Istoria României România frumoasă Today's Memory

30 Ianuarie în istoria românilor

Foto: Tetraevanghelul lui Coresi


Sfinții Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur

(calendarul ortodox și greco-catolic)

 

1561 – Diaconul Coresi a încheiat tipărirea cărții Tetraevanghelul

Prima carte tipărită de diaconul Coresi, în limba română, care cuprindea textul integral al celor patru Evanghelii. Tipărirea cărții de 246 de foi a durat nouă luni, iar la baza acelei ediții au stat vechile traduceri românești ale Sfintei Scripturi, cu adaptările făcute de preoții de la Biserica Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului, unde funcționa și prima școală din România. Coresi, originar din Cucuteni, Dâmbovița, și-a început activitatea tipografică la Târgoviște. În 1559/1560 s-a stabilit definitiv la Brașov, unde i s-a oferit posibilitatea de a tipări nu doar în limba slavonă, ci și în limba română, fapt imposibil la vremea respectivă în Țara Românească, din cauza opoziției Mitropoliei Ungrovlahiei

1621 – S-a născut Gheorghe Rákóczi al II-lea

30 ianuarie 1621, Sárospatak – 6 iunie 1660, Oradea

Fiul lui Gheorghe Rákóczi I, căruia i-a urmat în scaunul Principatului, și al Suzanei Lorántffy, a fost Principe al Transilvaniei între octombrie 1648–1660. În mare, a urmat politica internă și externă dusă de tatăl său, precum și aspirațiile acestuia la domnia unor alte regate. La urcarea pe tron, și-a exprimat ambițiile asupra tronului Poloniei. În vederea acestui obiectiv, s-a aliat cu cazacii conduși de Bogdan Hmelnițki și cu domnii Moldovei și Țării Românești, Vasile Lupu și Matei Basarab. În 1657, aliat cu Carol X Gustav al Suediei, a condus o armată de 40.000 soldați împotriva regelui polonez Ioan II Cazimir, în a treia parte al celui de-al Doilea Război Nordic. A cucerit Cracovia și a intrat în Varșovia, dar alianța cu suedezii căzând, planurile sale s-au prăbușit. În iulie 1657, a fost înfrânt de polonezi în bătălia de la Czarny Ostrów, dar a fost lăsat să se întoarcă în Transilvania

1695 – Constantin Brâncoveanu a primit titlul de principe al Imperiului

Împăratul Leopold, prin diploma dată la Viena în 30 ianuarie 1695, declara în toată forma pe Brâncoveanu, cu succesorii săi în linie bărbătească, ca „Prinț al Sfântului Imperiu Roman”, pentru „serviciile însemnate aduse Maiestății Sale Chesariene

1785 – Crișan, căpetenie a răscoalei țărănești din 1784, a fost capturat de trupele imperiale austriece

Horea și Cloșca erau deja capturați din 27 ianuarie. Crișan se ascundea în munți, deghizat în cerșetor. A fost și el prins prin trădare, vândut de nouă țărani din Cărpeniș, conduși de preoții ortodocși din acel sat. Crișan a fost adus la cetatea din Alba Iulia pe data de 1 februarie și întemnițat tot în fortăreață, în temnița de sub poarta nouă, unde s-a sinucis, sugrumându-se cu curelele de la opinci (13 februarie 1785)

1808 – S-a născut Grigore Pleșoianu

30 ianuarie 1808, Cerneți, Mehedinți – 30 ianuarie 1857, București

Profesor, publicist și traducător. A urmat studii secundare la Școala Sf. Sava, unde i-a avut profesori pe Gheorghe Lazăr si Ioan Heliade-Rădulescu. A pus bazele Școlii Centrale din Craiova (împreună cu Stanciu Căpățâneanu), pe care a slujit-o timp de zece ani.

Portret de Constantin Lecca

S-a stabilit la Cerneți, inițial profesor, apoi inginer hotarnic. În 1833, a moștenit moșia unchiului său, a cumpărat și alte moșii, a fost înălțat la rangul de pitar, apoi de serdar, investind o parte din bani în tiparirea de cărți. A debutat editorial cu Abețedar greco-românesc cu frumoase dialoguri (1825) scris în colaborare cu G. Librier, urmat de Abețedar înlesnitor pentru învațătura copiilor, Cele dintâi cunostințe pentru trebuința copiilor care încep a citi, Abețedar franțezo-românesc pentru tineri începători, Limba franțuzească și ortografia ei sau Gramatica franțuzească foarte înlesnitoare, după D. Fournier, etc. Literar, a debutat cu traducerea nuvelei Aneta și Luben de Marmontel (1829). A colaborat la Curierul Românesc din 1829.

1840 – A apărut la Iași revista Dacia literară condusă de Mihail Kogălniceanu

În ciuda titlului, revista nu și-a propus să se axeze exclusiv pe literatură, având rubrici ca: Scene istorice din cronicile Moldaviei, Scene pitorești din obiceiurile Moldaviei, Scene contemporane. În primul număr al revistei, sub titlul Introducție, Kogălniceanu, întemeietorul revistei, a publicat un articol-program care sintetizează idealurile literare ale scriitorilor pașoptiști: combaterea imitației scriitorilor străini și a traducerilor mediocre, crearea unei literaturi de specific național, lupta pentru unitatea limbii, dezvoltarea spiritului critic. Tipărituri vechi

1855 – S-a născut Juan Alpar

Ion Alexandru Paraschivescu; 30 ianuarie 1855 – 11/24 octombrie 1901

Pictor, fotograf. S-a înscris la Facultatea de Drept, pe care n-a terminat-o, pentru a se dedica picturii. A avut slujbe mărunte, impiegat, profesor de topografie într-o școala militară. A pictat peisaje, flori, naturi moarte cu cărți și mic inventar cultural burghez, precum și un numar însemnat de marine. A expus pentru prima oară la Cercul artistic-literar Intim Club în 1885. Biografie ilustrată

1857 – A încetat din viață Grigore Pleșoianu (30 ianuarie 1808, Cerneți, Mehedinți – 30 ianuarie 1857, București)

Profesor, traducător și publicist; autor de manuale școlare

1867 – S-a născut Scarlat Panaitescu

30 ianuarie 1867, Iași – 22 martie 1938, Câmpulung Moldovenesc

Militar de carieră, general, membru corespondent (din 1919) al Academiei Române. A urmat Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București (1884–1886) și Școala Militară Politehnică din Paris. Tânăr locotenent, a activat stagiar la Observatorul Astronomic de la Mont Souris; în anul 1889 și-a luat licența în matematică la Sorbona, urmând apoi Școala de Aplicație și Geniu de la Fontainbleau (1890–1892). Într-o carieră militară de excepție, a fost șef al Serviciului Geniu al Corpului de Armată Iași, comandant al regiunii fortificate Focșani–Nămoloasa–Galați din 1898, ajungând la gradul de general de armată. În paralel, a predat matematică, astronomie, geodezie, construcții și fortificații la Școala Militară de Artilerie și Geniu din București, topografie la Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București și la Școala Superioară de Război; în 1918 s-a retras din armată. A fost apoi conferențiar la Secția de Geografie a Facultății de Științe la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași, a predat cursurile de Cartografie-topografie, Geografie matematică, Harta și calendarul, Cartografie la Secția de Geografie a Facultății de Științe; la Secția agronomică a predat Topografie. A fost membru activ al Societății geografice „Dimitrie Cantemir” din Iași, vicepreședinte al secției militare a Societății Regale Române de Geografie, a înființat filiala din Basarabia a SRRG. A publicat cursuri: Curs de topografie. Cetirea hărților, Curs elementar de cartografie, Curs de geografie matematică, peste 40 de lucrări științifice, dintre care monografiile: Astronomie populară, Din istoricul cartografiei, Documentarea cartografică a României Mari la încheierea războiului, Aspecte economice și sociale din Basarabia de la 1920–1927

1871 – S-a născut Gheorghe Brăescu

30 ianuarie 1871, Iași – 15 martie 1949, București

Prozator și comediograf, ofițer, membru al cercului Sburătorul. A avut o tinerețe aventuroasă, a fugit de acasă pentru a se înrola în Legiunea franceză, unde a luptat sub contract timp de doi ani. La întoarcere a urmat Academia militară, a ajuns maior și inspector al vieții culturale din armată și a început să scrie literatură. În timpul primului război mondial a luat parte la campania din Transilvania, în 1916, a foste rănit și i s-a amputat brațul drept. A fost arestat și închis în lagărele germane de ofițeri din Straslund, Breseen, și Neisse, a fost apoi eliberat, a revenit în țară unde a fost trecut în rezervă cu gradul de general, în 1918. În volumele sale de schițe și nuvele Vine doamna și domnul general, Doi vulpoi, Maiorul Boțan, Schițe vesele a surprins cu umor și ascuțit spirit de observație automatismele vieții militare din România antebelică, creând o tipologie umană mult mai variată decât la autorii anteriori. A fost de asemenea autor de romane și de piese de teatru, dar mult inferioare schițelor

1875 – S-a născut Gheorghe Tașcă

30 ianuarie 1875, Bălăbănești, Tutova/Galați – 12 martie 1951, închisoarea Sighet

Economist și om politic, profesor de economie politică, membru corespondent (din 1926) al Academiei Române, membru titular (din 1936) al Academiei de Științe din România. A urmat Facultatea de Drept din București, absolvind magna cum laude în 1899 cu teza de licență Despre evoluția proprietății rurale în România, studiu de drept comparat. Interesul său privind starea populației rurale a ramas o preocupare constantă. După absolvire s-a înscris în baroul avocaților din județul Ilfov. După ce a profesat câțiva ani, a plecat la studii la Paris, a devenit Doctor în Drept în 1907, cu teza La question agraire. Commentaire critique de la legislation rurale en Roumanie, Angleterre, Irlande, Allemagne, apoi, în 1910 a obținut și un titlu de Doctor în Științe Economice cu teza Les nouvelles reformes agraires en Roumanie. A fost conferențiar de economie politică al Facultății de Drept din București, apoi profesor la aceeași catedră până în 1940, rector al Academiei de Înalte Studii Comerciale, președinte al Asociației Generale a Economiștilor din România, AGER. În timpul primului război mondial, a fost curier diplomatic între Iași și Petrograd. Pe plan politic, a fost membru în Partidul Conservator, deputat, apoi în Partidul Conservator Democrat, în Partidul Național Democrat al lui Nicolae Iorga în cadrul căruia a activat până la desființarea partidului, în 1938, director al ziarului Neamul Românesc, înființat de Nicolae Iorga în 1906. A fost ministru plenipotențiar al României la Berlin, ministrul al Industriei și Comerțului. Victimă a regimului comunist din România, a fost arestat împreună cu alți foști demnitari ai perioadei precomuniste, încarcerat în închisoarea Sighet. Din cauza regimului sever la care a fost supus și lipsit de orice îngrijire medicală, s-a stins din viață, fiind înhumat în groapa comună a închisorii

1878 – Spiru Haret a obținut la Sorbona titlul de doctor în științe matematice

Teza sa de doctorat, prezentată în 18/30 ianuarie 1878, cu titlul Sur l’invariabilité des Grandes axes des orbites planétaires (Despre invariabilitatea marilor axe ale orbitelor planetare), a fost un eveniment științific, menționat ca atare în presa vremii. Teza sa a fost publicată în vol. XVIII al Annales de l’Observatoire de Paris. Prin aceasta, Spiru Haret s-a anunțat ca unul dintre pionierii științei cosmosului

1885 – S-a născut Iuliu Hossu

30 ianuarie 1885, Milaș, comitatul Cluj – 28 mai 1970, București

Episcop al Episcopiei greco-catolice de Cluj-Gherla, cardinal, senator de drept în Parlamentul României, deținut politic, membru de onoare (din 1945) al Academiei Române. După examenul de maturitate, a fost primit în rândul clerului Episcopiei Lugojului (1904), care l-a trimis la studii teologice la Roma. În anul 1906 a obținut doctoratul în Filosofie, iar în martie 1910, a fost hirotonit preot și numit Primo Prefetto (prim-doctorand al doctoranzilor în Teologie de la Colegiul De Propaganda Fide din Roma). Revenit în țară, a fost protocolist, arhivar, bibliotecar și director de cancelarie. În anul 1913, a devenit profesor la Catedra de Studii Biblice a Academiei de Teologie Română Unită din Lugoj. După izbucnirea Primului Război Mondial, s-a înrolat voluntar, preot militar în grad de sublocotenent, la Serviciul Spiritual al Corpului VII de Armată-Timișoara, fiind trimis pe front în spitale militare ale Imperiului, în Austria, Boemia și Moravia. A fost numit, prin Decret Imperial, Episcop al Diecezei Gherla. S-a implicat în lupta pentru Unire: s-a deplasat prin Ardeal pentru a-i mobiliza pe români, a pregătit Marea Adunare de la Alba Iulia, a citit în fața celor prezenți, alături de alți fruntași ai vremii, Rezoluția Unirii și a fost membru al delegației ardelene care a înmânat Hotărârea de Unire Regelui Ferdinand. După Marea Unire, a avut o activitate intensă, vizitând sute de comunități religioase, ținând discursuri, celebrând servicii divine; a fost supranumit „episcopul vizitațiilor canonice”. În 1925 a devenit senator de drept, iar în 1930, Episcop de Cluj-Gherla. Ca senator, a apărat suveranitatea și integritatea țării, împotriva revizionismului vremii. În decembrie 1932, în cadrul unei adunări populare, la care au participat circa 30.000 de persoane, în Piața Centrală a Clujului, s-a pronunțat împotriva revizuirii frontierelor de stat. Sub teroarea comunistă, s-a opus trecerii forțate a credincioșilor greco-catolici la Biserica Ortodoxă Română, fiind arestat. Atât autoritățile comuniste cât și conducerea Bisericii Ortodoxe Române, patriarhul Iustinian Marina personal, i-au propus scaunul de mitropolit al Moldovei, în schimbul renunțării la credința catolică și la legătura cu Roma și Scaunul Papal. Refuzând trecerea la ortodoxie, a fost „plimbat”, alături de alți episcopi greco-catolici, prin aresturile de la Dragoslavele, de la Palatul de vară al Patriarhiei, în lagărul înființat la Mănăstirea Căldărușani, la Penitenciarul Sighet, la Curtea de Argeș, la Mănăstirea Ciorogârla. A rămas în izolare la Mănăstirea Căldărușani până la sfârșitul vieții

1892 – S-a născut Grigore Gafencu

30 ianuarie 1892, Bârlad, Vaslui – 30 ianuarie 1957, Paris, Franța

Om politic, ministru de Externe, gazetar remarcabil. După Facultatea de Drept, a luat doctoratul în Drept la Universitatea din București. În timpul Primului Război Mondial, pentru participarea pe front ca locotenent, a primit Ordinul „Mihai Viteazul”. După război a devenit ziarist și a înființat ziarul Timpul familiei care, tradus în limba franceză, a fost distribuit în mai multe țări. A fost deputat, adjunct al ministrului de externe, în guvernul Maniu (1928), ministru al afacerilor străine (1938). Timp de doi ani a încercat să asigure neutralitatea României, prinsă între Germania și Uniunea Sovietică. În 1944 a publicat volumul Preliminariile războiului din Răsărit. După război s-a mutat la Paris unde, în 1946, a publicat volumul Ultimele zile ale Europei. Considerată o carte clasică, a fost tradusă în mai multe limbi. A fost membru în Comitetul Național Român, unul din fondatorii Ligii Românilor Liberi

1897 – A încetat din viață Constantin Gogu (30 mai 1854, Câmpulung – 30 ianuarie 1897, Craiova)

Matematician și astronom; membru corespondent al Academiei Române; membru fondator al Societății Române de Științe, al cărei prim președinte a fost

1915 – S-a născut Vera Proca-Ciortea

Vera Proca; 30 ianuarie 1915, Sibiu – 22 aprilie 2002, București

Coregrafă și profesoară, specialistă în dansul de teatru. A studiat la Academia Națională de Educație Fizică din București. A luat lecții de balet la Școala Elenei Penescu Liciu și de coregrafie la Școala lui Iris Barbura. S-a specializat în dans modern la Berlin la Școala lui Mary Wigmann. A fost profesoară de ritmică la ANEF. A condus secția de Coregrafie a institutului Etnografic din București. A creat un stil de mișcare inedit, o formă de dans cult, pe care l-a numit dans ritmic românesc. La sugestia lui Constantin Brăiloiu, a alcătuit o notație grafică pentru dans cu ajutorul căreia a reușit să noteze o colecție de 6600 de dansuri populare românești. A creat la New York, în 1973, Group of Ethnochoreology, pe care l-a condus, și a ținut conferințe despre această disciplină de graniță la Viena, Stuttgart, Leipzig, Essen, Hamburg, Köln, Ierusalim, Budapesta, Bayonne, Agrigento, Frosta Vaeen (Suedia), Stockholm, Oslo, Zürich

Facerea Lumii (1971)

1920 – România și Cehoslovacia au stabilit relații diplomatice la nivel de legație

Bohumil Čermák, primul ambasador ceh la București, și-a prezentat scrisorile de acreditare regelui Carol al II-lea al României, iar la 4 februarie 1920, a preluat oficial postul. La 15 septembrie, Constantin Hiott a devenit primul diplomat român cu titlul de ministru la Praga. După dezmembrarea Cehoslovaciei și instituirea protectoratului german asupra actualului teritoriu al Republicii Cehe, în 1939, relațiile diplomatice au încetat, fiind reluate la 7 iunie 1945

1923 – S-a născut Tia Peltz

30 ianuarie 1923, București – 5 martie 1999, București

Graficiană, pictoriță și scriitoare, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România. A fost fiica scriitorului și ziaristului Isac Peltz. A studiat la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București. Opera sa artistică include lucrări de pictură, grafică, desen și ilustrație de carte. Artist prolific, a avut numeroase expoziții personale și participări în expoziții colective, atât în România, cât și în străinătate. O parte din lucrările sale sunt expuse în muzee, cum sunt Muzeul Național de Artă din București și Muzeul de Artă din Craiova, alte lucrări aflându-se în colecții particulare. A ilustrat cărți: Max și Lumea lui, Foc în Hanul cu tei, Nopțile Domnișoarei Mili, Calea Văcărești de Isac Peltz, Baletul Mecanic de Camil Petrescu, Povestiri pentru copii de Valeriu Geodâc. Cărți publicate: De la lume adunate, album de proverbe comentate și ilustrate de Tia Peltz, Miniaturi, Descîntece, O lacrimă într-un minialbumBiografie ilustrată

1927 – A încetat din viață Constantin Cantacuzino-Pașcanu (1856 – 30 ianuarie 1927, Neuilly-sur-Seine, Franța)

Om politic conservator; deputat și senator; președinte al Adunării Deputaților de două ori

1931 – S-a născut George Șovu

30 ianuarie 1931, Țițești, Argeș – 29 august 2016

Romancier, autor de proză scurtă, scenarist, inspector școlar, autor de manuale de limbă și literatură română. A urmat cursurile Școlii Normale „Carol I” din Câmpulung-Muscel și apoi pe cele ale Facultății de Limba și Literatura Română din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (1951–1955), absolvind ca șef de promoție. A fost redactor și secretar de redacție la Agenția Română de Presă, profesor de limba și literatura română și director la Liceul nr. 39 din București, inspector de limba și literatura română la Inspectoratul Școlar al Municipiului București, predând în același timp la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București. Din romanele sale: Cadența generației, Declarație de dragoste, Dans în foișor, Jarul din palmă, Extemporal la dirigenție, Liceenii, Iubirea e mereu regină, O iubire care nu moare. A scris și scenariile pentru celebra serie de filme Liceenii.

Declarație de dragoste (1985)

1932 – S-a născut Dinu Săraru

Constantin Grigore Săraru; 30 ianuarie 1932, Slătioara, Vâlcea

Dramaturg, eseist, publicist, romancier și scriitor, director de teatru, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A învățat la liceele „Matei Basarab” și „Mihai Viteazul” din București, dar în 1950 a părăsit școala și s-a angajat, prin concurs, reporter la Radiodifuziunea Română, redacția culturală. A scris reportaje, apoi recenzii, a ținut un timp cronica literară și teatrală. Primele articole i-au apărut în Tânărul scriitor. A fost secretar general de redacție la revistele Secolul 20, Luceafărul, director al Teatrului Mic, Teatrului foarte Mic, Teatrului Național „Ion Luca Caragiale”. Din scrierile sale: Al treilea gong, Niște țărani, Dragostea și Revoluția, Un fluture alb cu sânge pe aripi, Ciocoii noi cu bodyguard, Ultimul țăran din Slătioară, Ura din ochii vulpii, Corrida

1933 – Grevele muncitorilor petroliști de pe Valea Prahovei

30 ianuarie–1 februarie

La sfîrșitul anului 1932, s-a creat un comitet de acțiune al muncitorilor din toată Valea Prahovei, adoptând un program unitar de revendicări, între care: recunoașterea comitetelor de fabrică, deschiderea sediilor organizațiilor muncitorești sigilate, încetarea concedierilor, înlăturarea sistemului amenzilor și a celui de lucru prin rotație, etc.

La 29 ianuarie 1933, direcția Rafinăriei Astra Română a anunțat concedierea unui lot de muncitori. Încercările de negociere ale reprezentanților muncitorilor au fost respinse de direcție și, în consecință, a doua zi la ora 16, lucrătorii au declarat grevă, adăugînd revendicări social-economice. Curînd, numărul greviștilor a ajuns la 2000. A urmat o violentă confruntare între muncitori și forțele de ordine (armata și poliția), care au fost nevoite să se retragă, iar administrația întreprinderii s-a angajat să respecte contractul de muncă existent și să rezolve chestiunea concedierilor. În timp ce autoritățile civile și militare căutau să ia măsuri represive contra celor de la Astra Română, organizațiile politice și sindicale prahovene au declanșat la 1 februarie lupta și la rafinăria Româno-Americană, cu aceleași obiective din program, ocupând întreprinderea. După o înfruntare dură între petroliști și forțele represive și refuzul direcției de a le satisface cerințele, la sunetul prelung al sirenei, lucrătorilor greviști li s-au alăturat mase din Ploiești și localitățile învecinate, între aceștia și colegi de la Astra Română, sute de șomeri din Ploiești, muncitori de la Dorobanțul, Fero-Email și o însemnătate parte a populației din cartierele muncitorești. Delegații greviștilor au fost arestați printr-un șiretlic, au fost scoși din fabrică, ciocnirile dintre greviști și demonstranți cu jandarmii și polițiștii continuând pe tot traseul spre Ploiești. S-au alăturat mii de oameni de la întreprinderi din Ploiești – Orion, Standard, Petrol-Mină – precum și din alte localități prahovene, care au ocupat piața orașului. Peste 8000 de oameni au cerut eliberarea reprezentanților muncitorimii, depuși la Chestura Poliției. Pînă la urmă, cei mulți au învins. Revendicările au fost admise

1935 – S-a născut Mihai Mitrea-Celarianu

30 ianuarie 1935, București – 4 aprilie 2003, Bobigny, Franța

Compozitor francez de origine română. A studiat la Conservatorul din București, cu Theodor Rogalski, Alfred Mendelsohn, Zeno Vancea și Marțian Negrea (1948–1953), și a luat și lecții private cu Mihail Jora. (1949–51). A fost profesor de Armonie și Istoria muzicii la București (1954–60; 1962–68). A urmat apoi cursuri de vară de muzică nouă, susținute de Aloys Kontarsky, Christoph Caskel și Erhard Karkoschka la Darmstadt (1968), a studiat în continuare cu Groupe de Recherches Musicales la Paris și la Conservatorul din Paris. Compune muzică variată orchestrală: Petite histoire d’avant-monde, Milchstrassenmusik, Plateaux for Strings; de cameră: Violin Sonata, Piano Sonata, Glosa, Signaux (Sur l’Océan U) și vocală: Le Chant des étoiles, Prérêve, Weil Paul Celan, La Reine manquante, etc.

Mihai Mitrea-Celarianu – Weil Paul Celan • Corul „Antifonia” Cluj-Napoca & Orchestra de Cameră Radio, Dirijor Ludovic Bács

1936 – S-a născut Ștefan Stoenescu

30 ianuarie 1936, București

Filolog, eseist și traducător (din și în limba engleză) american, originar din România. Absolvent al Facultății de filologie română și engleză (catedra de limba și literatură engleză), Universitatea București (1962) (și ulterior al cursului de masterat în literatură comparată, Universitatea Cornell, SUA, 1990), a fost cadru universitar la Universitatea din București, Facultatea de Limbi Străine, până în septembrie 1987, când a cererut azil politic în SUA. Este membru titular al Uniunii Scriitorilor din România (1978), membru titular al Academiei Americano-Române de Stiințe și Arte, ARA (din 1998)

1940 – S-a născut Nae Lăzărescu

30 ianuarie 1941, București – 19 decembrie 2013, București

Actor de comedie care a format un cuplu comic alături de Vasile Muraru. Încă de pe băncile școlii primare i-a întâlnit pe Bimbo Mărculescu, Vasile Tomazian, un actor de monologuri foarte bun, iar la pauzele dintre filmele în cinematografe a dat mâna cu regretații Puiu Călinescu, Alexandru Giugaru, Nae Roman etc. În perioada când era student la ASE, a jucat într-un grup de teatru satiric participând la festivaluri de amatori. A lucrat timp de trei ani la Rapsodia Română, la secția de estradă. A debutat în 1963, moment din care a lucrat la Teatrul de revistă „Constantin Tănase”, alături de Vasile Muraru. Cupletele interpretate de ei au devenit memorabile, jucând împreună vreme de aproape 50 de ani. A jucat și în filme, printre care Grăbește-te încet, Șantaj, Baloane de curcubeu, Căsătorie cu repetiție și Viraj periculos. De asemenea, în animația Mașini, i-a dat voce personajului Clang.

Polițiștii români și șoferul englez

1949 – S-a născut Ștefan Velniciuc

30 ianuarie 1949, București

Actor de teatru și film, profesor universitar. A absolvit în 1971 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie, în același an devenind asistent universitar la IATC; în 2004 a devenit doctor în teatru și profesor universitar. A jucat pe scena Teatrului „Nottara” în Frumoasă duminică de septembrie de Ugo Betti, Vijelie în crengile de sasafras de Blas de Ottero, pe scena Teatrului Național în Regele Lear de W. Shakespeare, Vlaicu Vodă de A. Davilla, la Teatrul de Stat din Sibiu, în rolul principal din Don Juan de Moliere, la Teatrul „Lucia Sturza Bulandra”, în Vicarul de R. Hochut Tineri căsătoriți caută cameră de Roscin, Casa cea nouă de Goldoni, Mormântul călărețului avar de D.R. Popescu, Cadrilul de Oscar Wilde, etc., la Teatrul „Constantin Tănase” în muzicalul Nota 0 la purtare de Octavian Sava, la Teatrul Excelsior în Mica sirenă de Al. Mandy, la Teatrul Mundi în Măsură pentru măsură de W.Shakespeare. A apărut în peste 100 de filme, românești sau străine, a dublat vocile unor personaje din filme de desene animate, a interpretat roluri in spectacole de teatru radiofonic sau de televiziune, a regizat spectacole de teatru. Este membru al UNITER, UCIN, secretar al Asociației Actorilor de Film și membru al comitetului director UCIN. În 2004 a publicat lucrarea Un timp grăbit și teatrul său, reflexii și reflecții

Cei care plătesc cu viața (1989)

1950 – S-a născut Claudia Ilie-Voiculescu

30 ianuarie 1950, Corbii-Mari, Dâmbovița

Poetă, medic, membră a Uniunii Scriitorilor din România, a Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România. A debutat în 1968 în revista Manuscrise a Liceului nr. 27, București, iar debutul editorial a fost în 1978 în Caietul debutanților în urma Concursului de debut în poezie al Editurii Albatros. A colaborat la reviste literare ca Luceafărul, Româniă Literară, Viața Romanească, Analele Sighet, Cronica Fundaților, Astra (Brașov), Orizont, (Timișoara), Transilvania (Sibiu), Glasul Națiunii și Tainele Sănătații (Chișinău), Dorul (Danemarca), Oglinda Literară (Focșani), Pagini medicale bârlădene, Ex Ponto (Constanța), Maramureșul medical (Satu-Mare), etc. Volume publicate: Rondelul orei fermecate, Nimic pentru vamă, Arzând anotimpuri, Dintr-o iubire, Șansa suferinței

1952 – S-a născut Silvia Marcovici

30 ianuarie 1952, Bacău

Violonistă. A studiat vioara la Bacău și la București cu Harry Coffler, respectiv Ștefan Gheorghiu, care i-a fost dascăl de la vârsta de 12 ani. A cântat pentru prima oară în public la vârsta de 13 ani. În 1969 a dobândit al doilea Grand Prix la prestigiosul concurs „Marguerite Long /Jean Thibaud”, în acel an nefiind atribut premiul întâi. Tot în 1969 a obținut și premiul special al concursului prințului Rainier al III-lea de Monaco pentru interpretarea unei lucrări din muzica contemporană. În 1970 a cucerit premiul întâi la Concursul „George Enescu” din București. Debutul profesional și l-a făcut cu Residentie Orkest din Haga sub bagheta compozitorului Bruno Maderna. După ce a cântat ca solistă cu Orchestra Simfonică din Londra, la invitația lui Claudio Abbado a interpretat Concertul Nr. 2 pentru vioară de Béla Bartók împreună cu orchestra Teatrului La Scala din Milano. În 1972 a fost invitată de Leopold Stokowski să interpreteze concertul de Glazunov cu London Simphony Orchestra la Royal Festival Hall, concert înregistrat de Decca cu ocazia aniversării a 90-a a ilustrului dirijor. În 1976 a emigrat în Israel și a dobândit cetățenia israeliană. În prezent ea trăiește în Franța

Saint Saens – Violin Concerto No. 3

1957 – A încetat din viață Grigore Gafencu (30 ianuarie 1892, Bârlad, Vaslui – 30 ianuarie 1957, Paris, Franța)

Jurist, gazetar remarcabil, om politic, diplomat; ministru de Externe; decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” pentru participarea la Primul Război Mondial

1961 – S-a născut Laura Grünberg

30 ianuarie 1961

Sociolog, scriitoare, profesoară și activistă în mișcarea de femei din România. Licențiată în matematică, a obținut doctoratul în Sociologie. A publicat lucrări în domeniile sociologiei genului, sociologiei corpului și sociologiei educației. Cu o bogată experiență didactică și de cercetare, este profesor asociat la Universitatea București, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială și la SNSPA. A fost o bună perioadă de timp coordonatoare de programe la Centrul European UNESCO pentru Învățământ Superior (UNESCO-CEPES). Este de asemenea autoarea unor cărți de copii foarte apreciate. Este membră fondatoare și coordonatoare a primei organizații nonguvernamentale, ce se ocupă cu studii de gen în România, Societatea de Analize Feministe AnA, SAFA, fondată în 1993

1967 – România și Republica Federală Germania au stabilit relații diplomatice la nivel de ambasadă

La 30 ianuarie 1967, România și Republica Federală Germania au convenit stabilirea de relații diplomatice. Având susținerea ministrului german federal, Willy Brandt, această decizie a reprezentat un demers semnificativ pentru dezvoltarea relațiilor bilaterale și a suscitat în același timp un interes deosebit în acel context internațional. Trebuie amintit că, până la acel moment, Republica Federală Germania, consecventă doctrinei Hallstein, nu stabilise relații diplomatice cu niciun stat care recunoscuse Republica Democrată Germană

1971 – S-a născut Gianina Corondan

30 ianuarie 1971, Constanța

Prezentatoare la TVR. A urmat Științele Economice și Finanțe la ASE și studii aprofundate de regie și producție de film/TV la UNATC. A devenit cunoscută prin realizarea rubricii Meteo la PRO TV. A fost una dintre cele mai nonconformiste prezentatoare TV din România. După Vremea și Generația Pro și după încă trei ani de Ora G, Gianina a fost, alaturi de Cosmin Cernat, prezentatoarea emisiunii Stele de… 5 stele. În 2005 a fost diriginta noii promoții a Școlii vedetelor, iar apoi a călătorit prin România, pentru a prezentat, împreună cu Tom Wilson, O tură de aventură. A jucat și în filme: Tragica poveste de dragoste a celor doi, Eminescu versus Eminem.

Vizită de lucru cu Gianina Corondan la Hanul lui Manuc

2000 – Scurgerea de cianură de la Baia Mare

În noaptea de 30 ianuarie, digul iazului de decantare a apelor industriale al societății Aurul s-a rupt pe o porțiune de 25 de metri, deversând 100.000 de metri cubi de ape contaminate cu cianuri. Cianura deversată a afectat râurile Săsar, Lăpuș, Someș, Tisa, traversând teritorii din Ungaria și Iugoslavia, Dunărea, înainte de a ajunge la Marea Neagră. Apele poluate, în special Tisa și Dunărea, au provocat moartea unei mari cantități de pește în Ungaria și în Iugoslavia. Accidentul a fost unul dintre marile dezastre ecologice din Europa de după Cernobîl

Promo anti cianură

2004 – A încetat din viață Ion Barnea (13 august 1913, Stănești-Lunca–Lungești, Vâlcea – 30 ianuarie 2004, București)

Istoric de artă bisericească și arheolog, membru de onoare al Academiei Române

2007 – A încetat din viață Gheorghe Crăciun (8 mai 1950, Tohanu Vechi, Brașov – 30 ianuarie 2007, Tohanu Vechi)

Romancier, teoretician literar; profesor universitar de teoria literaturii la Facultatea de Litere a Universității din Brașov

2008 – A încetat din viață Vintilă Corbul (26 mai 1916, București – 30 ianuarie 2008, Paris)

Scriitor contemporan și autor de scenarii de film; stabilit în Franța în 1979

2014 – A încetat din viață Marioara Murărescu (1 octombrie 1947, București – 30 ianuarie 2014, București)

Realizatoare consacrată de programe folclorice; cunoscută în special pentru emisiunea TV Tezaur folcloric

2015 – A încetat din viață Aureliu Leca (25 iunie 1940, Ploiești – 30 ianuarie 2015, București)

Inginer; profesor universitar; autor de cărți, monografii și manuale universitare în domeniul energetic; om politic

2017 – Proteste de stradă față de intențiile guvernului de modificare a Codului Penal prin ordonanță de urgență

Ministerul Justiției a organizat o dezbatere publică în legătură cu proiectele de ordonanță de urgență privind grațierea unor pedepse și pentru modificarea Codului penal și a Codului de procedură penală. La dezbatere au fost invitate ONG-uri favorabile PSD. La finalul dezbaterii, ministrul justiției, Florin (c)Iordache, a spus că varianta inițială a actelor normative va fi modificată, urmând a se stabili dacă vor fi adoptate de Guvern sau dacă discuțiile se vor muta în Parlament și a lansat celebra replică „Altă întrebare”

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

1 comentariu la „30 Ianuarie în istoria românilor

  1. Pingback: 30 ianuarie în istoria românilor | RoEvanghelica

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: