Istoria RomânieiRomânia frumoasăToday's Memory

4 Ianuarie în istoria românilor

Foto: Petru Poni (4 ianuarie 1841 – 2 aprilie 1925)


1536 – Prima atestare documentară a localității Băilești

Primele descoperiri arheologice care dovedesc locuirea vetrei orașului datează din perioada anilor 680–1025, principala ocupație a primilor locuitori constituind-o, încă din epoca pietrei, agricultura. Ca nume de localitate, Băilești, provine de la numele Băilă, un neam fruntaș de oieri care au făcut popas de iernare, ani la rând, în această zonă și astfel a apărut satul Băilești. Prima atestare documentară, din 4 ianuarie 1536, din timpul domniei lui Radu Paisie, amintește că Băileștiul exista încă din vremea domnitorului Mircea cel Bătrân

1798 – Constantin Hangerli a ajuns la București, fiind noul Domn investit de Imperiul Otoman

Constantin Hangerli (cca. 1760 – 18 februarie 1799) a fost domn al Țării Românești între 22 noiembrie 1797–18 februarie/1 martie 1799, fiind numit special de turci pentru a face față bandelor lui Osman Pazvantoglu, un fost demnitar otoman, care jefuiau și terorizau întreaga regiune a Dunării din Bulgaria și Țara Românească. A ajuns la București la 4 ianuarie 1798, încălcând obiceiul local de a intra în oraș prin Calea Șerban Vodă, intrând pe Podul Mogoșoaiei. S-a oprit la Mănăstirea Văcărești pentru a se pregăti pentru inaugurarea oficială, unde a rămas mai mult de o lună, înainte de a se stabili temporar în Mănăstirea Sf. Sava, până când Curtea Nouă a fost complet reparată

1841 – S-a născut Petru Poni

4 ianuarie 1841, Săcărești–Cucuteni, Iași – 2 aprilie 1925, Iași

Chimist, fizician, pedagog, mineralog și om politic, pionier al școlii românești de chimie, membru titular (din 1879) și președinte (1898–1901 și 1916–1920) al Academiei Romane. A absolvit la Paris, ca bursier al statului român, College de France și Universitatea Sorbona, specialitatea Chimie, Fizică și Mineralogie. Întors în țară, a fost profesor la Liceul Național și la Școala Militară din Iași, în 1878 a fost numit șef al Catedrei de Chimie a Universității din Iași unde a predat timp de 33 de ani și a înființat: primul laborator de Chimie al Universității, Catedra de Chimie organică și un nou laborator de chimie, alături de Anastasie Obregia. În 1903 a introdus cursul Studiul chimic al petrolului, a publicat primele manuale de fizică și chimie în limba română, a cercetat peste 80 de minerale, descoperind două noi, broștenita și badenita. A fost decorat de către împăratul Franz Joseph al Austriei cu Marea cruce al Ordinului Franz Joseph (1903). În plan politic, s-a remarcat ca unul dintre membrii marcanți ai Partidului Național Liberal din aceea vreme, fiind ales, în mai multe rânduri, deputat și senator, ministru al Cultelor și Instrucțiunii și primar al Iașiului (9 aprilie–11 iulie 1907; 1922)

1847 – A apărut publicația Organul luminării

Organulu Luminarei, gazeta beserecesca, politica e literaria a apărut la Blaj, din inițiativa lui Timotei Cipariu, săptămânal între 4 ianuarie 1847–28 aprilie 1848 și 12 mai–29 septembrie 1848. Redactor responsabil a fost Timotei Cipariu, iar redactori I.I. Mány și Aron Pumnul. Urmărea răspândirea de cunoștințe care să meargă la „mintea și inima poporului”, cultivarea dragostei pentru limba strămoșească, dezvoltarea învățământului, recunoașterea drepturilor naționale ale românilor ardeleni, propagarea ideii de egalitate între toate naționalitățile. Avea un caracter preponderent filologic. S-a transformat în timpul revoluției de la 1848 în Organul național. A fost prima gazetă tipărită în Transilvania în întregime cu caractere latine

1877 – S-a născut Sextil Pușcariu

4 ianuarie 1877, Brașov – 5 mai 1948, Bran

Filolog și lingvist, istoric literar, pedagog, cronicar muzical și teatral, publicist, membru titular (din 1914) al Academiei Române. A urmat studii superioare universitare la Leipzig (1895–1899), Paris (1899–1901) și Viena (1902–1904) și a devenit Doctor în Filosofie al Universității din Leipzig (1899), respectiv Docent pentru Filologia românească la Universitatea din Viena (1906). A fost profesor, apoi titularul catedrei de Limbă și literatură română timp de zece ani, decanul Facultății de Filosofie de la Universitatea din Cernăuți. A inițiat și condus Glasul Bucovinei, cea mai activă și răspândită publicație românească din Bucovina. A participat activ la unirea Bucovinei cu România. În 1919 i s-a oferit postul de ministru al Bucovinei la București, dar a refuzat, preferând să rămână om de știință. A organizat Universitatea Daciei Superioare din Cluj după Unirea Transilvaniei cu România (Fosta Universitate „Franz Josef”), fiind aici profesor de Filologie română, primul rector român al Universității din Cluj, a pus temelia Muzeului Limbii Române (1919), primul institut românesc de lingvistică. A fost membru în delegația României la Liga Națiunilor de la Geneva (1922–1925), reprezentantul României la Institutul Internaționalde Cooperație Intelectuală de pe lângă Societatea Națiunilor și membru în Comitetul Internațional de Lingvistică. A condus revista Cultura din Cluj. După crearea Legiunii Arhanghelului Mihail, și-a manifestat simpatia față de mișcarea extremistă, ca mulți alți intelectualii ai epocii, și chiar a acceptat să devină membru al senatului legionar. După 23 august 1944, ziarul comunist România liberă publica rubrica Figuri de trădători, vizând profesori universitari și alți intelectuali; printre aceștia și Sextil Pușcariu. A refuzat să emigreze, deși a fost invitat să facă parte din suita care urma să primească aprobarea de a părăsi țara împreună cu Regele Mihai și cu Regina Elena, în ianuarie 1948. A fost anchetat în mai multe rânduri de autoritățile comuniste pentru apartenența la Garda de Fier. Din scrierile sale: Studii istroromâne, vol. I-III, Dicționarul limbii române (literele A-C, F-L, până la cuvântul lojniță), Istoria literaturii române. Epoca veche, Călare pe două veacuri, Brașovul de altădată, Memorii, Spițaunui neam din Ardeal

1882 – Celebrul circ Krembser din București a fost mistuit de flăcări

În dezastru au pierit și 33 dintre cei mai frumoși cai ai circului. Însuși regele Carol I s-a dus la locul tragediei

1891 – S-a născut Ticu Archip

Sevastia Ticu Archip; 4 ianuarie 1891, Târgoviște – 31 martie 1965, București

Prozatoare și autoare de opere dramatice. A fost licențiată a Facultății de Matematică a Universității din București, asistentă universitară la Facultatea de Matematică și mai apoi profesoară de matematică la liceul de fete Regina Maria. A fost membră fidelă a Cenaclului Sburătorul, din 1924, și a colaborat la Cetatea literară, Tiparnița literară, Reporter, Vremea, etc. A făcut parte din comitetul de redacție al Revistei Scriitoarelor și Scriitorilor Români, revistă în care a publicat în 1932 piesa Gura de leu, jucată la Teatrul Național în 1935. A tradus din James Conrad, Alexandre Dumas, Oscar Wilde, Jules Verne, Maxim Gorki. A fost o antifeministă hotărâtă. Din operele sale: Colecționarul de pietre prețioase, Aventura, Patul fraților, Trilogia Soarele negru, din care au apărut doar primele două romane, Oameni, Zeul

1896 – S-a născut Eugen Angelescu

4 ianuarie 1896, Râmnicu Vâlcea – 19 februarie 1968, București

Chimist, membru fondator al Academiei de Științe din România, membru titular (din 1963) al Academiei Române. Între 1915–1920 a urmat Facultatea de științe a Universității din București, a studiat la Sorbona, obținând titlul de Doctor în Chimie în 1924, la Roma. Din 1928 a fost conferențiar, apoi profesor de Chimie fizică în cadrul Universității București, catedra de Chimie Agricolă. Din 1948 a fost profesor al Facultății de Chimie din cadrul Universității București și prorector al aceleiași universități (1958–1960). Ca cercetător a studiat relațiile dintre structura și proprietățile fizico chimice ale compușilor organici, absorbția și solubilitatea selectivă în dizolvanți polari și în amestecuri de dizolvanți. A cercetat și natura combinațiilor moleculare dintre aminele aromatice și acizii alifatici, cinetica unor reacții chimice ale compușilor organici, a elaborat anumite metode chimice și fizico-chimice pentru analizarea și caracterizarea unor compuși organici destinați industriei

1897 – S-a născut Vespasian Pella

4/17 ianuarie 1897, București – 24 august 1952, New York

Jurist, diplomat, profesor universitar, membru corespondent (din 1941) al Academiei Române.

A studiat la Facultatea de Drept din Iași și a obținut diploma de Doctor în Drept la Universitatea din Paris în 1920, cu teza Des incapacités résultant des condamnations pénales en droit international (Incapacități rezultate din condamnări penale în temeiul dreptului internațional). A fost profesor asociat și titular la catedra de Drept penal și procedură penală a Universității din Iași și a Universității din București, profesor invitat la Institutul de Înalte Studii Internaționale din Paris, Institutul Universității de Înalte Studii Internaționale din Geneva și la Academia de Drept Internațional de la Haga. A fost unul dintre fondatorii Asociației Internaționale de Drept Penal, creată în 1924, raportor la Conferința interparlamentară de la Washington; președintele grupului român la Conferințele balcanice. Lista publicațiilor sale include zeci de lucrări știintifice, majoritatea publicate în franceză. Volumul La criminalité collective des États et le droit pénal de l’avenir (1925) a fost elogios apreciat în societatea academică europeană, iar autorul a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace în 1926, pentru promovarea pacifismului și a răspunderii colective a statelor

1899 – S-a născut Emil Petrovici

4 ianuarie 1899, Begheiți, comitatul Torontal/Serbia – 7 octombrie 1968, Bucerdea Grânoasă, Alba

Lingvist și folclorist, membru titular (din 1948) al Academiei Române. A urmat cursurile liceale la Brașov și Oradea, Seminarul Teologic Ortodox din Arad, înscris la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj, aparține primei promoții de studenți de după Marea Unire. Și-a completat studiile ca bursier în Franța, la Sorbona, obținând licența în Litere în 1926. A fost asistent la Laboratorul de fonetică experimentală de pe lângă Muzeul Limbii Române din Cluj, ulterior conducător al acestuia. A susținut, sub conducerea lui Sextil Pușcariu, teza de doctorat intitulată De la nasalitéen Roumain (1930). A urmat studii de specializare în slavistică la Universitatea din Sofia. A fost profesor la catedra de slavistică a universității clujene, șef de catedră la Universitatea din București și apoi la cea din Cluj, director al Institutului de Lingvistică și Istorie Literară din Cluj. Lucrarea sa de căpătâi rămâne Atlasul lingvistic român, partea a II-a, pentru care a întocmit un chestionar cuprinzând 4.800 de poziții, cu care a efectuat, între anii 1930–1938, 88 de anchete lingvistice (trei dintre ele, consacrate dialectelor sud-dunărene, fiind realizate de Ștefan Pașca și Theodor Capidan). A fost fondator și redactor responsabil al revistelor Cercetări de lingvistică, Romanoslavica, membru fondator și președinte al Asociației Slaviștilor din România, membru corespondent al Academiei Bulgare de Științe, etc. A decedat în accidentul feroviar de la Bucerdea. Din lucrările sale: Graiul carașovenilor. Studiu de dialectologieslavă meridională, Folclor de la moții din Scărișoara, Note de folclor de la românii din Valea Mlavei, Studii dedialectologie și toponimie

1915 – S-a născut Mircea Popa

4 ianuarie 1915, Kovin, Banatul sârbesc – 17 august 1975, București

Dirijor și compozitor, artist emerit.

A urmat Conservatorul Municipal din Timișoara, unde l-a avut profesor de armonie pe Sabin Drăgoi și-a desăvârșit studiile muzicale la Conservatorul din Cluj, cu Marțian Negrea, George Simonis, Jean Bobescu, Augustin Bena, etc. În paralel cu Conservatorul a urmat și Facultatea de Drept. A început activitatea dirijorală la Opera Română din Cluj în 1939, transferată în perioada refugiului la Timișoara, a fost apoi dirijor al Filarmonicii Ardealul, astăzi Filarmonica de Stat Transilvania din Cluj. A revenit la Timișoara odată cu înființarea Filarmonicii Banatul, cumulând funcția de prim dirijor la Operă și dirijor permanent la Filarmonică (1947-1964). S-a dedicat în în paralel și compoziției. În 1964 s-a transferat la Opera Română din București, activitatea dirijorală fiindu-i curmată în 1968, în urma unui atac cerebral în timpul unei repetiții cu opera Oedip de George Enescu.

Mircea Popa era tipul educatorului de orchestră, foarte exact, deosebit de economic în alegerea cuvintelor prin care își formula indicațiile. Era în același timp un muzician multilateral, un pianist excelent, un profund cunoscător al tuturor genurilor muzicale, simfonic, operă și chiar jazz” (Dirijorul Alexandru Sumski, într-un interviu)

Mircea Popa – Trei madrigale pentru cor mixt pe versuri de Lucian Blaga (1972) • Corul a Radioteleviziunii Române, Dirijor Aurel Grigoraș

1926 – Parlamentul a votat îndepărtarea prințului Carol de la succesiune – „Actul de la 4 ianuarie”

După hotărârea Consiliului de Coroană din 31 decembrie 1925, s-a decis convocarea Parlamentului; pe ordinea de zi s-a aflat adoptarea a trei legi, pentru acceptarea renunțării lui Carol și proclamarea lui Mihai ca moștenitor, pentru modificarea Statutului Casei Regale și pentru primirea Regenței. În calitate de regenți au fost desemnați Prințul Nicolae, fratele mai mic al lui Carol, patriarhul Miron Cristea și președintele Curții de Casație, Gheorghe Buzdugan. Legile au fost adoptate în unanimitate, ele fiind cunoscute ulterior, împreună, sub denumirea de Actul de la 4 ianuarie.Reprezentanții Partidului Național și cei ai Partidului Țărănesc nu au participat la vot, în semn de protest față de graba cu care se depusese proiectul de lege pentru primirea Regenței. Carol a încetat astfel să fie membru al familiei domnitoare, devenind o simplă persoană particulară; regele a hotărât ca acesta să poarte numele de Carol Caraiman, „în amintirea locului unde s-a născut”. În scurt timp, Principele Mihai a devenit rege al României la vârsta de nici șase ani, prima sa domnie durând până în iunie 1930, când a fost detronat de tatăl său

1931 – S-a născut Nora Iuga

Eleonora Almosnino; 4 ianuarie 1931, București

Poetă, romancieră și traducătoare din limbile germană și suedeză, membră a Uniunii Scriitorilor din România și membră PEN-Club. A fost licențiată a Facultății de Filologie, specializarea Germanistică, Universitatea din București (1953), unde i-a avut profesori pe Tudor Vianu și George Călinescu. A început să scrie versuri din clasa a două la Institutul Catolic: în timp ce tatăl ei cânta la vioară, ea a simțit o vibrație puternică și muzica a început să se transforme în cuvinte; atunci a trăit pentru prima oară tulburătoarea atingere a inspirației. A fost profesoară de limba germană, bibliografă la Biblioteca Centrală de Stat, redactor la Editura Enciclopedică. Din anul 2000 a deținut funcții de conducere în Uniunea Scriitorilor: secretară a Secției de Poezie și inițiatoarea Cenaclului Uniunii Scriitorilor „Gellu Naum”, membră în Consiliul de conducere, membră în Biroul Asociației Scriitorilor din București. La 79 de ani, Nora Iuga a devenit cel mai vârstnic blogger literar, în iulie 2010 apărându-i nr. 1 din Girafa albastră, o revistă audio-video cu și despre autoare, pe care intenționează să o publice trimestrial. A publicat volume de poezie: Vina nu e a mea, Scrisori neexpediate, Piața Cerului, Autobuzul cu cocoșați, Fetița cu o mie de riduri, Dactilografa de noapte, Ascultă cum plâng parantezele și de proză: Săpunul lui Leopold Bloom, Fasanenstrasse 23. O vară la Berlin, Lebăda cu două intrări, Hai să furăm pepeni, Blogstory. A fost distinsă cu Ordinul Crucea de Merit în rang de Cavaler al Republicii Federale Germania, acordat de președintele Joachim Gauck

1933 – S-a născut Tudor Balteș

Iosif Bucur; 4 ianuarie 1933, Târgu-Mureș – 25 iulie 1979, Târgu-Mureș

Poet și traducător. A fost contabil la CLDC și Procuratura Târgu-Mureș; agent de asigurări la ADAS; pedagog; corector la Steaua roșie și Vatra; metodist pe probleme de literatură la Centrul creației populare al județului Mureș; membru în colectivul redacțional al revistei Vatra. A făcut numeroase traduceri și a colaborat la periodicele Vatra, Familia, Viața românească, Transilvania, Tribuna, Steaua, România literară, Tomis, Pagini mureșene, Steaua roșie, Foaia noastră (Ungaria). Din scrierile sale: Sfârșitul verii, Sat pustiu, Pagini mureșene, etc. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru traduceri din literatura minorităților conlocuitoare (1978).

1934 – Constantin (Dinu) I.C. Brătianu a fost ales președinte al Partidului Liberal

După asasinarea lui I.G. Duca, Delegația Permanentă a PNL l-a propus drept președinte al partidului pe Dinu Brătianu, ultimul reprezentant al dinastiei Brătianu, fapt aprobat de Comitetul Central al partidului. În mod surprinzător, în aceeași zi, pentru prima dată în istoria Partidului Național Liberal, nu președintele partidului a fost cel desemnat să preia scaunul de prim-ministru

1940 – S-a născut Ștefan Iaută

4 ianuarie 1940, Bicaz – 3 ianuarie 2016, Piatra Neamț

Pictor, profesor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, filiala Neamț. A urmat cursurile Liceului de Artă „Octav Băncilă“ din Iași (1955–1959), după care a fost student la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ București (1960–1966). Din anul absolvirii și până la pensionare a predat desenul în orașul Craiova, iar în noiembrie 2000 s-a întors definitiv pe plaiurile natale, stabilindu-se la Piatra Neamț. A pictat, în ulei și acuarelă, peisaj, portret, scene de interior

1946 – S-a născut Mihai Constantinescu

4 ianuarie 1946, București – 29 octombrie 2019, București

Cântăreț de muzică ușoară. A făcut parte din corul de copii al Radiodifuziunii, iar în anul 1964 a intrat în grupul Mondial și au început să-i apară primele piese. A absolvit Institutul de Educație Fizică și Sport din București în 1973. În paralel, a urmată Școala Populară de Artă, clasa Florica Orăscu. A cântat cu Modern Group, trupa lui Petre Magdin, a făcut parte din trio-ul lansat de Titus Munteanu cu Olimpia Panciu și Marius Țeicu, a scris muzică pentru Anastasia Lazariuc. A efectuat turnee în toate țările ex-socialiste, în Germania, în SUA și în câteva state din Vestul Europei

Mihai Constantinescu – Un zâmbet o floare

1954 – A încetat din viață Elena Farago (Elena Paximade; 29 martie 1878, Bârlad – 4 ianuarie 1954, Craiova)

Poetă; a scris poezii pentru copii; fondatoare a revistei literare Năzuința

1965 – S-a născut Emil Cătălin Neghină

4 ianuarie 1965

Poet, autor dramatic, actor, muzician, artist plastic și jurnalist, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Institutul Politehnic „Gheorghe Asachi” din Iași, secția TCM (1984–1986), Academia de Artă Teatrală Târgu Mureș (1991–1995) și masterate de Vorbire și limbaj în artele spectacolului și Scriere dramatică ambele la Universitatea de Arte din Târgu Mureș. De la absolvire, joacă pe scena Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu. A jucat în peste 80 de spectacole de teatru pe scenă și în spații neconvenționale, prezintă anual zeci de recitaluri de poezie și chitară. A expus pictură, sculptură, grafică, instalație și fotografie în peste 25 de expoziții personale și de grup, a cioplit lemne în trei tabere de sculptură. A fost jurnalist cultural la ziare sibiene, a fost primul redactor șef al primului post particular de radio din Tg. Mureș, Uni-Plus, a fost profesor de Artă dramatică în licee din Sibiu. A scris piese de teatru: Pisicaalbastră, Nopțile gri ale pisicii albastre, Sărbători fericite sau…, Capcană pentru floretă și portjartier și versuri: Inimadin creier, Turnul respiră, Alfabetariu cu Han

Cătălin Neghină citește la lansarea cărții de poezie Atlantida există de Dan Dănilă

1969 – S-a născut Lia Bugnar

4 ianuarie 1969, București

Dramaturgă, scenaristă, regizoare, actriță de scenă, film și voce și scriitoare. A absolvit în 1995 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, București, secția Actorie, clasa profesor Sanda Manu. A avut apariții importante în teatru, în piese ca Patul lui Procust, Levant, Poate Eleonora, etc. Talentul ei de actriță este dublat de cel de scriitoare. Scenariile ei au devenit sau sunt pe cale de a deveni filme. Scenariul său Cobai a stat la baza lungmetrajului Camera ascunsa în regia lui Bogdan Dumitrescu, După ea a castigat concursul de scenarii organizat de CNC, Impecabilul și Maine e azi au fost achiziționate pentru a fi turnate în Italia

Felii Teatru radiofonic de Lia Bugnar

1970 – A încetat din viață Mișu Fotino (1886 – 4 ianuarie 1970)

Actor; director al Teatrului din Cernăuți; fondator al Teatrului de Stat din Brașov; tatăl actorului Mihai Fotino

1971 – A încetat din viață Ștefan Braborescu (31 august 1880, Caracal – 4 ianuarie 1971, București)

Ofițer, actor, regizor, scriitor și pedagog; rectorul Institutului de Teatru din Cluj; profesor și rector la Institutul de Artă Teatrală din Timișoara

1973 – A încetat din viață Gherase Dendrino (2 septembrie 1901 Turnu Măgurele – 4 ianuarie 1973, București)

Compozitor și dirijor; a compus operetă, muzică ușoară, muzică de film ș.a.

1990 – CFSN a decis amnistierea de infracțiuni și grațierea unor pedepse

Prin publicarea Decretului-Lege nr. 3/4 ianuarie 1990 privind amnistierea unor infracțiuni și grațierea unor pedepse al CFSN s-a stabilit amnistierea infracțiunilor politice săvârșite după 30 decembrie 1947. Au fost amnistiate și alte tipuri de infracțiuni, ceea ce a dus la eliberarea a circa 18.000 de deținuți de drept comun

1990 – A luat ființă Uniunea Democratică a Slovacilor și Cehilor din România

Forum tutelar al minorității cehe și slovace din țara noastră, Uniunea Democratică a Slovacilor și Cehilor din România (cehă: Demokratický svaz Slováků a Čechů v Rumunsku; Slovak: Demokratický zväz Slovákov a Čechov v Rumunsku; slovacă: Demokratický zväz Slovákov a Čechov v Rumunsku) este un partid politic etnic din România care reprezintă comunitățile slovacilor și cehilor din această țară. A fost fondat la 4 ianuarie 1990 la Nădlac, primul președinte fiind Ondrej Ján Štefanko

1994 – A încetat din viață Constantin Vișoianu (4 februarie 1897, Urlați, Prahova – 4 ianuarie 1994, Washington DC, SUA)

Jurist, diplomat, publicist și om politic țărănist; ministru de externe în Guvernul Sănătescu (2) și în Guvernul Nicolae Rădescu

1998 – A încetat din viață Vasile Veselovski (18 decembrie 1925, Găvana, Argeș – 4 ianuarie 1998, București)

Compozitor de muzică ușoară; creatorul multor șlagăre îndrăgite

1999 – Greva minerilor din Valea Jiului – A cincea mineriadă

A fost cea de a cincea acțiune de acest gen întreprinsă în România postdecembristă (4–23 ianuarie). Aproape 15.000 de mineri de la Compania Naționala a Huilei din Valea Jiului au început o grevă pentru a obține mărirea salariilor și renunțarea la programul de închidere a minelor nerentabile, amenințând că vin la București, în cazul în care revendicările lor nu vor fi satisfăcute, dar guvernul nu s-a arătat dispus să cedeze în fața greviștilor. Au loc mai multe runde de negocieri eșuate cu Comisia de Buget-Finanțe a Senatului, condusă de Viorel Cataramă. Trupele de jandarmi au intrat în dispozitiv pe Defileul Jiului construind baricade, inclusiv prin detonarea stâncilor peste DN 66. Ministerul Industriilor s-a angajat să anuleze datoriile Companiei Naționale a Huilei din Valea Jiului, cu condiția ca sindicatele să găsească mijloacele pentru a reduce cu 30% deficitele acestei companii. Această propunere a fost respinsă de mineri

2016 – A încetat din viață Doina Simionescu (1947 – 4 ianuarie 2016, București)

Artistă plastică, desenatoare, gravoare și pictoriță

2017 – A fost învestit Guvernul Sorin Grindeanu

Consiliu de miniștri PSD-ALDE, condus de Sorin Grindeanu, aflat la guvernare în perioada 4 ianuarie–29 iunie 2017. În urma alegerilor parlamentare din 11 decembrie 2016, câștigate de PSD, care a obținut majoritatea relativă în Parlament, după ce președintele Klaus Iohannis a refuzat prima propunere a PSD pentru funcția de premier și anume Sevil Shhaideh, a fost propus Sorin Grindeanu, desemnat premier de către președinte la 30 decembrie. Modificarea prin ordonanță de urgență a codurilor penal și de procedură penală în ianuarie 2017 a stârnit mari proteste de stradă împotriva guvernului, care a abrogat ulterior modificarea legislativă. În 8 februarie, guvernul a rezistat unei moțiuni de cenzură inițiate de opoziție. Un conflict între Liviu Dragnea, președintele PSD, și primul ministru a escalat în iunie 2017 și s-a materializat în cereri repetate pentru demisia premierului, care nu le-a dat curs. PSD și ALDE și-au retras sprijinul politic și toți miniștrii în afară de premier și ministrul Comunicațiilor și-au depus demisia. În pofida cooptării fostului premier Victor Ponta în funcția de secretar general al guvernului, cabinetul a căzut la 21 iunie 2017 în urma unei moțiuni de cenzură a propriului partid

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

0 comentarii la „4 Ianuarie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: