Istoria RomânieiRomânia frumoasăToday's Memory

18 Februarie în istoria românilor

Foto: Spre Lipscani. Pictură de Nicolae Dărăscu (18 februarie 1883 – 14 august 1959)


1395 – Regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, a acordat privilegii comerciale negustorilor brașoveni

Intitulat „Porunca lui Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, către toate autoritățile din Ungaria, să respecte taxele vamale fixate pentru negustorii din districtul Brașov” (sedes Brassoviensis), tratatul îl înnoia pe cel al regelui Ludovic cel Mare, din 1358

 

1790 – A apărut periodicul de limbă franceză Courier de Moldavie

Courier de Moldavie este considerat a fi primul ziar din spațiul românesc, apărut la Iași. Nu era un ziar în accepțiunea modernă, ci o publicație periodică cu caracter de informare militară, editată de soldații ruși ai armatei lui Potemkin, comandantul trupelor rusești în războiul ruso–austriaco–turc. La plecarea din capitata Rusiei, acesta a luat cu el o tipografie de campanie și tipografi de la Colegiul de Război din Petersburg. După intrarea austriecilor pe 10 noiembrie 1789 în București, Potemkin a venit în Moldova, ocazie cu care a fost adusă și tipografia care s-a aflat în Palatul Ghika unde era cantonat comandamentul armatei ruse. Din nevoia de a fi informat despre mersul războiului dintre armatele ruse cu cele turcești, a comandat publicarea unei foi cu ultimele evenimente. Era o publicație bilingvă, tipărită în limbile franceză și română. De redactarea în limba română se ocupa Scarlat Sturza, ginerele lui Constantin Moruzzi. Cu o viață scurtă, până în aprilie 1790, ziarul conținea atât știri atât interne, cât și din Paris, Londra, Viena, Bruxelles, Roma etc. Citește primul număr aici

1853 – S-a inaugurat prima linie de telegraf electric din spațiul românesc

În anul 1852 au fost demarate lucrările de construcție ale primei linii telegrafice în sistem Morse din spațiul românesc, pe traseul Viena–Timișoara–Sibiu. Aceasta a fost finalizată în 1853, iar posturile telegrafice erau instalate de către Austria, care asigura atât aparatura, cât și specialiștii. Un an mai târziu, pe 18 februarie, aceasta și-a extins traseul, pe ruta Timișoara–Lugoj–Orșova

1854 – Primele linii de telegraf electric din Principatele Române către țările vecine

S-au construit linii de telegraf din Principate, către țările vecine: București–Giurgiu–Rusciuk (Ruse), București–Ploiești–Brașov, Timișoara–Brașov și Timișoara–Lugoj–Orșova, făcîndu-se astfel legătura între liniile telegrafice din Principate și cele din Transilvania. În luna aprilie a aceluiași an s-a înființat primul oficiu telegrafic la Timișoara, situat în gară. Posturile telegrafice s-au instalat de către companii austriece, care asigurau atât aparatura, cât și specialiștii. În 1855 s-au înființat școli de telegrafie la București și la Iași, care au pregătit personal român pentru deservirea posturilor telegrafice

1859 – S-a născut Corneliu Diaconovici

18 februarie 1859, Bocșa Montană – 17 august 1923, Reșița

Publicist român din Banat, redactor și director al mai multor ziare și reviste. Studiile superioare le-a urmat la Oradea și Budapesta, unde s-a licențiat în Drept în 1880. Întors în Banat, a profesat avocatura ca stagiar la Lugoj. În 1883 a obținut titlul de Doctor în Drept la Universitatea din Budapesta. A fost redactor la ziarul Viitorul, organ al partidului moderat român, a editat la Budapesta revista Romänische Revue, specializată în articole și studii despre istoria politică și culturală a românilor, care s-a mutat succesiv la Reșița, Viena, Sibiu, Timișoara. Tot la Timișoara a fondat și organizat în 1894 ziarul Dreptatea, fiind director pentru un an. A fost prim secretar al Asociațiunii transilvane pentru literatura română și cultura poporului român, ASTRA. În calitate de director al revistei Transilvania și a importantei organizații culturale românești ASTRA, i-a fost încredințată de aceasta din urmă, redactarea și coordonarea Enciclopediei Române, prima enciclopedie românească, apărută în 3 volume

1874 – S-a născut Stelian Popescu

18 februarie 1875, Lacu Turcului, Prahova – 1953, Spania

Jurist, om politic și ziarist. După terminarea studiilor liceale, s-a înscris la Facultatea de Medicină militară, însă a renunțat în scurt timp în favoarea Facultății de Drept a Universității din București. În 1896 a obținut licența în Științe juridice și a fost angajat copist la Ministerul Lucrărilor Publice, apoi ajutor de judecător la Balș și la Caracal. În 1899 s-a transferat la București, ca ajutor pe lângă Tribunalul Ilfov, a devenit procuror, apoi judecător de instrucție. În 1904 și-a dat demisia din magistratură, a intrat în avocatură și a început să colaboreze cu faimosul ziar Universul al lui Luigi Cazzavillan. A fost deputat în mai multe rânduri, ministru de Justiție în patru guverne, ziarist, avocat, magistrat, director al ziarului Universul, președinte al Ligii Antirevizioniste Române. În 1944 a fugit în Occident, mai întâi în Elveția, apoi în Spania. Între timp, în țară a fost condamnat în absență de către Tribunalul poporului, în procesul ziariștilor naționaliști

1882 – S-a născut Petre Dumitrescu

18 februarie 1882, Dobridor–Moțăței, Dolj – 12 ianuarie 1950, București

General de armată. În perioada 1901–1903, a urmat cursurile Școlii militare de artilerie și geniu, absolvind cu gradul de sublocotenent, apoi a fost ridicat succesiv la gradul de locotenent, apoi căpitan. În anul 1911 a fost admis la Școala superioară de război, absolvind în anul 1913. A participat la Primul Război Mondial, având gradul de maior și la cel de-al Doilea Război Mondial, timp în care a fost la comanda Corpului I de armată, Armatei I și Armatei III. A fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul de două ori (1941, 1944). A fost acuzat și anchetat, în anul 1946, alături de generalii Leonard Mociulschi și Nicolae Dăscălescu, de săvârșirea de crime de război prevăzute și pedepsite de Legea 312/1945, însă a fost achitat din lipsă de probe

1883 – S-a născut Nicolae Dărăscu

18 februarie 1883, Giurgiu – 14 august 1959, București

Pictor influențat de curentele impresionism și neoimpresionism, acuarelist, profesor la Academia de Arte Frumoase din București. În perioada 1902–1906 a studiat la Școala Națională de Arte Frumoase din București, clasa G.D. Mirea. După terminarea studiilor, datorită admirației sale pentru operele lui Nicolae Grigorescu și Ștefan Luchian, a plecat cu o bursă la Paris (1906). Acolo a cunoscut atmosfera atelierului lui Jean Paul Laurens (Académie Julian) și a celui patronat de Luc Olivier Merson (Académie des Beaux-Arts). Spre deosebire de mulți dintre contemporanii săi, arareori a pictat interioare sau naturi moarte. În schimb, a călătorit foarte mult, fiind în căutarea peisajelor care îi aminteau de tinerețea sa, de exmplu în Delta Dunării sau pe coasta Mării Negre, peisaje pictate în manieră impresionistă. Are meritul de a fi conturat o școală națională de pictură și de a fi creat un climat cultural deschis noilor idei în epocă. În 1917 alături de pictorii Camil Ressu, Ștefan Dimitrescu, Iosif Iser și sculptorii Dimitrie Paciurea, Cornel Medrea și alți artiști a pus la Iași bazele Asociației Arta Română. Biografie ilustrată

1884 – S-a născut Nicolae Drăganu

18 februarie 1884, Zagra, comitatul Bistrița-Năsăud – 18 decembrie1939, Cluj

Filolog, lingvist, istoric literar român și delegat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, membru titular (din 1939) al Academiei Române. A absolvit Gimnaziul Superior Fundațional din Năsăud (1902). Bursier din fondurile grănicerești, a studiat filologia clasică și limba română la Universitatea din Budapesta, devenind Doctor în Filologie Română cu teza Compunerea cuvintelor românești (1906). A obținut atestatul în limba și literatura latină, greacă și română, fiind promovat profesor la liceul din Năsăud. A fost abilitat ca Docent la Universitatea din Cluj (1916), iar după Marea Unire a participat la reorganizarea acesteia. A fost apoi profesor de limba și literatura română veche la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj, a făcut parte din colectivul Muzeului Limbii Române, întemeiat de Sextil Pușcariu, la Cluj, în 1919. A participat la elaborarea Dicționarului limbii române. A avut preocupări de filologie, lexicologie, onomastică, sintaxă și istorie literară. A devenit Decan al Facultății de Litere, apoi rector al Universității Regele Ferdinand din Cluj. Între 1933–1938 a fost primar al municipiului Cluj. Dintre scrierile sale: Două manuscripte vechi. Codicele Todorescu și Codicele Marțian, Toponimie și istorie, Românii în veacurile IX–XIV pe baza toponimiei și a onomasticei, Istoria sintaxei, Elemente de sintaxă a limbii române

1885 – S-a născut Eugen Boureanul

18 februarie 1885, Tecuci, Galați – 28 noiembrie 1971, București

Prozator și traducător. A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie și ale Facultății de Drept din Iași. În 1906, locuia la București, unde lucra ca ziarist și ca redactor la Sămănătorul. A oscilat între București și Iași, a avut ocupații diferite și nesigure, dar după 1918 s-a stabilit la București, lucrând ca funcționar, în principal la Societatea Română de Radiodifuziune. A debutat cu versuri la Sămănătorul (1904), apoi a fost redactor la Prezentul, Patriotul, Evenimentul, Opinia și fondator al periodicelor Sânziana și Suflet moldovenesc. A mai colaborat la Flacăra, Adevărul literar și artistic, Universul literar, Universul, cu proză, versuri, recenzii. Din scrierile sale: O istorie din alte vremuri, Sufletul ruinelor, Povestiri de pe dealuri, Cel din urmă erou, Vijelia

1886 – A încetat din viață Constantin D. Aricescu (18 martie 1823 la Câmpulung – 18 februarie 1886 la București)

Poet, prozator și dramaturg, istoric și publicist; participant la Revoluția din 1848 din Țara Românească; unionist

1889 – A încetat din viață Ioan Popazu (20 decembrie 1808 – 18 februarie 1889, Timișoara)

Cărturar; episcop ortodox al Episcopiei Caransebeșului; colaborator al mitropolitului Andrei Șaguna

1910 – A fost încheiată, la Berlin, Convenția de comerț româno–suedeză

Semnată la 18 februarie/3 martie, Convenția avea la bază egalitatea de tratament și acordarea reciprocă a clauzei națiunii celei mai favorizate și a rămas în vigoare până în anul 1922

1911 – S-a născut Constantin Antonovici

1911, Neamț – 2002

Sculptor. A absolvit Academia de Arte Frumoase din Iași, având profesori pe sculptorul Ioan Mateescu și pictorul Nicolae Tonitza. După finalizarea studiilor, a câștigat două concursuri de sculptură pentru altarul și mobilierul religios din Talpalari și din Jimbolia. A fost, pentru șase luni, studentul celebrului sculptor croat Ivan Mestrovici, la Zagreb, și a studiat la secția de sculptură a Academiei de Arte Frumoase din Viena, sub îndrumarea Profesorului Fritz Behn, căruia avea să-i devină chiar asistent, la catedră. În anul 1947 s-a stabilit pentru 4 ani la Paris, devenind colaborator apropiat al compatriotului său, Constantin Brâncuși. Relația cu acesta l-a ajutat să se descopere din punct de vedere artistic. A expus în galerii de prestigiu și i-a cunoscut pe marii artiști ai vremii, între care Salvador Dali. După patru ani, artistul se va bucura de aprecierea lui Brâncuși, care-l va recomanda în scris, în 9 mai 1951: „are mult talent pentru sculptură și lucrează cu îndârjire”. A ajuns apoi pentru câțiva ani în Canada, unde a executat mai multe comenzi – frize și sculpturi decorative în piatră la fațada Clădirii Parlamentului de la Ottawa; seria Drumul Golgothei sau Drumul Crucii, alcătuită din 14 panouri sculptate în lemn, aflate în capela Mère de Miséricorde, Outrement, lângă Montreal. S-a stabilit la New York, unde a lucrat ani de zile în atelierul sau de la Catedrala Saint John the Divine. Biografie ilustrată

1918 – A fost inaugurată Universitatea Populară din Chișinău

Înființată din inițiativa unui grup de intelectuali basarabeni: Pan Halippa, Ștefan Ciobanu, Ion Pelivan, Nicolae Alexandri etc, cu puțin timp înaintea Unirii. Grupul de inițiativă a fost format în cadrul redacției Cuvânt Moldovenesc. Tot acolo fondatorii și-au ținut primele ședințe de lucru. Sediul instituției a fost în Casa Eparhială. La începuturile sale, Universitatea Populară avea trei secții: literatură, juridică și științifico-medicală. Universitatea a editat Buletinul Universității Populare din Chișinău. A fost considerată în epocă cea de-a cincea universitate de acest fel a României după cele din București, Iași, Cluj și Cernăuți și și-a încetat activitatea după 28 iunie 1940

1922 – S-a născut Dorina Drăghici

18 februarie 1922, Craiova – 4 februarie 1994 București

Actriță de revistă și cântăreață de muzică ușoară, care a cântat pe scena Teatrului de revistă „Constantin Tănase” din București, la radio și televiziune. A fost soția lui Nicu Stoenescu, cântând împreună de multe ori

Dorina Drăghici – Inimă, de ce nu vrei să-mbătrânești (1975)

1924 – S-a născut Șerban Andronescu

18 februarie 1924, București – 24 decembrie 2004, New York

Istoric al culturii, eseist, traducător, stabilit în SUA în 1969. Absolvent de Drept, a practicat avocatura în cadrul Baroului de Ilfov. A activat ca cercetător pentru limba engleză la Institutul de Lingvistică al Academiei Române, timp în care a publicat numeroase articole în revistele vremii. Și-a desfășurat activitatea la American Institute for Writing Research, conferențiind, în același timp, la diverse universități și colegii americane. În prelegeri și articole a formulat teoria analogiilor estetice (combinație între două arte complementare, de pildă a timpului și spațiului) specifice secolului XX și, esențial, diferite de toate celelalte structuri figurative din perioadele anterioare. În acest sens, două studii reprezentative sunt: Pentru o definiție a termenului de „român” și Elements of Romanian (Moldavian) Identity. În țară a colaborat la Studia bibliologica, Magazin istoric, Flacăra, Contemporanul, Gazeta literară, etc. După 1989, a publicat în Noua revistă română, Curierul românesc. A editat la New York, începând cu 1982, revista New York Spectator, subintitulată din 1989, a Quarterly of Culture and Tradition

1926 – A încetat din viață Ioan Paul (20 martie 1857, Hidiș/Podeni– Moldovenești, Cluj – 18 februarie 1826, Cluj)

Profesor de estetică la Universitatea din Cluj; prozator din gruparea Viața românească

1929 – Prima transmisie de teatru radiofonic

Societatea Română de Radiodifuziune a transmis prima montare propriu-zisă de Teatru radiofonic

Revista Radiofonia anunța inaugurarea teatrului în studio prin poemul liric O toamnă de Alfred Moșoiu, interpretat de Lili Popovici și Valeriu Valentineanu, în pauza emisiunii muzicale din 23 ianuarie. Acesta nu poate fi considerat însă – nu-l considera nici conducerea de atunci a Radioului – ca spectacol propriu-zis de teatru radiofonic. Premiera în domeniu avea să urmeze după mai puțin de o lună, în 18 februarie, când s-a transmis comedia Ce știa satul de V.Al. Jean, avându-i în rolurile principale pe Maria Filotti și Romald Bulfinski, pe Victoria Mierlescu de la Teatrul Național din București

Ion Valjan – Ce știa satul Teatru radiofonic

1934 – S-a născut Adina Caloenescu

18 februarie 1934, Buzău – 13 octombrie 2011, Düsseldorf

Pictoriță, graficiană și gravoare, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România (din 1973). Pictura, dar mai ales grafica artistei aduc dovada unei sensibilități remarcabile. A debutat la bienala din 1966, participând, apoi, la alte bienale, precum și la expoziții ale tineretului sau saloane de grafică. A expus la Varșovia, în 1967, iar în 1971 a întreprins o călătorie de studii în Cehoslovacia. S-a stabilit în Germania, din 1982. A fost membră a asociației Malkasten și a BBK de Nordrhein-Westphalien, Düsseldorf, Germania. După 1998 s-a dedicat studiului și practicării buddhismului esoteric japonez care va avea influență asupra demersului artistic. Graficiana Adina Caloenescu, obiecte și gravuri, 1972–1979

1939 – S-a născut Ion Stendl

18 februarie 1939, Reșița

Pictor și gravor, profesor universitar, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România (din 1965). A studiat pictura monumentală la Institutul de Artă „Nicolae Grigorescu” din București (1957–1963), având profesori pe Ion Popescu Negreni, Ștefan Constantinescu și Gheorghe Popescu. A fost profesor titular la Catedra de Artă Monumentală de la Universitatea Națională de Arte București. Între 1971–1972 a obținut o bursă de studii DAAD pentru academia de artă din Düsseldorf, la clasa de grafică liberă a profesorului Rolf Sackenheim. A obținut titlul de Doctor în Arte Vizuale, fiind o personalitate de prim rang a artei românești. A avut expoziții personale în București, Cluj-Napoca, Torino, Waibstadt, Regenburg, Ulm și expoziții de grup. A fost căsătorit cu artista decoratoare Teodora Stendl. A primit Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române, Premiul special al Uniunii Artiștilor din România, ș.a. Biografie ilustrată

1941 – Militarizarea instituțiilor, întreprinderilor de stat și particulare

În perioada celui de Al Doilea Război Mondial, regimul antonescian a urmărit să controleze și să dirijeze viața fiecărui individ, fixându-i limitele de manifestare publică, regimul de muncă și chiar comportamentul în viața privată. Pentru a asigura ordinea în urma rebeliunii legionare din ianuarie 1941, generalul Ion Antonescu a inițiat o serie de decrete printre care și Decretul-lege din 18 februarie 1941, care prevedea militarizarea întreprinderilor de stat și particulare. Potrivit art. 3 din acest decret: „Prin militarizare se înțelege punerea sub control, disciplină și jurisdicție militară a instituțiilor și întreprinderilor de stat sau particulare, precum și a întregului personal al acestora

1943 – S-a născut Cristian Breazu

18 februarie 1943, Adâncata, Ilfov

Sculptor francez de origine română, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A studiat la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București (1960–1966), cu profesorul Constantin Baraschi. Între 1967–1969 a beneficiat de Bursa Dimitrie Paciurea, în timpul căreia a lucrat în atelierele de la Muzeul Aman, București. A participat la expoziții de grup, din 1964 la expozițiile anuale de stat și la expoziții de artă în străinătate: Atena, Belgrad, Dortmund, Istanbul, Limoges, Ljiubliana, Mannheim, Milano, Moscova, Paris, Poitiers, Sofia, Roma, Torino și Varșovia. Expoziții personale: Galeria Air Libre (Evry, Franța, 1990); Saint-Cloud, Île-de-France (Franța, 1992); Galeria Orizont (București, 2000); Expoziția Cărămizile spațiului (Uniunea Arhitecților, Sala Octav Doicescu, București, 2005). Biografie ilustrată

1950 – Guvernul Romaniei a recunoscut Republica Indonezia ca stat independent

Republica Indonezia a fost proclamată la 17 august 1945, odată cu proclamarea independenței, la câteva zile după ce japonezii s-au predat aliaților. Ulterior în indonezia a izbucnit un război de uzură, provocat de Olanda, care dorea reinstaurarea controlului asupra fostelor Indii de Est. Conferința de pace de la Haga (23 august–2 noiembrie 1949), sub auspiciile Natiunilor Unite s-a finalizat printr-un tratat prin care Olanda era obligata sa recunoasca suverantatea Indoneziei

1952 – A încetat din viață Valeriu Gafencu (24 ianuarie 1921, Sîngerei, România/R. Moldova – 18 februarie 1952, închisoarea Târgu Ocna)

Teolog ortodox, luptător anticominist, legionar; deținut politic al regimului Antonescu și al regimului comunist; supranumit de Nicolae Steinhardt Sfântul închisorilor

1955 – S-a născut Ilie Rad

18 februarie 1955, Nandra–Luduș, Mureș

Critic și istoric literar, publicist. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1979). În studenție, a fost redactor la revista Echinox. A obținut titlul de Doctor în Filologie în 1998, parcurgând toate treptele universitare până la profesor (2003) la Catedra de Jurnalism a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. A fost șef al Catedrei de Jurnalism, cancelar al facultății, conducător de doctorat. A îngrijit și prefațat ediția Horia Bottea, Game și pendulări (1980). A colaborat cu peste o sută de articole, la Dicționarul scriitorilor români (vol. I-IV), Dicționarul esențial al literaturii române, Dicționarul general al literaturii române (vol. I-V), Encyclopedia of the World’s Minorities, Encyclopedia of theDeveloping World și este coautor la numeroase volume colective. Dintre lucrările sale: Peregrin prin Europa. File de jurnal: Viena, Praga, Varșovia, Budapesta, Memorialistica de războiîn literatura română, Stilistică și mass-media, Geo Bogza. Rânduri către tineri scriitori ardeleni, Cum se scrie un textștiințific, Incursiuni în istoria presei românești, Întâlnirile mele cu Iorgu Iordan, Un ardelean la București, etc.

1955 – S-a născut Bebe Cotimanis

Constantin< 18 februarie 1955, București

Actor de teatru, film și televiziune. Joacă la Teatrul „C.I. Nottara” din București, având roluri în Castelul, Soțul păcălit, Nu se știe cum. Pentru rolul din Procesul lui Kafka a primit Marele premiu al orasului Viena. A apărut și în filme: Hotel de lux, Asfalt Tango, Paranoia 1.0. Cariera sa internațională a început cu rolul Dimitri în Epicentrul, iar in 2002 a jucat în rolul Preeffer din Amen în regia lui Costa Gavras

Ultimul Zburător Partea I

1959 – A încetat din viață Alfred Alessandrescu (2 august 1893, București – 18 februarie 1959, București)

Compozitor, dirijor, pianist și critic muzical; profesor de teorie-solfegiu și de armonie-contrapunct la Conservatorul din București; director muzical la Radiodifuziunea Română

1960 – A încetat din viață Oliviu Beldeanu (16 februarie 1924, Dej – 18 februarie 1960, închisoarea Jilava)

Activist anticomunist; inițiatorul și conducătorul acțiunii de ocupare a legației RPR din Elveția, acțiune cunoscută ca Incidentul de la Berna; ucis în închisoare

1962 – S-a născut Dinu Olărașu

18 februarie 1962, Vulpășești, Neamț

Poet și cantautor de muzică folk. Pasionat de poezie, a scris primele versuri în școala generală, dar a învățat și să cânte la chitară, transpunerea versurilor sale pe muzică fiind o consecință logică. Între 1984–1985 a evoluat în Cenaclul Flacăra. Cântă la festivaluri folk, Om bun, Folk You. A publicat volume de versuri: Dăruit eternității pe fereastră (debut, 1983), Traficul de transparență, Caietele toamnei, Caietele iernii, Caietele primăverii, Caietele verii, Vamă, Dar, An.

Dinu Olărașu – N-ai nevoie de foarte multe

1964 – A încetat din viață George Lövendal (10 mai 1897, Sankt Petersburg – 18 februarie 1964, București)

Pictor de origine danezo-norvegiană, care a trăit în România; supranumit pictorul Bucovinei; a fondat la București Academia liberă de arte plastice

1966 – A încetat din viață Egizio Massini (26 iulie 1894, Alexandria, Egipt – 18 februarie 1966, București)

Dirijor; unul din membrii fondatori ai Operei Române din București, unde a activat ca dirijor permanent și director

1971 – Consfătuirea statele participante la Tratatul de la Varșovia

S-a desfășurat la București, între 18–19 februarie, cu participarea miniștrilor afacerilor externe din statele membre

1974 – A încetat din viață Cicerone Theodorescu (9 februarie 1908, București – 18 februarie 1974, București)

Poet, scriitor de literatură pentru copii și traducător

1990 – Manifestația anticomunistă din Piața Victoriei

În ziua de 18 februarie a avut loc o manifestație anticomunistă, anunțată cu câteva zile mai devreme. Piața Victoriei s-a umplut cu zeci de mii de oameni, care au început să scandeze lozinci împotriva FSN-ului, a lui Ion Iliescu și a Securității. În jurul orei 16.00, un grup de provocatori din rândul manifestanților a luat cu asalt clădirea guvernului, fără ca forțele de ordine să opună vreo rezistență. Demonstranții au distrus ușile și au intrat în sediul guvernului, ocupând parterul și etajul I, unde au produs distrugeri importante. Câteva ore mai târziu ordinea a fost restabilită cu ușurință de forțele militare, iar poliția a arestat 102 persoane, dintre care 12 cu cazier judiciar. Au fost răniți 15 militari în termen și 6 polițiști. Autoritățile au afirmat că a avut loc o tentativă de lovitură de stat antidemocratică

1991 – La București au început primele operațiuni de schimb valutar

Până la sfârșitul anului 1989, în țara noastră politica valutară s-a înfăptuit în condițiile monopolului valutar, forma prin care se manifesta conducerea nemijlocită și unitară a întregii activități valutare de către stat. Banca Națională a României, în colaborare cu Guvernul, a trecut la organizarea și deschiderea pieței valutare interbancare

1996 – A încetat din viață Ioan Jak Rene Juvara (2 ianuarie 1913, București – 18 februarie 1996, București)

Medic chirurg; profesor universitar la Facultatea de Medicină din București; membru de onoare al Academiei Române

2008 – A încetat din viață Mihaela Mitrache (8 iulie 1955, București – 18 februarie 2008)

Actriță de teatru și film; a jucat la Teatrul Alexandru Davila” din Pitești, Teatrul „Ion Creangă” și Teatrul Național din București

2014 – A încetat din viață Ruxandra Sireteanu (20 decembrie 1943, Craiova – 18 februarie 2014)

Importantă actriță română; a jucat la Teatrul Național „Marin Sorescu” Craiova, Teatrul de Stat din Oradea, Teatrul „C.I. Nottara” din București și în filme

2017 – Ursul de Argint pentru filmul Ana, mon amour

Filmul Ana, mon amour, regizat de Călin Peter Netzer, a câștigat Ursul de Argint, la cea de-a 67-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Berlin, pentru cel mai bun montaj la Berlinale Palast, în cadrul galei de premiere. Premiul a fost acordat Danei Bunescu pentru montajul filmului

Ana, mon amour Official trailer

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

1 comentariu la „18 Februarie în istoria românilor

  1. Pingback: 18 februarie în istoria românilor | RoEvanghelica

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: