Istoria României România frumoasă Today's Memory

3 Februarie în istoria românilor

Foto: Memoriul lui Mihai Viteazul către Marele duce al Toscanei, Fernando I de Medici


1601 – Memoriul lui Mihai Viteazul către Marele duce al Toscanei, Fernando I de Medici

Memoriul dictat de Domnitor s-a păstrat numai în traducere italiană și este considerat prima autobiografie din literatura română.   „Acum oricine poate vedea câtă muncă și osteneală am îndurat șapte ani de-a rândul și câtă slujbă am făcut creștinătății, căci am luat de la turci 100 de tunuri și am ocârmuit trei țări: Țara Românească, Transilvania și Moldova; și am adus Măriei Sale Împăratului 200 de mii de oameni de luptă, pedestrași și călări, cu care am fost totdeauna gata să slujesc Măriei Sale. Acum am ajuns la acest sfârșit, pierzând tot ce câștigasem din zilele tinereții până la bătrânețe, și țări, și averi, și soție și copii, dacă le-aș fi pierdut din cauza dușmanilor sau dacă mi-ar fi fost luate de dușman, nu m-ar durea atât cât mă doare, fiindcă au fost făptuite de aceia de la care așteptam rezim și ajutor. Dar Dumnezeu le vede. În vremea aceasta, oricine poate vedea că n-am cruțat nici cheltuieli, nici osteneală, nici sânge, nici propria-mi viață, ci am purtat războiul foarte mult timp, cu sabia în mâna însumi, fără să am nici fortărețe, nici castele, nici orașe, nici cel putin o casă de piatră unde să mă retrag, ci, abia una singură pentru locuință. Nu am pregetat să mă alătur cu puterile mele și cu cheltuieli uriașe pentru creștinătate, nefiind cunoscute de nimeni, și nici nu le-am făcut silit de cineva, ci ca să am și eu un loc și un nume” Tipărituri vechi

1870 – A încetat din viață Emanoil Gojdu (9 februarie 1802, Oradea, Imperiul Habsburgic – 3 februarie 1870, Pesta, Ungaria)

Avocat de succes și patriot ardelean; luptător neobosit pentru drepturile românilor din Transilvania și Ungaria

1880 – Constituirea oficială a Partidului Conservator

A fost fondat în București, la 3/15 februarie 1880, prin fuziunea mai multor grupări conservatoare – conservatori-moderați, conservatori- democrați, conservatori-progresiști, junimiști. Primul președinte a fost Manolache Costache Epureanu, de la înființarea partidului până la moartea sa (7 septembrie 1880). Partidul Conservator a existat încă din perioada Unirii Principatelor, precursorii partidului fiind gruparea politică Juna Dreaptă (din noiembrie 1868) și ziarul Timpul (fondat în martie 1876). A fost, între 1880–1918, una dintre cele două forțe politice principalele din România, cealaltă fiind Partidul Național Liberal, fiind la guvernare timp de 14 ani, mai mult de o treime din existența sa, și a participat la toate evenimentele care au avut loc în perioada modernă din istoria României. Încetarea activității partidului coincide cu moartea lui Alexandru Marghiloman, în mai 1925, când s-a hotărât fuziunea Partidului Conservator cu Partidul Poporului

1890 – Premiera dramei Năpasta de I.L. Caragiale

Năpasta este ultima piesă de teatru a dramaturgului Ion Luca Caragiale, apărută în 1890 și singura sa dramă. A fost probabil, prima piesă românească jucată într-o limbă străină (în germană, la Cernăuți, 30 decembrie 1895). Avea să determine o creștere a adversității față de opera marelui dramaturg. Premiera a avut loc în 3 februarie 1890 la Teatrul Național din București cu o distribuție de excepție: C.I. Nottara (Ion), Aristizza Romanescu (Anca), Grigore Manolescu (Dragomir) și Costin Mărculescu (Gheorghe)

Năpasta (2010) Teatru TV

1898 – S-a născut Gheorghe I. Brătianu

3 februarie 1898, Ruginoasa, Iași – 23 sau 27 aprilie 1953, închisoarea Sighet

Istoric, profesor universitar, om politic, membru titular (din 1942) al Academiei Române. A fost fiul lui Ion I.C. (Ionel) Brătianu și al prințesei Maria Moruzi-Cuza, văduva lui Alexandru Cuza. Nicolae Iorga a fost cel care i-a publicat primul studiu, O oaste moldovenească acum trei veacuri, în Revista istorică, reprezentând debutul istoriografic al tânărului în vârstă de 16 ani. La 17 ani a înființat revista-manuscris Încercări. După intrarea României în Primul Război Mondial, s-a înrolat voluntar la 18 ani. A urmat cursurile școlii de ofițeri de rezervă de artilerie, la Iași, fiind avansat la gradul de sublocotenent. A luptat în Bucovina, experiența de pe front fiind imortalizată în cartea File rupte din cartea războiului. A absolvit Facultatea de Drept din Iași în 1919, dar fiind atras de istorie, a abandonat cariera juridică și a urmat cursurile Universității Sorbona din Paris, cu istorici prestigioși, ca Ferdinand Lot și Charles Diehl, și a obținut licența în litere în 1921. A devenit Doctor în Filosofie la Universitatea din Cernăuți (1923). În 1929 a susținut doctoratul în litere la Sorbona cu teza Recherches sur le commerce génois dans la Mer Noire au XIIIe siècle (Cercetări asupra comerțului genovez din Marea Neagră). A fost profesor universitar la Catedra de istorie universală a Universității din Iași, apoi din București. A fost ales membru corespondent al Societății Ligure di Storia Patria din Genova, membru al Institutului Kondakov din Praga, al Societății de Științe și Litere din Boemia. În 1926 a fost desemnat membru al Comitetului Internațional de Științe Istorice. S-a înscris în 1926 în Partidul Național Liberal, a devenit șeful organizației Iași a PNL, a creat o grupare liberală dizidentă: PNL–Gheorghe Brătianu (Georgist), în perioada 1930–1938 fiind exclus din PNL. În 1947 a fost înlăturat de la catedra universitară și de la conducerea institutului de istorie, în septembrie i s-a fixat domiciliu forțat și i s-au interzis contactele externe, iar în noaptea de 5/6 mai 1950, a fost arestat, întemnițat la închisoarea din Sighet, fiind reținut aproape trei ani, fără să fi fost judecat și condamnat. A murit în închisoare

1907 – A încetat din viață Vincențiu Babeș (21 ianuarie 1821, Hodoni – 3 februarie 1907, Budapesta)

Avocat, profesor, ziarist și om politic din Banat; luptător pentru drepturile naționale ale românilor transilvăneni; unul din membrii fondatori ai Academiei Române

1912 – S-a născut Constantin Arseni

3 februarie 1912, Dolhasca, Baia/Suceava – 5 iulie 1994, București

Medic neurochirurg, profesor universitar și director al clinicii de Neurochirurgie a facultății de medicină din București, membru titular (din 1991) al Academiei Române. După absolvirea liceului din Bacău (1929), s-a înscris la facultatea de medicină din Cluj. În 1935 a terminat studiile universitare și a obținut titlul de Doctor în Medicină cu teza Neurotomia juxtaprotuberanțială în tratamentul nevralgiei intermitente de trigemen (1936). La vârsta de 23 de ani și-a început ucenicia în domeniul neurochirurgiei, sub conducerea și îndrumarea lui Dimitrie Bagdasar, proaspăt întors din America. În același timp a lucrat ca preparator, apoi ca asistent la catedra de Histologie condusă de Ion T. Niculescu, unde a învățat tehnica examenului microscopic al organelor și țesuturilor. În 1946, Dimitrie Bagdasar a încetat din viață pe neașteptate, Arseni rămânând cu răspunderea conducerii serviciului de neurochirurgie, la numai 34 de ani. A devenit conferențiar, iar în 1963 profesor titular de neurochirurgie la facultatea de medicină. Și-a continuat cu ardoare activitatea până la o vârstă înaintată, neputându-se despărți de ceea ce a însemnat menirea vieții sale: neurochirugia. A avut importante contribuții în chirurgia tumorilor nucleilor de la baza creierului, interpretarea clinică și fiziopatologică a epilepsiei, clinica și tratamentul herniilor de disc lombare, tratamentul chirurgical al hemoragiilor cerebrale, clasificarea neurobiologică a tumorilor cerebrale

1918 – S-a constituit la Iași Comitetul românilor refugiați din Austro-Ungaria

Românii transilvăneni refugiați la Iași au înființat la 21 ianuarie/3 februarie, un Comitet Național al Românilor Emigrați din Austro-Ungaria la inițiativa lui Octavian Goga și Vasile Lucaciu, declarând război monarhiei austro-ungare și s-au implicat activ în lupta pentru supraviețuire a statului român. A avut o contribuție importantă în inițierea și înfăptuirea marilor acte politice care aveau să pregătească unirea Basarabiei cu România, în martie 1918. Comitetul, alcătuit din 12 membri, printre care preotul Vasile Lucaciu, dr. Ioan Nistor, Octavian Goga, Sever Roșu, a emis Declarația românilor din toate provinciile istorice românești prin care se releva hotarârea nestrămutată de a milita pentru înfaptuirea Marii Uniri

1921 – S-a născut Sergiu Filerot

Gheorghe Niculescu; 3 februarie 1921, Craiova – 24 sembrie. 1989, București

Poet. În 1939 a absolvit Liceul „Mihai Viteazul” din București, și a debutat în Jurnalul literar al lui G.Călinescu. Primul volum publicat a fost Încrustări în gând, versuri (1941). A fost membru al grupării Albatros, colaborator, alături de Geo Dumitrescu, Marin Preda, Șt. Popescu ș.a. la placheta colectivă Sârmă ghimpată, interzisă de cenzura antonesciană (1942). A înființat Editura Alfa și a tipărit volumul de poeme Om și cel de poeme în proză Libere, interzise de cenzură. Trimis în fața Curții Marțiale din București, sub acuzația de „defetism”, risca pedeapsa cu moartea, dar cu ajutorul unor luptători antifasciști (dr. Bagdasar, av. Avram Bunaciu) pedeapsa i-a fost comutată în zece ani de închisoare, fiind eliberat la 23 August 1944. S-a retras din publicistică, fiind funcționar la Întreprinderea de Construcții-Montaj București, până la pensionare (1958–1973). A colaborat la Universul literar, Victoria, Tribuna tineretului, Revista Fundațiilor Regale, Orizont, Revista muncii, Lupta tineretului, Lumea, Libertatea, Viitorul social, Flacăra Moineștiului. A mai publicat volume ca: Vitrina secolului XX, Reîntâlniri

1925 – S-a născut Ștefan Mihăilescu-Brăila

3 februarie 1925, Brăila – 19 septembrie 1996, București

Actor de teatru, film, radio și televiziune. S-a dedicat carierei scenice de timpuriu. Între 1949–1954 a jucat la Teatrul „Maria Filotti”, în spectacole ca La Ilie bun și vesel de Ion Damian, O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, Poveste de dragoste de Margarita Aligher, Burghezul gentilom de Moliere, Bădăranii de Carlo Goldoni și Ultima oră de Mihail Sebastian. A debutat în cinema în 1957, jucând cu o inegalabilă măiestrie artistică, în cele mai reușite comedii din cinematografia românească: Ciocolata cu alune, Păcală, Nea Mărin miliardar, Elixirul tinereții. Rolul titular din filmul Secretul lui Bachus (1984), realizat de regizorul Geo Saizescu, a fost ultimul mare rol al lui Ștefan Mihăilescu Brăila. „Am lucrat cu cei mai buni actori ai timpului. Pleiada de aur. Pentru rolul lui Bachus, l-am „ochit” încă de la început pe Ștefan Mihăilescu Brăila. Era extraordinar! A studiat rolul și apoi a intrat perfect, din prima, în pielea lui Bachus. Căpăta o privire de gheață care parcă tăia ca un laser”, spunea Geo Saizescu despre actorul brăilean. A fost și prezentator a numeroase emisiuni de teatru și divertisment la Radio și Televiziune. A fost distins cu titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne (1964) și Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967)

Secretul lui Bachus (1984)

1926 – S-a născut Tudor George

Tudor Georgescu; 3 februarie 1926, Ulmeni, Ilfov – 10 ianuarie 1992, București

Poet și traducător. A absolvit liceul „Marele Voievod Mihai” (București) și Facultatea de Științe Juridico-Administrative din București (1949). A avut un debut precoce în Universul copiilor, cu compoziții remarcate de N. Batzaria (1936). A debutat editorial cu poemul Legenda cerbului (1957). A fost jucator de rugby, apoi, sporadic, comentator al acestui sport. A fost metodist la Casa Centrală a Creației Populare. A frecventat cenaclul Sburătorul, seria postlovinesciană. Poreclit Ahoe, a fost unul din boemii generației sale, împreună cu Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Teodor Pîcă, Florin Pucă, Dumitru Țepeneag, etc. Din scrierile sale: Balade, Țara migrenelor, Bazarul cu măști, Cupola Bărăganului, Dacica, Patriarhale și exotice, etc.

1927 – S-a născut Tiberiu Nicorescu

3 februarie 1927, București – 11 septembrie 1995, București

Grafician specializat în grafica de carte, publicitară (afișe turistice, de teatru și cinema) și de șevalet, gravor. A absolvit Institutul de Arte Plastice București (1950). Preocupat de grafică și gravură, a colaborat cu Editura Tineretului, Editura pentru literatură, Editura pentru literatura universală, în special ca ilustrator de carte pentru copii, iar din 1955 a devenit grafician la Direcția de difuzare a filmelor, realizând numeroase afișe. A ilustrat ediția de lux a volumului de poezii de George Bacovia (1968), iar in anii 70 a revenit la ilustrația de carte pentru copii. Pe lângă grafica de carte, publicitară și de șevalet, a excelat și în arta gravurii. Împreună cu gravorii Marcel Chirnoagă și George Leolea a înființat un muzeu al gravurii în cadrul Muzeului de Artă din Tulcea. A avut expoziții personale la București (1966, 1976, 1981, 1990, 1995), Satu-Mare (1970), Bacău (1983), Zürich (1969, Elveția). A participat cu lucrări la Expoziția internațională de grafică de carte de la Leipzig (1960, 1965). A primit Medalia de argint la Trienala de internațională de arte decorative de la Milano (1957; pentru afișul spectacolului Tartuffe), Medalia de bronz la Expoziția internațională de ilustrație de carte de la Leipzig (1965), Premiul II pentru grafică UAP (1965), Ordinul Meritul cultural clasa IV-a (1968), Premiul I pentru cea mai frumoasa carte (1968), Premiul I pentru grafică la Expoziția națională de grafică (1981), Premiul UAP pentru grafică (1990). O parte din lucrarile lui au fost predate de soție și de Teodor Hrib la Muzeul din Tulcea și în 2006 muzeul i-a organizat o expoziție retrospectivă de grafică. Biografie ilustrată

1929 – Premiera filmului Iancu Jianu

Scenariul a fost inspirat de romanul omonim al Bucurei Dumbravă. A fost primul film romanesc de aventuri pe fundal istoric și primul din trilogia cu haiduci a regizorului Horia Igiroșanu, urmat de Haiducii (1929) și Ciocoii (1930). Din distribuție: Dorin Sireteanu, Aurel Barbelian, Cezar Theodoru. Premiera a avut loc la sala Eforie din București, proiecția fiind acompaniată de orchestră, cor, soliști la frunză și caval. Mare succes de public, a obținut cele mai mari încasări din stagiunea 1928–1929. Filmul nu s-a păstrat

1931 – S-a născut Gheorghe Vadana

3 februarie 1931, Poiana Teiului, Neamț – 20 noiembrie 2009

Pictor, profesor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. În 1967 a absolvit Facultatea de Arte Plastice din Iași, la clasa profesorului Adrian Podoleanu. A avut o activitate bogată, atât în plan artistic, cât și social, fiind profesor, inspector scolar, director de școală și lider de sindicat. A fost prezent, cu picturile sale, la numeroase expoziții de grup din țară: Iași (Galeriile Cupola, 1985), București (Galeriile municipiului București, 1985, 1995), Târgu-Mureș (1987) și în străinătate: Strasbourg (1991), Valencia (1991), Venezuela (1991), Martelly, Ungaria (1995). A avut o expoziție personală la Strasbourg. Se numără printre cei care au pus bazele Liceului Artă „Victor Brauner“ din Piatra-Neamț. Lucrările sale se află în colecții particulare din Israel, Germania, Spania, Canada, Venezuela, Rusia, Belgia, Statele Unite ale Americii. Imagini

1933 – S-a declanșat Greva ceferiștilor

A fost declanșată în noaptea de 3/4 februarie. În grupajul de știri de ultimă oră din 3 februarie 1933, Adevărul anunța: „Cinci mii de lucrători din atelierele C.F.R. au încetat lucrul azi dimineață”. Nu era vorba despre „planul general comunist”, așa cum susținea Armand Călinescu, ci de faptul că miile de muncitori de la aceste mari societăți comerciale, aflați de o bună perioadă de timp sub pragul de sărăcie, nu mai puteau suporta noile reduceri de salarii. Dar, nu se poate nega nici manipularea. Cerințele greviștilor au fost sintetizate în 10 puncte, care în general cuprindeau revendicări economice: „contra scăderilor de salarii de salarii directe și indirecte” (1), „mărirea lor în raport cu piața – 40% (2), […], asigurarea minimului de existență a muncitorilor hamali și a femeilor.(10) Un singur punct, (4), prevedea „recunoașterea comitetului de fabrică” – despre care ulterior s-a spus că era comunist, deși acest amănunt nu era precizat pe manifeste și în cererea către consiliul de administrație al atelierelor. În urma promisiunii consiliului de administrație că toate cele 10 puncte vor fi satisfăcute, greva a încetat ]n 4 februarie, la ora 11 noaptea

1936 – S-a născut Constantin Virgil Negoiță

3 februarie 1936, București

Om de știință și prozator, stabilit în Statele Unite ale Americii. A urmat cursurile Facultații de Electronică și Telecomunicații ale Institutului Politehnic din București, pe care le-a terminat în anul 1958. Fiind fiu de preot, nu a primit repartiție după absolvire; s-a angajat tenor într-o formație corală sindicală, care a ajuns până în faza finală pe țară. A lucrat la Oficiul de Stat pentru Invenții și Inovații, a fost angajat la Consiliul Național al Cercetării Știintifice (1969–1973), perioadă în care a pregătit și susținut, în 1969 doctoratul cu profesorul Alexandru Spătaru. În 1972 s-a specializat în Anglia, la Atlas Computer Laboratory. După înființarea Institutului Central pentru Informatică a devenit cercetător știintific principal, șef al Laboratorului de Modele Matematice pentru Sisteme de Conducere. În paralel a fost și profesor asociat la Academia de Studii Economice din București, reușind să atragă cercetători în domeniul teoriilor fuzzy („al mulțimilor vagi”), aflat atunci la începuturi. La invitația profesorului Nicholas Georgescu-Roegen s-a stabilit în SUA în 1982, trecând pe la universitatea Vanderbilt și la cea din Mexico City, devenind un an mai târziu profesor la College Hunter, City University of New York (CUNY) până la pensionare în 2009. A scris numeroase lucrări științifice, dar și volume de proză: Pullback, Fuzzy Sets, Vizitator, Concert la Carnegie Hall, Cronica Intrării în Rai, Martori Apropiați

1936 – A încetat din viață Nicolae Ivan (17 mai 1855, Aciliu, Sibiu – 3 februarie 1936, Cluj)

Cleric ortodox; primul episcop al Episcopiei Vadului, Feleacului și Clujului; membru de onoare al Academiei Române

1941 – S-a născut Ștefan Iordache

3 februarie 1941, Calafat, Dolj – 14 septembrie 2008, Viena, Austria

Actor de teatru, film, radio și televiziune. În școală a fost bun la matematică și științele exacte. Studiile teatrale nu au fost prima lui alegere. La 16 ani, a picat examenul de admitere la Medicină. După acest eșec, întâmplarea a făcut să fie inclus în brigada artistică a unei cooperative. În anul următor, 1959, a fost admis ultimul la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică. A absolvit însă secția de Actorie a institutului printre primii și a avut o carieră artistică încununată de succes. A slujit teatrul românesc vreme de 49 de ani, interpretând memorabil pe scenă mari roluri ca Titus Andronicus, Hamlet, Richard al III-lea sau Barrymore. A avut de asemenea o îndelungată colaborare cu Teatrul Național Radiofonic și Teatrul Național de Televiziune, și a jucat în numeroase filme pentru marele ecran. A fost și un foarte bun interpret de muzică ușoară. A fost celebru cuplul Ștefan Iordache–Sanda Ladoși, care a înregistrat mai multe CD-uri. Ultimul său rol a fost Prințul Potemkin, în piesa Ecaterina cea Mare, de George Bernard Shaw, pusă în scenă, în 2008 la Teatrul Național București. Dintre filmele sale: Străinul, Un film cu o fată fermecătoare, Doctorul Poenaru, Bună seara, Irina, De ce trag clopotele, Mitică?, Concurs, Ciuleandra, Glissando, Noiembrie, ultimul bal, Hotel de lux, Cel mai iubit dintre pamînteni, Eu sunt Adam, Ticăloșii

Cel mai iubit dintre pamânteni (1993)

1941 – S-a născut Vasile Tonoiu

3 februarie 1941, Corbeni, Argeș

Filosof, profesor universitar, membru titular (din 2003) al Academiei Române. A început pe când avea doar 16 ani, Facultatea de Filosofie la Universitatea București, unde în 1971 a obținut titlul de Doctor în Filosofie. A parcurs rapid și spornic o literatură imensă pentru a publica, la 31 de ani, cea mai neașteptată sinteză din epistemologia românească a anilor ’60–’70: Idoneismul – filosofie a deschiderii (1972). A fost, mai bine de 4 decenii, preparator, asistent, lector și profesor de Filosofie la Facultatea de Filosofie a Universității din București. A mai publicat: Dialectică și relativism, Ontologii arhaice în actualitate, Dialog filosofic și filosofie a dialogului, În căutarea unei paradigme a complexității, Înțelepciune versus filosofie, Altfel de proze (seria Filosofie) și a tradus din Alexandre Koyre, Gaston Bachelard, Paul Ricoeur, etc. A fost membru fondator al Asociației de Filosofie „F. Gonseth”; a fost distins cu Premiul „Vasile Conta” al Academiei Române (1972).

1944 – S-a născut Dan Tufaru

3 februarie 1944 – 28 noiembrie 2002

Actor de film, teatru și televiziune. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în 1965. A jucat mai întâi la Teatrul Național din Craiova, apoi la Teatrul Giulești, iar din 1976 fără întrerupere la Teatrul de Comedie pentru ca în ultimii ani ai vieții să joace pe scena Teatrului Evreiesc de Stat din București. A fost căsătorit cu actrițele Vasilica Tastaman, Anda Călugăreanu și Cristina Dogaru. Împreună cu Anda Călugăreanu și Florian Pittiș, au constituit un trio de mare succes la TVR în regia lui Alexandru Bocăneț. A jucat și în filme: Păcală, Nea Mărin miliardar, Începutul adevărului (Oglinda)

Rea de plată de George Coșbuc

1944 – S-a născut Petre Anghel

3 februarie 1944, Băilești, Dolj – 3 aprilie 2015, București

Scriitor, profesor universitar, conducător de doctorat. A absolvit în 1969 Facultatea de Limbă și Literatură Română din Universitatea București. A obținut titlurile de Doctor în Filologie cu o teză despre Mihai Ralea (1978), Doctor în Teologie cu teza Influența literaturii sapiențiale asupra literaturii române (2003) și Doctor în Sociologie. A debutat cu volumul de versuri Duhul pământului și în proză cu romanul Fratele nostru Emanuel (1976, Premiul Asociației Scriitorilor din București). După 1989, s-a dedicat activității didactice universitare, specializându-se în domeniul științelor comunicării, fiind lector la Institutul Teologic Adventist, conferențiar la Institutul Teologic Baptist, profesor la Facultatea de Sociologie și Asistență socială în Universitatea București, conducător de doctorat în domeniul Științe ale Comunicării. A scris romane: Lupii la stână, Dincolo de iubire, Oaspeții bătrânului Catul, Moștenitorul, Zodia vărsătorului de plumbi, Carraria și poezie: Davidiada, Pe prag de seceră, Albe poeme pentru Creola, etc.

1946 – S-a născut Adrian Rusu

3 februarie 1946 – 11 noiembrie 2012, București

Inginer electronist, profesor universitar, membru corespondent (din 1994) al Academiei Române. În anul 1968 a devenit inginer în electronică și telecomunicații, absolvind Institutul Politehnic București. A obținut titlul de Doctor inginer în Electronică pe baza tezei Contribuții la teoria și tehnologia diodelor Schottky din siliciu (1975). Activitatea sa didactică, de peste 30 ani, s-a desfășurat în cadrul disciplinelor de Dispozitive și circuite electronice și Modelarea componentelor microelectronice active la Facultatea Electonică a Universității Politehnice București. A contribuit cu succes la orientarea învățământului de microelectronică din România. A adus contribuții fundamentale la teoria structurilor electronice semiconductoare, a inventat dispozitive electronice și circuite integrate, realizate în calitate de demonstratori, dintre care unele au fost introduse în circuitul industrial.

1947 – Miron Radu Paraschivescu l-a atacat în Scânteia pe Tudor Arghezi

După instaurarea comuniștilor, România a fost supusă unei cenzuri legiferate, concretizată prin interzicerea unei lungi liste de cărți, reviste ziare. Într-una din tabletele sale, Arghezi deplângea starea în care a ajuns viața literară, afirmând că trebuie „să ceri autorizație ca să scrii, cuvintele românești fiind încuiate în lada de fier și cheile stând pe verigă în buzunarul unor domnișori care n-au învățat să iscălească exact. Încolo, viața literară e liberă, cu condiția să nu scrii”. Răspunsul comuniștilor a venit prin intermediul lui Miron Radu Paraschivescu, care la 3–5 februarie în ziarul Scânteia, l-a acuzat pe Arghezi că i-ar fi „elogiat pe fruntașii legionari Moța și Marin, morți în Spania, unde trăgeau cu pușca cot la cot cu maurii”. După ce i-a contestat calitatea de mare poet, Paraschivescu a constatat ce a făcut acesta cu libertatea pe care a primit-o: „în loc să lupte împotriva realei, profundei, mortalei porcării ce se întindea ca o pecingine peste lume, porcăria fascistă, d. Tudor Arghezi găsea că este un vânt de bărbăție, și cu toate că azi ne spune că viața nu-i vrednică de luptă, acum câțiva ani lupta împotriva celor care, de bine, de rău, se opuneau porcăriei fasciste”. Arghezi nu s-a lăsat intimidat de mesajele PCR-ului și a continuat să scrie despre ceea ce el considera a fi o intruziune crasă în intimitatea actului creator

1950 – S-au stabilit relații diplomatice între România și Vietnam

Relațiile diplomatice dintre România și RS Vietnam au fost stabilite la 3 februarie 1950, la nivel de ambasadă

1951 – S-a născut Eugenia Maci

3 februarie 1951, București

Actriță de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în anul 1974, la clasa profesorului Nicolae Carabin. A debutat cu rolul Celesta din Dulcea pasăre a tinereții, de Tenneesse Williams, regia Mihai Berechet. Este căsătorită cu regizorul Grigore Gonța. Din filmele sale: Tatăl risipitor, Comoara din deal, Nostradamus, Binecuvântată fii, închisoare, Second Hand, Alice T

Tatăl risipitor (1974)

1954 – A încetat din viață Ionel Teodoreanu (6 ianuarie 1897, Iași – 3 februarie 1954, București)

Romancier și avocat interbelic; cunoscut mai ales pentru scrierile sale evocatoare ale copilăriei și adolescenței

1957 – Poetul Ștefan Augustin Doinaș a fost arestat

A fost condamnat la doi ani de pușcărie politică pentru „omisiune de denunț”, pentru că nu a denunțat un coleg de la revista Teatru, care vorbea despre extinderea revoluției maghiare și în România. A fost eliberat la 5 februarie 1958, iar până în 1963 i s-a interzis să reintre în viața literară

1959 – Premiera filmului Viața nu iartă

Inspirat din trei nuvele scrise de Alexandru Sahia: Moartea tânărului cu termen redus, Întoarcerea tatălui din război și Câmpia de sânge a Mărășeștilor, cu scenariul și regia de Iulian Mihu și Manole Marcusși având în distribuție actorii: Emil Botta, Lazăr Vrabie, Mircea Balaban, Angela Chiuaru. A fost o premieră în industria cinematografică românească, și anume, un proiect de diplomă, semnat de doi absolvenți ai IATC, Manole Marcus și Iulian Mihu, a fost preluat de Studioul cinematografic București și finalizat în condiții profesioniste

Viața nu iartă (1958)

1968 – A încetat din viață Traian Gheorghiu (19 februarie 1887, Craiova – 3 februarie 1968, București)

Fizician, profesor universitar; membru corespondent al Academiei de Științe din România; membru corespondent al Academiei Române

1972 – A încetat din viață Neagu Rădulescu (26 decembrie 1912, București – 3 februarie 1972)

Grafician, caricaturist, prozator și autor de literatură pentru copii

1976 – S-a născut Cătălin Hîldan

3 februarie 1976, Brănești, Ilfov – 5 octombrie 2000, Oltenița

Fotbalist care s-a afirmat ca mijlocaș la Dinamo București. A început să joace fotbal la vârsta de 10 ani în cadrul clubului Dinamo și a câștigat titlurile naționale la toate categoriile de vârstă: pitici, cadeți, juniori, mai puțin la juniorii republicani. A câștigat cu Dinamo un titlu de campion și o cupă a României, cifrele carierei sale fiind 131 de jocuri/6 goluri în Divizia A, 5/1 în echipa națională, 5/0 în cupele europene, 17/0 la alte loturi naționale. A fost căpitanul echipei dinamoviste, stingându-se din viață în urma unui atac de cord la 5 octombrie 2000 în timpul unui amical pe stadionul din Oltenița

1993 – S-a născut Mădălina Florea

3 februarie 1993

Sportivă specializată pe cursele de atletism pe distanțe lungi.

A început cu gimnastica ritmică, timp de trei ani, apoi a optat pentru atletism. A participat la Campionatele Mondiale de Juniori (U20) din 2012 de la Barcelona, unde s-a clasat pe locul 5 în proba de 5000 metri. La Campionatul European de Tineret din 2013 de la Tampere a obținut locul 4. La Campionatul European din 2016 de la Amsterdam s-a clasat pe locul 7 în proba de semimaraton. La Cupa Europei de 10.000 metri din 2017 metri a obținut locul 6 cu echipa României. În anul 2019 a câștigat Semimaratonul de la București, iar cu echipa României (Cristina Simion, Denisa Dragomir, Andreea Pîșcu) a obținut medalia de bronz

2000 – A încetat din viață Florența Albu (1 decembrie 1934, Floroaica–Vâlcelele, Călărași – 3 februarie 2000, București)

Poetă și jurnalistă

2002 – A încetat din viață Aglaja Veteranyi (17 mai 1962, București – 3 februarie 2002, Zürich)

Scriitoare; actriță elvețiană de limbă germană, originară din România

2009 – Verdict la Haga în procesul Insulei Șerpilor

În procesul cu Ucraina privind platoul continental din Marea Neagră și Insula Șerpilor, Curtea de la Haga a acordat României 9700 de kilometri pătrați de zonă economică exclusivă și platou continental, reprezentând 79,34% din totalul suprafeței în dispută. Zona conține circa 70 de miliarde de metri cubi de gaze și 12 milioane de tone de petrol

2009 – A încetat din viață Virgil Almășanu (28 februarie 1926, Baccealia – 3 februarie 2009, București)

Pictor; reprezentant al realismului socialist; vicepreședinte al Uniunii Artiștilor Plastici

2015 – A încetat din viață Mihai Istudor (15 martie 1944, Ploiești – 3 februarie 2015)

Sculptor monumentalist

2017 – Proteste de stradă față de modificarea Codului Penal prin Ordonanța de urgență 13

Avocatul Poporului a sesizat CCR pe ordonanța de urgență privind modificarea Codurilor penale, iar procurorul general al României, Augustin Lazăr, a declarat că va ataca în instanța de contencios administrativ ordonanța de urgență privind modificarea codurilor penale. Protestele au continuat pentru a patra zi la rând. Un număr record de 330.000 de oameni au manifestat în toată țara, 150.000 doar în București

2020 – A încetat din viață Aurel Șelaru (15 martie 1935, București – 3 februarie 2020, București)

Ciclist, maestru al Sportului; obținut 11 titluri naționale

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

1 comentariu la „3 Februarie în istoria românilor

  1. Pingback: 3 februarie în istoria românilor | RoEvanghelica

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: