Istoria României România frumoasă Today's Memory

29 Ianuarie în istoria românilor

Foto: S-a născut Alexandru Ciurcu (29 ianuarie 1854–22 ianuarie 1922)


1814 – Primele proteste ale boierilor moldoveni sub Imperiul Rus

Nobilimea basarabeană a adresat consiliului statului rusesc o jalbă în care se spunea: „Iată au trecut șaisprezece luni de când această Gubernii afierosită întru sloboda răpirii iubitorilor de rău căștig ocărmuitori, să tănguește sub giugul urmărilor celor răli și ai priincioasii împuterniciri a unora din slujbașii ocărmuirii Basarabiei […] Însuși locuitorii ci se află lăngă Prut arată cugețile lor spre a fugi la Moldavia ca să scapi di asprime ocărmuitorilor pămăntești, precum și sati întregi au fugit pentru cari oblăduire de aici ari știință întru acest chip dar în loc să îndemni cu plăcuta năzuire norodului megiașit pentru cari este cuprindere și enstrucțioani ci s-au dat di cătră gubernatorul și poruncă ca să să silească spre înmulțime lăcuinții gubernii. Ocârmuire aceasta au îndemnat să să întoarcă la Moldavie oamenii cari veniseră cu cugetări ca să să așeze în Basarabia

1854 – S-a născut Alexandru Ciurcu

29 ianuarie 1854, Șercaia, Comitatul Făgăraș – 22 ianuarie 1922, București

Inventator și publicist, care a experimentat principiul motorului cu reacție. A urmat, la Universitatea din Viena, studii de drept, între anii 1873–1876, în paralel și cursuri tehnice. După terminarea studiilor s-a stabilit la București, unde a lucrat ca jurnalist, cunoscându-i pe Mihai Eminescu și pe Ion Luca Caragiale. A întemeiat împreună cu Émile Galli ziarul de limbă franceză, L’Orient, care, ulterior, a devenit cunoscutul L’Indépendence Roumaine, unde făcea propagandă în favoarea României în cercurile străine de cititori. Corespondent de război pe câmpurile de luptă ale Războiului de Independență, s-a împrietenit cu Nicolae Grigorescu și cu ziaristul francez Just Buisson, împreună cu care a conceput, într-o primă variantă, proiectul unui original motor cu reacție (1882). Motorul consta dintr-un recipient de 2 litri, care avea un orificiu cu diametrul de 3 mm. Prin combustia gazelor, presiunea din interiorul recipientului se ridica la 10–15 atmosfere. La 13 august 1886, cei doi inventatori au experimentat pentru prima dată în public motorul, montându-l pe o barcă și navigând pe Sena în contra curentului, experiment reușit și brevetat în Franța (Brevet nr. 179.001/12.10.1886 pentru Ambarcațiune cu reacție – Motor cu reacție), ulterior și în Germania, Regatul Unit, Belgia, Italia și SUA. În 1885 a fost expulzat din România de guvernul condus de Ion C. Brătianu și s-a stabilit la Paris. Ciurcu și Buisson au construit un al doilea motor, mai puternic, cu un recipient mai mare, dar la experimentarea acestuia (decembrie 1886) mașina a explodat omorându-i pe Just Boisson și pe asistentul inventatorilor, care se afla la cârma ambarcațiunii. Cel de-al treilea experiment (1888) a reușit, totuși invențiile erau prea avansate pentru posibilitățile tehnologice ale vremurilor, fiind nevoie de jumătate de secol până la realizarea primelor motoare cu reacție utilizabile în mod practic (1943). În 1890, Ciurcu s-a întors la București, și-a reluat fosta profesie, fiind numit director al ziarului Timpul (1890–1900). În anul 1889, la Expoziția Universală de la Paris, a organizat primul pavilion românesc în cadrul unei expoziții universale. Și-a continuat activitatea publicistică și mai târziu, lucrând pentru diferite ziare. A deținut funcția de președinte al Sindicatului ziariștilor. De tehnică nu s-a mai ocupat niciodată

1857 – S-a născut Leon Cosmovici

29 ianuarie 1857, Sasca, Suceava – 21 iulie 1921, Iași

Biolog, profesor universitar, membru corespondent (din 1893) al Academiei Române. Sora sa, Maria Cosmovici (1851-1909), a fost mama compozitorului George Enescu. A frecventat cursurile Facultății de Științe Naturale din Paris, obținând licența în 1877. În perioada studiilor pariziene (1874–1880) a urmat cursurile și demonstrațiile de fiziologie făcute la Collège de France de către fondatorul metodei experimentale, fiziologul Claude Bernard. În 1980 a obținut doctoratul în științe naturale la Sorbona cu teza Études des glandes génitales et des organes segmentaires des Annélides Polychètes, realizata sub conducerea zoologului Henri de Lacaze-Duthiers. A revenit în țară și a fost numit profesor de fiziologie la Catedra de Zoologie și Botanică de la Facultatea de Medicină, ulterior deținând și Catedra de Zoologie, Anatomie și Fiziologie de la Facultatea de Științe a Universității „Al.I. Cuza”. Este fondatorul învățământului de fiziologie animală din România editând, în 1900, prima carte de fiziologie în limba română intitulată Curs de fiziologie generală animală, tot în același an elaborând o clasificare originală a regnului animal, publicată în Curs de zoologie descriptivă. A organizat Laboratorul de Zoologie și Fiziologie de la Facultatea de Științe din Iași unde a realizat diverse studii privind sistematica și morfo-fiziologia protozoarelor, viermilor, crustaceelor și insectelor

1873 – S-a născut Petru Bogdan

29 ianuarie 1873, Cozmești, Iași – 28 martie 1944, Mediaș, Sibiu

Chimist, fondator al învățământului de chimie-fizică din România, membru titular (din 1926) al Academiei Române. A urmat cursurile Facultății de Științe la Universitatea din Iași, absolvind în 1897. Apreciat de profesorul Petru Poni, a fost propus de acesta pentru a-și desăvârși studiile la Berlin, unde a studiat la Universitatea „Friedrich Wilhelm”, avându-i profesori pe Jacobus Henricus van’t Hoff (primul laureat al Premiului Nobel pentru chimie), Hans Heinrich Landolt, Hans Jahn, Emil Fischer, Friedrich Paulsen. Și-a susținut în 1901 teza de doctorat, obținând titlul de doctor în filozofie magna cum laude, cu lucrarea Ueber die Wanderungsgeschwindigkeiten der Ionen (Despre rata de migrare a ionilor). După susținerea doctoratului, a lucrat la Universitatea „Friedrich Wilhelm” din Berlin, la Universitatea din Leipzig, apoi în laboratorul de chimie fizicală al profesorului Wilhelm Ostwald (viitorul laureat al Premiului Nobel pentru chimie, în 1909). După o perioadă de 5 ani de lucru intens și fertil, s-a întors în țară a predat un timp în învățământul secundar, la Liceul Internat, Liceul Național și Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași. Și-a desfășurat apoi activitatea la Universitatea din Iași, fiind cel care a înființat și condus, din 1913, prima catedră de chimie fizică din țară. Decan al Facultății de Științe, apoi, alternativ, rector și prorector al Universității ieșene, în timpul rectoratului său construindu-se, printre altele, aripa nouă a Universității. A fost directorul Fundației Regale „Ferdinand I” (1941–1944)

1880 – Statul român a răscumpărat căile ferate de la concesionari

Prin Legea privind răscumpărarea și preluarea în patrimoniul statului român a căilor ferate aparținând concesionarilor străini, promulgată la 29 ianuarie/11 februarie 1880 și publicată în Monitorul Oficial nr. 23/1880. Până la 1/14 mai 1880 statul român trebuia, în virtutea acestei legi, să preia administrarea și exploadarea căilor ferate de pe teritoriul său, care măsurau 1.377 km

1884 – S-a născut George Giuglea

29 ianuarie 1884, Satulung, Brașov – 7 aprilie 1967, București

Lingvist, membru corespondent (din 1936) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie din București (1903–1908), fiind discipolul lui Ovid Densusianu. Între anii 1913–1914 a fost lector de limba română la Sorbona. A susținut doctoratul la Universitatea din Cluj (1920), unde a fost apoi profesor la Catedra de filologie romanică a Facultății de Litere și Filosofie. A urmat, de asemenea, specializări în lingvistică romanică în Italia și în Spania. Concomitent cu activitatea de la catedră, a făcut parte, încă de la înființare, din colectivul Muzeului Limbii Române din Cluj, condus de către Sextil Pușcariu. Studiile sale s-au axat pe domeniile lexicologiei, etimologiei și toponimiei, în cadrul cărora a fost aplicată metoda de cercetare cuvinte și lucruri (Wörter und Sachen). Dintre lucrările sale: Cercetări lexicografice. Elemente latine în limba română, Călătoriile călugărului Chiriac de la mânăstirea Secul, Cheie pentru înțelegerea continuității noastre în Dacia prin limbă și toponimie, Fapte de limbă. Mărturii despre trecutul românesc

1893 – S-a născut Marțian Negrea

29 ianuarie 1893, Vorumloc/Valea Viilor, Sibiu – 13 iulie 1973, București

Compozitor clasic și muzicolog, profesor universitar. Și-a început studiile muzicale la Sibiu (1910–1914), continuându-le la Viena (1918–1921) cu muzicianul de origine română Eusebie Mandicevschi și cu Franz Schmidt. La Viena a luat contact cu marea tradiție muzicală germană, dar și cu tendințele postromantice ale vremii, care i-au influențat limbajul armonic. Întors în țară, a ocupat în cursul anilor mai multe posturi de profesor la Conservatorul din Cluj, unde a predat teoria formelor muzicale și a instrumentelor, contrapunct, muzică de cameră și la Conservatorul din București. Prima publicare a zece piese în caracter românesc extrase din Codex Caioni a fost făcută de compozitorul Marțian Negrea într-unul din studiile sale. Creația sa muzicală, deși nu prea numeroasă, cuprinde toate genurile: muzică de cameră: Cvartet de coarde, Suita pentru clarinet și pian, muzică simfonică: Simfonia primăverii, Concert pentru orchestră, Suita simfonică Povești din Grui, operă: Marin Pescarul

Marțian Negrea – Ghețarul Scărișoara

1895 – S-a născut Dumitru D. Roșca

29 ianuarie 1895, Săliște, comitatul Sibiu – 25 august 1980, Cluj

Filosof, membru titular (din 1974) al Academiei Române. A urmat studii universitare la Facultatea de Filozofie a Universității din București, apoi la Viena și Paris, unde a susținut și teza de doctorat, L’influence de Hegel sur Taine, téoricien de la connaissance et de l’art, având drept teză secundară Hegel, la vie de Jésus. Revenit în țară, a fost conferențiar la Catedra de istoria filosofiei din cadrul Universității din Cluj, iar în 1937 profesor titular la Catedra teoria cunoștinței la Universitatea din Cluj. S-a preocupat de diferite aspecte ale filosofiei, colaborând încă din anii studenției cu studii substanțiale la diverse publicații ale vremii: Viața românească, Minerva, Țara Bârsei, Archiv für Geschichte der Philosophie, etc. În 1934 a realizat sinteza Existența tragică. Încercare de sinteză filosofică. Au urmat volumele: Mitul utilului. Linii de orientare în cultura românească, Actualitatea lui Descartes, Ideal de viață, Etică intelectuală, Linii și figuri, Temeiuri filosofice ale ideii naționale, Puncte de sprijin, Semnificația unor termeni hegelieni, Însemnări despre Hegel, Studii și eseuri filosofice, Oameni și climate, etc. A lăsat traduceri din opera lui G.W. Hegel: Prelegeri de estetică, Știința logicii, Prelegeri de filosofie a religiei

1895 – S-a născut Paul Constant

Paul Constantinescu; 29 ianuarie 1895, Craiova – 8 noiembrie 1981, Sibiu

Scriitor. După terminarea Școlii comerciale superioare, a fost funcționar bancar în Craiova și Caracal, învățător sătesc, urmate de o carieră militară de trei decenii la Sibiu, unde a editat Provincia literară. A scris schițe: Măști pentru muzeu, Mărturisirea unui inculpat, Colivia cu sticleți, romane istorice: Iancu Jianu, Tudor Vladimirescu, cărți pentru copii: Volburi peste veacuri, Primăvară, focuri și gloanțe

1896 – S-a născut Mihai Moșandrei

29 ianuarie 1896, București – 1993, Câmpulung Muscel

Poet și eseist. A fost voluntar în Primul Război Mondial, artilerist, decorat cu Crucea de razboi și aviator în Al Doilea război Mondial. A luat licența în Drept la București (1921) și doctoratul în științe politice și economice la Paris (1926). Magistrat în capitală, a demisionat și s-a stabilit ca avocat la Câmpulung Muscel (1931), unde-l vor afla și anii senectuții. A debutat în Ramuri (1921), cu poezia Templierul, iar între 1930–1944 a colaborat la Universul literar, Adevărul literar, Viața Românească, Revista Fundațiilor Regale, Convorbiri literare, Vremea, Gând românesc, Azi, Ramuri, Sburătorul. După placheta de debut, Păuni (1929), a publicat volumele de versuri Găteala ploilor, Singurătăți, Ofranda muzelor, versuri inedite în plachetele Plecarea rândunelelor, Alt cer, Depărtata amintire, (1984), eseuri în Prezența Pegasului, Plimbări lirice in jurul poeziei, proză lirică în Lysimac, proză „desenată după natură” în Însemnările unui vânător, publicistică și memorialistică în Evocări literare

1900 – S-a născut Iuliu Mureșianu

29 ianuarie 1900, Blaj – 15 februarie 1956, Cluj

Compozitor, dirijor, pedagog și violonist. A fost fiul lui Iacob Mureșianu. Primele noțiuni de muzică le-a primit acasă; de la vârsta de 4 ani reproducea melodii pe care apoi le cânta la pian cu un deget. La 5 ani a început lecțiile de pian cu mama sa, o bună pianistă și o solistă distinsă, a cărei interpretare a doinelor și cântecelor ardelenești l-a captivat profund. După studii muzicale temeinice la conservatoarele din Cluj, Torino și Leipzig, a desfășurat o rodnică activitate de compozitor, dirijor, pedagog și violonist la Blaj, Odorhei, Dumbrăveni, Turda și Cluj, preocupându-se de organizarea și dezvoltarea vieții muzicale în aceste centre urbane. A creat în aproape toarte genurile muzicale: simfonic, vocal-simfonic, cameral, instrumental, coral, de operă și de lied, precum și religios-liturgic. În anul 1937 a obținut Premiul pentru compoziție „George Enescu”.

Iuliu Mureșianu – Concertino pentru fagot și orchestră • Orchestra Filarmonică Transilvania, Dirijor Antonin Ciolan, Fagot Constantin Arcu

1918 – S-a format Guvernul Alexandru Averescu (1)

A fost un Consiliu de Miniștri de uniune națională, prezidat de generalul Alexandru Averescu, care a guvernat în perioada 29 ianuarie–4 martie 1918. După ieșirea oficială a Rusiei din război, Austro-Ungaria a pus problema armistițiului într-o manieră ultimativă; Consiliul de Coroană a decis ca textul tratatului să fie discutat în bloc și nu pe articole, pentru a se pune în evidență caracterul de dictat al acestuia; sperând într-o ameliorare a condițiilor de armistițiu, regele Ferdinand a apelat la o personalitate politică care se bucura de încrederea Puterilor Centrale, Generalul Averescu

1925 – S-a născut Isidore Isou

Jean-Isidore Goldstein; 29 ianuarie 1925, Botoșani – 28 iulie 2007, Paris, Franța

Poet, prozator, dramaturg, eseist, critic de film și artist vizual francez originar din România. Născut într-o familie înstărită, Isidore a fugit de acasă la vârsta de 15 ani, căutând aventura. A lucrat într-o fabrică de textile, la o drogherie, la o tipografie, apoi ca ajutor de contabil înainte de a deveni redactor la o revistă semiclandestină numită Palestina. Este fondatorul lettrismului, o mișcare artistică și literară formalistă, inspirată mai ales din dadaism și suprarealism, care consideră că esența poeziei constă în simpla sonoritate a sunetelor, îmbinate eufonic mai mult sau mai puțin arbitrar. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Isou a fondat, împreună cu renumitul psiholog și teoretician Serge Moscovici, revista Da, imediat interzisă de către autorități. În paginile acestei publicații, Isou încerca să teoretizeze pentru prima dată letrismul. În august 1945, Isou a părăsit definitiv România și s-a stabilit la Paris, în capitala franceză, fiind extrem de activ, atât ca teoretician, cât și ca poet și artist vizual. În 1951 a obținut un premiu la Cannes pentru un film realizat împreună cu Cendrars și Cocteau, în 1968, a participat activ la mișcările studențești din Paris, în 1976, a publicat La Creatique ou la novatique, un tom cuprinzând arborele genealogic al creatorilor de geniu din cultura universală. Dintre scrierile sale: L’Agrégation d’un Nom et d’un Messie, Introduction ŕ une nouvelle poésie et une nouvelle musique

1926 – S-a născut Tudor Vornicu

29 ianuarie 1926, Anghelești, Vrancea – 2 aprilie 1989, București

Gazetar, comentator sportiv la Radio, realizator de programe TV. A absolvit Academia Comercială din București, în anul 1950. A practicat mai multe sporturi: rugby (la echipa bucureșteană Pandurii Tudor Vladimirescu), atletism (a participat la probe de viteză și obstacole) și tir. Anul 1948 a marcat începutul carierei sale de jurnalist: a colaborat la ziarul Sportul Românesc și la emisiunile sportive ale Radiodifuziunii Române, apoi a scris la revista Stadion, iar din 1955 a devenit corespondent Agerpres la Paris, oraș din care a transmis mai multe meciuri de rugby. A fost prezent, alături de delegația României, la Jocurile Olimpice din Roma 1960. Din 1964 a început colaborarea cu Televiziunea Română, unde a deținut mai multe funcții, printre care: șef la redacția Actualități, redactor-șef la redacția emisiunilor culturale, director de programe, director adjunct al TVR. A realizat mai multe emisiuni de divertisment, magazine culturale și programe de tip variete, deosebit de apreciate în acea perioadă: De la A …la infinit, Magazin duminical, Fotograme din realitate, Album duminical, Post Meridian, Punct, Contrapunct, Metamorfoze, Cum vă place? A realizat o serie de interviuri scurte, remarcabile, cu Nichita Stănescu, care au fost difuzate la emisiunea Mozaic duminical. A fost și director coordonator la realizarea Festivalului Cerbul de Aur.

Seniorii micului ecran: Tudor Vornicu (Comentariu Cristian Țopescu)

1931 – A încetat din viață Henri Mathias Berthelot (7 decembrie 1861, Feurs, Franța – 29 ianuarie 1931, Paris)

General al armatei franceze; șef al Misiunii Militare Franceze în România în Primul Război Mondial; consilier militar al regelui Ferdinand; membru de onoare al Academiei Române

1937 – A încetat din viață Ioan Boroș (20 octombrie 1850, Carei, Satu Mare – 29 ianuarie 1937, Lugoj, Timiș)

Arhiereu, istoric; delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia

1939 – S-a născut Mircea Popa

29 ianuarie 1939, Lazuri de Beiuș, Bihor

Critic și istoric literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. A urmat Facultatea de Filologie a Universității din Cluj, secția română-istorie (1956–1960), pe care a absolvit-o ca șef de promoție. A obținut în 1970 titlul de doctor în filologie cu o teză despre criticul literar transilvănean Ilarie Chendi, avându-l conducător științific pe prof. Iosif Pervain. După absolvire a fost profesor la Săcueni-Bihor, muzeograf la Muzeul Banatului din Timișoara, profesor la Liceul din Aleșd, cercetător științific la Secția de Istorie Literară și Folclor a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară al Filialei din Cluj a Academiei Române, secretar și director al Secției de Istorie Literară. A predat cursuri de Istoria presei, Istoria literaturii române, Istoria culturii din Transilvania și Istoria cărții și tiparului la Facultatea de Istorie și Filozofie din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, la catedra de Istoria Literaturii Române de la Universitatea 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia. A debutat publicistic în 1964 în revista clujeană Steaua, colaborând ulterior cu articole și recenzii critice în revistele Familia, Limbă și literatură, Revista de istorie și teorie literară, Synthesis, Tribuna, Vatra, etc. A publicat peste 45 de cărți dedicate cărturarilor transilvăneni Ilarie Chendi, Ioan Molnar Piuariu, Octavian Goga, Ion Agârbiceanu, Timotei Cipariu, Lucian Blaga și Victor Papilian și a colaborat la peste 100 de volume colective

1940 – S-a născut Mihai Gingulescu

29 ianuarie 1940, București – 17 august 2016

Actor, profesor, fondator, în anul 1962, al companiei române a teatrului târgumureșean. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” în anul 1962. Împreună cu colegii lui, a fost repartizat la Teatrul de Stat din Târgu-Mureș, căruia i-a rămas fidel toată viața. A jucat, în 50 de ani de activitate roluri memorabile în Dacă vei fi întrebat de Dorel Dorian, A douăsprezecea noapte de Shakespeare, Bunbury de Oscar Wilde, Domnișoara Nastasia de G.M. Zamfirescu, Mitică Popescu de Camil Petrescu, Sânziana și Pepelea de V. Alecsandri, Pădurea împietrită de R.E. Sherwood, Săptămâna patimilor de P. Anghel, Insula de M. Sebastian, Frații Karamazov de F. M. Dostoievski, Burghezul gentilom de Molière, Azilul de noapte de Maxim Gorki, etc. A fost deputat al primului Parlament liber al României (1990–1991), în Grupul parlamentar al Frontului Salvării Naționale. A fost director general al Teatrului Național Târgu-Mureș (1991–1994), perioadă în care colectivul teatrului a realizat o amplă deschidere spre spațiul cultural european.

Capcana mercenarilor (1980)

1946 – S-a născut Irina Nicolau

29 ianuarie 1946, București – 3 iulie 2002

Folcloristă, eseistă, etnolog, directoare a Muzeului Țăranului Român. Specialistă în etnologie, istorie orală și muzeologie, doctor în filologie-folclor, membră a unor organizații profesionale din România și alte țări, a fost cercetător la Institutul de Etnografie și Folclor, iar după 1990, a intrat în echipa cu care pictorul Horia Bernea a ctitorit Muzeul Țăranului Român (1990-2002). A coordonat seria de cărți bibliofile a Muzeului Țăranului Român. A consemnat mărturii ale participanților la evenimentele din decembrie 1989 în Ne-a luat valul, Vom muri și vom fi liberi. Au urmat multe alte cărți, scrise la o mînă sau la mai multe: Povestea Elisabetei Rizea din Nucșoara, urmată de mărturia lui Cornel Drăgoi, O viață, un destin, o icoană, Piața Universității, Ghidul sărbătorilor la români, O stradă oarecare din București, Surîsul lui Harry, Lecții cu povești despre facerea lumii, Cîteva gînduri despre muzeu, cantități, materialitate și încrucișare/Dosar sentimental, Talmeș balmeș de etnologie și multe altele, Haide, bre! – Incursiune subiectivă în lumea aromânilor, Arca lui Noe. Între neolitic și Coca-Cola, Anii ’80 și bucureștenii, Vagabondage dans les Balkans, etc.

1948 – S-a născut Doina Spătaru

29 ianuarie 1948

Cântăreață de muzică ușoară. A debutat la concursul TV Steaua fără nume. Este căsătorită cu Petre Geambașu. A cântat pe întreg mapamondul, alături de vedete de prim rang. Și asta, din perioada comunismului, încă de la începutul anilor 80, când regimul considera activitatea sa internațională, în grupurile Star 2000, Orchestra Petre Geambașu, drept un ambasador artistic ce prezintă România cu profesionalism în lume

Până la lacrimi

1947 – URSS a semnat Tratatul de pace cu România după Al Doilea Război mondial

Sistemul de tratate de pace de la Paris care punea capăt Celui de-al Doilea Război Mondial avea să fie încheiat definitiv în 10 februarie 1947. Pe de o parte, erau statele care fuseseră aliate ale Germaniei naziste în Europa: România, Bulgaria, Ungaria, Italia și Finlanda. De cealaltă parte, erau cele cinci mari puteri: SUA, URSS, Marea Britanie, Franța și China, alături de care se aflau încă 16 state, care participaseră la război în tabăra aliaților. Ministrul de externe al URSS, Veaceslav Molotov, a semnat, la Moscova, în 29 ianuarie, Tratatele de pace cu România, Italia, Ungaria, Finlanda și Bulgaria. Acest tratat însemna, practic, înrobirea României, care avea să intre pentru aproape o jumătate de secol sub influența Moscovei, impunea cedări de teritorii în favoarea Rusiei Sovietice și a Bulgariei, iar singura clauză care atenua din duritatea acestei înțelegeri era retrocedarea Transilvaniei de Nord

1949 – S-a născut Aurel Andrei

29 ianuarie 1949, Râmnicu Sărat, Buzău

Prozator și dramaturg. A absolvit Liceul nr. 4 din Brașov (1971). A fost tehnician la I.M. Nicolina din Iași, redactor-șef al Editurii Canova din Iași din 1990. A debutat în Cronica în 1981. A colaborat la Vatra, Cronica, Ateneu, etc. Este deținător al mai multor premii la concursuri și festivaluri de literatură și nominalizat la Premiul pentru teatru (1995). Din volumele publicate: Altarul, Trecutul zilei de mâine, Miros de iarbă crudă în adierea nopții, Cazul profesorului Roșatu, Teatru pentru mai tîrziu

1953 – S-a născut Mihai Lungeanu

29 ianuarie 1953, Hunedoara

Regizor de teatru, dramaturg. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, București. Are peste 30 de ani regie de scenă, 15 ani de regie teatru radiofonic, cinci ani la catedră. A montat zeci de spectacole în aproape toate teatrele din țară, a fondat și a condus teatre și instituții culturale, publice și private (Zalău, Slatina). Este cadru didactic asociat la Facultatea de Teatru a Universității de Arte din Tîrgu Mureș, unde predă teatru radiofonic. Dintre piesele regizate la Teatrul Radiofonic: Monumentul, Valsul câinilor, Povestea Ursei Mari, Noul locatar, Tărâmul vrăjit, Regele, șobolanul și nebunul.

Emil Lungeanu – Poveste mută Regia Mihai Lungeanu

1953 – S-a născut Dan Marcoci

29 ianuarie 1953

Regizor de film. Este absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” promoția 1976. A lucrat la Studioul București ca secund și a regizat și filme și scurtmetraj utilitare. Din filmele sale: Mult mai de preț e iubirea, Scopul și mijloacele, De patru ori start.

Mult mai de preț e iubirea (1982) Scenariul și regia Dan Marcoci

1956 – S-a născut Matei Vișniec

29 ianuarie 1956, Rădăuți

Poet și dramaturg, stabilit din 1987 la Paris. A publicat primele poeme, în revista școlii, Lumina, din orașul natal, apoi în revista Cutezătorii. În 1972 a debutat literar național, printr-o serie de poeme publicate în revista Luceafărul. A studiat istoria și filozofia la Universitatea din București și a fost membru fondator al Cenaclului de Luni, coordonat de Nicolae Manolescu. Între 1977–1987 a scris cîteva volume de poezie, numeroase piese de teatru, un roman și câteva scenarii de film. A debutat în volum în 1980 cu culegerea de poeme La noapte va ninge. Cu excepția poeziei, celelalte texte i-au fost refuzate sistematic de cenzură; autorul a reușit totuși să-și fotocopieze piesele în numeroase exemplare și să le pună în circulație în mediul teatral și literar, un bun exemplu de samizsdat literar. Înainte de 1989 i-au mai apărut în România: Orașul cu un singur locuitor, Înțeleptul la ora de ceai. A publicat mai multe grupaje de poezie, precum și fragmente de teatru, în reviste și ziare literare naționale și studențești: România literară, Luceafărul, Amfiteatru, Cronica, Viața Românească, Vatra, Echinox, etc. În 1987, a fugite din România și a cerut azil politic în Franța; a obținut cetățenia în 1993. În prezent, locuiește la Paris, unde este jurnalist la Radio France Internationale, și a colaborat la diferite alte reviste franceze. Și-a continuat activitatea literară cu scrieri sale în limba franceză. După 1989, a devenit autorul cel mai jucat în România, în București și în provincie, la radio și la televiziune

Matei Vișniec – Angajare de clown Teatru radiofonic

1962 – S-a născut Oana Pellea

29 ianuarie 1962, București

Actriță de teatru și film, fiica actorului Amza Pellea. A studiat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică și a terminat studiile în promoția 1984, la clasa prof. Sanda Manu. A jucat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” și a participat la numeroase turnee în America de Nord, America de Sud, Japonia și Europa. Cariera sa cuprinde peste 50 de roluri importante în teatru și peste 20 în film. Performanțele sale notabile au inclus, printre altele, rolurile Mașei din Trei surori de Cehov, al lui Lucius din Iulius Cezar de Shakespeare – pentru care i-a fost acordat Premiul Criticii Internaționale pentru Cea mai bună actriță. Alte roluri importante în teatru: Julieta din Mefisto a lui Klaus Mann, Catarina din producția lui Mihai Măniuțiu, Îmblânzirea Scorpiei după Shakespeare și Drussila din Caligula de Albert Camus, Timpul din Poveste de iarnă de Shakespeare. În 2006 a jucat alături de Clive Owen în filmul Children of men, în regia lui Alfonso Cuaron, film realizat în întregime la Londra și nominalizat pentru premiile Oscar la 3 categorii. În 2007 a fost distribuită în producția britanică I really hate my job, regia Oliver Parker și producția americană Fire and Ice, regia Jean-Christophe Comar

Stare de fapt 1996

1963 – S-a născut Octave

Octavian Teodorescu; 29 ianuarie 1963, București

Muzician, compozitor, orchestrator, cantautor, producător muzical, interpret, multi-instrumentist (chitară, clape, instrumente programabile). Primul succes consacrat este albumul Secretul Piramidelor (1992) care face parte dintr-o trilogie ce mai include La Porțile Iubirii (1993) și Dulce Libertate (1994). În 1985 a înființat primul grup, cu care a cântat în cluburi mici Soft Rock. După o scurtă perioadă, grupul s-a destrămat și artistul a activat solo sub numele Octave. A fost primul artist român care a lansat un CD-ROM Multimedia, parte a unui proiect internet numit Free Music Online.

Octave – Piesa Aia (2018)

1964 – S-a născut Carmen Rădulescu

29 ianuarie 1964, Onești, Bacău

Interpretă de muzică ușoară. A apărut prima dată pe scenă la trei ani. A fost pregătită de maestrul Titel Popovici. De la 14 ani a început să participe la diferite festivaluri interjudețene de muzică ușoară din orașe precum Oradea, Craiova, Brăila, Suceava, etc. A obținut Premiul II la secțiunea Interpretare a Festivalului de muzică ușoară Mamaia 1983, Premiul I la Festivalul Steaua litoralului Constanța 1993. În 1987 i-a apărut la Electrecord albumul Muzica te cheamă.

Întoarce-te

1967 – A încetat din viață Ion Buzdugan (Ivan Alexandrovici Buzdâga; 9 martie 1887, Brânzenii Vechi, Bălți, Imperiul Rus/R. Moldova – 29 ianuarie 1967, București)

Folclorist, poet, publicist și traducător din Basarabia, membru și secretar al Sfatului Țării, participant de seamă la înfăptuirea Unirii Basarabiei cu Patria Mamă

1969 – S-a născut Ovidiu Komornyik

29 ianuarie 1969, Dej

Cântăreț, compozitor și textier de muzică ușoară. În 1990 a participat la Festivalul de la Mamaia, iar un an mai târziu a fost laureat cu premiul I al festivalului Internațional București și a obținut Premiul II la secțiunea interpretare în cadrul festivalului de la Mamaia

Te-am trădat

1973 – S-a născut Cătălin Radu Tănase

29 ianuarie 1973, București

Jurnalist de televiziune. A debutat la Radio România Tineret, când era în clasa a IX-a. A lucrat la diverse cotidiane, reviste și, printr-o întâmplare a ajuns la ceea ce în 1994 era Canal 31. Aici a învățat televiziune și a aflat că a fi ziarist la TV înseamnă un pic de cinema, un pic de actorie, jurnalism și ore obositoare de lucru. De atunci, viața lui a însemnat cam trei sferturi Pro TV. A fost corespondent al postului Pro TV în cele mai fierbinți locuri din țară si nu numai. De asemenea, a fost corespondent de război în Irak si Kuwait

1974 – S-a născut Mălina Olinescu

29 ianuarie 1974, București – 12 decembrie 2011, București

Solistă de muzică pop. Fiica cântăreței Doina Spătaru-Olinescu. A început să cânte încă de la vârsta de 5 ani, participând apoi la numeroase festivaluri împreună cu corul școlii gimnaziale. Începând cu 1993, a cântat în programele unor cluburi din București. În 1995 a participat la Festivalul de muzică ușoară „Aurelian Andreescu”, secțiunea interpretare, unde a câștigat premiul I. A participat la Școala Vedetelor, într-un show de televiziune foarte apreciat, împreună cu care a realizat și numeroase concerte în întreaga țară. În 1998, împreună cu Adrian Romcescu, a câștigat Selecția Națională Eurovision și a reprezentat România la Birmingham, în Anglia, cu melodia Eu cred

Mi-e dor de tine

1976 – A încetat din viață Petru Manoliu (28 ianuarie 1903, Mihăileni, Botoșani – 29 ianuarie 1976, București)

Romancier, eseist, publicist și traducător

1990 – Prima mineriadă

Sub numele de Mineriada din ianuarie 1990 sunt cunoscute evenimentele care au avut loc în perioada 28–29 ianuarie 1990, în București. După manifestația din 28 ianuarie, organizată de partidele istorice și de alte organizații civice, autoritățile au făcut apel la mineri să vină în București pentru „restabilirea ordinii”. Minerii au venit pentru prima oară la București să apere ceea ce ei credeau că este democrația: impunerea unei singure voci, a celei asociate cu Revoluția – FSN. Au fost semnalate incidente violente între mineri și locuitori ai Capitalei, sub coordonarea forțelor de ordine și a liderilor FSN, minerii au organizat raiduri, percheziții și rețineri ilegale la sediile unor partide istorice și organizații care militau pentru democrație, aflate în opoziție cu cei care preluaseră puterea după căderea lui Ceaușescu. În urma incidentelor cu forțele de ordine, dar și cu muncitorii și revoluționarii aduși la contramanifestație de liderii FSN, unii dintre manifestanți au fost răniți. Masele de mineri s-au răzbunat pe opoziție, distrugând sediile partidelor istorice. Liderii acestora au fost salvați cu TAB-ul de furia gloatei

Remember 28-29 ianuarie 1990 – imagini istorice

1991 – România a solicitat aderarea la Consiliul Europei

Primul ministru al României, Petre Roman, a adresat solicitarea Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE) (Strasbourg), cerera fiind acceptată la 7 octombrie 1993

1994 – A încetat din viață Valentin Șerbu (20 iulie 1934, Tulcea – 29 ianuarie 1994, Tulcea)

Scriitor contemporan, cunoscut în special pentru romanele și povestirile sale sale satirice

1996 – A încetat din viață Marian Hudac (20 septembrie 1934, București – 29 ianuarie 1996, București)

Actor de comedie în teatru, film și televiziune; a jucat pe scena Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București

2003 – A încetat din viață Matei Gheorghiu (5 februarie 1926 – 29 ianuarie 2003, București)

Actor de teatru, teatru radiofonic și film, societar de onoare al Teatrului Național din București

2006 – A încetat din viață Ludovic Spiess (13 mai 1938, Cluj – 29 ianuarie 2006, Drăgănești-Vlașca, Teleorman)

Tenor lirico-spint; ministru al culturii (1991–1992) și director al Operei Române din București (2001–2005)

2008 – S-a constituit, la Sfântu Gheorghe, Partidul Civic Maghiar

Partid politic de dreapta, provenit din Mișcarea Civică Maghiară. În programul formațiunii este înscrisă autonomia Ținutului Secuiesc, precum și obținerea de drepturi mai generoase pentru minorități. Primul președinte al partidului a fost Zsolt Bíró

2012 – Perechea Horia Tecău–Bethanie Mattek-Sands a câștigat finala de dublu mixt la Australian Open

Cei doi au trecut în finală de dublul Elena Vesnina–Leander Paes (Rusia/ India), scor 6-3, 5-7, 10-3. Este primul titlu de Grand Slam cucerit de Horia Tecău în carieră. Prezența lui Horia Tecău în finala unui turneu de dublu mixt a fost prima a unui român după 1979

2015 – A încetat din viață Alexander Vraciu (2 noiembrie 1918, East Chicago, SUA – 29 ianuarie 2015, West Sacramento, SUA)

Aviator american de origine română; un as al US NAVY, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial

2017 – Mari proteste de stradă față de intențiile guvernului de modificare a Codului Penal

Timișoara

În ceea ce a fost descris ca „cel mai mare protest din ultimii douăzeci de ani din România”, zeci de mii de oameni au protestat din nou pe străzile din principalele orașe din țară, numărul manifestanților fiind estimat la 50.000 la București, respectiv 100.000 în total. La București, mulțimea de protestatari s-a adunat în Piața Universității și a plecat într-un marș pașnic, care a inclus opriri planificate la CNA, Ministerul Justiției și Guvern. Marșuri de solidaritate ale diasporei au avut loc la Bruxelles, Copenhaga, Paris, Chișinău, Bordeaux, Hamburg, Londra și Zürich

Timișoara

Protest 29 ianuarie 2017

2018 – A demisionat Guvernul Mihai Tudose. S-a instalat Guvernul Viorica Dăncilă

Guvernul Mihai Tudose a fost un guvern PSD, cu 27 de mandate, dintre care 16 dintre miniștri preluați din guvernul Sorin Grindeanu, demis de propriul partid în parlament, în urma unui conflict între premier și Liviu Dragnea. A avut un mandat scurt, între 29 iunie 2017–29 ianuarie 2018. A crescut contribuțiile la asigurările sociale care trebuiau plătite statului de către cei care derulau contracte de muncă, aceste măsuri luând prin surprindere mediul de afaceri și creând impredictibilitatea mediului fiscal. Premierul a intrat în conflict cu președintele PSD, Liviu Dragnea, ceea ce a dus la retragerea sprijinului partidului și la demisia prim-ministrului în 16 ianuarie 2018.

Guvernul Viorica Dăncilă, susținut de alianța PSD–ALDE, a guvernat țara în perioada 29 ianuarie 2018–10 octombrie 2019, când a fost demis prin moțiune de cenzură, rămânând în funcție interimar până la validarea următorului guvern, la 4 noiembrie 2019. A avut 27 de membri, unii dintre miniștri făcând parte și din guvernul Mihai Tudose. A fost primul guvern din istoria României condus de o femeie

2017 – A încetat din viață Stelian Olariu (26 noiembrie 1928, Parța, Timiș – 29 ianuarie 2017, București)

Dirijor și compozitor, a înființat Corul de copii al Palatului Copiilor din București, a dirijat corul Operei Naționale din București

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

1 comentariu la „29 Ianuarie în istoria românilor

  1. Pingback: 29 ianuarie în istoria românilor | RoEvanghelica

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: