Istoria RomânieiRomânia frumoasăToday's Memory

22 Ianuarie în istoria românilor

Foto: Institutul Național de Gerontologie si Geriatrie „Dr. Ana Aslan”


1510 – Tratatul de pace de la Camenița

Tratatul, semnat la Camenița la 22 ianuarie 1510 și, ulterior, la Iași la 7 februarie, a încheiat războiul Moldo-Polon din anii 1502–1510, cunoscut și ca războiul pețitorilor sângeroși. În urma tratatului, Bogdan al III-lea, fiul lui Ștefan cel Mare a renunțat la pretențiile asupra Pocuției și la planurile de căsătorie cu Elisabeta Iagiello fiica regelui Alexandru al Poloniei, în schimbul unor avantaje politico-economice

1662 – Bătălia de la Seleușul Mare

Ioan Kemény a fost ales principe al Transilvaniei și confirmat de Dieta Transilvaniei la 1 ianuarie 1661, în locul lui Acațiu Barcsay. Neprimind confirmarea Înaltei Porți, l-a ucis pe Acațiu Barcsay și pe frații acestuia, pregătindu-se de război. A hotărât recunoașterea suzeranității habsburgice și ieșirea de sub suzeranitatea otomană. Poarta a dat firman lui Mihai Apafi I, iar Ioan Kemény a reacționat rapid, încercând să-l prindă pe Mihai Apafi I, sub asediu, la Sighișoara. A primit sprijin de la împăratul Leopold I, o armată de 36.000 soldați, sub comanda generalului Montecuccoli. Mihai Apafi I a primit sprijinul trupelor otomane și cei doi principi s-au înfruntat în bătălia de la Seleușul Mare, lângă Sighișoara, la 22–23 ianuarie 1662. Ioan Kemény a fost rănit în luptă, în urma acestei victorii, Mihai Apafi I devenind noul principe al Transilvaniei

1828 – S-a născut Dora d’Istria

Elena Ghica; 22 ianuarie/3 februarie 1828, București – 17 noiembrie 1888, Florența, Italia

Prințesă din influenta familie Ghica, scriitoare de origine româno-albaneză, cu scrieri în limba franceză, italiană și câteva în greacă, istoric, cu preocupări de studiu al problemei feminine, susținătoare a mișcărilor naționale ale popoarelor din sud-estul european. Tatăl său, banul Mihail Ghica, fratele domnitorilor Grigore al IV-lea Ghica și Alexandru Dimitrie Ghica, a fost colecționar pasionat, numismat și arheolog, fondatorul Muzeului Național din București și membru al Societății de Istorie și Antichități din Odessa (1842). Palatul părintesc al lui Mihail Ghica era un adevărat muzeu de antichități adunate din țară; galeria de picturi și sculpturi era vestită în întreaga Europă, iar biblioteca, alcătuită mai mult din manuscrise, era imensă. În ambianța rafinată din palatul părintesc, Dora d’Istria i-a cunoscut pe literații vremii, Grigore Alexandrescu, Ion Heliade Rădulescu, Dimitrie Bolintineanu. A fost un copil minune; la vârsta de cinci ani a învățat greaca veche și greaca modernă, latina, franceza, italiana, engleza și germana. La 14 ani a tradus Iliada din limba greacă în hexametri germani, lucrare care a și fost publicată la Leipzig, în Gazette Universelle. A primit educația intelectuală de bază de la profesorul grec Gregorios Papadopoulos, profesor la Școala de Belle Arte din Atena și de la preceptorul francez J.A. Vaillant. Papadopoulos scria: „Facultățile ei intelectuale s-au dezvoltat atât de rapid, încât profesorii însărcinați cu instruirea ei nu au putut păstra nici un alt elev la același nivel cu ea, în aceleași studii.” A luat lecții de muzică și a practicat sporturi, precum înotul, echitația, scrima, participa la partide de vânătoare ale adulților. A compus muzică, de exemplu melodia la poezia lui I. Eliade Rădulescu, La Istru. S-a căsătorit în 1849 cu principele rus Aleksandr Kolțov-Masalski (un tânăr locotenent de husari rus, ofițer de la vârsta de 15 ani, pe care l-a cunoscut la Iași, la un bal), se pare că împotriva voinței părinților ei și a locuit în Rusia, la Sankt Petersburg 6 ani, unde s-a consacrat studiului, dar și relațiilor mondene. În mediul aristocratic petersburghez a strălucit prin inteligență, însă nu s-a acomodat despotismului țarist. Ideile liberale ale prințesei, sentimentele sale pentru eliberarea Principatelor și contra absolutismului țarist, precum și susținerea principiilor revoluționare ale anului 1848 au deranjat societatea rusească. A fost prima femeie care a escaladat Vârful Moench din Alpii Elvețieni (4105 m; 1855); pe vârful muntelui a fixat drapelul valah alb-galben-albastru, pe care numele Valahiei, țara sa dragă, era brodat cu litere aurii. În 1860 a escaladat și vârful Mont Blanc. A vizitat Grecia, Elveția și Italia, unde a locuit la Villa d’Istria din Florența, unde s-a stabilit definitiv, la finele anului 1870. A publicat în Revue des deux mondes articolul Les îles ioniennes (Insulele ioniene), apoi, la Zürich și la Paris Excursions enRoumélie et en Morée (Călătorii în Rumelia și în Moreea). Între 1875–1876 a fost în România, cu care ocazie Regele Carol I i-a conferit Ordinul Bene Merenti clasa I, pentru „merite literare remarcabile”, fiind prima femeie care a primit acest ordin. Este considerată ca una dintre primele feministe din Europa, prin lucrările Les Femmes en Orient și Des femmes par une femme. A colaborat cu numeroase reviste, Ètoile du Danube (Bruxelles), Courrier deParis, Illustration (Florența), Revue Suisse (Neuchâtel), Pandora, Indépendance hellénique (Atena) etc. A călătorit mult prin Europa Occidentală, prin Balcani, sau în cele două Americi. A fost membră a mai multor Academii, societăți savante, institute, asociații din Grecia, Italia, Turcia, Franța, Austria sau Argentina. „În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, nici o altă femeie în afara scriitoarei franceze George Sand nu a fost respectată în lumea intelectuală europeană ca aceea cunoscută sub pseudonimul literar de Dora d’Istria”, a observat profesorul universitar George Lăzărescu

1862 – S-a instalat Guvernul Barbu Catargiu

Consiliu de miniștri conservator, prezidat de Barbu Catargiu, primul guvern unic al României după recunoașterea unirii depline a Principatelor, care a guvernat în perioada 22 ianuarie–24 iunie 1862. În primele luni ale guvernării a luat o serie de măsuri decurgând din Unirea deplină. A fost desființată Comisia centrală, s-au desființat ministerele din Moldova, instituindu-se în locul lor, ca măsură de tranziție, directoratele, s-a creat Ministerului unic al Afacerilor Externe al Principatelor Unite, Școala militară de la Iași s-a mutat la București, contopindu-se cu cea de aici, iar Iași a încetat să aibă calificativul de Capitală. Au avut loc dezbateri intense privind proiectul de lege rurală. Printre legile importante adoptate de cabinetul Catargiu se numără Legea vânzării sării și Legea urmăririi veniturilor statului. Atacat de presa de opoziție deoarece nu dorea lărgirea drepturilor electorale, Catargiu a răspuns printr-o lege a presei, potrivit căreia poliția presei supraveghea imprimatele „rău famate” și controla activitatea proprietarilor de chioșcuri. Mandatul cabinetului a fost întrerupt brusc de asasinarea primului ministru sub clopotnița de pe Dealul Mitropoliei, probabil, din motive politice. Misterul acestui prim asasinat politic nu a fost elucidat nici până în zilele noastre

1869 – S-a născut Demostene Russo

22 ianuarie 1869, Peristerion, Grecia/Șarköy, Turcia – 5 octombrie 1938, București

Istoric și filolog, specialist în bizantinologie, profesor universitar și membru corespondent (din 1919) al Academiei Române. A urmat studii universitare la Atena, Berlin, Leipzig, unde și-a dat doctoratul în litere cu o teză despre Filosofia școlii din Ghaza (1893). Coleg cu C. Rădulescu-Motru, acesta l-a determinat să vină în România (1894). A fost profesor de limbile greacă, latină, germană și filosofie la Liceul „Venieri” din Galați, din 1897 s-a stabilit la București și a colaborat cu articole știintifice la ziarul grec Pargis, a fost interpret de greacă și engleză pe lângă Ministerul de Externe. Împreună cu slavistul I. Bogdan, a întemeiat Comisiunea Istorică a României. În 1915 a ocupat, „prin chemare„, noua Catedră de Filologie bizantină la Universitatea din București până la pensionare. Din opera sa: Studiibizantino-române, Critica textelor și tehnica edițiilor, Datoria criticii și bilanțul unei activități științifice, Studii istoricegreco-române

1879 – S-a născut Charles Drouhet

22 ianuarie 1879, Bârlad, Vaslui – 8 ianuarie 1940, București

Comparatist, critic și istoric literar, descendent al unei familii franceze expatriate. Și-a luat licența în filologie modernă la Facultatea de Litere din București în 1900. Elev al Școlii Normale Superioare din București, a obținut agregația de română în 1903 și agregația de franceză în 1904. A fost profesor la Gimnaziul „Dimitrie Cantemir” din București, profesor la Catedra de Franceză a Facultății de Litere din Iași și la Catedra de Limba și literatura franceză a Universității din București, membru în Consiliul Permanent al Ministerului Instrucțiunii Publice. A debutat în 1906, în același timp în revista România, cu un studiu de filologie, și în Convorbiri literare, cu un amplu studiu despre Leconte de Lisle. A publicat în reviste românești și franceze: Revue d’histoire litteraire de la France, Le Correspondant, La Minerve francaise, Mercure de France, Viața românească, Vieața nouă, Convorbiri literare, Ideea europeană, Flacăra, etc. Din scrierile sale: Istoria poeziei franceze în secolul al XIX-lea, Teatrul francez în secolul al XVII-lea, Vasile Alecsandri șiscriitorii francezi, Boileau și Voltaire, critici literari, Romantismul, Studii de literatură română și comparată.

1885 – S-a născut Gheorghe Demetrescu

22 ianuarie 1885 la București – 15 iulie 1969, București

Matematician, astronom și seismolog, membru titular (din 1941) al Academiei de Științe din România, membru titular (din 1955) al Academiei Române. A absolvit secția de Matematică a Facultății de Științe din București, apoi a fost trimis pentru specializare în astronomie la Paris. După întoarcerea în țară, a participat la instalarea marelui ecuatorial fotografic și ale lunetei meridiane ale Observatorului Astronomic din București. A fost profesor la Universitatea din Cluj, unde a pus bazele observatorului astronomic de acolo, cu care ulterior a efectuat cercetări de amploare. S-a ocupat și de domeniul seismologiei și a inițiat înființarea rețelei de stații seismice pe teritoriul țării. A fost director al Observatorului Astronomic al Academiei (1943–1963), membru al Uniunii Astronomice Internaționale și al Uniunii Internaționale de Geodezie și Geofizică. Din lucrările sale: Eclipsele și prevederea lor, Studii și cercetǎri de astronomie și seismologie, Galaxii în univers.

1888 – S-a născut Cora Irineu

Elena D. Friedman; 22 ianuarie 1888, Târgu Bujor – 11 februarie 1924, București

Prozatoare. În 1918 familia și-a schimbat oficial numele în Irineu. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, luând licența în 1912. A fost redactor la revista Ideea europeană, unde a debutat cu articolul Către critici în 1919. A colaborat la Viața Românească, Cugetul românesc, etc, în special cu fragmente din viitorul roman Scrisori bănățene și cu articole despre feminism, despre actualitatea literară franceză, despre necesitatea studiilor clasice, etc. A scris comentarii critice la poezia lui Paul Verlaine, Paul Claudel, Anna de Noailles, Lucian Blaga etc. Singurul său volum, Scrisori bănățene (1924), conține note de călătorie scrise cu o vigoare care contrazice clișeul romantismului facil al literaturii feminine

1895 – S-a născut Lucia Demetriade Bălăcescu

22 ianuarie 1895, București – 5 noiembrie 1979, București

Pictoriță, graficiană, scriitoare și cronicar plastic. A studiat, în particular cu pictorii Gh. Petrașcu și Eustațiu Stoenescu, apoi la Institutul „Buser” din Elveția (1913), Școala de Belle Arte din București (1915), Academia „Ranson” (1921) și Academia „Julian” (1921) din Paris, cu marii artiști Ipolit Strâmbulescu, Dimitrie Serafim, Pedro Coreja D`Arnja, Othon Friesz sau Fritz Gilsi. A expus în țară, în 1919, în cadrul Asociației Femeilor Pictore și Sculptore, a organizat o expoziție personală, în 1926, în care a prezentat peisaje, naturi statice și nuduri, în guașă, pastel și acuarelă, urmată de altele în țară și străinătate. În 1929 a obținut medalia de bronz la Expoziția Internațională de la Barcelona. Din anii ’50 a folosit, în cea mai mare parte, tehnica uleiului. Alături de pictura pe pânză, a făcut și ilustrație de carte pentru volume de poezii de Ion Minulescu și Tudor Arghezi. Galerie aici

1905 – A încetat din viață Ștefan Fălcoianu (6/18 iunie 1835, București – 22 ianuarie/4 februarie 1905, București)

General, matematician, istoric și politician; șef al Statului Major al Armatei Române de Operații; membru titular al Academiei Române

1907 – S-a născut Valeria Sadoveanu

Valeria Mitru; 22 ianuarie 1907 – 28 iulie 1985, Mănăstirea Văratec

Scriitoare, a doua soție a lui Mihail Sadoveanu. Sadoveanu s-a îndrăgostit de Valeria Mitru, cu 40 de ani mai tânără decât el, care îi era secretară pe vremea când era director al ziarului Adevărul.

Portret de Ștefan Constantinescu

S-au căsătorit în 1941, iar Valeria i-a rămas alături marelui scriitor până în ultimele clipe de viață. După moartea soțului ei, Valeria Sadoveanu s-a stabilit în apropierea Mănăstirii Văratec, unde a organizat un cerc literar informal și un grup ortodox de rugăciune, la care au luat parte istoricul literar Zoe Dumitrescu-Bușulenga și poeta Ștefana Velisar Teodoreanu, dedicându-și viața apărării comunității de călugărițe. Ea a mai trăit timp de 30 de ani după moartea soțului ei

1921 – S-a născut Alexandru Sever

Solomon Silberman; 22 ianuarie 1921, Moinești, Bacău – 13 mai 2010, Beer Șeva, Israel

Prozator și dramaturg, în 1990 a emigrat în Israel, unde a continuat să scrie în limba română. A absolvit Facultatea de Filozofie și Litere a Universității din București în anul 1948. În România a publicat numeroase studii, recenzii și eseuri în diferite reviste literare, piese de teatru în reviste de literatură, a semnat prefețele unor volume, multe recenzii și reportaje în publicații românești. Piesele sale de teatru s-au jucat pe scenele teatrelor din Constanța, București, Petroșani, Satu Mare, Cluj, Reșița. Din scrierile sale: Boierii și țăranii, Regele, spionul și actorul, Uciderea pruncilor, Impostorul, Îngerul bătrîn, Don Juan Apocalipticul, Memoria durerii, Inventarul obsesiilor circulare

1921 – S-a născut Camelia Dăscălescu

22 ianuarie 1921, Iași – 30 decembrie 2016, București

Compozitoare, profesoară de canto. A studiat între 1937–1940 la Conservatorul din Iași, iar între 1942–1944 la Conservatorul din București sub îndrumarea profesorilor Ioan D. Chirescu, Mihail Jora și Dimitrie Cuclin, după care a frecventat cursuri de muzică ușoară la Radioteleviziunea franceză. A fost redactor muzical la casa de discuri Electrecord din București, apoi dirijor și îndrumător artistic la Casa de Cultură a Studenților „Grigore Preoteassa”. A contribuit la popularizarea unor mari artiști ai vremii precum Dan Spătaru, Cornel Constantiniu, Anda Călugăreanu, Petre Geambașu, Doina Spătaru, Ruxandra Ghiață, Pompilia Stoian. A debutat spre finalul anilor 50, în muzica ușoară, cu melodia Șoapte de dragoste, iar primul mare succes a fost Nu-ți fie teamă de-un sărut interpretat de Dan Spătaru, urmat de sute de compoziții. A creat musicaluri: Necunoscuta și cei patru cavaleri, Și femeile joacă fotbal, Nevestele vesele din Windsor, Alcor și Mona, Comedia erorilor, etc.

Ești primăvara mea • Constantin Drăghici

1922 – S-a născut Paul Sava

22 ianuarie 1922, Mărășești, Vrancea – 16 octombrie 1985, Paris

Actor de teatru, film și televiziune, poet. A fost mai întâi ofițer de poliție; din anul 1949 a jucat pe scena Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra” din București. Piesa de debut a fost Cumpăna, de Lucia Demetrius. Au urmat: Câinele Grădinarului de Lope Félix de Vega Carpio, Mic pitic inimă de voinic de Sergiu Milorian, Învingătorii de Boris Cirskov, Liubov Iarovaia de Konstantin Andreevici Treniov, Costache și viața interioară de Paul Everac, Trei generații de Lucia Demetrius. 1922-1985 Paul SavaA regizat la Teatrul Național spectacolele Căsuța de la Marginea Orașului de Aleksei Nicolaevici Arbuzov, Festivalul Eminescu 1965, la Teatrul de Operetă din capitală a apărut în montajul literar-muzical Farmecul unui vals de Oscar Straus. A debutat pe marele ecran în filmul Directorul nostru (1955). A jucat în piese montate la Teatrul Național Radiofonic: Triumful talentului și Cadou de I.L. Caragiale, Barberine de Alfred de Musset, Familia Perrichon de Eugene Labiche, Filumena Marturano de Eduardo De Filippo, Greșelile unei nopți, În goana trenului, Îndrăgostiții de Carlo Goldoni, Lina de Tudor Arghezi, Mamouret de Jean Sarment, Neguțătorul din Veneția de William Shakespeare, etc. În fața cenzurii absurde a regimului comunist, neputând să-și mai exercite profesia de actor, în 1975 s-a retras la pensie, iar în 1981 a emigrată în Franța, și s-a stabilit împreună cu familia la Poissy, în apropierea Parisului. În 1998, i-a fost editat postum un volum (poezii, proză, aforisme) intitulat Lacrimi uscate

Calea Victoriei sau cheia visurilor (1966)

1922 – A încetat din viață Alexandru Ciurcu (29 ianuarie 1854, Șerpeni–Sărcaia, Comitatul Făgăraș, Austro-Ungaria/Șercaia, Brașov – 22 ianuarie 1922, București)

Inventator; jurnalist și publicist; corespondent de război (1877–1878); a experimentat principiul motorului cu reacție

1934 – Întrunirea de la Zagreb a Consiliului permanent al Micii Înțelegeri

În cursul întâlnirii, Titulescu, Benes și Jeftic au discutat, printre

Nicolae Titulescu cu Maxim Litvinov

altele, problema restabilirii relațiilor diplomatice cu URSS. S-a adoptat hotărârea din 22 ianuarie 1934, prin care se găsea oportun ca cele trei state ale Micii Înțelegeri, să reia relațiile normale cu URSS, atunci când condițiile diplomatice pe care le reclamau interesele fiecăreia din cele trei țări vor fi întrunite. În același timp, s-a căzut de acord ca N. Titulescu să negocieze cu prima ocazie cu M. Litvinov formula satisfăcătoare pentru România în vederea stabilirii relațiilor cu Moscova

1936 – S-a născut George Motoi

22 ianuarie 1936, Arman, Caliacra – 4 martie 2015, București

Actor de teatru și film, regizor de teatru. A absolvit, în 1958, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică București, la clasa prof. Irina Răchițeanu. După absolvire, a plecat cu repartiție la Piatra Neamț, punând acolo, împreună cu toți colegii de promoție, bazele unui nou teatru, Teatrul Tineretului; a mai jucat la Teatrul din Bacău, Teatrul Național din Cluj, Teatrului Național „I.L.Caragiale” din București, a fost director al Teatrului „Maria Filotti” din Brăila. În film, a colaborat constant cu Malvina Urșianu. Roluri memorabile în teatru: Caligula de Camus, Visul unei nopți de vară de Shakespeare, Lungul drum al zilei către noapte de O’Neill, Furtuna de A.N. Ostrovski, A treia țeapă de Marin Sorescu, Zbor deasupra unui cuib de cuci de Dale Wasserman, Jocul ielelor de Camil Petrescu, Macbett de E. Ionescu, Gaițele de Al. Kirițescu și în filme: Decolarea, Trecătoarele iubiri, Frații Jderi, Marele singuratic, Liniștea dinadîncuri, Adela, Chira Chiralina, Terente – regele bălților

Adela Cu: George Motoi, Marina Procopie, Regia: Mircea Veroiu

1936 – S-a născut Mihai Negulescu

22 ianuarie 1936, Fântânele, Prahova

Poet și prozator. În perioada 1952–1954 a urmat Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” având colegi de serie pe Ion Gheorghe, Radu Cosașu, Gheorghe Tomozei, Florin Mugur, Lucian Raicu, Dumitru Carabăț, Horia Arama și alții. A urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității din București, luându-și licența în 1960. A lucrat ca redactor la Viața militară, Luceafărul și ca redactor-șef la revista pentru copii, Cutezătorii. A debutat în 1953 la publicația Tânărul scriitor, și editorial în 1962, cu placheta de versuri Nopțile albe ale orașului. A publicat volume de versuri: Ploile au venit târziu, Echinox, Ceremonie în albastru, Drumul spre casă, Un spațiu al iubirii, versuri pentru copii: Mânzul, De unde vine dimineața, însemnări de călătorie: Rapsodie în Oaș, Orașul lui Pintea, Arcul de la Miazănoapte

1939 – S-a născut Timotei Ursu

22 ianuarie 1939, Timișoara

Regizor, jurnalist, membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Uniunii Ziariștilor Profesioniști și al Academiei Oamenilor de Știință din România. A absolvit Facultatea de Filologie și de Istorie a Universitatii „Babeș-Bolyai” din Cluj (1962) și Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Cargiale” din București, secția Regie de Film (1969). A lucrat la Televiziunea Română (1965–1985), fiind în paralel și crainic la TV și la Radio, apoi lector universitar la IATC (1970–1976). Din 1986 trăiește în exil in SUA, fiind jurnalist, corespondent la BBC și la revista New York Magazin, a înființat revista săptămânală Foaie, director la ziarul Lumea Liberă. Este autor a peste 100 de reportaje. documentare și anchete TV, a fost consilier științific al societății Dacia Revival International (2004-2009). A jucat rolul Nicolae Grigorescu în serialul TV Războiul Independenței (1977); a regizat filme TV: Banchiza, Stridia și Perla, Ultima Oră și pentru marele ecran: Decolarea, Brazii, Nunta însângerată, Septembrie, Al patrulea stol; a semnat scenariul pentru Brazii, Cursa, Septembrie, Buna seara, Irina!

Septembrie (1978)

1948 – Adoptarea Legii electorale

Legea electorală a suferit modificări printr-o lege votată de Marea Adunare Națională în ședința din 22 ianuarie 1948: dreptul de vot universal a fost extins asupra tuturor cetățenilor de peste 20 de ani, al celor care pot fi aleși, la 23 de ani, au primit drepturi politice funcționarii și militarii. Legea stabilea și unele discriminări: „… nu pot alege si nu pot fi aleși cei epurați în temeiul legilor de purificare, cei vinovați de atitudine sau activitate colaboraționistă, constatată prin hotărâri judecătorești, decizii administrative sau în alt mod”. Era o practică nouă, copiată de la bolșevici, prin care erau eliminate de la vot o serie de categorii sociale; exprimarea fiind vagă, numărul celor îndepărtați a fost foarte mare

1952 – S-a înființat Institutul de Gerontologie și Geriatrie

A fost prima instituție de acest gen din lume, fondat prin Hotarâre a Consiliului de Miniștri; în 1974 a devenit Institut Național, iar în 1992 a luat numele Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie „Dr. Ana Aslan”. Institutul a fost condus de Prof. Acad. Ana Aslan, de la începuturi până în 1988, având ca obiect de activitate: asistența medicală geriatrică, cercetarea și gerontologia socială. În 1964 președintele OMS l-a propus ca model de Institut de geriatrie țărilor dezvoltate. Efectele terapiei Aslan asupra îmbătrânirii au convins încă de la început, aducând institutului pacienți cu nume celebre: Tito, de Gaulle, Pinochet, Chaplin, Claudia Cardinale, prințese, conți și directori ai unor mari bănci ale lumii. Renumele produselor Aslan a trecut și Oceanul, președintele american John Kennedy recurgând pentru o afecțiune a coloanei vertebrale, la un tratament la domiciliu

1957 – A încetat din viață Coriolan Tătaru (1889, Șintereguț, Comitatul Cluj, Austro-Ungaria/Corneni–Aluniș, Cluj – 22 ianuarie 1957, Cluj)

Medic dermatolog; decan al Facultății de Medicină din Cluj; deputat; primar al Clujului (1931–1932)

1958 – S-a născut Bogdan Stanoevici

22 ianuarie 1958, București – 12 ianuarie 2021, București

Actor de film și televiziune. A absolvit Institutul de Artă Teatarlă și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, promoția 1982. A activat în grupul SONG, a jucat în 13 lung-metraje, pentru ca, ulterior, să joace în alte 10 filme. Ultimul său rol pe marele ecran l-a avut în producția lui Lucian Pintilie, Tertium non datur. În mai 1989 s-a stabilit prin căsătorie în Franța, unde a continuat cariera. S-a restabilit în România în 2011. În 2014 a fost ministru pentru românii de pretutindeni. A fost directorul Circului Metropolitan București și a fost înscris în ultima cursă prezidențială

Sania Albastră (1987)

1959 – S-a născut Costel Orac

22 ianuarie 1959, la Galați

Fost fotbalist și antrenor. A jucat pe post de atacant la Politehnica Galați, Dunărea Galați, Dinamo București, Victoria București. A jucat 308 meciuri în Divizia A, marcând 54 de goluri. A avut trei prezențe în tricoul echipei naționale a României, pentru care a marcat un gol. A antrenat AS Bacău, FC Baia Mare, Oțelul Galați, FC Botoșani, Unirea Urziceni, FCM Bacău, FC Botoșani, Concordia Chiajna

1966 – S-a născut Caius Dobrescu

22 ianuarie 1966, Brașov

Poet, eseist și prozator, profesor universitar. A absolvit în 1988 Facultatea de Filologie a Universității din București, Secția Română-Engleză. Între 1990–1991 a beneficiat de bursa Herder la Universitatea din Viena. În 1999 și-a devenit Doctor în Filologie cu teza Postmodernismul – o privire teoretică din perspectiva unei definiții plurale și deschise a conceptului de „cultură burgheză”. A început activitatea literară ca membru al Grupului de la Brașov, format în anii `80 împreună cu Andrei Bodiu, Marius Oprea și Simona Popescu. A debutat în 1991 în volumul colectiv de poezie Pauză de respirație. A primit Premiul Orașului Münster pentru Poezie Europeană în 2009 (împreună cu Gerhardt Csejka). Este profesor la Facultatea de Filologie a Universității din București, specialist în teoria literaturii, membru în Asociația Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO). A publicat volume de poeme: Efebia, Odă liberei întreprinderi, eseuri: Modernitatea ultimă, Inamicul impersonal, romane: Balamuc sau pionierii spațiului, Teză de doctorat, Minoic

1968 – S-a născut Ecaterina Szabó

22 ianuarie 1968, Zagon, Covasna

Fostă gimnastă de talie mondială, actualmente retrasă din activitatea competițională, multiplu medaliată la Jocurile Olimpice de vară din 1984 (Los Angeles, SUA). După participarea la Campionatele Mondiale din 1987 s-a retras din activitatea competițională și s-a înscris la Facultatea de Educație Fizică și Sport din București. După terminarea studiilor a lucrat ca antrenor la Deva contribuind la pregătirea unor viitoare gimnaste de success: Nadia Hațegan, Andreea Cacovean și campioana mondială la individual compus din 1999, Maria Olaru. A fost aleasă sportiva anului 1987, iar în 2000 a fost inclusă în International Gymnastics Hall of Fame. În iunie 1991, s-a căsătorit cu Cristian Tamas, fost membru al echipei de caiac a României, în 1992 au părăsit România și s-au stabilit în Chamalières (Franța), unde Kati este antrenoare la un mic club din localitate

Ecaterina Szabo’s Golden Gymnastics Performances Los Angeles 1984 Olympics

1999 – Convenția dintre guvernul român și cel bulgar privind recunoașterea reciprocă a diplomelor și certificatelor de studii eliberate de instituțiile de învățământ și a titlurilor știintifice din cele două state

A fost semnată la București, iar Legea pentru ratificarea Convenției a fost promulgată la 3 noiembrie 1999, fiind publicată în Monitorul Oficial. nr. 548/9 noiembrie 1999

1999 – A cincea mineriadă – Stare de urgență

În timpul nopții de 21/22 ianuarie a fost emisă ordonanța de urgență care a instituit starea de urgență pe întreg teritoriul României, începând cu ora 14 a zilei de 22 ianuarie. Constantin Dudu Ionescu a fost numit ministru de interne și s-a produs înlocuirea unor cadre de comandă ale acestui minister.

Pe șoseaua Râmnicu Vâlcea–Pitești, în dreptul râului Topolog, a fost amplasat un nou baraj, format din trupe MApN și DIAS. Sub amenințarea minerilor care se apropiau de București, armata a scos transportoare și tancuri pe care le-a dispus în special pe Dealul Negru, pentru a bloca accesul spre Pitești

După instituirea stării de urgență pe întreg teritoriul țării, primul ministru Radu Vasile a acceptat dialogul cu minerii, eveniment care a avut loc la Mănăstirea Cozia în 23 ianuarie

2001 – A încetat din viață Constantin Tacou (15 ianuarie 1926, Livadia, Macedonia – 22 ianuarie 2001, Paris)

Traducător și editor francez de origine română; documentarist pentru UNESCO; conducătorul Editurii l’Herne

2004 – A încetat din viață Erwin M. Friedländer (29 mai 1925, Cluj – 22 ianuarie 2004, California)

Fizician american evreu originar din România; membru de onoare al Academiei Române; distins cu Premiul „Humboldt” pentru fizică (1985)

2008 – A încetat din viață Ștefan Niculescu (31 iulie 1927, Moreni, Dâmbovița – 22 ianuarie 2008, București)

Compozitor, muzicolog și profesor universitar; membru titular al Academiei Române; a obținut Premiul pentru muzicologie al Academiei Franceze (1972) și Premiul „Herder” (1994)

2012 – A încetat din viață Tudor Mărăscu (10 noiembrie 1940, București – 22 ianuarie 2012, Viena)

Regizor de teatru, film și televiziune și scenarist; profesor universitar la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București; a creat aproximativ 60 de spectacole de teatru

2013 – A încetat din viață Margareta Teodorescu (13 aprilie 1932, București – 22 ianuarie 2013, București)

Jucătoare de șah; distinsă de Federația Internațională de Șah (FIDE) cu titlul de Mare Maestră a Șahului Feminin (WGM) în 1985

2016 – A încetat din viață Constantin Mihail (24 iulie 1945, Mangalia – 22 ianuarie 2016, București)

Antrenor de atletism considerat unul dintre principalii promotori ai probelor de sprint, garduri și sărituri; cu un rol semnificativ în restructurarea Federației Române de Atletism după căderea regimului comunist

2017 – Proteste de stradă din seria „NU Legii Grațierii Și Amnistiei”

Sub sloganul „NU Legii Grațierii Și Amnistiei!” peste 30.000 de oameni au protestat doar în București. Președintele Klaus Iohannis a venit în Piața Universității pentru a-și exprima solidaritatea cu manifestanții. „O gașcă de oameni politici cu probleme penale vrea să schimbe legislația din România, vrea să slăbească statul de drept, or așa ceva nu se poate admite”, a declarat președintele jurnaliștilor. La protest au luat parte și liderul interimar al PNL, Raluca Turcan, președintele USR, Nicușor Dan, dar și foști membri ai Guvernului Cioloș. Peste 5.000 de protestatari s-au strâns în Cluj-Napoca, 4.000 de oameni au manifestat în Timișoara. Mitinguri de solidaritate cu protestele din țară au avut loc și la Copenhaga, Paris, Londra și Haugesund (Norvegia)

Proteste impotriva gratierii 22 ianuarie 2017

2019 – A încetat din viață Leon Baconsky (4 mai 1928, Lencăuți/Basarabia – 22 ianuarie 2019, Cluj-Napoca)

Critic și istoric literar, traducător; membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj; frate cu poetul A.E. Baconsky

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

1 comentariu la „22 Ianuarie în istoria românilor

  1. Pingback: 22 ianuarie în istoria românilor | RoEvanghelica

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: