Istoria României România frumoasă Today's Memory

9 Februarie în istoria românilor

Foto: Postul de radio Europa Liberă a transmis scrisoarea deschisă a scriitorului Paul Goma, 9 februarie 1977


1768 – S-a născut Radu Tempea

9 februarie 1768, Brașov, Marele Principat al Transilvaniei – 5 iulie 1824, Brașov, Imperiul Austriac

Preot ortodox, profesor și lingvist. A urmat școala de la Biserica Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului, Gimnaziul săsesc luteran din Brașov, aici fiind primul elev ortodox care a învățat, în anul 1783. În 1785 a cerut un sprijin de 100 de florini din partea bisericii pentru a urma filozofia la Buda, primind bursa cu condiția să revină și să își continue activitatea la Brașov. A urmat și cursurile de învățători de la Sibiu. A devenit diacon învățător în 1788. A fost director al școlilor ortodoxe românești din Transilvania, protopop (din 1805) al unuia dintre cele 3 protopopiate din Brașov și apoi vicar general al Episcopiei Ardealului. Este cunoscut pentru publicarea la Sibiu, în 1797, a uneia dintre primele gramatici științifice românești. În timpul crizei financiare și economice din anii 1814–1815 a adus din Țara Românească 1000 găleți de porumb, împărțindu-l săracilor cu același preț cu cât l-a costat procurarea și transportul porumbului. Pentru această faptă, împăratul Francisc II i-a adus mulțumiri printr-un decret, îndemnând guvernul ardelean să dea publicității, ca exemplu, această acțiune a protopopului Radu Tempea

1775 – S-a născut Bolyai Farkas

9 februarie 1775, Buia, comitatul Târnava Mare/Sibiu – 20 noiembrie 1856, Târgu Mureș

Matematician maghiar din Transilvania, membru al Academiei de Științe din Pesta. Din 1796 a plecat în Germania și a frecventat, pe rând, universitățile de la Jena și de la Göttingen. În această perioadă a legat o strânsă prietenie cu matematicianul german Carl Friedrich Gauss. A fost profesor de matematică la Colegiul Reformat din Târgu Mureș, Cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale în domeniul geometriei, era un talent multiplu: cunoștea mai multe limbi străine (latină, greacă, ebraică), era pasionat de pictură, muzică, literatură dar în special de matematică. Atras de problemele fundamentale ale geometriei, a încercat să fixeze bazele riguroase ale geometriei euclidiene. Astfel, a studiat axioma paralelelor și a remarcat faptul că aceasta este independentă de celelalte axiome ale geometriei. Mai mult, a reușit să formuleze alte opt enunțuri echivalente ale acestei axiome. Cercetările sale filozofice privind bazele matematicii au pregătit terenul pentru crearea geometriei non-euclidiene și a geometriei hiperbolice

1802 – S-a născut Emanoil Gojdu

9 februarie 1802, Oradea, Imperiul Habsburgic – 3 februarie 1870, Pesta, Ungaria

Avocat de succes și patriot ardelean, un luptător neobosit pentru drepturile românilor din Transilvania și Ungaria. Familia sa, de origine aromână, era originară din Moscopole. Studiile preuniversitare le-a făcut la liceul romano-catolic al călugărilor premonstratensi din Oradea. Studiile universitare le-a făcut la Academia de Drept din Oradea (1820–1821), la Academia de Drept din Pojon, iar mai apoi la Budapesta. Diploma de avocat a obținut-o la Budapesta, pentru ca mai târziu să o ia și pe cea de notar cambial. În 1824 s-a așezat la Budapesta ca avocat și politician. Era mândru de originea sa de român ortodox. Casa lui din Budapesta a fost cunoscută ca fiind o casă românească, în care obișnuia să țină întruniri cu deputații români. Cu aceștia și sub președinția lui, s-a discutat și un proiect de lege „pentru egala îndreptățire a naționalităților”. Spunea: „Ca fiu credincios al Bisericii mele, laud dumnezeirea, căci m-a făcut român; iubirea ce am către Națiunea mea mă îmboldește a stărui în faptă, ca încă și după moarte să erump de sub gliile mormîntului, spre a putea fi pururea în sînul Națiunii”. Prin testamentul făcut la Budapesta în 4 noiembrie 1869, Emanuil Gojdu și-a lăsat averea „acelei părți a națiunii române din Ungaria și Transilvania care aparține la confesiunea orientală ortodoxă”, pentru acordarea de burse studenților și pentru ajutorul preoților. În acest sens a fost constituită o fundație. Acestă fundație a funcționat între 1870–1917, acordând foarte multe burse studenților români, dintre care se remarcă: Traian Vuia, Octavian Goga, Constantin Daicoviciu, Petru Groza și Victor Babeș. După 1945 Fundația Gojdu a fost naționalizată de regimul comunist din Ungaria. Casa în care s-a născut mai poate fi văzută și astăzi în Oradea, lângă Biserica cu Lună

1849 – S-a încheiat Bătălia de la Simeria

Purtată între trupele imperiale austriece, comandate de către Anton Puchner, comandantul suprem al trupelor imperiale austriece din Transilvania, susținute de milițiile românești și armata revoluționară maghiară condusă de generalul Joseph Zacharias Bem, în intervalul 7–9 februarie. Mare parte a bătăliei s-a desfășurat în zona podului de peste râul Strei, de la Simeria. Sursele austriece și românești afirmă că bătălia de la Simeria fost o bătălie cu final nedecis, ambele părți retrăgându-se de pe câmpul de luptă. Sursele maghiare consideră însă bătălia de la Simeria ca fiind una dintre cele mai mari victorii maghiare din toate timpurile

1850 – S-a născut Vasile Păun

9 februarie 1850, București – 1 martie 1908, București

Poet, teoretician și critic literar de formație clasicistă. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. A fost profesor de Limba română și latină și, o vreme, director la Gimnaziul „Cantemir-Voda” din București, profesor la Colegiul „Sf. Sava”, apoi preceptor principal al principelui Ferdinand, pe care l-a însoțit câțiva ani în Germania, unde și-a desăvârșit el însuși studiile. A fost apoi profesor titular și director la Liceul „Gh. Lazăr”. A debutat literar cu Umbra lui Mihai, poemă în trei cânturi, în Albina Pindului (1868), revistă unde a publicat în continuare și a avut prilejul să-l cunoască pe Mihai Eminescu. A colaborat cu poezie, proză, articole critice, cronici literare la Traian, Columna lui Traian, Foaia Societății Romanismul, Foaia Societății Renașterea, Povestitorul, România literară, Românul literar, etc. A debutat editorial cu Oda la resbel (1877). Dupa 1890, interesul lui Vasile Paun trece de la poezie la critică și la teoria literaturii și artei, de la literatura greco-latină, la literatură, estetică și artă europeană. Pe parcursul a trei decenii (1868–1898), a scris și publicat poezii patriotice și elegii, ode și satire, alegorii, poeme și balade care, în ansamblul lor, au lăsat impresia unei spontaneități reprimate și a unei descendențe manieriste. A fost redactor-șef la Revista societății Tinerimea română, a editat Apărarea națională și a susținut, până în anul morții, cronica săptămânală și rubrica de Note și reflexiuni de la Secolul. Din scrierile sale: schița biografică Ferdinand de Hohenzolern, analiza literară critică Catastrofa Nibelungilor, Ficțiune, imagine și comparațiune. Studiu comparativ de literatură poetică, Înrudirea poeziei cu celelalte arte frumoase (muzica, pictura, plastica și arhitectura), etc.

1894 – A încetat din viață Iorgu Caragiale (cca. 1829, Constantinopol – 9 februarie1894, București)

Actor și dramaturg, frate cu Luca Șt. Caragiale și Costache Caragiale, conducătorul trupei Societății artiștilor dramatici, cu care a bătut țara în lung și-n lat, al cărei sufleor a fost Mihai Eminescu; a avut un repertoriu manuscris „de vodevile și șansonete” pentru trupele sale, jucat „pân toate provințiile românești”, păstrate la Academia Română, cronici sui-generis al epocii

1902 – George Enescu a debutat ca solist al Orchestrei Filarmonice din Berlin, sub bagheta lui Josef Rebicek

Printre lucrările de la debut se numără Concertul pentru vioară în re major de Beethoven, Fantezia scoțiană de Max Bruch

George Enescu dirijează Rapsodia română nr. 1 în La major, Op. 11

1908 – S-a născut Cicerone Theodorescu

9 februarie 1908, București – 18 februarie 1974, București

Poet și traducător. A urmat Facultatea de Litere și Filozofie a universității București. A fost profesor la mai multe licee și ziarist, colaborând mai ales cu presa de stânga. După 1944 a deținut funcții înalte în Centrala Cărții, a fost vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, redactor-șef la Viața românească (1948–1953). A debutat în 1925, la Universul literar, iar editorial în 1936, cu volumul de versuri Cleștar. A colaborat la Bilete de papagal, Azi, Cuvântul, Cuvântul liber, Facla, România literară, Lumea, Universul literar, Tribuna poporului, Gazeta literară, Luceafărul, etc. A tradus poezia lui Vladimir Maiakovski, a tălmăcit, adaptat sau scris literatură pentru copii. Scrieri: Focul din amnar, Calea Griviței, Întâmplarea din grădină, Gogu Pintenogu, Oameni și dragoste, Copiii cartierului, Zburătorul de larg, Nebunul regelui, De bello dacico

1910 – S-a născut Dan Vizanty

Dan Valentin „Mon Cher” Vizanty; 9 februarie 1910, Botoșani – 12 noiembrie 1992, Paris

Pilot militar care a luptat în al Doilea Război Mondial, impunându-se ca unul dintre așii aviației de vânătoare române. S-a distins inițial pe Frontul de Est, în calitate de comandant al Escadrilei 43 de Vânătoare, fiind decorat cu Ordinul Virtutea Aeronautică de Război cu spade, cl. Crucea de Aur (1941), pentru că „a executat 25 misiuni de războiu în fruntea escadrilei sale. A participat la numeroase lupte aeriene, dovedindu-se a fi un emerit pilot și în același timp un bun comandant”, cl. Crucea de Aur, cu prima și a doua baretă (1942) deoarece „în calitate de șef de patrulă și comandant de Escadrilă, a doborît un avion inamic de vânătoare și unul de bombardament cu patrula sa. A fost un viu exemplu de curaj și spirit de sacrificiu. A executat 51 misiuni pe front” și cl. Cavaler (1942) „pentru bravura cu care a condus escadrila 43, relevându-se ca un pilot de vânătoare de elită. A atacat la sol cu escadrila o unitate de A.c.A. inamică în sectorul Tighina, reducând-o la tăcere. În capul unei patrule de numai 3 avioane a susținut o luptă aeriană, în sectorul Dalnik cu 8 avioane inamice Rata. A doborât personal un avion inamic. A executat 52 misiuni pe front”.Până la sfârșitul războiului, a acumulat 4.600 de ore de zbor și 43 de victorii personale, conform sistemului prevăzut de Statul Major al Aerului, ceea ce l-a plasat printre cei mai buni piloți de vânătoare din cel de-Al Doilea Război Mondial.

A fost trecut în cadrul disponibil la 9 august 1946, cu grad de locotenent-comandor aviator și apoi, din oficiu, în poziția de rezervă în 1947. Regimul comunist l-a îndepărtat din armată, fiind cunoscut ca monarhist. În 1961 a fost condamnat la cinci ani de detenție și închis la Jilava, Gherla și Cluj, pentru „uneltire contra ordinii sociale“. Doi ani mai târziu a fost eliberat, odată cu alți deținuți politici. I s-a confiscat toată averea, casa, etc., fiind nevoit să lucreze ca muncitor necalificat – recuperator de epave aviatice după război, muncitor agricol, angajat la Plafar, tehnician, muncitor în construcții, macaragiu. În 1968, când Charles de Gaulle, președintele Franței, aflat în singura sa vizită oficială pe teritoriul României, l-a întrebat, în mod oficial, pe Nicolae Ceaușescu despre soarta generalului regalist Paul Teodorescu și despre cea a asului aviației militare Dan Vizanty. Fostul pilot a fost ridicat în grabă de pe șantierul unde lucra, îmbrăcat în uniformă de comandor și prezentat președintelui Franței, care a înțeles și a lucrat pentru salvarea lui. În iunie 1977, Vizanty a fost chemat de primarul Parisului, Jacques Chirac, și de membrii Asociației Aeronautice Internaționale Les Vieilles Tiges, într-o misiune de cercetare pentru a întocmi o istorie a aviației europene. La 67 de ani a decis să rămână în Franța. A fost întâmpinat cu onoruri. Jacques Chirac i-a înmânat Medalia de Argint a orașului Paris pentru meritele sale ca aviator. Ironic, salvarea sa de regimul comunist a fost determinată de foștii piloți împotriva cărora a luptat în război. A primit o pensie de merit de la statul francez. Nu a mai fost bine primit în România nici după 1989

1917 – S-a născut Oleg Danovski

9 februarie 1917, Vosnesensk, Ucraina – 21 octombrie 1996, Constanța

Dansator și coregraf, întemeietorul școlii românești de balet modern, fondatorul și directorul primului teatru de balet din România. Mama sa a fost maestră de balet la Teatrul din Cernăuți, astfel încât Oleg a crescut de mic într-un mediu artistic. Inițial, a studiat, timp de 7 ani, vioara, ulterior s-a dedicat dansului. La 14 ani a fugit la București cu o elevă de-a mamei sale, s-a angajat balerin la Teatrul Cărăbuș. Foarte curând a devenit prim solist, înlocuind balerinul care se îmbolnăvise, într-o remarcabilă evoluție care i-a adus supranumele de Sfinxul Slav. La 17 ani era cel mai tânăr coregraf din lume. A dansat pe scenele de la Teatrul Evreiesc, a fost solist la Opera Română din București, unde a început să monteze spectacole remarcabile. A apărut pe toate marile scene ale lumii, precum Teatrul Balșoi, Opera din Milano sau Metropolitan New York, iar sub conducerea sa baletul românesc s-a bucurat de succese și recunoaștere fără precedent în străinătate. A înființat o secție de balet a Teatrului Fantasio din Constanța, Ansamblul de balet clasic și contemporan. Inițial a fost constituit din tineri absolvenți ai liceelor de coregrafie din București și Cluj. Primul spectacol montat a fost Chopiniana. Aici Oleg Danovski a montat: trilogia ceaikovskiană Lacul lebedelor, Frumoasa din pădurea adormită, Spărgătorul de nuci. A fost distins cu titlul de Artist Emerit. Rămâne în amintirea noastră, așa cum l-a numit Marian Constantinescu, Dirijorul de lebede

Lacul lebedelor

1917 – A încetat din viață Aurel C. Popovici (16 octombrie 1863, Lugoj, Banat – 9 februarie 1917, Geneva)

Jurist, publicist, politolog și filosof politic bănățean, memorandist

1919 – România și Polonia au stabilit relații diplomatice

Relațiile diplomatice dintre cele două țări au fost stabilite, la nivel de reprezentanță provizorie, la 9 februarie 1919. Au fost ridicate la nivel de legație trei luni mai târziu. În 1938, misiunile diplomatice au fost ridicate la nivel de ambasadă. În 1940, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, relațiile diplomatice au fost suspendate, fiind reluate în 1945

1924 – S-a născut Teodor Balș

Emilian Bălășescu; 9 februarie 1924, București – 27 iulie 1983, București

Poet și și traducător. După ce a absolvit Liceul „Mihai Viteazul”, a urmat, la Universitatea București, Facultatea de Litere și Filosofie. A debutat în Mugurul, revista elevilor de la Liceul „Mihai Viteazul”. A colaborat la Târgoviștea, Ancheta, Fapta și la majoritatea revistelor din țară, după debutul editorial din 1957, cu poemul 1907, reluat ulterior în variante augmentate în volumul antologic Pasărea de sunet (1975) și, respectiv, Satul din pământ (1917). A condus Cenaclul literar „Dumitru Theodor Neculuță”, a fost șeful secției poezie la Casa Centrală a Creației Populare, redactor la Luceafărul, Gazeta literară, România literară. A tradus din literatura spaniolă și a editat, în colaborare, antologia de folclor contemporan, Pe-un picior de plai. Scrieri: Poarta soarelui, Pasărea de sunet, Noaptea corridei

1929 – Protocolul Litvinov de la Moscova

A fost semnat la Moscova, la 9 februarie 1929. În contextul aderării a cât mai multor țări la Pactul Briand-Kellogg, puterea de la Moscova a luat hotărârea de a semna un protocol cu țările vecine la granița vestică. Protocolul de la Moscova venea în ideea de menținere a păcii, prin renunțarea la război ca instrument al politicii naționale. A fost semnat de guvernele Poloniei, României, Letoniei, Estoniei și URSS, la care s-au alăturat ulterior, Turcia și Lituania. Și-a luat numele de la negociatorul său, Maxim Maximovici Litvinov, adjunctul Comisariatului Poporului pentru Afacerile Externe (1918–1929). Făcând referire la situația României, Litvinov a subliniat următoarele: „Faptul că printre noi se găsește, în calitate de semnatar al Protocolului, reprezentantul unui stat cu care Uniunea Sovietică nu are relații diplomatice și cu care există vechi și serioase diferende care n-au fost soluționate și pe care prezentul Protocol nu le soluționează, nu este decât proba complementară a spritului de pace de care este animată Uniunea Sovietică”. Ca dovadă, peste 10 ani, URSS invada Finlanda, Estonia, Letonia, Polonia și Basarabia…

1934 – Pactul Înțelegerii Balcanice

Semnat la Atena, în data de 9 februarie 1934, de reprezentanții Greciei, României, Turciei și Iugoslaviei, Demetrios Maximos, Nicolae Titulescu, Tevlik Rustu Aras și respectiv Bogoliub Jevtic, „ferm deciși a asigura respectul angajamentelor contractuale deja existente și menținerea ordinii teritoriale actualmente stabilită în Balcani”. Ideea principală a acestui pact era crearea unei alianțe politice, militare și economice între cele patru state semnatare, care din punct de vedere geopolitic se găseau într-o zonă tampon între est și vest. Stipula, printre altele, că statele semnatare (fostul Bloc Balcanic), „își garantează mutual securitatea frontierelor balcanice” și „își iau obligația de a nu întreprinde nici o acțiune politică față de alt stat balcanic nesemnatar al pactului fără avizul mutual prealabil al celorlalți semnatari și de a nu lua nici o obligație față de oricare alt stat balcanic fără cunoștința prealabilă a celorlalte părți” (cu un protocol și o anexă secretă). La tratat puteau adera, ulterior, și alte state din zonă. Inițial a fost concepută ca un pact în cinci, însă Bulgaria a refuzat oferta. Crearea Înțelegerii Balcanice a reprezentat un pas important pe calea colaborării între popoarele balcanice, a întăririi securității regionale. România a ratificat Pactul Balcanic la 16 iunie 1934

1936 – S-a născut Andrei Pandrea

Andrei Dumitru Marcu; 9 februarie 1936, București

Medic, etnolog, scriitor, stabilit la Paris din 1979. A urmat cursurile Facultății de Medicină Generală a Institutului Medico-Farmaceutic din București (1954–1961). A lucrat ca medic în mediul rural din județele Vrancea și Prahova timp de 7 ani. Întors la Bucuresti, a ocupat funcțiile de șef al Serviciului de relații internaționale al Editurii Medicale, consilier pentru medicina rurală al ministrului Sănătății, secretar al Secției de teoria și istoria literaturii și artei la Academia de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”. A devenit Doctor în Antropologie în 1972. În 1973 primește o bursă de la Guvernul francez, la College de France și la Ecole Pratique des Hautes Etudes din Paris. A rămas definitiv în Franța cu statutul de azilant politic (1979). A luat doctoratul la Sorbona (1982), cu teza Contribution a l’etude ethnologique de la terminologie de la parente au „Pays de Loviștea”. A fost membru al Academiei Româno-Americane de Științe și Arte, șef al Secției de folclor a Institutului de Cercetări al acestei Academii, cofondator al Asociației Sociologilor și Etnologilor, afiliată Casei Românești din Paris, membru al Asociației Ziariștilor Români-Vest, membru de onoare al Academiei Române – Comisia de Antropologie. Din opera sa: Hoinar prin Bucegi, Medic la Boișoara, Unde s-a dat bătălia de la Posada, Voievodul cailor, Oaia, ciobanul și brânza, I-II, Masa moșilor. Tablete și studii etnologice, Cu pușca după zmei. Proză etnologică, Petre Pandrea – martor de veac, Etnologice

1936 – S-a născut Dorin Sarafoleanu

9 februarie 1936, Ghizela, Timiș

Medic, șeful clinicii ORL de la Spitalul „Sfânta Maria” din București. A urmat facultatea la Institutul de Medicină din Timișoara. A fost repartizat, prin concurs, la Spitalul Clinic Grivița – astăzi „Sfânta Maria”. S-a pregătit în secundariat la Clinica ORL Colțea, perfecționându-se sub îndrumarea unor profesori de renume, ca Mihai Lăzeanu (care i-a coordonat doctoratul, fiindu-i apoi colaborator apropiat). Aceluiași medic și profesor îi datorează și cooptarea în Societatea Franceză de ORL și Chirurgie Cervico-Facială, din care face parte din 1979. A obținut o bursă de studii postuniversitare în Franța, unde a învățat chirurgia cu laser. A introdus-o în specialitatea ORL din România și ulterior a dezvoltat-o. Tot în Franța, la Institutul Gustave Roussy, și-a perfecționat cunoștințele și tehnicile chirurgicale în cancerul căilor aero-digestive superioare. În 1971, a înființat Clinica ORL de la Spitalul „Sfânta Maria” din București, pe care a și condus-o zeci de ani. În prezent clinica este condusă de prof. dr. Codruț Sarafoleanu, fiul său. Aici a fost introdusă, în 1985, chirurgia LASER în domeniul ORL, și tot aici, în 1993, chirurgia endoscopică laringiană și rinosinusală. A contribuit la modernizarea specialității ORL în domeniile imunologiei, chirurgiei laser, chirurgiei endoscopice în tratamentul unor forme de cancer laringian

1945 – Legea privind epurarea presei

Legea nr. 102/9 februarie 1945 privind epurarea presei, a fost promulgată. Prevedea sancționarea cu admonestare scrisă, suspendarea activității între 6 luni și 5 ani și interzicerea definitivă de a lucra în presă pentru acei ziariști, publiciști și colaboratori ai presei care înainte de 23 august 1944 s-au pus în slujba hitlerismului sau a fascismului, au fost stipendați de către puterile Axei pentru propagandă în favoarea politicii lor, au îndemnat la acte de teroare, schingiuiri și omoruri.

Mihail Sadoveanu „recuperat” de liderii comuniști Gh. Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Emil Bodnăraș

Publicată în Monitorul Oficial nr. 34/12 februarie 1945, fost în vigoare între 12 februarie 1945–13 ianuarie 1974

1949 – Scriitorul Adrian Marino a fost arestat 

Sub acuzația de „multiplicare și difuzare de texte ale „Școlii de cadre”, din cadrul Tineretului Universitar Național-Țărănist, activități considerate ilegale de guvernul de atunci. La 12 octombrie 1950, a fost condamnat la 10 ani temniță grea. A fost închis până în anul 1957, după care a fost deportat în Bărăgan, în satul Lățești, Ialomița, alți șase ani (1957–1963). Nu a avut drept de semnatură până în 1965, iar după alți patru ani, în 1969, a fost reabilitat politic complet și repus în toate drepturile

1949 – A încetat din viață Octav Șuluțiu (5 noiembrie 1909, București – 9 februarie 1949, București)

Scriitor, critic literar și romancier; apropiat de curentul filozofic trăirist

1952 – S-a născut Florin Ochescu

9 februarie 1952, București

Chitarist și compozitor de rock. A condus grupul rock Monolit, a fost membru al trupelor Iris, Roșu și Negru, Holograf, Sfinx, Progresiv TM, Big Band Radio, Curtea Veche 43 a format Florin Ochescu Blues Project. A fost căsătorit cu Dida Drăgan, prima vedetă feminină din rock-ul românesc, fostă solistă a grupului Monolit, au susținut zeci de concerte și au lansat câteva piese la începutul anilor ’80. În prezent este căsătorit cu Silvia Dumitrescu

Florin Ochescu pentru Jimi Hendrix!

1967 – Premiera la București a filmului Dacii

Este un film istoric româno-francez, regizat de Sergiu Nicolaescu pe un scenariu de Titus Popovici. A fost realizat de Studioul Cinematografic București în colaborare cu Franco-London Film (Franța). Reprezintă debutul cu o pelicula de lung metraj a regizorului Sergiu Nicolaescu. Filmările au avut loc în perioada 11 mai–octombrie 1966. Din distribuție: Amza Pellea (voce Emanoil Petruț), Pierre Brice, Georges Marchal, Marie Jose Nat, Alexandru Herescu, Mircea Albulescu, Emil Botta, Geo Barton, etc. Filmul Dacii se află pe locul 4 în topul celor mai vizionate filme românești din toate timpurile, după cum atestă un comunicat din 2006 al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România. Lansarea filmului în Franța a avut loc la 31 mai 1967

Dacii (1967)

1976 – S-a născut Ionela Târlea

9 februarie 1976, Tomșani, Vâlcea

Atletă, laureată cu argint la Atena 2004, la 400 m garduri. A început atletismul la vârsta de 13 ani și jumătate, la CSM Râmnicu Vâlcea, apoi la Oltchim Rm. Vâlcea, CSM PAB Arad, Dinamo București, Sporting Lisabona (Portugalia), Fenerbahçe, Enka Spor (ambele Turcia). Performanțe: locul 1 la Campionatul European în 1998, 2002 (400 m.g.); locul 1 la Campionatul Mondial în sală,1999 (200 m), etc.

1977 – Postul de radio Europa Liberă a transmis scrisoarea deschisă a scriitorului Paul Goma

În ianuarie 1977, Goma a trimis o scrisoare de solidarizare cu Charta 77 a cehoslovacilor, scrisă în nume propriu, după ce încercările sale de a redacta una comună, împreună cu colegii scriitori și cu foști deținuți politici a eșuat. Era un text de solidaritate cu protestatarii anti-comuniști ai Chartei 77 din Cehoslovacia, oameni aflați sub stăpînirea aceluiași Rău: Mă declar solidar cu acțiunea voastră. Situația voastră este și a mea; situația Cehoslovaciei este – cu deosebiri nefundamentale – și a României. Trăim, supraviețuim în același Lagăr, în aeeași Biafra (capitală: Moscova) […] Sînt alături de voi, cehi, slovaci, unguri, polonezi, germani”. A fost actul de naștere al dizidenței românești. Ulterior, Paul Goma a transmis o scrisoare deschisă lui N. Ceaușescu și, pe 8 februarie, o scrisoare deschisă adresată Conferinței de la Belgrad, semnată de peste 420 de persoane. Pentru aceste trei scrisori în care se cerea guvernului României respectarea drepturilor omului și care au fost difuzate de Radio Europa Liberă și de presa occidentală a fost urmărit, arestat și maltratat de Securitate dar eliberat la intrevențiile din Occident, repertoriat de organizația neguvernamentală împotriva încălcării drepturilor omului, Amnesty International

1977 – A încetat din viață Emil Serghie (1897, Hudeștii Mari, Botoșani – 9 febr. 1977, București)

Poet, ziarist și traducător din literaturile franceză și rusă

1986 – S-a născut Ciprian Tătărușanu

9 februarie 1986, București

Fotbalist care evoluează la clubul FCSB și la echipa națională de fotbal a României, pe postul de portar. A jucat la Juventus București, Gloria Bistrița, Steaua București, Fiorentina, FC Nantes

1990 – S-a constituit Consiliul Provizoriu de Uniune Națională, CPUN

Constituit prin restructurarea Consiliul Frontului Salvării Naționale (CFSN), a fost un organism provizoriu de conducere a României (9 februarie 1990–20 mai 1990) până la primele alegeri care au urmat revoluției române din 1989. Înființat prin Decret-Lege al Consiliului Frontului Salvării Naționale în 9 februarie 1990. CPUN era compus din 241 de membri (105 reprezentanți ai partidelor și formațiunilor politice nou create, 106 ai CFSN, 27 ai uniunilor minorităților naționale și 3 reprezentanți ai Asociației Foștilor Deținuți Politici din România), președinte fiind Ion Iliescu

1990 – A fost înregistrată Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România

A fost constituită la 29 decembrie 1989, la Geamia Anadolchioi din Constanța. Prin Sentința Civilă nr. 168/9 februarie 1990 a Judecătoriei Sectorului 1 București, Uniunea Democrată Turcă Musulmană din România (UDTMR) a dobândit statut de organizație legal constituită. Președinte al Biroului Executiv al UDTTMR este Gelil Eserghep, iar sediul se află în Constanța

1990 – S-a născut Alina Bercu

9 februarie 1990, Câmpina

Pianistă clasică. A debutat pe scena concertistică la vârsta de 9 ani. De-a lungul celor 12 ani de carieră a susținut peste 200 de concerte. A realizat transmisiuni directe cu posturi Radio și TV, dintre care: NBC-SUA, Eurovision, Telepace-Italia, METRO TV-Indonezia și TVR Cultural; înregistrări CD inclusiv pentru Fonoteca de Aur a Radiodifuziunii Române, Fuga Libera-Belgia. A evoluat pe renumite scene din Europa, America și Asia. A fost laureată a mai multor concursuri naționale și internaționale: Premiul I și Premiul publicului Steinway & Sons, Hamburg 2002, Marele premiu și Medalia de aur la secțiunile „solo” și „concerto” la concursul World Piano Competition, Cincinnati 2004, Marele Câștigător la faza națională al concursului Eurovision Young Musicians, București 2006. A fost laureată a Concursului Internațional de pian „Clara Haskil”, Vevey (Elveția) 2007

Bach – Partita No. 4 in D Major, BWV 828; Hamelin – Toccata on “L’homme armé”; Prokofiev – Sonata No. 7 in B-flat Major, op. 83 • Van Cliburn International Piano Competition (2017)

1991 – A încetat din viață Florin Mugur (Legrel Mugur; 7 februarie, 1934, București – 9 februarie, 1991)

Poet, eseist și prozator; publicist, profesor

1992 – Alegeri libere în administrația publică locală

Primele alegeri locale, din România, după Revoluția din decembrie 1989, au avut loc în februarie 1992, în zilele de 9 (primul tur de scrutin) și 23 februarie (al doilea tur de scrutin), fiind, totodată, primele alegeri locale libere după mai bine de jumătate de secol

1994 – A încetat din viață Gherasim Luca (Salman Locker; 23 iulie 1913, București – 9 februarie 1994, Paris)

Poet, prozator, teoretician al suprarealismului; aderent la mișcarea de avangardă; stabilit la Paris din 1947; s-a sinucis

2008 – A încetat din viață Mădălina Sava (4 iulie 1967 – 9 februarie 2008)

Jurnalist radio; realizator de emisiuni la Radio România Actualități, Antena Bucureștilor și Radio România Tineret

2012 – Demisia Guvernului Emil Boc (2). Instalarea Guvernului Mihai Răzvan Ungureanu

Guvernul Emil Boc (2), având sprijinul politic al unei coaliții PDL–UDMR–UNPR, care a guvernat în perioada 23 decembrie 2009–9 februarie 2012 a fost continuatorul Guvernului Emil Boc (1), al alianței PDL–PSD, între 22 decembrie 2008–13 octombrie 2009 (ad-interim 13 octombrie 2009–23 decembrie 2009). În acest mandat, guvernul s-a confruntat cu criză economică; impunând un program de reducere a cheltuielilor bugetare (reducerea cu 25% a salariilor in sectorul public); creșterea TVA la 24%. Ca urmare a manifestațiilor de protest din Piața Universității, primul ministru și-a depus mandatul.

Guvernul Mihai Răzvan Ungureanu, reprezentând aceeași coaliție, a guvernat între 9 februarie 2012–27 aprilie 2012 și ad-interim între 27 aprilie 2012–7 mai 2012

2016 – A încetat din viață Alexandru Vulpe (16 iunie 1931, București – 9 februarie 2016, București)

Istoric și arheolog; director al Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan”; membru corespondent al Academiei Române

2017 – Proteste de stradă față de modificarea Codului Penal prin Ordonanța de urgență 13

În ciuda viscolului și temperaturilor scăzute, protestele au continuat pentru a zecea zi la rând în București și orașele mari din țară. Florin Iordache și-a anunțat demisia din funcția de ministru al Justiției, interimatul fiind preluat de Ana Birchall

2017 – A încetat din viață Radu Gabrea (20 iunie 1937, București – 9 februarie 2017)

Regizor, scenarist, critic de film; profesor de regie și montaj la Academia de Teatru și Film din București

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

1 comentariu la „9 Februarie în istoria românilor

  1. Pingback: 9 februarie în istoria românilor | RoEvanghelica

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: