Istoria României România frumoasă Today's Memory

19 Februarie în istoria românilor

Foto: Constantin Brâncuși în atelier


Ziua Brâncuși

Ziua nașterii lui Constantin Brâncuși este sărbătorită în toată lumea și înscrisă în calendarul cultural universal. Potrivit legii, autoritățile administrației publice centrale și locale pot organiza sau sprijini logistic și material manifestări cultural-artistice dedicate acestei zile

Rugăciune

1541 – A doua domnie a lui Petru Rareș în Moldova

Petru Rareș (1483 – 3 septembrie 1546), fiul natural al lui Ștefan cel Mare, a fost domn al Moldovei de două ori: între 20 ianuarie 1527–14 septembrie 1538 și între 19 februarie 1541 – 3 septembrie 1546. A fost o domnie mai liniștită decât prima, fără evenimente militare semnificative, voievodul fiind nevoit să respecte puterea otomană, aflată în acea perioadă la apogeul său. A ctitorit mănăstirile Probota (unde se află mormântul său) și Rașca, a refăcut mănăstirile Moldovița și Bistrița și a făcut importante donații mănăstirilor de la Muntele Athos

1854 – S-a născut Emil Sigerus

19 februarie 1854, Sibiu, Imperiul Austriac – 25 martie 1947, Sibiu

Etnograf, colecționar, istoric și scriitor sas din Transilvania. De copil a fost interesat de gospodăriile țăranilor sași și români. În satele din împrejurimile Sibiului (Cașolț, Vurpăr, Daia, Hosman), desena minunatele modele de pe perne și cuverturi, ornamentele specifice de pe vasele de ceramică. După absolvirea gimnaziului a lucrat o scurtă perioadă în tipografia Ottmar Pfraundler, s-a îmbolnăvit și a plecat la tratament în străinătate. La Ljubljana l-a cunoscut pe directorul muzeului de artă populară, dr. Deschmann, mare specialist și colecționar de artă populară. Sub impresia acestor exponate, Sigerus a hotărât ca la întoarcerea în țară să înființeze la Sibiu un muzeu de artă populară. A întreprins în 1880 o călătorie de studii la Viena, unde a vizitat muzee și colecții de artă. În 1885 a înființat în Sibiu, Muzeul Carpatin (Karpatenmuseum), la baza căruia a stat colecția proprie, de aproximativ 500 de obiecte, în special ulcioare, farfurii, vase de cositor și textile. Muzeul a fost integrat în 1918 în Muzeul Brukenthal. A editat o mapă cu modele de broderii săsești, Siebenbürgisch-sächsische Leinenstickerei (Broderii pe pânză a șașilor transilvăneni, 1906)

1864 – S-a născut Arthur Gorovei

19 februarie 1864, Fălticeni – 19 martie 1951, București

Folclorist, etnograf și scriitor, membru de onoare (din 1940) al Academiei Române. A editat, în gimnaziu fiind, o revistă literară, Ecoul Carpaților, și una umoristică, Țânțarul, în care publica versuri și proză. A publicat versuri în Foaia Societății Deșteptarea Comerțului și Industriei Române (1882) și în Cimpoiul (1884). Adevaratul debut al lui Arthur Gorovei se consideră a se fi produs în 1884, când a publicat mai multe articole, poezii, ghicitori și a tradus în Revista populară, pe care o edita, la Paris și Fălticeni, împreună cu vărul său, Eugen Teodorini. A urmat cursuri de Drept la Universitatea din București (1886–1887) și Iași (1877–1889), fiind licențiat în 1890. A fost magistrat și avocat la Fălticeni, judecator la Broșteni, procuror la Rîmnicu Sărat, prefect al județului Suceava și primar al orașului Fălticeni. În 1892 a fondat revista de folclor Șezătoarea, care a apărut regulat timp de 26 de ani. Ultimul număr, scos în anul 1931, cuprinde indicele analitic și alfabetic al celor 25 de volume ale acestei importante reviste. A colaborat la Anuarul Arhivei de Folclor, Adevărul, Adevărul literar și artistic, Analele Academiei Române, Arhiva românească, Convorbiri literare, Ecoul săptămînei, Etudes balkaniques, Făt-Frumos, Izvorașul, Junimea literară, Lumea, Pagini literare, Revista Fundațiilor Regale, Revista literară, Românul, Viața Românească, etc.

1874 – S-a născut Stelian Popescu

19 februarie 1874, Lacu Turcului–Balta Doamnei, Prahova – 1954, Spania

Jurnalist, avocat, magistrat. S-a înscris la Facultatea de Medicină militară, dar a renunțat în scurt timp, în favoarea Facultății de Drept a Universității din București. Licențiat în 1896 în Științe Juridice, a fost angajat copist la Ministerul Lucrărilor Publice, apoi ajutor de judecător la Balș și Caracal. Din 1899 s-a transferat la București, a fost procuror, judecător de instrucție la Tribunalul Ilfov, avocat și a început să colaboreze cu faimosul ziar Universul al lui Luigi Cazzavillan. La moartea acestuia, în 1911, a devenit directorul ziarului, căruia îi imprimă o orientare de dreapta. În 1916 este concentrat și numit magistrat militar, iar Universul rămâne, pe perioada ocupației germane, pe mâna lui Virgil Dărăscu. După război, situația financiară dificilă a ziarului îl determină să-l transforme în societate pe acțiuni, ceea ce va impulsiona creșterea acestuia și transformarea în cel mai mare ziar interbelic. În politică, a fost inițial partizan al lui Take Ionescu, s-a înscris în Partidul Conservator Democrat, a fost de mai multe ori deputat și ministru de Justiție. În 1933, a fost co-fondator al Ligii Antirevizioniste Române, fiind președintele acesteia. Criticile la adresa puterii i-au atras adversitatea regelui Carol al II-lea, care a interzis activitatea Ligii. La începutul anilor ’40 l-a susținut pe mareșalul Ion Antonescu, sprijinind deschis războiul României împotriva URSS, pentru redobândirea Basarabiei și Bucovinei. În martie 1944 a fugit în Occident, stabilindu-se în Spania. Între timp, în țară a fost condamnat în absență de către Tribunalul poporului, în procesul ziariștilor naționaliști

1876 – S-a născut Constantin Brâncuși

19 februarie 1876, Hobița – 16 martie 1957, Paris, Franța

Sculptor cu o contribuție covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană, membru post-mortem (din 1990) al Academiei Române. Artist al secolului XX, Brâncuși a exprimat în creația sa, esențializată și purificată în liniile care o compun, o viziune cu totul nouă asupra lumii, în care sunt regăsite miturile primordiale ale omenirii, dar și elementele inconfundabile ale artei populare românești. Copilăria sa a fost marcată de dese plecări de acasă și de ani lungi de ucenicie în ateliere de boiangerie, prăvălii și birturi. În Craiova, în timp ce lucra ca ucenic, și-a făcut cunoscută îndemânarea la lucrul manual prin construirea unei viori din materiale găsite în prăvălie. În timpul studenției, s-a făcut repede remarcat: lucrarea sa Bustul lui Vitellius obține „mențiune onorabilă”, Cap al lui Laocoon din 1900 obține medalia de bronz, iar Studiu din 1901 câștigă medalia de argint. În 1903 a primit prima comandă a unui monument public, bustul generalului medic Carol Davila, care a fost instalat la Spitalul Militar din București și reprezintă singurul monument public al lui Brâncuși din București. A plecat la Paris pe jos, pentru desăvârșirea studiilor, oprindu-se în Viena pentru o perioadă, timp în care a lucrat la un atelier ca decorator de mobilier și în muzeele vieneze a făcut cunoștință cu sculpturile egiptene care i-au influențat opera mai târziu în viață. În 1905 a reușit la concursul de admitere la prestigioasa École Nationale Supérieure des Beaux-Arts, unde a lucrat în atelierul lui Antonin Mercié până în 1906, când, atingând limita de vârstă, a părăsit școala. A refuzat să lucreze ca practician în atelierul lui Auguste Rodin, rostind cuvintele devenite celebre: „Rien ne pousse à l’ombre des grands arbres” (La umbra marilor copaci nu crește nimic). A creat, în 1907, prima versiune a Sărutului, temă pe care o va relua sub diferite forme până în 1940, culminând cu Poarta Sărutului din Târgu-Jiu. A închiriat un atelier în Rue de Montparnasse și a intrat în contact cu avangarda artistică pariziană, împrietenindu-se cu Guillaume Apollinaire, Fernand Léger, Amedeo Modigliani, Marcel Duchamp. În 1909 a revenit pentru scurt timp în România și a participat la Expoziția oficială de pictură, sculptură și arhitectură, unde a primit premiul II ex aequo. Până în 1914, a participat cu regularitate la expoziții colective din Paris și București, inaugurând ciclurile de Păsări Măiestre, Muze adormite, Domnișoare Pogany, iar în 1914, a deschis prima expoziție în Statele Unite ale Americii la Photo Secession Gallery din New York City, care a provocat o enormă senzație… Opere de artă

 1878 – Tratatul de la San Stefano

Sub presiune britanică, Rusia a acceptat armistițiul oferit de Imperiul Otoman, dar a continuat să avanseze spre Constantinopol. Britanicii au trimis o flotă maritimă de război pentru a intimida Rusia și a opri armata acestui imperiu să ocupe orașul, iar forțele rusești s-au oprit la San Stefano. În cele din urmă, Rusia a impus otomanilor Tratatul de la San Stefano (19 februarie/3 martie 1878), actul final al războiului ruso–turc, semnat între Imperiul Rus și cel Otoman. Din partea Rusiei au fost delegați contele Nicolai Pavlovici Ignatiev și Alexandr Nelidov, iar din partea Imperiului Otoman au participat ministrul de externe Safvet Pașa și ambasadorul în Germania, Sadullah Bey. Tratatul a confirmat o serie de schimbări politice în Balcani, prin recunoașterea independenței mai multor state, inclusiv a României. Independența României a fost recunoscută de Imperiul Otoman (articolul 5), însă România a fost obligată să cedeze Rusiei Basarabia de Sud, primind drept compensație Dobrogea (articolul 19). Totuși, Rusia, deranjată de reacțiile românești privind pierderea Basarabiei, a impus ca orașul Silistra să-i fie acordat Bulgariei, România considerând că este „un ghimpe în inimă”. Una dintre cele mai mari pierderi politice a fost pierderea căilor ferate și primirea de refugiați din Ucraina și Galiția. Marile puteri nu au fost satisfăcute de acest tratat, prin care Imperiul Țarist și-a extins influența în Balcani și Caucaz, cerând și obținând o revizuire prin Tratatul de la Berlin, la Congresul de la Berlin din 13 iunie–13 iulie 1878

1887 – S-a născut Traian Gheorghiu

19 februarie 1887, Craiova – 3 februarie 1968, București

Fizician, membru corespondent (din 1935) al Academiei de Științe din România, membru corespondent (din 1948) al Academiei Române. A luptat în primul război mondial, fiind căpitan de artilerie. După război a plecat la Paris pentru completarea studiilor de fizică. A fost conferențiar de Electricitate și Electrotehnică la Facultatea de Științe din București și la Școala Politehnică din București, devenind ulterior profesor. Între 1949–1960 a condus o secție de cercetări de electricitate în cadrul Institutului de Fizică din București, a fost membru al Consiliului SRSC și al Societății de științe fizice din România. Cercetările sale s-au axat mai ales pe probleme tehnologice și de metodică experimentală, cum sunt: absorbția luminii de către uleiurile minerale, spectrul de absorbție al unor carburi aromatice și al benzenului în ultraviolet, bachelizarea lemnului, separarea staniului din aliaje pe cale electrică, prepararea semiconductorilor cu siliciu

1894 – S-a născut Sabin Manuilă

19 februarie 1894, Sâmbăteni, Arad, Austro-Ungaria/România – 20 noiembrie 1964, New York, SUA

Statistician, medic, demograf, editor și publicist, membru fondator al Academiei de Medicină, membru corespondent (din 1938) al Academiei Române, stabilit în SUA din 1948. A absolvit Facultatea de Medicină din Budapesta. La 1 decembrie 1918, a reprezentat asociația studenților români din Budapesta la marea adunare de la Alba Iulia. A fost întemeietorul Institutului Central de Statistică, în cadrul căruia a înființat un serviciu de demografie, șef de secție al Institutului de Igienă și Sănătate Publică, secretar general al Ministerului Sănătății și Ocrotirilor Sociale din România (1936), director al Institutului de Demografie și Recensământ și conducător al Secției de Statistică din cadrul Institutului Social Român. Personalitate științifică de talie internațională, a fost membru al Institutului Internațional de Sociologie, al Institutului Internațional de Statistică, membru în diferite comitete ale Ligii Națiunilor și vicepreședinte al Societății Regale a Eredității. A fost unul din apropiații lui Iuliu Maniu, împărtășind ideile politice ale Partidului Național-Țărănesc. În 1948, pe măsură ce comunizarea țării se intensifica, concomitent cu arestarea personalităților vechiului regim, a ales calea exilului, stabilindu-se în New York, SUA

1908 – S-a născut Ana Cartianu

19 aprilie 1908, Urșani–Horezu, Vâlcea – 24 aprilie 2001, București

Eseistă și traducătoare, profesoară universitară, cunoscută ca marea doamnă a anglisticii românești. A studiat la Bedford College (1928–1932), a fost licențiată a facultății de Litere, secția engleză, a Universității din Cernăuți (1934). În anul 1936 a fost cofondatoare a Catedrei de limbă și literatură engleză a Universității București, devenind ulterior șefă de catedră și decan al Facultății de limbi germanice. A debutat în 1955, cu traduceri în limba engleză a unor nuvele de Ioan Slavici, apoi a tradus din Petre Ispirescu și Ion Creangă. A fost autoare a unui Dicționar al literaturii engleze, în colaborare cu I.A. Preda. În 1973, a tipărit Eseuri de literatură engleză și americană

1911 – S-a născut Constantin Avram

19 februarie 1911, Ciumași, Bacău – 20 februarie 1987, Timișoara

Inginer, ofițer, profesor universitar, rector al Institutului Politehnic „Traian Vuia” din Timișoara, membru corespondent (din 1963) al Academiei Române. A urmat Școala de Geniu la București și Versailles, Facultatea de Construcții Civile la Politehnica din București. A participat la construcția unor mari obiective industriale din țară, cum ar fi uzine, combinate siderurgice și hidroenergetice. A scris numeroase lucrări de specialitate

1919 – A încetat din viață I.C. Frimu (Ion Costache; 4/16 octombrie 1871, Bârzești, Vaslui – 19 februarie 1919, închisoarea Văcărești)

Militant socialist; fruntaș al Partidului Social-Democrat; a murit în urma torturilor în închisoare, după participarea la manifestațiile muncitorilor tipografi din decembrie 1918

1924 – S-a născut Ion Petrache

19 februarie 1926, București

Poet și prozator. În timpul războiului a fost aviator militar. După război a lucrat o vreme în aviația civilă utilitară, comandant de aerodrom la Satu Mare. A absolvit în 1952 Școala de Literatură „Mihai Eminescu” din București. A fost redactor la Viața militară, Aripile patriei, Viața românească și la Radiodifuziunea Română. A debutat cu versuri în Viața românească (1950) și prima sa carte a fost placheta Aripi, apărută în 1953, urmată de numeroase volume de versuri: Diminețile patriei, Întâlnire de seară, Ciob de univers, Cântec pe toate cuvintele, Culorile sufletului, După concert, Nopțile nu vin din afară, Poeme din război, Ninge pe ascuns, etc.

1927 – S-a creat Partidul Țărănesc din România

La 19 februarie 1927, un grup devenit disident în Partidul Național-Țărănesc, condus de Nicolae Lupu și format din alți 8 parlamentari și câteva cadre vechi ale Partidului, a părăsit partidul și a creat din nou Partidul Țărănesc, arătându-și disponibilitatea de a colabora cu PNL. Grupului nu i s-a alăturat însă nici un membru al Comitetului Central Executiv al PNȚ. În martie 1934, gruparea a revenit în rândurile Partidului Național-Țărănesc

1927 – S-a născut Emilian Ursu

19 februarie 1927, Ghirbom, Alba

Compozitor, dirijor, ofițer și profesor. Studiile muzicale le-a început timpuriu, fiind copil de trupă–instrumentist în Alba Iulia. A absolvit Școala Militară de Muzică în anul 1951 cu gradul de locotenent–dirijor și și-a perfecționat pregătirea în domeniu urmând cursurile Conservatorului de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București, facultatea de Compoziție, Dirijat, Pedagogie – Secția Dirijat Orchestră. A fost ofițer–șef de muzică la Fanfara Comandamentului Armatei a II-a din București, la Fanfara Academiei Militare Generale din București, șef al secției repertoriu muzical, locțiitor al inspectorului general în Inspectoratul General al Muzicilor Armatei din București, comandant al Școlii Militare de Muzică din București, inspector general al muzicilor militare din România cu grad de general de brigadă. A dirijat concerte simfonice de fanfară, concerte estivale în parcuri și stațiuni balneo-climaterice. A întreprins turnee artistice ca dirijor în Elveția, Franța, Belgia, Iugoslavia, Polonia, Bulgaria, Rusia, Iran, Sudan. A publicat articole în Muzica, Apărarea patriei, Observatorul militar, etc. A fost distins cu Ordinul Meritul Militar cls. III (1966), cls. II (1971) și cls. I (1976), cu Premii ale Uniunii Compozitorilor (1978) și cu Ordinul Steaua RPR cls. V (1979). A compus muzică vocal-simfonică, de fanfară, de cameră, corală, etc.

Iacob Mureșianu – Ardealul Aranjament Emilian Ursu • Bucharest Wind Orchestr, Dirijor Mihai Mircea Spanu

1928 – S-a născut Cabiria Andreian Cazacu

19 februarie 1928, Iași – 22 mai 2018, București

Matematiciană, conferențiar universitar, membră de onoare (din 2006) a Academiei Române. A studiat la Facultatea de Matematică a Universității din București, fiind studenta lui Simion Stoilow, obținând licența în Matematică în 1949. În 1955 a obținut titlul de Doctor în Matematică cu teza Suprafețe Riemann normal exhaustibile și în 1967 titlul de Doctor Docent cu teza Clase de acoperiri Riemann la Facultatea de Matematică a Universității din București. A fost asistentă, lector la catedra profesorului Grigore Moisil, conferențiar și profesor (din 1968) la specialitatea Analiză complexă la Facultatea de Matematică a Universității din București, ulterior profesor consultant și conducător de doctorat. A fost prima femeie conferențiar la Universitatea din București, ocupând diferite funcții în învățământul superior și în cercetare: șef al Catedrei de analiză matematică, decan al Facultății de Matematică a Universității din București(1976-1984). De asemenea, a fost și director general al Institutului Central de Matematică, cercetător științific la Institutul de Matematică „Simion Stoilow” al Academiei Române și cercetător onorific din anul 1969. A fost visiting professor la Freie Universität din Berlin, Université Ubre din Bruxelles, Universitatea din Helsinki, Universitatea din Lodz și Universitatea din Monoton (Canada). A fost distinsă cu Premiul Ministerului Educației și învățământului (1964), Premiul „Simion Stoilow” al Academiei Române (1968), Ordinul Muncii, cl.III (1971), Ordinul Meritul Științific, cl.II (1986), Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Ofițer (2000)

1933 – Medalia de aur la Campionatul Mondial de bob de la Schreiberhau (Germania)

Echipajul Aeronautica I la bob două persoane, format din Alexandru Papană și Dumitru Hubert, a cucerit medalia de aur, iar cel de-al doilea echipaj, Politehnica București, format din Alexandru Frim și Dumitru Zană, s-a clasat pe locul șase la Campionatul Mondial de bob de la Schreiberhau, Germania (azi Szklarska Poręba, Polonia)

1939 – S-a născut Irina Loghin

19 februarie 1939, Gura Vitioarei, Prahova

Renumită interpretă de muzică populară. A fost, pe rând, solistă a ansamblului Ciocârlia, Barbu Lăutaru și Ciprian Porumbescu. Cu o bogată activitate concertistică și cu un număr mare de evidențieri discografice, Irina Loghin a cântat o lungă perioadă de timp și în străinătate. Este căsătorită cu fostul campion la lupte greco-romane Ion Cernea și este mamă a doi copii, Ciprian și Irinuca

Irina Loghin și Orchestra Fraților Advahov Chișinău

1940 – S-a născut Maria Butaciu

19 februarie 1940, Salva, Bistrița Năsăud – 11 iunie 2018, București

Interpretă de muzică populară românească din Ardeal, îndeosebi din zona Bistrița-Năsăud. A urmat Liceul de muzică la Cluj, secția canto clasic, unde și-a început cariera muzicală cu Orchestra Populară a Filarmonicii din Cluj. A fost admisă la Ansamblul Ciocârlia al Ministerului de Interne din București. În 1963 a fost laureată a celui de-al VIII-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților de la Helsinki. De-a lungul carierei sale a colaborat cu dirijori precum Constantin Arvinte, Ion Mărgean, Paraschiv Oprea, Victor Predescu, George Vancu, Alexandru Viman

Firule, măi fir de iarbă

1940 – S-a născut Mircea Radu Iacoban

19 februarie 1940, Iași

Dramaturg, prozator, scenarist și regizor. A absolvit în 1962, Facultatea de Filologie a Universității „Al.I. Cuza” din Iași. A fost crainic și apoi redactor la Studioul Radio Iași, secretar general de redacție la revista Cronica, director al Editurii Junimea, director al Teatrului Național „Vasile Alecsandri”, director al Teatrului Luceafărul, secretar al Asociației scriitorilor din Iași. I s-au decernat Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1976), Premiul Academiei Române pentru teatru (1977), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2006). Din opera sa: Estudiantina (debut, în 1962), Nedumerit în Atlantida, Departe, Razna prin trei continente, Puterea ingrată la români, O cronică a Basarabiei – vol.I, II, Noaptea asta nu câștigă nimeni, Printre cărți, Zece ani de foc, Trăim o sigură dată

Mircea Radu Iacoban – Noaptea Teatru radiofonic

1943 – A încetat din viață Ilie Minea (15 iulie 1881, Turcheș, Brașov – 19 februarie 1943, Iași)

Profesor de istorie la Universitatea din Iași, fondator al Institutului de istoria românilor „A.D. Xenopol”

1950 – S-a născut Liviu Ioan Stoiciu

19 februarie 1950, Dumbrava Roșie, Neamț

Poet, prozator și scriitor optzecist. A urmat studii superioare de filologie și filozofie (întrerupte anual; la Baia Mare, București, Cluj, inclusiv la “fără frecvență” (1967–1975), având o fire inadaptabilă. A condus un cenaclu studențesc, intitulat 3,14 la București. Debutul publicistic s-a produs, în 1967, cu versuri în pagina literară a ziarului regiunii Bacău, Steagul Roșu. În 1974 a fost prezentat ca poet în revista Familia de Ștefan Augustin Doinaș: „Liviu Ioan Stoiciu – Realul, ca plasmă poetică”. Debutul editorial a fost cu ciclurile de versuri Balans și Cantonul 248 în Caietul debutanților (1977, 1978urmate de: Inima de raze, Poeme aristocrate, Ruinele poemului, Craterul Platon, Opera Poetică, Ajuns din urmă

1951 – S-a născut Maria Ploae

19 februarie 1951, Dealu Perjului–Oncești, Bacău

Actriță de film și teatru. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în 1975, la clasa profesorilor Octavian Cotescu și Ovidiu Schumacher. Înca studentă, a fost descoperiă de Sergiu Nicolaescu care i-a oferit rolul D-ra Jugu din filmul Un Comisar acuză (1973). Mircea Veroiu i-a incredințat rolul Sida din Dincolo de pod, ecranizare după romanul Mara de Ioan Slavici, un rol de debut extrem de bine interpretat, cu sensibilitate, delicatețe și franchețe, și în Toamna Bobocilor, o comedie de succes a acelor vremuri. A fost decorată la 13 decembrie 2002 cu Ordinul național Pentru Merit în grad de Cavaler. Este căsătorită cu regizorul de film Nicolae Mărgineanu. Fata lor, Ana, a devenit o apreciată regizoare de teatru, iar fiul lor, Petru, compozitor de muzică de teatru și film. Din filmele sale: Frații Jderi, Un bulgăre de humă, Toamna bobocilor, Pintea, Drumuri în cumpănă, Cuibul de viespi, Ochii care nu se văd, Inocență furată, Logodnicii din America

Logodnicii din America (2007)

1951 – A încetat din viață Henric Sanielevici (21 septembrie 1875, Botoșani – 19 februarie 1951, București)

Jurnalist și critic literar; amintit, de asemenea, pentru activitatea sa în antropologie, etnografie, sociologie și zoologie

1953 – S-a născut Ioan Evu

19 Februarie 1953, Peștișul Mare, Hunedoara

Poet, prozator, cronicar literar, tălmăcitor din lirica germană, cantautor, solist vocal, chitarist și lider al grupului muzical Canon din Hunedoara. Prezent în numeroase antologii, a publicat poezie, proză, cronică literară și traduceri din lirica germană în revistele: România literară, Luceafărul, Contemporanul, Amfiteatru, Flacăra, Viața studențească, Preludiu, SLAST, Limbă și literatură, Transilvania, Tribuna, Ramuri, Familia, Arca, Orizont, Steaua, Poesis, Vatra, Cronica, Astra, Semne, Ardealul literar, Orient Latin, Mesager cultural, Ritmuri hunedorene, Observator și Archenoah (Germania), Foaia noastră (Ungaria), etc. A participat la numeroase emisiuni culturale ale posturilor de radio și TV naționale și locale, la diverse anchete inițiate de reviste literare, a acordat interviuri. Dintre volumele publicate: Prea iubire, Fereastră de apă, Poet de bunăvoie, Însoțitorul umbrei, Amintirile unui pitic din vremea când era mai mic, Elogiu furtunii, Lanterna cu licurici, Înger de rezervă, etc.

Canon – Trenul de seară • Muzică, text, voce Ioan Evu

1953 – S-a născut Minerva Chira

19 februarie 1953, Negreni, Cluj

Poetă, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. A absolvit Colegiul pedagogic „Gheorghe Lazăr” din Cluj-Napoca în 1973. Debutul absoluta avut loc în Steaua (1986), iar cel editorial în volumul colectiv Cărări spre oameni (1985). Alte volume publicate: Manual de târâre, Țara nimănui, Fosforescența putregaiului, Poemele absenței, Die Reise auf dem Todesstreifen, Leandrii Greciei, Cântecul lumânării, Rama Da Nu, Jar și lebădă, Preaplinul amforei, Armura florii de cîmp

1968 – A încetat din viață Eugen Angelescu (4 ianuarie 1896, la Râmnicu Vâlcea – 19 februarie 1968, la București)

Chimist; profesor de chimie organică la Universitatea București; membru titular al Academiei Române; membru fondator al Academiei de Științe din România

1970 – Adunarea generală de constituire a Academiei de Științe Sociale și Politice

Adunarea a avut loc la București în zilele de 19–20 februarie. Hotărârile luate în cadrul Adunării generale au fost legiferate prin Decretul Consiliului de Stat al RSR nr. 121/17 martie 1970 al Consiliului de Stat (devenit apoi Legea nr. 18/11 iulie 1970). În cadrul acestei adunări s-a adoptat Statutul ASSP, au fost aleși membrii titulari și membrii corespondenți, dar și organele de conducere ale Academiei. Academia de Științe Sociale și Politice a funcționat până în anul 1989, activând sub directa îndrumare a Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Nicolae Ceaușescu a fost ales președinte de onoare al Academiei

1974 – S-a născut Daniel Cristea-Enache

19 februarie 1974, București

Autor, eseist, critic literar și istoric literar contemporan. A absolvit în 1996 Facultatea de Litere a Universității București, șef de promoție. Din 2005 a devenit Doctor în Filologie (Summa cum laude) al acceleiași universități, cu o teza despre Ion D. Sîrbu. A fost corector la Contemporanul–Ideea europeană, redactor la Caiete critice, asistent de cercetare la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, asistent la Catedra de Literatură română a Facultății de Litere, Universitatea din București, secretar general de redacție la Editura Fundației Culturale Române, ulterior director la Editura Institutului Cultural Român și redactor asociat la Adevărul literar și artistic, director de imagine la Grupul Editorial Corint. În prezent, este conferențiar universitar, consilier editorial la Editura Polirom și cronicar literar la revista Observator cultural. A colaborat cu cronici, studii, eseuri, interviuri, texte publicistice la Ziarul de duminică, Cultura, Suplimentul de cultură, Idei în dialog, Bucureștiul cultural, 22, Ramuri, Caiete critice, în ziarele Evenimentul zilei, Gândul educațional, Adevărul, precum și pe portalul LiterNet. Are o rubrică la Radio România Cultural, fiind moderator al emisiunii Literatura de azi la TVR Cultural. A contribuit la realizarea unor dicționare de specialitate: Dicționarul esențial al scriitorilor români, Dicționarul scriitorilor români (vol. IV), Literatura română. Dicționar de opere, Dicționarul general al literaturii române. A fost coordonator al colecției Scriitori români la Editura Corint și al colecției Opere la Editura Polirom

1980 – A încetat din viață Henri Jacquier (25 septembrie 1900, Grenoble, Franța – 19 aprilie 1980, Cluj Napoca)

Eseist; profesor în cadrul Misiunii Franceze din România; cadru didactic la Facultatea de Litere a Universității clujene

1982 – S-a născut Camelia Potec

19 februarie 1982, Brăila

Înotătoare, a câștigat medalia de aur la 200 m liber la Olimpiada de la Atena. În decursul celor 20 de ani de activitate sportivă a cucerit peste 200 titluri naționale și a realizat multiple recorduri. Pe 31 octombrie 2013 a devenit președinte al Federației Române de Natație și Pentatlon Modern (FRNPM), fiind cel mai tânăr președinte de federație din România

1983 – S-a născut Mihai Neșu

19 februarie 1983, Oradea

Fost jucător de fotbal. A jucat pe postul de fundaș stânga și uneori extremă stânga, pentru cluburile Steaua București și FC Utrecht. Cu Steaua a jucat 86 de meciuri în Liga I. În anul 2006 a primit Medalia Meritul Sportiv cl.a II-a cu o baretă În 2008 a primit distincția de „cel mai bun fundaș stânga din Eredivisie”. A jucat în echipa națională. Cariera sa a luat sfârșit pe 10 mai 2011, când s-a accidentat grav la un antrenament al echipei sale, FC Utrecht. În urma coliziunii cu un coleg de echipă, a căzut la pământ, diagnosticat cu fractură de vertebră cervicală. După multă recuperare medicală și-a recâștigat parțial controlul asupra brațului drept. A înființat o fundație care să ajute copiii români cu dizabilități

1990 – A fost înființată Uniunea Teatrelor din România, UNITER

Organizație profesională constituită prin asocierea liberă a creatorilor din domeniul teatrului, pentru apărarea intereselor oamenilor de teatru de diferite profesiuni, pe principiile libertății de expresie, de creație și de asociere. Președintele UNITER, încă de la înființare, este actorul Ion Caramitru, director al Teatrului Național din București

1990 – A doua mineriadă

În noaptea de 18/19, peste 4.000 de mineri din Valea Jiului au venit la București în sprijinul guvernului și al CPUN-ului. Responsabilitatea în ce privește chemarea minerilor la București nu a fost recunoscută de putere, dar numeroși reprezentanți ai opoziției și ai presei independente au susținut că a fost vorba de provocări conduse de Securitate și de guvern

1996 – A încetat din viață I.C. Chițimia (Ion Constantin; 22 mai 1908, Albulești–Dumbrava, Mehedinți – 19 februarie 1996)

Filolog; cercetător științific în domeniile literaturii, istoriei literare; profesor universitar și publicist

1999 – S-a desfășurat, pentru prima dată la București, Conferința Permanentă a Organizațiilor Atlantice, SCAO

Organism neguvernamental al NATO, la cea de-a 26-a sesiune anuală. Reuniunea a avut loc sub deviza NATO – Cea de a 50-a aniversare, viitorul Alianței Atlantice în secolul XXI. Provocări și crize

1999 – A încetat din viață Constantin „Tică” Oțet (24 decembrie 1940, Șimian, Mehedinți – 19 februarie 1999, Damasc, Siria)

Fotbalist, antrenor de fotbal

2002 – A încetat din viață Marcela Rusu (1926, Galați – 19 februarie 2002, București)

Actriță cu o carieră de peste 30 de ani, la Teatrului Național din București, dar și de film

2003 – A încetat din viață Mihai „Mișu” Ionescu (19 noiembrie 1936, Ploiești – 19 ianuarie 2011, București)

Fotbalist în post de portar, desemnat în anii 1962, 1965 și 1966 cel mai bun portar din Campionatul României, jurnalist sportiv

2005 – S-a deschis Movieplex Plaza România din București

Cel mai mare cinematograf din sud-estul Europei la momentul respectiv, Movieplex Plaza România a deschis primul nivel al noului complex de cinematografe, unde se află 6 săli de proiecție, cu un număr total de 1.033 de locuri, dintre care 12 sunt rezervate persoanelor cu dizabilități, precum și sala „lounge”. Deschiderea celui de-al doilea etaj s-a făcut în aprilie 2005, adăugând astfel încă 5 săli de proiecție și 1.054 de locuri, dintre care 14 pentru persoane cu dizabilități, dar și una dintre cele mai spectaculoase săli de cinema din Europa – care include nu mai putin de 503 locuri și un ecran de 22 de metri lungime

2007 – Postul Radio România Muzical a început să emită prin satelit

Programul a fost transmis necodat prin Satelitul Thor III și poate fi ascultat în toată țara precum și în Albania, Austria, Belarus, Belgia, Bosnia, Bulgaria, Cehia, Cipru, Croatia, Danemarca, Elvetia, Estonia, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Italia, Muntenegru, Serbia, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Macedonia, Republica Moldova, Monaco, Norvegia, Olanda, Polonia, Federatia Rusă, Slovacia, Suedia, Turcia, Ucraina, Ungaria, Vatican

2012 – A încetat din viață Dan Iagnov (Dan Ion Marcu, 6 februarie 1935, București – 19 februarie 2012, București)

Compozitor de muzică pop romantică, musicaluri

2018 – A încetat din viață Paul Urmuzescu (28 iunie 1928, București – 19 februarie 2018, București)

Compozitor, pianist, dirijor și regizor muzical de radio, televiziune, teatru și film; a fost redactor, maestru de sunet și ilustrator muzical la Radiodifuziunea Română; redactor muzical, redactor-șef de secție și realizator la Televiziunea Română; a semnat sute de partituri în cele mai diverse genuri

2018 – A încetat din viață Dionisie Duma (8 septembrie 1940, Tecuci – 19 ianuarie 2018, Iași)

Poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Iași

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

1 comentariu la „19 Februarie în istoria românilor

  1. Pingback: 19 februarie în istoria românilor | RoEvanghelica

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: