Bisericii autocefale Ortodoxe Române. Evenimentul a constituit un pas decisiv pentru obținerea conducerii de sine stătătoare a Bisericii românești, întâmplată efectiv 13 ani mai târziu. De facto Biserica Ortodoxă Română a devenit autocefală în anul 1872, prin constituirea Sfântului Sinod de la București, și transformarea mitropoliilor și episcopiilor ortodoxe române, din eparhii sufragane Patriarhiei de la Constantinopol, în eparhii componente ale noii structuri bisericești. Oficial însă, Biserica Ortodoxă Română a devenit autocefală la 25 aprilie 1885 când Patriarhia de la Constantinopol a recunoscut Biserica Ortodoxă Română ca biserică de sine stătătoare. Titlul de mitropolit-primat fusese acordat pentru prima dată de autoritățile laice mitropolitului Nifon Rusailă pe 11 ianuarie 1865. Până la constituirea Sfântului Sinod românesc în anul 1872, bisericile ortodoxe din Țările Române au făcut parte integrantă din Patriarhia de Constantinopol, iar ierarhii ortodocși din Țările Române se găseau sub ascultarea canonică a patriarhului de Constantinopol, care s-a opus inițial desprinderii celor două mitropolii și fărâmițării Bisericii Ortodoxe

1885 – S-a născut Ioan Gh. Savin

19 decembrie 1885, Jorăști, Galați – 22 februarie 1973, București

Profesor și teolog de mare erudiție. A urmat cursurile seminarului „Veniamin Costachi” din Iași, s-a înscris la Facultatea de Teologie din București (1905–1909), unde a fost remarcat de Irineu Mihălcescu, care i-a facilitat obținerea unei burse de studii în Germania, la studii de specializare în Teologie și Filosofie la Berlin și Heidelberg (1910–1915), sub îndrumarea profesorilor Ernst Troeltsch și Wilhelm Windelband. Teza de doctorat, Die Religions inhalte eines Systems der Werte (Conținutul religios al unui sistem de valori) a susținut-o sub îndrumarea directă a lui Ernst Troeltsch. Cariera sa profesională după primul război mondial, la care a participat cu gradul de sublocotenent, a fost de profesor de Limba română și mai apoi de inspector general în Ministerul Cultelor și Artelor, secretar de stat la Ministerul Educației Naționale, profesor de Apologetică și Filozofia Religiei la Facultatea de Teologie din Chișinău și la Facultatea de Teologie din București. Arestat în 1950, a făcut cinci ani de pușcărie în timpul regimului comunist, fiind închis la Închisoarea Sighet. A participat activ la sedințele Organizației Cuturale Rugul Aprins. Scrieri: Apologetica. Elemente de filosofia religiunii creștine, Filosofia și istoria ei, Creștinismul și viața, Creștinism și comunism, Teologie și istorie, Biserica română și noua ei organizare

1898 – S-a născut Ioan Sima

19 decembrie 1898, Pericei, comitatul Sălaj – 8 februarie 1985, Pericei, Sălaj

Pictor, membru al Uniuni Artiștilor Plastici din România, filiala Cluj, descendentul unor familii care au contribuit la ridicarea nivelului cultural și moral al țăranilor români din Transilvania. În 1916, după ce a terminat liceul, a fost mobilizat în armata austro-ungară, la Praga, aici luând contact cu operele universale ale artiștilor din muzeele din Praga. Întors în țară, în 1918, la insistențele familiei s-a înscris la Facultatea de Drept din București, după un an s-a transferat la Cluj, unde a frecventat atelierul-școală al pictorului Ferenc Ács. În anul 1926 a obținut diploma de avocat și a plecat la Viena pentru a studia la școala profesorului Frölich, apoi a întreprins alte deplasări prin Italia, Germania și Elveția. Ajuns la Paris, s-a înscris la Academia De la Grande Chaumiere. Acumulările făcute până în acest moment l-au determinat să acorde o și mai mare parte din timpul său liber picturii. În 1935, a organizat prima expoziție personală în Sala de Sticlă a Prefecturii din Cluj, împreună cu pictorul François Gall. După această dată a fost prezent la diferitele manifestări expoziționale, integrându-se între marii coloriști ai picturii românești, participând la numeroase expoziții colective, de grup și regionale organizate în țară și străinătate. A fost distins cu ordinul Meritul cultural clasa a II-a (1968) și clasa I (1973), Ordinul 23 August clasa I (1978). Colecția Ioan Sima la Muzeul Zalău

1904 – S-a născut Vasile Jianu

19 decembrie 1904, Iași – 4 februarie 1968, București

Compozitor, flautist și profesor, fondator al școlii moderne românești de flaut. A făcut studii la Conservatorul din Iași, la clasa profesorului Alexandru Roșca și a urmat specializare la Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică din București (1920–1929). A fost prim flautist în orchestrele Operei și Filarmonicii din București. În 1937 a fost numit profesor la clasa de flaut a Conservatorului bucureștean, unde a desfășurat o rodnică activitate didactică, creând, după cum spunea marele George Enescu, „o adevărată școală modernă de flaut”. Între 1944–1964 a fost șef de catedră Instrumente de suflat la Conservatorul din București. A îmbinat calitățile unui virtuoz flautist concertist cu cele ale profesorului; bogata activitate concertistică din țară, la radio sau televiziune, precum și în numeroasele turnee efectuate în străinătate l-au situat printre cei mai valoroși interpreți din România. În sfera compoziției, a realizat lucrări destinate în special flautului dar și pentru clarinet, fagot, corn, trompetă, trombon, vioară, violoncel sau pentru formații camerale. Lucrările sale pentru flaut se constituie într-un veritabil fundament reportorial pentru toți interpreții de gen de la noi și nu numai

Vasile Jianu – Pastel • Flaut Ion Bogdan Stefanescu, Harpă Ion Ivan Roncea (2010)

1906 – Regulamentul poliției rulajului și circulației pe căile publice

În Monitorul Oficial nr. 211/19 decembrie 1906, a fost publicat Regulamentul poliției rulajului și circulației pe căile publice. Constituie primul act normativ care prevede norme tehnice pe care trebuie să le îndeplinească autovehiculele precum și obligațiile proprietarilor în acest domeniu. Spre exemplu, se stipula că „autovehiculele trebuie să fie prevăzute cu frâne puternice cel puțin pe roțile din spate, care să poată fi acționate de la postul de conducere”. Un an mai târziu, în 1907, dispozițiile Regulamentul poliției rulajului și circulației pe căile publice a fost completat cu primele dispoziții referitoare la obligativitatea ca toate persoanele care doresc să conducă autovehicule să posede „brevetul” de șofer, care putea fi obținut în urma susținerii unui examen. Examinarea celor care doreau să obțină permis se efectua de către Prefectura de Poliție din București, care în decembrie 1907 a organizat primele examene, din cauza creșterii „îngrijorătoare” a numărului de autovehicule

1920 – S-a născut Neculai Chirica

19 decembrie 1920, Hilita–Costuleni, Iași – 25 aprilie 1996

Scriitor, traducător, profesor, membru în Uniunea Scriitorilor din România, Asociația Scriitorilor din Brașov din 1971. A debutat în 1936 cu poemul Ștefan către Bogdan în revista Cuget Moldovenesc, republicat de Nicolae Iorga în revista Neamul Românesc către Popor (1940). A participat la război în anul 1941 ca ofițer activ de cavalerie; devenind invalid de război a fost pensionat. A urmat Facultatea de Drept din București (1947–1949), după absolvire fiind profesor, apoi avocat pledant în Topoloveni (Argeș), avocat la Judecătoria Hunedoara, șef serviciu juridic la Consiliul Popular al Municipiului Hunedoara, președintele Cenaclului Flacăra al scriitorilor din Hunedoara. A debutat editorial cu Sonete de W. Shakespeare în anul 1974; prima traducere integrală în limba română. A colaborat la toate ziarele și revistele vremii. A primit Premiul pentru poezie al Filialei Uniunii Scriitorilor din Brașov (1983, 1985). Din volumele publicate: Lâna de aur, Simfonie în albastru, Sub cerul purpuriu al Hunedoarei: File din istoria de ieri și de azi a municipiului Hunedoara (în colaborare cu Viorel Răceanu), Incursiuni în fantastica realitate: 9 priveliști hunedorene, etc..A tradus din Francois Villon și W. Shakespeare

1927 – S-a născut Ramon Tavernier

19 decembrie 1927, București

Compozitor, dirijor, aranjor-orchestrator și pianist de muzică ușoară, de origine franceză, membru al Uniunii Compozitorilor din România. Studiile muzicale le-a început din copilărie cu Florica Beranek (pian), continuându-le la Conservatorul București (1948–1953) cu Ioan D. Chirescu, Paul Constantinescu, Marțian Negrea, Nicolae Buicliu, Leon Theodor Rogalski, Zeno Vancea. A fost pianist-corepetitor la studiouri de dans din București, la corul Băncii Naționale, la Teatrul de Păpuși și Marionete Țăndărică, Casa de Cultură 23 August, secretar muzical la Casa de discuri Electrecord, fondator și conducător al unei formații originale (cu nai, cimpoi și țambal) de muzică ușoară. A fost colaborator al direcției muzicale Radio și al Electrecord pe post de compozitor, dirijor, aranjor, secretar muzical. A fost primul care a folosit instrumente muzicale populare românești în muzica ușoară și jazz. A înregistrat câteva CD-uri: Melodii de Constantin Alexandru, Melodii de Ramon Tavernier, Panpipe in Jazz, Rugăciuni fără frontiere și muzică de film: Knock-out, Amintiri bucureștene, Împușcături sub clar de lună, Am fost șaisprezece, Calculatorul mărturisește

Ramon Tavernier & Cătălin Tîrcolea ‎– Panpipe In Jazz [Album]

1937 – S-a inaugurat, la Radiodifuziunea Română, emisiunea Ora militară

1944 – Armata română a eliberat orașul Jablonov (Cehoslovacia)

Între 18 decembrie 1944–27 aprilie 1945, Amatele 1 și 4 Române, în cooperare cu trupele Frontului 2 Ucrainean și unitățile de partizani slovaci, au desfășurat ample operațiuni militare pentru înfrângerea rezistenței naziste de pe teritoriul Slovaciei, ducând lupte grele pentru forțarea zonelor muntoase Javorina, Metalicii Slovaci, Nitra, Fatra Mare, Fatra Mică, Inovec, Tatra Mică, Carpații Albi

1947 – Vizita oficială la București a unei delegații iugoslave condusă de Iosip Broz Tito

Vizita s-a desfășurat între 17–19 decembrie. A fost semnat Tratatul de prietenie, colaborare și asistență mutuală între cele două țări, pentru o perioadă de 20 de ani. A fost primul act internațional încheiat de România după cel de-al doilea război mondial. Vizita a prilejuit manifestații grandioase, ședințe solemne, festinuri îmbelșugate, conferiri de decorații, primiri și despărțiri afectuoase

1952 – S-a născut Enikő Szilágyi

19 decembrie 1952, Cluj

Actriță de teatru și film română de naționalitate maghiară, cântăreață (mezzo-soprană). A absolvit Institutul de Teatru din Târgu Mureș (promoția 1978). În 1989, a plecat din România și s-a stabilit în Olanda, apoi în Belgia. Acum locuiește la Paris, din anul 2005, și susține concerte cu melodii din repertoriul șansonetiștilor celebri și al Mariei Tănase. Joacă și cântă la Théâtre des Nouveautés din Paris. A jucat în filme în România: Falansterul, Ultima noapte de dragoste, Bietul Ioanide, Destinatia Mahmudia, Secretul lui Bachus, Domnișoara Aurica și Ungaria

Ne me quitte pas [Jacques Brel]

1967 – A încetat din viață Samoilă Mârza (18 septembrie 1886, Galțiu, comitatul Alba de Jos, Regatul Ungariei – 19 decembrie 1967, Alba Iulia)

Fotograf; autorul singurelor clișee fotografice care surprind Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918

1968 – A încetat din viață Tiberiu Brediceanu (2 aprilie 1877, Lugoj – 19 decembrie 1968, București)

Compozitor și folclorist, a participat la înființarea Teatrului Național, Conservatorului și Operei Române din Cluj (al cărei director a fost)

1978 – A încetat din viață Florica Bagdasar (24 ianuarie 1901, Monastir, Imperiul Otoman – 19 decembrie 1978, București)

Medic; cercetător în neuropsihiatria infantilă; fondatoare a specialităților de Sănătate Mintală și a Neuropshiatriei Copilului și Adolescentului în România; politician; prima femeie ministru din România, la Ministerul Sănătății

1979 – Inaugurarea oficială a primului tronson al metroului din București, Semănătoarea – Timpuri Noi

Pe 19 noiembrie, din Depoul Ciurel a plecat spre stația Semănătoarea primul tren de metrou care, de la peron a primit primii călători ai metroului. A intrat în probe, cu călători, până la data de 19 decembrie, când Nicolae Ceausescu a tăiat oficial panglica de inaugurare a metroului. Primul tronson de metrou al Magistralei I avea șase stații și funcționa între Semănătoarea și Timpuri Noi

1986 – A încetat din viață Petre Vancea (27 iunie 1902, Rudari/Izvoare, Dolj – 19 decembrie 1986, București)

Medic oftalmolog, profesor la Facultatea de Medicină din Iași și la Facultatea de Medicină din București, membru corespondent al Academiei Române

1989 – Revoluția anticomunistă și anticeaușistă din România

Timișoara 19 decembrie 1989

La Timișoara, aflată în plină revoluție, a sosit o delegație la nivel înalt, condusă de primul ministru Constantin Dăscălescu și de ministrul Justiției, Emil Bobu, cu scopul de a liniști spiritele. Reprezentanții conducerii comuniste de la București, prim-secretarul județean Radu Bălan și generalul Ștefan Gușă, nu au reușit să îi convingă pe timișoreni să renunțe la protest.

De la primele ore ale dimineții, muncitorii de Întreprinderea Elba au intrat în grevă și li s-au alăturat protestatarilor aflați de patru zile în stradă. La scurt timp, toate celelalte întreprinderi timișorene au intrat în grevă generală. Un angajat de la Uzinele Mecanice Timișoara a pornit sirena aeriană. A fost semnalul pentru mii de timișoreni să iasă din nou în stradă, revolta luând astfel amploare. S-a tras din nou în mulțime. Forțele de ordine au blocat porțile și au încercuit principale întreprinderi din oraș. Timișoara era împânzită de trupe de securitate, care au deschis focul asupra celor care s-au apropiat de porțile întreprinderilor. S-au înregistrat morți și răniți și s-au făcut numeroase arestări. Aproape 100.000 de oameni au manifestat pe strazile orașului, scandând împotriva regimului comunist și a familiei Ceaușescu.

Au venit și cei care își căutau la morgă și în spitale copiii ori părinții care nu mai apăruseră de două zile. La ordinul Elenei Ceaușescu, 40 de cadavre fuseseră transportate la Crematoriul Cenușa din București. Operațiunea Trandafirul a fost finalizată în noaptea de 19 spre 20 decembrie când cele 40 de trupuri au fost incinerate, iar cenușa a fost aruncată într-o gură de canal, în zona Popești-Leordeni. Pe parcursul zilei au avut loc câteva ciocniri între muncitori și forțele militare în diferite părți ale orașului, ciocniri în cursul cărora s-au folosit armele de foc.

În Piața Operei s-au strâns peste 10 mii de oameni; manifestanții s-au organizat, au susținut discursuri. Primul organism revoluționar a fost constituit aici: Frontul Democratic Român, prima structură revoluționară dinainte de căderea lui Ceaușescu. Autoritățile au început să realizeze că nu vor face față valului de proteste nici dacă armata va trage din nou în plin. Prim-secretarul Radu Bălan, a încercat în disperare cartea negocierilor. S-a dus la uzina Elba pentru a-i liniști pe muncitori, dar a fost luat ostatic. La fața locului a venit și Ștefan Gușă, însoțit de un pluton de militari. Gușă a reușit într-un final să îl elibereze pe Bălan după discuții pașnice. Reconcilierea a fost însă doar de scurtă durată. Spre seară, demonstranții din centrul orașului s-au confruntat din nou cu militarii. 7 persoane au murit și aprope 100 au fost rănite

19 decembrie 1989, Timișoara

1989 – A încetat din viață Alexandru Mitru (6 noiembrie 1914, Craiova – 19 decembrie 1989, București)

Prozator, dramaturg, autor de literatură pentru copii și tineret

1992 – Patriarhia Română a reactivat Mitropolia Basarabiei

La 14 septembrie, Adunarea Eparhială constituită la Chișinău a hotărât reactivarea Mitropoliei Basarabiei, care a existat din 1925, fiind sancționată prin Decretul Regal nr. 1942/4 mai 1925. Preasfințitul Petru Păduraru, episcop de Bălți, a fost ales locțiitor de mitropolit al Mitropoliei Autonome a Basarabiei de stil vechi. La 19 decembrie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a luat act, cu binecuvântare, de reactivarea Mitropoliei Basarabiei și printr-un Act Patriarhal și Sinodal a recunoscut această Mitropolie ca autonomă și de stil vechi, făcând parte integrantă din trupul Bisericii Ortodoxe Române și având reședința în Chișinău. S-a stabilit de jure desprinderea acesteia de sub tutela Patriarhiei Ruse și revenirea ei în cadrul Bisericii Ortodoxe Române

1992 – A încetat din viață Iolanda Mărculescu (2 aprilie 1923, București – 19 decembrie 1992, Milwaukee, Wisconsin, SUA)

Soprană de coloratură cu carieră internațională; urmărită de regimul comunist; stabilită în Statele Unite ale Americii în anul 1969

2000 – A încetat din viață Arcadie Donos (1 martie 1923, Rughi, Soroca, Basarabia/Rudi, R. Moldova – 19 decembrie 2000, București)

Actor de teatru și film, poet, dramaturg; a jucat pe scena Teatrului Mic

2004 – A încetat din viață Gheorghe Tătaru (5 mai 1948, Drobeta-Turnu Severin – 19 decembrie 2004, Iași)

Fotbalist al echipei Steaua București; a jucat în echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic 1970

2011 – A încetat din viață Mariana Șora (26 mai 1917, Budapesta, Regatul Ungariei – 19 decembrie 2011, München,Germania)

Scriitoare, lexicograf, traducătoare, eseist și critic literar

2013 – A încetat din viață Nae Lăzărescu (8 septembrie 1941, București – 19 decembrie 2013, București)

Actor de comedie în teatru și film, economist; a jucat la Teatrul de revistă „Constantin Tănase” din București; a format un cuplu comic alături de Vasile Muraru

2015 – A încetat din viață George Pătrănoiu (4 august 1973 – 19 decembrie 2015)

Chitarist, compozitor; a făcut parte din formațiile Metrock, Schimbul 3, Krypton și a fost membru fondator al formației de pop rock Taxi

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

0 comentarii la „19 Decembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: