Istoria RomânieiRomânia frumoasăToday's Memory

28 Ianuarie în istoria românilor

Foto: Zborul inaugural, cu pasageri, al avionului Rombac 1-11


1764 – A încetat din viață Constantin Racoviță (cca. 1699, Iași – 28 ianuarie 1764, București)

Domn în Moldova (31 august 1749–3 iulie1753 și 29 februarie 1756–14 martie 1757) și în Țara Românească (iulie 1753–28 februarie 1756 și 9 martie 1763–28 ianuarie 1764). A fost fiul lui Mihai Racoviță, iar tronul l-a câștigat cu ajutorul grecilor, care i-au fost și tovarăși de domnie, întocmai ca și tatălui său

1811 – S-a născut Ioan Maiorescu

Ioan Trifu; 28 ianuarie 1811, Bucerdea Grânoasă, Imperiul Austriac/Alba – 2 august 1864, Craiova

Filolog, profesor de istorie, agent diplomatic, tatăl lui Titu Maiorescu. După ce a semnat o vreme Maioreanu, pentru a sublinia înrudirea, prin mamă, cu Petru Maior, a adoptat definitiv numele Maiorescu. A urmat Gimnaziul din Blaj, unde a absolvit în 1829 cursul de filozofie, din anul următor a devenit student în filosofie la Cluj, apoi la Seminarul din Pesta, pe care l-a terminat în 1835. Din același an, primind o bursă, a încercat să obțină doctoratul în Teologie la Colegiul Sf. Barbara din Viena, dar peste un an, nedorind să se dedice carierei preoțești, a părăsit orașul. A trecut munții și a devenit profesor la școala din Cernăuți, inspector școlar și profesor de istorie și director la Școala Centrală din Craiova, profesor la Iași și București. În 1838 a publicat în Foaie pentru minte, inimă și literatură o violentă critică a vieții culturale din Țara Românească. A participat activ la Revoluția din 1848, a primit însărcinarea de agent al Guvernului Provizoriu pe lângă Dieta din Frankfurt, unde a rămas până la înfrângerea revoluției din Principate, desfășurând o intensă activitate diplomatică. A alcătuit, împreună cu Florian Aaron, Al.I. Odobescu, August Treboniu Laurian și P.I. Cernătescu, proiectul de statut al Societății Literare Române (viitoarea Academia Română). Din operele sale: Scrisoare către George Barițiu, Asupra ortografiei românești, Despre vechimea românilor în Ardeal, Studii asupra limbii române, Puține cuvinte pregătitoare la studiul limbii românești

1865 – A început activitatea la București Societatea culturală Ateneul Român

Prima societate purtând numele Ateneul Român a fost fondată la Iași în 1860, printre membrii fondatori ai acesteia fiind: Mihail Kogălniceanu, Ștefan Micle, Petre Suciu sau V.A. Urechia. Activitatea societății din Iași a încetat în 1864, dupa mutarea la București a lui V.A. Urechia, numit director general al Ministerului Instrucțiunii. Din inițiativa lui Constantin Esarcu, Nicolae Kretzulescu și V.A. Urechia, a luat ființă la București societatea Ateneul Român, născută din ideea fundamentală a Conferințelor publice, așa cum le numea Constantin Esarcu, „pentru popor și repet pentru popor”. Scopul instituției culturale era propagarea cunoștințelor folositoare poporului, în special claselor sociale de mijloc, prin intermediul unor cursuri și conferințe publice. În acea perioadă, înainte de construirea Palatului Ateneului, activitatea societății se desfășura într-un salon al Ministerului Instrucțiunii, minister aflat în reședința prințului Constantin Ghica. Conferințele, totalizând 32 de prelegeri, au fost ținute între 28 ianuarie–22 aprilie 1865 la un ritm de trei întalniri pe saptămână avându-i la tribună pe următorii: Esarcu, Marsillac, Gr. Racoviță, Urechia, Hasdeu, Em. Bacaloglu, Al. Petrescu, Th. Văcărescu, Radu Ionescu, I. Fălcoianu sau P. Grădișteanu. Prima conferință a fost ținută în seara de 28 ianuarie 1865 în fața unui public de aproximativ 500 de persoane, număr care avea să se mențină constant și, ca o particularitate, majoritatea auditoriului era format din femei. Prima conferență a fost susținută de C. Esarcu, care a vorbit despre Regnul Animal

1874 – S-a născut George Mironescu

28 ianuarie 1874, Vaslui – 9 octombrie 1949, București

Jurist și om politic, membru de onoare (din 1939) al Academiei Române. A absolvit cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București în anul 1894. A continuat studiile superioare la Paris, unde a obținut doctoratul în Drept (1898). La revenirea în țară, s-a angajat în magistratură, fiind procuror la Tribunalul Ilfov, avocat al statului și șef al serviciului contencios din Ministerul Agriculturii, Industriei, Domeniilor și Comerțului, iar din 1906, a devenit profesor la Facultatea de Drept a Universității București, poziție pe care a ocupat-o până la pensionarea sa din 1939. Membru al Partidului Național Țărănesc, a deținut funcția de prim ministru de două ori. În timpul primului său mandat la conducerea Consiliului de Miniștri (7–8 iunie 1930) a organizat înscăunarea principelui Carol al II-lea ca rege al României. Al doilea mandat (10 octombrie 1930–4 aprilie 1931) a fost consacrat încercărilor de limitare a efectelor crizei economice mondiale asupra economiei românești. Din scrierile sale: Asigurările muncitorești, România față de războiul european, Cum s-au făcut alegerile parlamentare, Rezultatele Conferinței de la Haga, Amintiri despre Nicolae Iorga

1880 – S-a născut Camil Ressu

28 ianuarie 1880, Galați – 1 aprilie 1962, București

Pictor, membru titular (din 1955) al Academiei Române. Prin întreaga sa activitate artistică, pedagogică și socială, a fost una din personalitățile marcante ale artei românești. În 1887 s-a înscris la Școala Națională de Arte Frumoase din București, avându-l profesor pe G.D. Mirea; a continuat studiile la Iași cu pictorul Gheorghe Popovici, pe care le-a terminat în 1902, obținând medalia de argint. S-a perfecționat în străinătate: două luni la München vizitând muzeele, după care s-a înscris la Academia Julian din Paris, în atelierul lui Jean Paul Laurens, unde i-a avut colegi pe Jean Al. Steriade, Nicolae Dărăscu și Ion Theodorescu-Sion. În 1908 a revenit în țară și, preocupat de problemele sociale, a colaborat cu desene satirice la publicațiile Furnica, Facla, Adevărul și s-a înscris în Partidul Social-Democrat din România. A participat, pentru prima dată în 1910, la expoziția Tinerimii Artistice cu peisaje și compoziții pe teme rustice, în 1912 a expus la Salonul Oficial tabloul Înmormântare la țară, iar în anul următor, la Tinerimea Artistică, portretul de grup Terasa Oteteleșeanu, cu „șapte figuri ale boemei literare, muzicale și pictoricești.” În 1914 a deschis prima expoziție personală la București. În 1917, împreună cu pictorii Nicolae Dărăscu, Ștefan Dimitrescu, Iosif Iser, Marius Bunescu și cu sculptorii Dimitrie Paciurea, Cornel Medrea, Ion Jalea și Oscar Han, a înființat asociația Arta Română, la Iași, a participat activ la înființarea Sindicatului Artiștilor plastici din România în 1921, fiind ales președinte. A fost profesor și rector al Academiei de Belle-Arte din București până în anul 1941, din 1950 a fost președinte de onoare al Uniunii Artiștilor Plastici, reluându-și și activitatea de profesor la Institutul de Arte Plasice „Nicolae Grigorescu”. În 1955 i s-a acordat titlul de Artist al Poporului. Biografie ilustrată

1882 – S-a născut Eugen Petit

28 ianuarie 1882, Iași – 1959, București

Jurist, magistrat, publicist, consilier la Înalta Curte de Casație din București. Familia Petit a făcut parte din colonia franceză, numeroasă și cu importanță în viața socială și economică, care se afla în prima jumătate a secolului al XIX-lea, în capitala Moldovei. După ce a terminat liceul Național din Iași, în anul 1900 a plecat în Franța, la Montpellier, unde s-a înscris la Facultatea de Drept, luându-și licența în anul 1903, în continuare, urmând cursuri de specializare în drept la universitățile din Lyon, Aix-en-Provence și Montpellier. A lucrat ca pedagog la Școala franceză din Iași, a intrat în magistratură, fiind numit judecător la ocolul Slobozia, la ocolul Huși, la Fălciu. În 1920, a fost numit prim președinte al tribunalului Iași, iar după trei ani, avansat și înaintat consilier la Curtea de Apel din Iași. A publicat diverse articole, monografii și note jurisprudențiale, colaborând constant la cunoscutele reviste de specialitate: Curierul Judiciar, Pandectele Române, Pandectele Săptămânale, Jurisprudența Generală, Dreptul

1885 – S-a născut Jean Athanasiu

28 ianuarie 1885, București – 20 noiembrie 1938, București

Bariton. A studiat la București și la Milano cu Ernesto Colli și Manlio Bavagnoli. A debutat în 1912 la Teatro Sociale din Salò, în rolul Silvio în Pagliacci. Promovat de celebrul bariton Mattia Battistini, a apărut în 1913 la Teatro Regio din Torino în rolul Amonasro în Aida. În 1914 a interpretat la Palermo rolul lui Amfortas în Parsifal. După izbucnirea Primului Război Mondial, s-a întors în România, a cântat la București, la Iași și la Odessa. În 1919 a contribuit la întemeirea Operei Române din București, în care a fost celebrat în roluri precum Rigoletto, Scarpia, Amonasro și Don Giovanni. A fost invitat să cânte la operele din Brescia și Ferrara, a fost unul dintre cei mai populari cântăreți ai Teatrului Costanzi din Roma, cu nume de scenă Giovanni Atanasio, iar ca partener al tenorului Traian Grozăvescu, a apărut cu mare succes la Opera Populară din Viena. A cântat ca invitat și la Opera de Stat din Berlin. A murit la apogeul carierei sale din cauza febrei tifoide. Vocea sa puternică, cu timbru plăcut, și jocul de scenă expresiv l-au situat printre cei mai buni cântăreți de operă români

1886 – S-a născut Martha Bibescu

28 ianuarie 1886, București – 28 noiembrie 1973, Paris

Principesă, romancieră, poetă, politiciană și memorialistă română și franceză. A fost fiica lui Ion Lahovary, ministru al României la Paris și ministru de Externe și a Smarandei Mavrocordat. A fost soția prințului George Valentin Bibescu. Și-a împlinit educația primită într-o mănăstire din Belgia cu cea specific românească. S-a distins prin întreaga ei operă ca o prezență de o mare noblețe de spirit. După călătorii prin mai multe țări ale lumii, printre care și Persia, a debutat, la întoarcerea în Franța, cu cartea: Les Huit Paradis (Cele opt paradisuri, 1908). Premiat în scurt timp de Academia Franceză, acest volum a deschis seria unei opere impresionante, din care nu au lipsit romanele de inspirație autobiografică sau istorică, evocări ale unor personalități din trecut sau contemporane, note de călătorie, versuri, poeme în proză, eseuri, cugetări, corespondență, o serie de biografii istorice. Opera sa s-a constituit într-o mărturie a societății românești și europene din perioada interbelică; s-a impus în lumea intelectualității europene, întreținând corespondența cu Paul Valery, Paul Claudel, Marcel Proust. Nu a fost numai martora evenimentelor cruciale (primul război mondial și actul reîntregirii – „ziua cea mai plăcută din calendarul personal”, cum avea să noteze peste ani), ci și o participantă activă la desfășurarea lor. Romanul care a consacrat-o: Izvor. Țara Sălciilor

1887 – S-a născut Romulus Vuia

28 ianuarie 1887, Comloșu Mare, Hunedoara – 2 iulie 1963, București

Etnofolclorist. A urmat studii superioare la Facultatea de Științe a Universității din Cluj, secția geografie-istorie, absolvite în 1921. În anul 1924 a susținut, cu Magna cum laude, doctoratul cu teza Pădureni și Țara Hațegului. Studiuantropogeografic și etnografic. S-a perfecționat între 1910–1911 în etnografie și antropologie cu profesorul Felix van Luschan de la Universitatea din Berlin, încă din timpul studiilor inițiindu-se în etnologie și muzeografie la Muzeul Etnografic din Budapesta și Museum für Völkerkunde din Berlin. Și-a început cariera didactică în 1910 la Hațeg și Târnăveni, iar în 1920 a fost numit asistent la Institutul de Geografie al Universității din Cluj; a devenit șef de lucrări, din 1926 profesor la Catedra de Etnografie și Folclor a Universității din Cluj, post ocupat până la pensionare. A fost numit în Comisia Fundației Culturale Principele Carol, fiind astfel întemeietorul și primul director al Muzeului Etnografic al Transilvaniei și al Societății de Etnografie din Cluj (1923). Plecat la București în 1955, a fost cercetător principal la Sectorul Etnografie al Academiei Române, șef de Secție de Etnografie a IEF București. A fost secretar și arhivar la Societatea Etnografică Română, membru al Societății de Antropologie și Preistorie din Berlin, al Societății de Științe din Cluj, al Societății Regale Române de Geografie și al Societății Române de Antropologie. I se datorează Muzeul în aer liber de la Hoia. Este considerat creatorul etnografiei ca disciplină independentă

1898 – A încetat din viață Alexandru Flechtenmacher (23 decembrie 1823, Iași – 28 ianuarie 1898, București)

Compozitor, violonist, dirijor, pedagog; fondator și director al Conservatorului de Muzică și Declamațiune din București

1901 – S-a născut Teodor Tatos

28 ianuarie 1901, Fălticeni – 11 ianuarie 1985, Fălticeni

Pictor, scriitor, publicist și avocat. A urmat cursurile Facultății de Drept din Iași. A devenit avocat și a practicat temporar avocatura, în 1919 a urmat studii libere de pictură la Lausanne, Elveția, unde și-a însușit tehnica acuarelei. Prietenia sa cu Aurel Băeșu i-a dezvăluit și întărit pasiunea pentru pictură. S-a afirmat ca peisagist, cu un număr mare de lucrări, prezente în muzee și colecții particulare din țară și străinătate. După instaurarea regimului comunist, membrii familiei Tatos au pierdut totul. Tatălui său, Davidel Tatos i-au fost naționalizate banca și casele, iar fiul Teodor, considerat chiabur și acuzat pe nedrept că a provocat incendierea unei arii de grâu, a fost arestat și a ispășit o pedeapsă de 5 ani la Fălticeni și la Galata lângă Iași. S-a căsătorit cu Francisca Ida, de origine germană, care a fost, la rândul ei, deportată cu toată famila în lagărul Donbas din Siberia. La întoarcerea în Fălticeni, ca să aibă din ce trăi, au fost nevoiți să se angajeze muncitori necalificați la Combinatul forestier din localitate, pentru un câștig mizerabil, plătind chirie în propria casă. Amintindu-și de aptitudinile artistice de odinioară, avocatul s-a apucat de pictură, reușind să se impună în scurt timp. A realizat aproximativ 4.000 de lucrări, care l-au ajutat să supravețuiască și să participe la expoziții de grup sau personale. A scris și un volum de nuvele, intitulat O femeie și o picătură de întuneric

1903 – S-a născut Petru Manoliu

28 ianuarie 1903, Mihăileni, Botoșani – 29 ianuarie 1976, București

Romancier, eseist și traducător. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie la Universitatea din București. A avut o activitate publicistică și redacțională bogată: în 1928 a editat, cu colaborarea lui Mircea Eliade, la Botoșani revista Pământul; a fost redactor la diverse publicații periodice: Bilete de papagal, Curentul, Credința, Lumea românească, România, Timpul, colaborând concomitent cu eseuri, tablete și versuri la alte ziare și reviste ale epocii: Azi, Discobolul, Cuvântul, Vremea, Convorbiri literare, Revista Moldovei, Revista Fundațiilor Regale, Familia, România literară, ș.a. Din opera sa: Rabbi Haies Reful, Tezaur bolnav, Moartea nimănui, Domnița Ralu Caragea, Creangă. Pentru traducerile din literatura universală și în special pentru versiunea românească a romanului Muntele vrăjit de Th. Mann, a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România

1908 – S-a născut Anton Alexandru Necșulea

28 ianuarie 1908, Râmnicu Vâlcea – 13 octombrie 1993, București

Inginer, specialist de seamă în acustică și electroacustică, profesor universitar, membru de onoare (din 1993) al Academiei Române. A creat primele laboratoare de cercetări pentru fonoabsorbanți, microfoane și difuzoare din România. A contribuit decisiv la repunerea rapidă în funcțiune a studiourilor de Radiodifuziune bombardate în timpul războiului. A condus lucrările de construire a noii Case Radio și a Sălii de Concerte Radio (ambele din strada General Berthelot), precum și a Sălii Palatului din București. Între anii 1935–1973 a fost director tehnic al Radiodifuziunii Române. Din lucrările sale: Bazele acusticii clădirilor, Electroacustica în sonorizare

1909 – S-a născut Vasile Vasilachi

28 ianuarie 1909, Idrici–Roșiești, Vaslui – 6 Ianuarie 2003, New York

Preot, teolog și istoric al culturii. A studiat la Seminarul din Huși (1921–1929) și la Facultatea de Teologie din București (1929–1933), apoi la cea din Chișinău, unde a obținut doctoratul. Călugărit la Mănăstirea Neamț, a ajuns diacon și preot la Catedrala mitropolitană din Iași și director al Cancelariei eparhiale. Pe vremea Patriarhului Nicodim, a devenit secretar patriarhal, arhimandrit, predicator la Catedrala patriarhală, un timp redactor al revistei Biserica Ortodoxă Română, apoi stareț al Mănăstirii Antim, apoi la Schitul Pocrov. Arestat în 1959, ca păstor al Grupului Rugul Aprins al MaiciiDomnului, și condamnat la 8 ani de închisoare, a fost eliberat in 1964. În 1969 a plecat în Statele Unite, unde a slujit in parohiile: Southbridge-Massachusetts, Detroit-Michigan, Windsor-Ontario in Canada și la Biserica Sf. Nicolae din New York. A fost vicar al Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Române din America. Din scrierile sale: Predica în Evul Mediu, Biblia înortodoxie, De la Antim la Pocrov

1912 – S-a născut Mihail Florescu

Iacobi Iancu; 28 ianuarie 1912, Roman – 25 februarie 2000, București

General, inginer chimist, membru PCR. A studiat la Facultatea de Științe a Universității din București (1930–1934), cu profesorii Gheorghe Longinescu, Ștefan Minovici, Eugen Angelescu și N. Dănăilă, obținând diploma de inginer chimist. A fost membru al PCR din ilegalitate. A făcut parte din lotul de comuniști români care a luptat în Spania în 1937 de partea trupelor republicane, a luptat în rezistența franceză până în anul 1944 și a făcut parte din comitetul de conducere al Asociației Foștilor Voluntari Români din Armata Republicană Spaniolă înființată în 1945. În 1946 a fost ales deputat permanent în Marea Adunare Națională. La propunerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, a fost încadrat în Direcția Superioară Politică a Armatei, după care a deținut numeroase funcții înalte în ierarhia comunistă: ministru adjunct la Ministerul Metalurgiei și Industriei Chimice, ministru al industriei chimice, ministru al industriei petrolului și a chimiei, șef al secției de industrie al CC al PCR, vicepreședinte al Consiliului Economic, vicepreședinte al Consiliului Național pentru Știință și Tehnologie. A efectuat studii și cercetări în probleme de structură și filozofie a materiei, în domeniul științelor naturii, științelor tehnice, sociale și filozofice. A elaborat și aplicat metode științifice pentru organizarea și dezvoltarea industriei chimice din România, cu precădere a industriei petrochimice, a dezvoltat lucrările de foraj și extracție și a pus bazele moderne ale noilor rafinării și platforme petrochimice

1927 – S-a născut Gheorghe Grosu

28 ianuarie 1927, Mănăstirea–Dagâța, Iași

Epigramist, scriitor, editor, membru al Uniunii Scriitorilor. A absolvit Școala de ofițeri de la Ineu (1951) și Academia „Gh. Gheorghiu Dej” (1960). Din 1955 a publicat în reviste de umor, literare, almanahuri, etc., este inclus în peste 50 de antologii și publicații colective. A fost unul dintre fondatorii Cenaclului „Cincinat Pavelescu”. A primit Diploma de onoare a revistei Pentru Patrie. A publicat volume de epigame: Epigrame și fabule, Hipocrate se amuză, Paie pe foc

1928 – A încetat din viață Adolf Schullerus (7 martie 1864, Făgăraș, Principatul Transilvaniei – 28 ianuarie 1928, Sibiu)

Unul dintre cei mai renumiți intelectuali sași ai timpului său; lingvist, istoric, etnolog, folclorist, scriitor și teolog; deputat în primul parlament al României reîntregite

1930 – A încetat din viață Dimitrie S. Nenițescu (18 aprilie 1861, Galați – 28 ianuarie 1930, București)

Jurist; director al Băncii Naționale a României; om politic conservator; deputat și ministru

1931 – S-a născut Felicia Donceanu

28 ianuarie 1931, Bacău

Pictoriță, sculptoriță și compozitoare. A studiat compoziția la clasa profesorului Mihail Jora la Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu”, printre maeștrii săi fiind George Breazul, Ioan D. Chirescu, Paul Constantinescu, Nicolae Buicliu, Theodor Rogalski, Eugenia Ionescu, Zeno Vancea, Emilia Comișel, Ion Vicol, etc. După finalizarea studiilor, în 1956, a fost redactor la Editura pentru Literatură și Artă (ESPLA) din București, secția muzicală și apoi la Editura Muzicală a UCMR. S-a căsătorit cu poetul Alexandru Voitin. A scris articole și cronici în Muzica, Contemporanul, Munca, Azi. A susținut conferințe, prelegeri, concerte-lecții, emisiuni radiofonice. A scris texte pentru muzică proprie și pentru diverse lucrări corale aparținând diferiților compozitori români. A scris scenarii pentru radio și pentru spectacole muzical-coregrafice. A realizat ilustrații de cărți pentru copii. A compus mai ales lucrări pentru voce și diferite ansambluri (cicluri de lieduri, cicluri corale, vocal-instrumentale, teatru instrumental) și muzică pentru copii. A fost distinsă cu Premiul Academiei Române și Premii de creație ale UCMR, o Mențiune la Concursul Internațional de compoziție din Mannheim (1961)

Felicia Donceanu – Sonata nr. 1 pentru vioară și pian (2006) Partea I • Vioară Gabriel Danilă, Pian Diana Spânu-Dănilă

1933 – Acordul de la Viena

Guvernul Alexandru Vaida-Voievod a semnat, sub auspiciile Ligii Națiunilor, Acordul de la Viena. Avea scopul să asigure împrumuturile capitaliștilor străini, contractate în vederea „asanării economico-financiare a țării„, prin reducerea salariilor, concedierea a 30% dintre muncitori și funcționari, sporirea și încasarea regulată a impozitelor. Măsurile nepopulare impuse de către Guvernul României după Acordul de la Viena au provocat nemulțumiri sociale atât de intense, încât anul 1933 a fost marcat de niște ample și violente mișcări și proteste antiguvernamentale care s-au soldat cu grave vărsări de sânge

1940 – S-a născut Ion H. Ciubotaru

28 ianuarie 1940, Arborea–George Enescu, Botoșani

Etnolog, folclorist și eseist. A urmat Facultatea de Filologie a Universității din Iași între 1961–1966. A fost muzeolog la Muzeul Etnografic al Moldovei din Iași, cercetător la sectorul de folclor al Institutului de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor al Academiei Române, Filiala Iași. A colaborat la Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (1979; Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române), redactând articole despre folcloriști, genuri, specii folclorice și reviste de specialitate. Din 1991 a fost profesor-asociat la Facultatea de Istorie a Universității „Al.I. Cuza” din Iași și, din același an, director al Centrului Județean al Creației Populare Iași, iar din 1999 este profesor la Facultatea de Litere a Universității „Al.I. Cuza”. Sub îngrijirea sa au apărut, între anii 1979–1991, Caietele Arhivei de Folclor a Moldovei și Bucovinei (zece volume)

1942 – S-a născut Petru Mihai Gorcea

28 ianuarie 1942, Timișoara – 2005

Scriitor și critic literar. A absolvit Facultatea de Filologie, secția limba și literatura română, a Universității din București în 1964 și a devenit Doctor în Filologie cu teza Problematica genurilor în proza de ficțiune (1973). A urmat o carieră didactică din 1964: preparator la Institutul Pedagogic din Pitești, asistent, lector, lector de limba și literatura română la universitățile din Turku și Helsinki (1975–1978). A debutat cu o recenzie în Gazeta literară (1963); debutul editorial a fost cu volumul de eseuri Nesomnul capodoperelor (1977). A colaborat la revistele Argeș, Viața românească, Luceafărul, etc. A publicat volumele Structură și mit în proza contemporană, Steaua din oglinda visului

1942 – S-a născut Florin Mircea

28 ianuarie 1942, Focșani – 5 august 2012, Iași

Actor la Teatrul Național din Iași. În 1973, a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București, în același an devenind actor al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași. Un an mai tarziu, a debutat pe scenă cu rolul Timpul, în Poveste de iarnă de W. Shakespeare și de atunci până la moarte a jucat în peste 100 de roluri și a fost distins cu nenumărate premii pentru interpretare. Creația sa în rolurile Kaloșin și Anciughin din Anecdoteprovinciale i-a adus Premiul UNITER pentru cel mai bun actor al stagiunii 1994–1995. A fost declarat societar de onoare al teatrului ieșean și a primit Ordinul pentru merit în grad de cavaler

Florin Mircea – Film-portret (2012)

1943 – A apărut primul număr al ziarului România liberă

A apărut ilegal în perioada 28 ianuarie 1943–24 august 1944, fiind editat de organizația Uniunea Patrioților, înființată de cercurile comuniste în vara anului 1942, cu scopul de a închega o opoziție internă contra războiului anticomunist din Răsărit. După 23 august 1944 activitatea ei a fost reorientată, în vederea defascizării țării

1943 – S-a născut Florina Cercel

28 ianuarie 1943, Piatra Neamț – 30 iulie 2019, București

Actriță de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1964, la clasa profesorilor Jules Cazaban, Cornel Todea și Victor Moldovan. A jucat pe scenă la Teatrul Dramatic de Stat din Galați, Teatrul Național din Timișoara, și Teatrul Național din București. În cei 41 de ani de carieră a interpretat peste 100 de roluri pe scenă și în numeroase filme: Prin cenușa imperiului, Marelesinguratic, Dincolo de pod, Dumbrava minunată, Femeia din Ursa Mare, Crucea de piatră, Ambasadori, căutam Patrie, Poveste imorală.

Dumbrava minunată (1980)

A fost distinsă cu Premiul UNITER pentru cea mai bună interpretare feminină pentru rolul Vassa Jeleznova (1990), Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2002), Premiul Ministerului Culturii și Cultelor pentru cea mai bună actriță a anului 2002

Femeia din Ursa Mare (1982)

1943 – S-a născut Dumitru Moroșanu

28 ianuarie 1943

Realizator de emisiuni radio și TV. A absolvit Conservatorul de Muzică „George Enescu” din Iași, după care a lucrat ca redactor la Radio Iași. A debutat în TVR în 1974, unde a urcat toate treptele profesionale, fiind redactor muzical, de rubrică, realizator de emisiuni, redactor-șef adjunct. Printre realizările sale se numără toate edițiile Festivalului de Jazzde la Sibiu până în 1989, emisiunea Album duminical, filmul La început a fost cântecul, etc. În 1985 a fost investit în funcția de director al concursurilor muzicale, excelent organizate, Vă place Opera?, Floarea din grădină, Cu mască,fără mască, etc, iar în 1990 a fost numit Director al Departamentului Muzică, Spectacole, Varietăți – în această calitate organizând 6 ediții ale Cerbului de Aur

1945 – S-a născut Sică Rusescu

Vasile Rusescu; 28 ianuarie 1945 – 28 august 2004

Pictor, scenograf, membru al Uniunii Artiștilor Plastici și membru UNITER. A absolvit Facultatea de Arte Plastice, pasiunea sa devenind, însă, teatrul. Activitatea sa a fost legată, cu precădere, de Teatrul „C.I. Nottara“, unde a realizat scenografii remarcabile pentru spectacole definitorii, precum Bună seara, domnule Wilde după O. Wilde, Craii de Curtea Veche de Mateiu Caragiale, Mâța-n sac de G. Feydeau, Karamazovii după Dostoievski, O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, Burghezul gentilom și Scapino de Molière, Taifun de Cao Yu, Ospățul lui Baltazar de B. Fundoianu, Maria Calas, la Divina de T. McNally, Cui i-e frica de Virginia Woolf? de E. Albee, Acești nebuni fățarnici de T. Mazilu, etc. iar printre ultimele sale creații scenografice: Operele complete ale lui WLMSXPR de J. Borgeson, Romeo și Jeanette de Jean Anouilh și Variațiuni enigmatice de Eric-Emmanuel Schmitt, etc.

Molière – Scapino Fragment

1947 – A încetat din viață Iuliu Moisil (15 mai 1859, Năsăud, Principatul Transilvaniei – 28 ianuarie 1947, Năsăud)

Publicist; personalitate de seama a culturii, cu importante contribuții în modernizarea învățământului românesc; membru de onoare al Academiei Române

1950 – A încetat din viață Constantin Lacea (1 iunie 1875, Brașov – 28 ianuarie 1950, Brașov)

Lingvist și filolog; unul dintre principalii colaboratori la Dicționarul limbii române; membru de onoare al Academiei Române

1952 – A încetat din viață N. Batzaria (Nicolae;20 noiembrie 1874, Kruševo, Macedonia – 28 ianuarie 1952, București)

Prozator și publicist de origine aromână; om politic; autor de literatură pentru copii, cunoscut și sub pseudonimul Moș Nae

1958 – S-a născut Natalia Guberna

28 ianuarie 1958, București

Solistă de muzică ușoară. A început să cînte muzică ușoară încă din timpul liceului, a participat la festivaluri și concursuri. A absolvit Școala Populară de Artă, secția canto-muzică ușoară, clasa prof. Florica Orăscu, corepetitor Marius Pop (1978). A cântat împreuna cu Carmen Mureșan în Trio Express. A colaborat cu Teatrul „Constantin Tănase”, cântând în spectacole de revistă, Idolul femeilor, apoi cu Teatrul de Stat din Arad, Teatrul din Pitești, Casa de creație din Târgu Mureș, Teatrul Excelsior din București

Iubirea mi-a bătut în geam

1959 – A încetat din viață Pius Sérvien (Piu-Șerban Coculescu; 5/18 martie 1902, Bucuresti – 28 ianuarie 1959, Paris)

Poet, eseist, filolog și filosof al științelor; fiul astronomului Nicolae Coculescu, stabilit în Franța la sfârșitul anilor ’20 ai secolului XX

1960 – S-a născut Adriana Grand

Graficiană și scenografă de teatru, operă, marionete și televiziune, grafician si designer publicitar. A absolvit Academia de Arte Frumoase din Cluj, promoția 1983. În calitate de invitat, a creat decoruri și costume în toate teatrele importante din România, cât și la Teatrul Național din Budapesta, Teatrul „Szigligeti Ede” din Szolnok și Teatrul Dramatic din Zalaegeszeg (Ungaria), Teatrul Idis din Tel-Aviv (Israel), Opera din Praga. Este autoare a peste 100 de scenografii, a realizat prezentarea grafică a revistei Teatrul azi. Din 1986, a realizat prezentarea grafică a unor volume apărute la editurile: Kriterion, Albatros, Unitext și Dacia, afișe pentru spectacole și festivaluri din România și Ungaria. A fost membră a Senatului Uniunii Teatrale din România (UNITER). Din 2004 este prezentă în topul 100 al femeilor de succes din România, realizat de revista Capital. Este soția directorului de scenă Victor Ioan Frunză, cu care colaborează îndeaproape la toate spectacolele acestuia; a mai colaborat, printre alții, cu Andrei Serban, Sanda Manu. A primit Premiul pentru cea mai bună scenografie, Festivalul Național de Teatru (1991, 1993), Premiul Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru pentru cea mai bună scenografie (1993, 2003), Premiul UNITER pentru cea mai bună scenografie (1990, 1994, 2002), Premiul pentru cel mai bun spectacol din spațiul maghiar (2002)

1966 – S-a născut Marius Dumitrescu

28 ianuarie 1966, Iași

Filosof și eseist, profesor universitar. Este licențiat al Facultății de Istorie-Filosofie, secția Filozofie-Istorie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și Doctor în Filosofie din anul 1996. Este în prezent profesor în cadrul Facultății de Filosofie și Științe Social-Politice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Lucrări: Psihanaliza aplicată în filosofie și artă, Alchimia devenirii umane, Ce se întâmplă când filozofia este luată în serios?, Descartes sau certitudinile îndoielii

1974 – S-a născut Liviu Apetroaie

28 ianuarie 1974, Vadu-Moldovei, Suceava

Poet, publicist, muzeograf literar, membru în Uniunea Scriitorilor din România. Din 1988 a fost elev al Liceului Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc. A renunțat la cariera militară și s-a înscris la Facultatea de Filosofie din București, de unde s-a transferat la Iași, în 1993. Din 1994, a început colaborarea cu Radio Iași, realizând emisiuni în mai multe domenii: publicistică, sport, cultural. Din 2002, este muzeograf la Muzeul Literaturii Române Iași și redactor la revista Dacia literară. Scrieri: Alegorii sub papirus, Oglinda sumară, Minutul de prelungire, peste 150 de articole și cronici de întâmpinare publicate în diverse reviste literare și culturale din România și străinătate

1976 – S-a născut Răzvan Ciobanu

28 ianuarie 1976, București – 29 aprilie 2019, Săcele, Constanța

Creator de modă. A avut prima prezentare la 19 ani, în 2007, a participat la expoziția internațională de design vestimentar The Train, desfășurată la New York. A lansat Colecția Preciouss în 2009. A fost unul dintre jurații concursului Bravo, ai stil!.

Prezentare Razvan Ciobanu, made by me

1977 – Paul Goma a distribuit scrisoarea deschisă de adeziune la Carta 77

Pe data de 28 ianuarie Paul Goma a distribuit la mai mulți diplomați din București o scrisoare deschisă de adeziune la «Carta 77» − adresată lui Pavel Kohout și camarazilor săi” (Emisiunea Teze și antiteze la Paris, difuzată de postul de radio Europa Liberă). Scrisoarea de adeziune la mișcarea cehilor și slovacilor − Charta 77, intitulată Către Pavel Kohout și camarazii săi, a fost distribuită în ianuarie 1977. Era gestul unui scriitor, fost deținut politic (1956–1963), urmărit și hărțuit de Securitate, ale cărui manuscrise au fost amânate în eternitate de către editurile românești și de cenzură, și care avusese curajul/normalitatea de a le trimite la edituri occidentale. Prin caracterul ei deschis, public, putem considera că această scrisoare, prin tot ce semnifică ea, constituie începuturile Mișcării pentru drepturile omului în România

1977 – A încetat din viață Virgil Gligor (11 aprilie 1918, Turdașul Român, Alba – 28 ianuarie 1977, București)

Medic veterinar; membru corespondent al Academiei Române

1983 – Zborul inaugural, cu pasageri, al avionului Rombac 1-11

ROMBAC 1-11 a fost primul avion de pasageri cu reacție construit în România, la Întreprinderea de Avioane București, după licența avionului englez mediu curier BAC 1-11. Primul avion a fost terminat în luna august 1982 și a fost prezentat presei și oficialităților române la 27 august 1982. Primul zbor oficial de prezentare al acestui avion în fața conducerii statului a fost executat la 20 septembrie 1982, pe aeroportul Băneasa. Zborul inaugural cu pasageri al avionului ROMBAC 1-11 (YR-BRA) a avut loc la 28 ianuarie 1983, pe ruta București–Timișoara, iar prima cursă externă a acestui aparat a fost efectuată la 23 martie 1983 pe ruta București-Londra

1990 – Primul mare protest anti FSN și contramanifestația în Piața Victoriei din București

În 28–29 ianuarie 1990 a avut loc un miting al opoziției, organizat de PNȚ-CD, PNL, PSDR și diferite asociații, care au protestat împotriva hotărîrii FSN de a participa la alegeri, cerând ca FSN și guvernul provizoriu condus de Petre Roman să se retragă, locul lor urmând a fi luat de un cabinet alcătuit din reprezentanți ai partidelor politice active. În paralel s-a desfășurat o contramanifestație, organizată de FSN. La aceasta au participat muncitori și mineri sosiți din Valea Jiului. Se poate considera că aceasta a fost prima mineriadăhttp://www.istorie-pe-scurt.ro/mineriada-din-28-29-ianuarie-1990/

Prima mineriadă: 28–29 ianuarie 1990

1992 – A încetat din viață Ion Vlad (24 mai 1920, Fetești, Ialomița – 28 ianuarie 1992, Paris)

Sculptor francez de origine română; membru de onoare al Academiei Române

1999 – A fost înființată, la București, Academia Română de Aviație

Prin HCM nr. 1409/1967 s-a înființat Centrul de Antrenament și Perfecționare a Personalului din Aeronautica Civilă, instituție de stat, în subordinea Ministerului Transporturilor, cu obiect de activitate – pregatirea recurentă a personalului aeronautic. Prin Ordonanța Guvernului nr. 15/28 ianuarie 1999, privind înființarea Academiei Române de Aviație și prin Legea nr. 352/10 iulie 2003 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/1999 privind înființarea Academiei Române de Aviație, Centrul de Antrenament și Perfecționare a Personalului din Aeronautica Civilă a fost reorganizat în Academia Română de Aviație. În prezent funcționează sub denumirea Școala Superioară de Aviație Civilă

2000 – A încetat din viață Aurel Grigoraș(22 februarie 1932 București – 28 ianuarie 2000)

Dirijor care a condus vreme de 12 ani Corul Teatrului de operetă din București și 35 de ani Corul Radiodifuziunii Române

2017 – A încetat din viață Ion Ungureanu (2 august 1935, Opaci, raionul Căușeni, Moldova – 28 ianuarie 2017, București)

Actor, regizor și luptător pentru identitate națională din Republica Moldova; ministru al culturii și cultelor, deputat

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

1 comentariu la „28 Ianuarie în istoria românilor

  1. Pingback: 28 ianuarie în istoria românilor | RoEvanghelica

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: