Istoria României România frumoasă Today's Memory

16 Februarie în istoria românilor

Foto: Grivița 1933. Tablou de Gábor Miklóssy


1476 – Vlad Țepeș l-a însoțit pe regele Ungariei, Matei Corvin, în campania antiotomană din Bosnia

În iarna 1475–1476, Vlad Țepeș a intrat din nou în luptă împotriva turcilor, de astă dată în Bosnia. El a plecat în campanie în suita regelui Matiaș Corvin, care în cursul lunii ianuarie 1476 a asediat puternica cetate Šabac, de lângă Dunăre. Garnizoana otomană din cetate s-a predat la jumătatea lunii februarie. Înainte de a reveni la Buda, regele a poruncit efectuarea unei incursiuni de pradă dincolo de apa Savei, în direcția orașului Srebrenica, vestit pentru minele lui de argint, incursiune ce va fi comandată de despotul Vuk Branković, de Vlad Țepeș și de „câțiva alți căpitani” (Ștefan Andreescu – Vlad Țepeș Dracula)

1699 – Prima Diplomă leopoldină privind clerul unit

Semnată de Împăratul Leopold I, cardinalul Kolonich și vice-cancelarul Kalnoky. Diploma recunoaște clerului greco–catolic aceleași privilegii de care se bucurau și preoții catolici

1843 – S-a născut Constanța Dunca-Șchiau

16 februarie 1843, Botoșani – 1923, București

Critic muzical, pianistă și scriitoare, militantă pentru emanciparea femeilor din România. A studiat la Collège de France și s-a specializat în pedagogie la Viena. A fost pianistă concertistă în țară și peste hotare și una din primele scriitoare feministe din România. Alexandru Ioan Cuza i-a dat acordul pentru înființarea unei școli pentru fete, astfel încât a organizat Școala Centrală de fete din București, unde a fost și profesoară la catedra de morală și pedagogie. A făcut parte din cercul Convorbirilor literare, a fost critic muzical și fondatoare a revistei bucureștene Amicul familiei. Litere-știință-arte-pedagogie-industrie, în care a publicat mai multe articole-manifest prin care a atras atenția asupra discriminării femeilor din România. A scris eseuri, cronici muzicale, schițe monografice, poezii, nuvele, piese de teatru, romane, recenzii, articole în Familia (Oradea), Amicul familiei, Românul și Foaie pentru minte, inimă și literatură (Brașov), Foaia femeiei, Tribuna literară Telegraful român și Transilvania (Sibiu), etc.

1853 – S-a născut Ioan Artemie Anderco Honorodeanu

16 februarie 1853, Borșa, Maramureș – august 1877, Borșa

Poet și memorialist. A învățat la școala germană din Vișeul de Sus, la colegiul maghiar reformat din Sighet, la liceul piariștilor din Cluj și la cel din Sighet. Remarcat de societatea culturală Transilvania, a primit o bursă și a plecat la Torino, pentru a studia medicina (1871). S-a arătat interesat în egală măsură de filologie și istorie. Originea poporului român și a limbii române i-au trezit interesul și, hotărât să contribuie la cercetări amănunțite, a învățat pe lângă germană și maghiară și italiana, franceza, spaniola și latina. Din cele două caiete de însemnări care au rămas de la el, Nicolae Iorga l-a editat pe cel din anul 1876. Străbătând întreaga Europă, studentul maramureșean a confruntat stările de lucruri întâlnite cu situația de acasă. A murit, răpus de ftizie, cu câteva zile înainte de a primi atestatul de terminare a studiilor, lăsându-și cărțile, printr-un impresionant testament, Societății de lectură a românilor din Maramureș, iar manuscrisele literare, familiei

1875 – Prima ședință publică a Societății Studenților în Medicină

Societatea Studenților în Medicină a fost înființată la 1/13 ianuarie 1875, la șase ani după întemeierea Facultății de Medicină din București, din necesitatea și dorința studenților de a se sprijini reciproc, de a se manifesta științific într-un cadru organizat, dar mai ales din necesitatea documentării științifice într-o vreme în care literatura medicală românescă se afla la începuturile sale, iar bibliotecile de stat și cea a Facultății de Medicină nu posedau cărțile și revistele medicale necesare viitorilor medici. Compusă inițial din cei zece membri fondatori, Nicolae Manolescu, Constantin Istrati, Sterie Argeșeanu, Alexandru Boicescu, Constantin Steuceanu, George Pastia și Vasile Vasiliu Bejan, plus alți nouă membri înscriși ulterior, a ținut prima ședință publică la 16 februarie 1875, sub președinția provizorie a lui Alexandru Boicescu. În această ședință s-a votat statutul compus din 27 de articole, s-a ales comitetul Societății, iar onoarea de președinte i-a fost conferită lui Nicolae Manolescu. Au creat o taxă de cotizație pentru participarea în cadrul Societății, iar din fondurile strânse au achiziționat carți și s-au abonat la jurnalele vremii, oferind tuturor membrilor acces la aceste publicații

1876 – S-a născut Iosif Popovici

16 februarie 1876, Cliciova, Timiș – 26 august 1928, Cluj

Lingvist, specialist în slavistică, fonetică și dialectologie, folclorist. A studiat la Lugoj, Brașov, Gratz, Leipzig, Viena, Zagreb. În final, a urmat cursurile Facultății de Filologie de la Sorbona, Paris, unde s-a specializat în fonetica experimentală și a studiat și limbile slave. A încercat să integreze vocalele românești într-un sistem fonetic. În 1902 a predat cursuri de limba română la Viena, iar în anul 1905 a fost numit Docent în Filologie română, la Universitatea din Budapesta. După Marea Unire s-a mutat la Cluj, unde a predat Fonetică experimentală la Universitate, din 1919 și până la sfârșitul vieții sale. A conceput un proiect masiv de înregistrare și analiză lingvistică a dialectelor române, care ar fi trebuit să apară în douăsprezece volume, dar au apărut doar două cărți din acest proiect, însă acestea au fost semnificative. A publicat mai multe articole de specialitate, dintre care cele mai importante sunt Fiziologia vocalelor românești ă și î, Despre ortoepie și fonetică, Vocalele românești

1886 – S-a născut Constantin Budeanu

16/28 februarie 1886, Buzău – 27 februarie 1959, București

Inginer energetician, unul dintre întemeietorii școlii românești de electrotehnică, membru titular (din 1855) al Academiei Române. În 1903 a fost admis la Școala Națională de Poduri și Șosele obținând diploma de inginer în 1908. A studiat domeniul electrotehnicii la Școala Superioară de Electricitate din Paris, urmat de stagii de practică la Paris și Berlin. A urmat o carieră didactică la Școală Națională de Poduri și Șosele din București, la Școala Politehnică din București, la Institutul Politehnic din București. A fost director tehnic al Societății Electrice din București și profesor de Măsurări Electrice și Electrotehnică în catedra de Electricitate și Electrotehnică a Școlii Naționale de Poduri și Șosele din București. A fost membru în primul birou de conducere al Comitetul Electrotehnic Român (1927). A participat activ la adoptarea sistemului internațional de unități SI și a avut preocupări legate de metrologie. A fost activ în multe societăți științifice internaționale precum Société Française d`Electriciens și Conférence Internationale des Grands Réseaux Electriques, CIGRE. A cercetat domeniile eletrotehnicii, energeticii și metrologiei. El a fost cel care a introdus în limbajul științific noțiunea de putere deformantă, stabilind metodele de calcul al acesteia. A realizat unele tipuri de reostate. A fost distins cu Medalia Recunoștinței (1946)

1893 – S-a născut Emil Dorian

Emil Lustig; 16 februarie 1891, București – 1956, București

Poet, prozator și traducător, medic. A absolvit Facultatea de Medicină din București în 1916. A început să publice versuri originale și traduceri în Noua revistă română, pe când era student. După războiul din 1916–1918, la care a participat ca medic militar, a fost remarcat de Eugen Lovinescu, care i-a publicat în Sburătorul versurile care vor constitui ulterior placheta Cântece pentru Lelioara (1923), apreciate superlativ de critic. A colaborat la Adevărul literar și artistic, Adam, etc. și a editat noi volume de versuri și de proză, a redactat revista Tribuna medicală, în care, pe lângă articole profesionale, scrie note literaturizate despre viața medicală, comentarii și informații literare. Dreptul la glorie și l-a cîștigat însă postum, printr-un extraordinar jurnal. Prima parte a acestuia, care acoperă perioada 1937–1944, Jurnal din vremuri de prigoană, a văzut lumina tiparului în 1996. Din scrierile sale: Profeți și paiațe, Din trecutul nostru științific, Jurnal din vremuri de prigoană, În preajma serii…, etc.

1902 – S-a născut Teodor Bordeianu

16 februarie 1902, Marșenița, Bucovina/Ucraina – 19 martie 1969, București

Inginer agronom și pomicultor, membru titular (din 1963) al Academiei Române. A studiat la Școala Superioară de Agricultură de la Herăstrău (1921–1925). S-a specializat în pomicultură, legumicultură și industrializarea fructelor la Berlin (1925–1926). A fost profesor la Facultatea de Agricultură din București, elaborând primele lucrări de pomologie din țara noastră. Dintre lucrările sale: Cultura castanului comestibil (în colaborare), Regiunile pomicole din R.S. România cu premizele pentru dezvoltarea în perspectivă, Țara livezilor (în colaborare)

1903 – S-a născut Ioan Șiadbei

16 februarie 1903 – 4 martie 1977, București

Lingvist și istoric literar, vicepreședinte al Societății române de lingvistică. După absolvirea facultății a urmat specializări la Sorbona. A fost cadru didactic universitar la Iași și București, cercetător științific la Institutul de Lingvistică al Academiei Române. Scrieri: Problemele vocabularului român comun, Sur les plus anciens sources de l’histoire des Roumains, Leviticul românesc de la Belgrad, Istoria literaturii române vechi. S-a stins din viață în timpul cutremurului din 1977

1903 – A încetat din viață Daniil I. Barcianu-Popovici (19 octombrie 1847, Rășinari, Sibiu – 16 februarie 1903, Sibiu)

Biolog, botanist, profesor de teologie; primul cercetător român de biologie experimentală; unul dintre inițiatorii Memorandului din 1892

1906 – S-a născut Tiberiu Popoviciu

16 februarie 1906, Arad – 29 octombrie 1975, Cluj-Napoca

Matematician, profesor universitar, membru corespondent (din 1937) al Academiei de Științe din România și membru titular (din 1963) al Academiei Române. A absolvit cursurile Facultății de Științe din București, cu un doctorat susținut la Paris (1933) sub îndrumarea profesorului Paul Montel despre teoria funcțiilor convexe de ordin superior. A predat la universitățile din Cernăuți, București și Iași. În 1946 a fost numit profesor la Universitatea din Cluj (catedra de analiză matematică), întemeind aici Institutul de calcul al Academiei Române (filiala Cluj), fiind totodată decan. A scris manuale de matematică pentru facultate și lucări științifice: Notes sur fonctiones convexes d’ordre superieur, Notes sur les generalisations des fonctions convexes d’ordre superieur, Analiză numerică: noțiuni introductive de calcul aproximativ, etc.

1908 – S-a constituit Partidul Conservator Democrat

Partid cu un program politic de centru, s-a înființat prin desprinderea unei aripi din Partidul Conservator, condusă de Take Ionescu, având ca scop declarat crearea celui de-al treilea partid de guvernământ, menit să întrerupă ciclul „rotativei guvernamentale” dintre conservatori și liberali. Baza electorală a partidului era constituită, în special din reprezentanți ai micii burghezii (comercianți, proprietari mici și mijlocii de averi imobiliare și mobiliare, industriași, țărănime înstărită, etc.), și ai profesiunilor liberale (avocați, profesori, medici, etc.). A activat între 3/16 februarie 1908–21 noiembrie 1922

1910 – S-a născut Lucia Demetrius

16 februarie 1910, București – 29 iulie 1992, București

Prozatoare, poetă, traducătoare și autoare dramatică. A urmat școala centrală Maria Brâncoveanu, apoi și-a luat licența în litere în 1931 și filosofie în 1932, urmând apoi Conservatorul de Artă Dramatică din București, la clasa lui Ion Manolescu. A luat parte la ședințele cenaclului Sburătorul, condus de Eugen Lovinescu. A debutat pe scenă în trupa dramaturgului George Mihail Zamfirescu în piesa 13 plus 1, pentru a reveni ulterior ca dramaturg. A fost profesoară de artă dramatică la Conservatorul de artă dramatică (1944–1949) și regizor de teatru la Teatrele din Sibiu, Brașov și Bacău. În perioada stalinistă, după 1949, a îmbrățișat cu deschidere maximă teatrul realist socialist, pentru ca după 1965 să revină la teatrul de idei sau de analiză sufletească. A publicat volume de nuvele: Destine, Album de familie, Nunta Ilonei, Ce aduc zorile, La ora ceaiului, poezie: Intermezzo, romane: Tinerețe, Marea fugă, Primăvara pe Târnave, Lumea începe cu mine, etc.

1918 – S-a încheiat Lupta de la Vâlcov

Parte a intervenției Armatei Române în Basarabia, a avut loc între 27 ianuarie/9 februarie – 3/16 februarie 1918, între forțele armate ale Regatului României și cele ale Comitetului Executiv Central al Sovietelor Frontului Român, Flotei Mării Negre și regiunii Odessa (RUMCEROD), precum și voluntari dezertați din fosta Armată Imperială Rusă și bolșevici. Avansarea trupelor române pe teritoriul Republicii Democratice Moldovenești a început după ce Sfatul Țării a votat în favoarea unirii cu România, cu toate acestea armata română a întâlnit o rezistență dârză din partea elementelor locale bolșevice și anarhiste rusești

1924 – S-a născut Oliviu Beldeanu

16 februarie 1924, Dej – 18 februarie 1960, închisoarea Jilava

Activist anticomunist, inițiatorul și conducătorul acțiunii de ocupare a legației Republicii Populare Române din Elveția, acțiune cunoscută ca Incidentul de la Berna. La 15 ani, Beldeanu a devenit membru al organizație de tineret Frunză Verde, asociată de comuniști cu Garda de Fier. A urmat cursurile Facultății de Arte Frumoase din București, devenind sculptor. După venirea la putere a comuniștilor, ambii părinți i-au fost închiși pentru propagandă în favoarea Partidului Național Țărănesc, iar el, conform dosarului de la Securitate, „era conducător al organizației de tineret PNȚ”. În 1949 a reușit să părăsească România prin Iugoslavia. S-a afirmat că, atâta vreme cât a stat în străinătate, a colaborat cu Securitatea iugoslavă a lui Tito, dar și cu serviciile de informații americane și britanice. A trecut în Italia, unde a fost hamal în portul Trieste și corespondent pentru Agenția de presă Foreign News Service. În 1953 s-a stabilit la Konstanz unde s-a angajat la unitatea militară auxiliară de pe lângă trupele franceze de ocupație din Germania de Vest. Împreună cu patru prieteni, Ion Chirilă, Stan Codrescu, Dumitru Ochiu și Tudor Ciochină, Beldeanu a organizat în 1955 atacarea și ocuparea legației RPR (14–16 februarie) din Berna. A fost arestat, judecat și condamnat de autoritățile elvețiene la 4 ani de închisoare, fiind eliberat înainte de termen, pe 15 octombrie 1957. A fost atras de Securitate în Berlinul de Vest, trecut prin șiretlic în Berlinul de Est, arestat de ofițerii Securității române și cei ai STASI. A fost adus la București, anchetat timp de un an, iar în noiembrie 1959 un tribunal militar l-a condamnat la moarte. Pe 18 februarie, ar fi trebuit să fie executat prin împușcare la Penitenciarul Jilava, dar istoricul Neagu Djuvara nu exclude ipoteza ca acesta să fi fost omorât în bătaie înainte de data respectivă

1930 – S-a înființat Federația Română de Fotbal Asociație

Prima asociație fotbalistică din România a fost fondată în octombrie 1909, sub numele de Asociațiunea Societăților Atletice din România (ASAR), din aceasta făcând parte cele trei cluburi de fotbal existente în acel moment. La 16 februarie 1930 s-a înființat Federația Română de Fotbal Asociație, organism independent cu autoritate juridică și care a organizat participarea României la Campionatul Mondial de Fotbal din Uruguay, din același an. Federația a fost admisă la FIFA după Congresul de la Budapesta din 1931

1930 – A încetat din viață Ion N. Angelescu (16 decembrie 1884, Pitești – 16 februarie 1930, București)

Economist, profesor universitar și om politic; expert în tratativele de pace cu Puterile Centrale din 1918; ministru de Finanțe

1933 – Semnarea Pactului de reorganizare al Micii Înțelegeri

Mica Înțelegere (Mica Antantă) a fost o alianță între Cehoslovacia, Regatul Iugoslaviei și Regatul României, înființată în anii 1920–1921, cu scopul menținerii integrității teritoriale a celor trei state în față încercărilor revizioniste ale Ungariei și tendințelor restauratoare ale Habsburgilor. Pactul de Organizare al Micii înțelegeri s-a semnat la Geneva. Mica Înțelegere era transformată într-o „organizație internațională unificată, deschisă eventual și altor țări”. Cele trei țări membre aveau o bază organizatorică solidă, prin unificarea politicii lor generale. În noua organizare, Mica Înțelegere devenea o forță de care trebuia să se țină seama în Europa, acționînd permanent pentru menținerea statu-quo-ului teritorial în spiritul tratatelor de la Versailles. Pactul de reorganizare, semnat de către miniștrii de externe ai României, Cehoslovaciei și Iugoslaviei, respectiv Nicolae Titulescu, Edvard Beneš și Bogoliub Jevtic, prevedea constituirea „ca organ director al politicii externe comune a unui Consiliu Permanent al Micii înțelegeri, compus din miniștrii de Externe ai celor trei țări„, fiecare dintre aceștia exercitând președinția Consiliului prin rotație, pe termen de un an. Consiliul Permanent urma să fie asistat de un Consiliu Economic

1933 – Greva de la Atelierele CFR Grivița, ziua a doua

Forțele de ordine (Armata și Jandarmeria) au primit ordin să tragă.

Grivița 1933. Grafica Roni Noel

În total, au murit șapte oameni (Vasile Roaită, Dumitru Popa, Gheorghe Popescu, Cristea Ionescu, Dumitru Tobiaș, Dumitru Mayer, Ion Dumitrescu). Vasile Roaită, ucenic în ultimul an la căldărărie (cazangerie) nu avea nici o legătură cu greva, stătea lângă ușă când a intrat armata și a început să tragă. Se presupune, chiar că era informator al Siguranței. A fost rănit din întâmplare și a murit la spital, a doua sau a treia zi. Ulterior, propaganda comunistă l-a transformat pe Vasile Roaită în erou al clasei muncitoare

1934 – A încetat din viață Ștefan Cicio Pop (1 aprilie 1865, Șigău, Cluj – 16 februarie 1934, Conop, Arad)

Om politic, jurist; membru marcant al Partidului Național Român din Transilvania, apoi al Partidului Național Țărănesc; prim-ministru

1938 – S-a născut Corina Cristea

16 februarie 1938, Roșiori de Vede, Teleorman

Prozatoare. După ce a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București (1955–1961), a fost profesoară de engleză la o școală generală și la Liceul „Spiru Haret” din București. A debutat în Luceafărul (1967) cu Alba Roza, iar prima carte, Prietena mea Si, a apărut în 1969. Au urmat: Castanii roșii, parfumați și naivi, Eternitatea e după colț, Goana după vânt, Emigrant în străinătate, etc.

1939 – S-a născut Ilie Constantin

16 februarie 1939, București

Poet, prozator, eseist și traducător, reprezentant al generației anilor ’60. A urmat Facultatea de Filologie la Universitatea din București (1956–1961). O dată cu debutul în studenție are loc și debutul cu versuri în revista Tânărul scriitor (1957). A fost redactor la ziarul Scînteia și la revista de literatură Luceafărul. Debutului editorial, Vântul cutreieră apele i-a urmat o serie de volume care surprind receptorul cu o lirică modernistă: Desprinderea de țărm, Bunavestire, Celălalt, Plata luntrașului, Entuziasmul melancolic. În 1973 s-a autoexilat la Paris. În Franța anului 1991, Ilie Constantin, în urma susținerii tezei Complicitatea fertilă – poeți români, 1951–1973 (La Complicité fertile – poètes roumains. 1951–1973), la Institutul Național de Civilizații și Limbi Orientale din Paris, a obținut titlul de Doctor în Filologie.

1940 – S-a născut George Suru

Gheorghe-Cornel; 16 februarie 1940, Caransebeș

Poet. A urmat Facultatea de Filologie la Timișoara și Cluj. A fost profesor suplinitor în două sate din preajma Caransebeșului (Vârciorova și Petroșnița), metodist cultural la Reșița, profesor de liceu la Caransebeș. A condus cenaclul literar „Mihail Halici” și a fost redactor responsabil al revistei Jurnal, subintitulată Caiet literar-artistic și social-cultural. A debutat, cu versuri, în revista Tribuna (1958), iar primul său volum, Pentru a iubi, a apărut în 1967. A colaborat la Tribuna, Orizont, România literară, Ateneu, Ramuri, Luceafărul, cu poezie; a scris cronici în Scrisul bănățean, Orizont. A mai semnat plachetele de poezie Așteptarea coralilor (1970, Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara), Semnul de taină, Când dragostea e pasăre cântătoare, Noaptea semințelor, dar și un volum de povestiri pentru copii, Într-un tril doi visători, Mihail și Thor

1949 – S-a născut Maria Elena Bjornson

16 februarie 1949, Paris – 13 decembrie 2002, Londra

Scenografă de teatru britanică, considerată printre cei mai buni scenografi ai ultimelor decenii din teatrul mondial. Era pe jumătate româncă, mama ei, Mia Prodan, originară din Cluj făcuse studii la Sorbona. Tatăl ei a fost un om de afaceri norvegian, Bjørn Bjørnson, al cărui bunic era dramaturgul câștigător al Premiului Nobel pentru literatură, Bjørnstjerne Bjørnson. A lucrat la Royal Shakespeare Company unde făcut scenografia pentru musicalul Fantoma de la Operă în regia lui Andrew Lloyd Weber, pentru care a obținut, în 1988, două premii Tony, pentru costume și decoruri. About Maria

1951 – S-a născut Mihail Grămescu

16 februarie 1951, București – 13 mai 2014, București

Scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A urmat cursurile Școlii postliceale de Laboranți fizică-chimie și a lucrat la Institutul de cercetări și amenajamente silvice, ca ucenic strungar la Uzinele 23 August, operator la Biofarm, redactor și secretar de redacție la Proprietarul, corector și redactor la revistele Știintă și tehnică și Anticipația, corector la Adevărul, sau corector editorial la Editura Hyperion. Pasionat de șah, a câștigat 12 premii la concursurile naționale. A participat la cenacluri literare și SF: Relief românesc, Săgetătorul, „Nicolae Labiș”, 1CAS, Modul 13, „George Bacovia”, Luceafărul, Solaris, Marțienii, Club A, Arhitext, etc. Debutul editorial a avut loc abia în 1981, cu volumul de povestiri SF Aporisticon, care a cunoscut un uriaș succes de public și critică. A primit Premiul I la Conferința națională a Cenaclurilor de anticipație (1977), Premiul Uniunii Scriitorilor din RSR (1978), Premiul pentru debut al revistei Știintă și tehnică (1982) și altele din țară și două premii în străinătate: la Moscova (SocCon, 1989) și la Fayence (EuroCon, 1990). A publicat romane: Phreeria, Iritația; volume de povestiri: Aporisticon, Săritorii în gol, Răzbunarea Yvonei; poezii: Cioburi de înger, Lumina antisolară; teatru: Premiera, etc.

1956 – A încetat din viață Constantin Gheorghiu (25 octombrie 1894, Dolhești, Iași – 16 februarie 1956, Iași)

Chimist; profesor universitar de chimie organică la Institutul de Chimie „Petru Poni” din Iași, cu o bogată activitate de cercetare; membru corespondent al Academiei Române

1964 – S-a născut Constantin Enceanu

16 februarie 1964, Vișina Nouă, Olt

Interpret de folclor oltenesc. A absolvit cursurile Școlii Populare de Artă din Craiova, în timpul liceului. A participat la concursuri și festivaluri din țară, obținând numeroase premii – s-a situat pe locul I în 1991 la Corabia de aur și la Festivalul Maria Tanase – Craiova. Este membru al Ansamblul Folcloric „Maria Tanase” din Craiova ca solist vocal. În 1994 a imprimat prima casetă Electrecord cu orchestra „Maria Tanase”, dirijor Nicu Crețu, intitulată A naibii de mândruliță, și în 1997 cea de-a doua casetă tot Electrecord intitulată Stai cu mine, omule, să-ți cânt, dirijor Paraschiv Oprea

Constantin Enceanu – Stai cu mine omule să-ți cânt

1968 – Noua organizare administrativă a Republicii Socialiste România

În 14 ianuarie 1968 a fost publicată o hartă-proiect cu 35 de județe, care a fost discutată în organizațiile partidului comunist, suferind unele modificări. Prin Prin Legea nr. 2/16 februarie 1968 privind organizarea administrativă a Republicii Socialiste România s-a revenit la împărțirea administrativ-teritorială a țării pe județe, dar rezultatul final, substanțial diferit de situația tradițională, anterioară anului 1950, a cuprins 39 județe, municipiul București, 236 orașe, dintre care 47 de municipii și 2706 comune având în componență 13.149 sate. Legea a stabilit că teritoriul țării va fi organizat în unități administrativ-teritoriale: județul, orașul și comuna, Municipiul București a fost organizat pe sectoare, numerotate, Sectorul agricol Ilfov fiind subordonat municipiului București

1970 – A încetat din viață Leon Biju (2 februarie 1880, București – 16 februarie 1970, București)

Pictor; fost deținut politic sub regimul comunist din România

1987 – Greva de la atelierele Nicolina din Iași

La 16 februarie 1987, s-a declanșat la Uzinele Nicolina o grevă spontană, care îl avea protagonist pe Titi Iacob, rectificator. În fața primului secretar și a altor activiști de partid, a cerut drepturi pentru muncitori: duminica liberă, salarii omenești, căldură și lumină, alimente în magazine. Muncitorii au spart geamurile și l-au sechestrat pe director. Greva a durat două ore fiind reprimată de securitate și miliție. Muncitorii au aruncat cu bulgări în care erau ascunși pumni de piulițe în forțele de ordine venite să liniștească spiritele. A doua zi, studenții Politenicii ieșene s-au revoltat împotriva condițiilor vitrege din cămine, încercând să se alăture muncitorilor. Titi Iacob a fost declarat sectant, fiind de religie evanghelistă, explicație care a devenit una oficială. Bineînțeles, au urmat arestări și ani de închisoare…

1994 – Tratatul de prietenie și colaborare româno-croat

A fost semnat la București de președinții celor două state. A fost ratificat prin Legea nr. 79/22 septembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial nr. 273/27 septembrie 1994

1995 – A încetat din viață Victor Kernbach (14 octombrie 1923, Chișinău – 16 februarie 1995, București)

Prozator, poet, eseist, traducător, autor al unui Dicționar de mitologie generală

1996 – A încetat din viață Nicolae Carandino (19 iulie 1905, Brăila – 16 februarie 1996, București)

Gazetar, cronicar plastic și dramatic, traducător, memorialist; director al Teatrului Național din București; editor al noii ediții a ziarului Dreptatea, după 1944; arestat în urma „înscenării de la Tămădău”; ultimul dintre supraviețuitorii procesului Iuliu Maniu

1997 – S-a născut Alexandra Dindiligan

16 februarie 1997, Galați

Handbalistă. A jucat pe postul de extremă stânga la U Cluj și, din iunie 2020, clubul HC Zalău. În anul 2014, a câștigat cu echipa de junioare a României medalia de aur la Campionatul Mondial din Macedonia, iar cu echipa națională de tineret a României a obținut medalia de bronz la Campionatul Mondial din 2016

2007 – A încetat din viață Virgil Cândea (29 aprilie 1927, Focșani 16 februarie 2007, București)

Istoric al culturii române medievale și moderne; membru titular și vicepreședinte (1998–2002) al Academiei Române

2012 – A încetat din viață Cornel Mihai Ionescu (11 februarie 1941, București – 16 februarie 2012, București)

Eseist, traducător, comparatist; profesor la Facultatea de Litere și la Facultatea de Filosofie ale Universității București; a coordonat colecția de filosofie contemporană, Mentor a Editurii Univers Enciclopedic

2013 – Filmul Poziția copilului, a fost premiat cu Ursul de Aur la Festivalul Internațional de Film de la Berlin

Poziția copilului este un film dramatic românesc din 2013 regizat de Călin Peter Netzer și produs de Ada Solomon. Filmul a câștigat premiul Ursul de aur la Festivalul Internațional de Film de la Berlin (7–17 februarie 2013), precum și premiul pentru cel mai bun film la Festivalul de la Namur, pe 4 octombrie 2013. Cu o seară înainte, același film a primit premiul criticii internaționale, la Berlinala 2013 În rolul principal a jucat Luminița Gheorghiu, alături de Bogdan Dumitrache, Natașa Raab, Florin Zamfirescu, Vlad Ivanov, ș.a.

Poziția copilului / Child’s pose (2013)

2015 – A încetat din viață Radu Simion (27 februarie 1940, Ștefan cel Mare, Argeș – 16 februarie 2015)

Naist virtuoz și conducător de orchestră de muzică lăutărească și populară

2020 – A încetat din viață Tudorel Postolache (20 noiembrie 1932, Focșani – 16 februarie 2020)

Economist specializat în programe de dezvoltare; profesor universitar; membru titular al Academiei Române

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

3 comentarii la „16 Februarie în istoria românilor

  1. Pingback: 16 februarie în istoria românilor | RoEvanghelica

    Lasă un răspuns

    %d blogeri au apreciat: