Istoria României România frumoasă Today's Memory

25 Februarie în istoria românilor

Foto: Muzeul Național Brukenthal din Sibiu


1670 – S-a născut Pintea Viteazul

Grigore Pintea; 25 februarie 1670, Măgoaja, Comitatul Solnoc-Dăbâca, Principatul Transilvaniei/Măgăoaja–Chiuești, Cluj – 14 august 1703, Baia Mare

Haiduc din Țara Lăpușului, căpitan în oastea principelui transilvănean Francisc Rakoczy II. Născut într-o familie de mici nobili români, conform legendei a intrat în conflict cu nobilii regionali și a decis să lupte împotriva nedreptăților sociale. S-a „haiducit” în codrii Maramureșului, terorizând nobilii locali și reușind să scape de fiecare dată când era urmărit. În timpul împăratului Leopold I, obligațiile fiscale și militare introduse de stăpânirea austriacă în Transilvania au determinat o amplă mișcare de rezistență, cunoscută sub numele de Răscoala curuților, pe baza căreia principele Francisc Rákóczi al II-lea a declanșat o „luptă de eliberare națională”; Grigore Pintea a făcut parte, cu rang de căpitan, din armata lui Francisc Rákóczi al II-lea. În primăvara anului 1703, mai multe orașe din nordul Transilvaniei (Zalău, Sătmar, Bistrița, Dej, Sighet) au căzut în mâna răzvrătiților. Armata lui Pintea trebuia să cucerească cetatea Baia Mare. În luna august, orașul era sub asediu. În urma unei ambuscade, Pintea a fost împușcat mortal în fața porții de sud a orașului, în apropiere de Bastionul Măcelarilor. Din documentele epocii reiese că Pintea a fost un om instruit, cunoscător al mai multor limbi străine și al tehnicilor militare, deprinse în garnizoanele imperiale. Diplomat și bun negociator (vezi protocolul încheiat în ianuarie 1700 cu comandantul militar al cetății Sătmar, contele F. Löwenburg), Pintea a fost considerat de istorici „unul dintre cei mai însemnați români din secolul al XVII-lea” (Nicolae Densușianu, 1883)

1729 – Inochentie Micu Klein a fost numit episcop al Bisericii Unite

Prin diploma imperială din 25 februarie 1729, împăratul romano-german (austriac) Carol al VI-lea l-a numit pe Ioan Micu, încă student la Trnava, episcop de Făgăraș și Alba Iulia, ridicându-l totodată în funcția de consilier imperial. A preluat efectiv episcopatul pe 5 noiembrie 1729, fiind consacrat episcop de către episcopul Muncaciului, György Bizánczy

1817 – Deschiderea oficială a Muzeului Național Brukenthal din Sibiu

Fondatorul acestui muzeu a fost Samuel von Brukenthal, guvernator habsburgic al Transilvaniei (1778–1787). A început să achiziționeze primele opere, pentru colecția sa, aproximativ din anul 1754, de la Viena. Samuel von Brukenthal a construit la Sibiu un palat în stilul barocului târziu, după modelul palatelor vieneze. Retras din activitatea publică, baronul s-a dedicat activităților culturale, deschizându-și colecția către public, atunci când în Europa se deschideau The British Museum, Louvres sau Galeriile Uffizi. Prin testament, Baronul Samuel von Brukenthal a dispus deschiderea Palatului ca muzeu public, gestul său înscriindu-l astfel în rândul marilor iluminiști ai veacului. Palatul a devenit în 1817 muzeu public, cunoscut ca Muzeul Brukenthal, una dintre primele instituții de acest gen din Europa și cel mai vechi muzeu din spațiul românesc

1834 – S-a născut Alexandru Depărățeanu

25 februarie 1835, Deparați–Trivalea-Moșteni, Teleorman – 11 ianuarie 1865, București

Dramaturg, poet, politician. Și-a făcut studiile în România și apoi în Franța, la Paris. Pe lângă drama Grigore-Vodă a mai publicat o colecția de poezii Doruri și amoruri în 1861. Criticii literari consideră că, deși avea talent, nu a ajuns decât în faza de imitație a maeștrilor săi, printre care posibil Ion Heliade-Rădulescu, dar mai ales francezi. Implicat în politică, a ajuns deputat în Camera care a urmat după lovitura de stat din 1864, dar a murit la scurt timp după aceea

1849 – S-a născut Constantin Dimitrescu-Iași

25 februarie 1849, Iași – 16 aprilie 1923, Turnu Severin

Filosof, sociolog, estetician și pedagog. A urmat Academia Mihăileană (1867–1869) unde i-a avut profesori pe Titu Maiorescu, Nicolae Ionescu, Ion C. Șendrea. A fost profesor de psihologie, logică și morală la licee din Botoșani, Iași și Bârlad. Între 1875–1877 a studiat la Berlin și Leipzig obținând titlul de Doctor în Filosofie în 1877, cu teza Der Schönheitsbegriff. Eine ästhetisch-psychologische Studie (Conceptul de frumos. Un studiu estetico-psihologic). A revenit în țară, profesor de liceu la Bârlad, iar în 1879 a devenit profesor la Universitatea din Iași, inițial la Catedra de Psihologie, pedagogie și estetică și apoi la cele de Filosofie și de Pedagogie gimnazială. A devenit membru al Junimii, membru al Partidului Liberal fiind deputat de Iași, vice-președinte al Camerei Deputaților, Inspector general al învățământului, devenind ulterior președintele Consiliului Permanent al Ministerului Instrucțiunii. Din aceste poziții a contribuit, alături de Spiru Haret, la realizarea reformei învățământului românesc. S-a transferat la Universitatea din București în 1885, ocupând posturi importante: director al Seminarului Pedagogic universitar, director al Bibliotecii Centrale Universitare București și rector al Universității București (1898–1911). A înființat ziarul Democrația și a fost primul din țară care a susținut un curs de sociologie (1894). A publicat: Progres și evoluțiune, Progres și civilizație, Istoria filosofiei în evul de mijloc, Studii de critică; articole în Revista pedagogică, Noua revistă pedagogică, Revista generală a învățământului, Buletinul Seminarului Pedagogic Universitar din București, revista la care a fost director

1856 – A început Congresul de Pace de la Paris

Congresul s-a derulat între 13/25 februarie–18/30 martie 1856 și a pus capăt Războiului Crimeii, încheiat prin înfrângerea Rusiei. A încercat să pună bazele unei noi ordini europene, având la bază îngrădirea puterii rusești și a influenței sale în sud-estul Europei. Pentru țara noastră, acest Congres a reprezentat momentul favorabil apărut pe plan internațional prin care să se acționeze decisiv pentru Unirea Principatelor. Moldova, Țara Românească și Serbia au fost recunoscute ca principate autonome cvasi-independente sub protecția Puterilor Europene, Rusia a renunțat la malul stâng al gurilor Dunării, inclusiv o parte din Basarabia, în favoarea Moldovei, deschizând Dunărea pentru transportul maritim tuturor națiunilor.

Congresul de la Paris. Tablou de Édouard Dubufe

Hotărârile lucrărilor Congresului au fost exprimate în Tratatul de Pace încheiat pe 18/30 martie 1856. Principalii negociatori, reprezentanți ai celor șapte puteri participante au fost: Alexandre Walewski din partea Franței, George Clarendon din partea Marii Britanii, Karl von Buol din partea Imperiului Habsburgic, Otto von Manteuffel din partea Prusiei, Alexey Fyodorovich Orlov din partea Rusiei, Camillo Benso, conte de Cavour, din partea Sardiniei și Mehmed Aali Pașa din partea Imperiului Otoman

 

Ziua Pontonierilor

1866 – S-a înființat, în București, prima companie de pontonieri

Înființată prin Decretul nr. 259/25 februarie 1866 al Locotenenței Domnești a Principatelor Unite Române. Înființarea companiei a marcat începutul procesului de constituire, în cadrul armei geniu, a subunităților specializate

 

1881 – S-a născut Gheorghe Bratu

25 februarie 1881, București – 1 septembrie 1941, Iași

Matematician, astronom și profesor. În 1905 a absolvit Facultatea de Științe din Iași, fiind numit profesor la Școala Comercială din Iași, apoi la un liceu din Botoșani. A studiat astronomia, ca bursier, la Paris, iar în 1914 a devenit Doctor în Matematică la Sorbona. A lucrat la Observatorul din Iași, în 1915 a fost numit docent la Universitatea din Iași la Catedra de Analiză Matematică și în același timp la Institutul Electrotehnic din Iași. Din 1919 a fost profesor la Catedra de Calcul Diferențial și Integral a Universității din Cluj, fondatorul și directorul Observatorului Astronomic din Cluj, profesor de Algebră financiară la Academia Comercială din Cluj, apoi la Seminarul Pedagogic al Universității din Cluj. A fost inspector general în învățământul secundar, decan al Facultății de Științe, membru al Societății Gazeta Matematică, al Societății Matematice din Franța, Palermo, membru al Academiei de Științe din România. A contribuit la organizarea învățământului superior în domeniul științific, a elaborat cursul de Astronomie și a ținut numeroase conferințe pe teme astronomice în cadrul Extensiunii universitare și la Universitatea de vară de la Vălenii de Munte, a donat Observatorului astronomic biblioteca sa de specialitate, alcătuită din aproape 400 de cărți și reviste

1881 – A încetat din viață August Treboniu Laurian (Augustin Trifan; 17 iulie 1810, Fofeldea, scaunul Nocrich, Sibiu – 25 februarie 1881, București)

Filolog, istoric, publicist, profesor universitar și om politic; membru fondator al Societății Academice Române

1881 – A încetat din viață Cezar Bolliac (23 martie 1813, București – 25 februarie 1881, București)

Poet și publicist; fruntaș al Revoluției de la 1848; unionist militant și om politic democrat

1896 – S-a născut Constantin Ramadan

25 februarie 1896, Iași – 25 martie 1958, București

Actor de teatru, film și operetă, profesor universitar. A slujit scena Teatrului Național „V. Alecsandri” din Iași mai bine de un sfert de secol (1918–1945), iar la Teatrul Armatei din București a cunoscut cea mai strălucitoare etapă a activității sale artistice. S-a conturat ca un actor complex, la fel de valoros în comedie ca și în dramă. A fost director de scenă, profesor la institut, veteran de război (1916–1918). A fost distins cu titlul Artist al Poporului, laureat al Premiului de Stat. Dintre filmele sale: În sat la noi, Nepoții gornistului, Răsare soarele, Directorul nostru, …și Ilie face sport, Cântecul lebedei, Ciulinii Bărăganului, etc.

Afacerea Protar (1956)

1896 – S-a născut Iosif Cassian-Mătăsaru

25 februarie 1896, Galați – 4 mai 1981, București

Traducător din literatura universală. După ce a absolvit studiile secundare în orașul natal, a devenit un mic funcționar comercial. A debutat în presa literară în 1921 cu poezii publicate în Adevărul literar și artistic, Cuvântul liber, Bilete de papagal și Viața Românească, fără a reuși să fie recunoscut ca poet. Prin urmare, s-a retras discret din viața literară. După 1944, și-a început cariera de traducător, inspirat și activ. A tradus din poezia lui Victor Hugo și Edgar Allan Poe, din basmele lui Hans Christian Andersen, din poezia clasică germană (Friedrich von Schiller, Heinrich Heine), precum și din proza lui Ernst Theodor Amadeus Hoffmann, Bertolt Brecht, Alfred Margul-Sperber, Jan Neruda ș.a, dovedindu-și capacitatea de a se adapta unor autori și opere diferite ca factură artistică. Pentru fapte de arme a fost decorat în Primul Război Mondial cu Medalia pentru bărbăție și credință, cl. a II-a. A fost tatăl Ninei Cassian

1897 – S-a născut Nicolae Ioan Popa

25 februarie 1897, Puiești, Vaslui – 22 iulie 1982, Iași

Comparatist și istoric literar, frate cu Victor Ion Popa. Licențiat în litere al Universității din Iași, s-a specializat la Școala Română din Paris (1926–1930). A debutat cu un studiu despre Gerard de Nerval în revista Melanges de I’Ecole roumaine en France (1925), iar debutul editorial a fost cu ediția critică Gerard de Nerval, Les Filles du feu (Paris, 1931). A devenit doctor în litere în 1935. A fost profesor de liceu, profesor universitar, șef de secție la Centrul de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor, Filiala Iași a Academiei. În 1959 a devenit Doctor docent. A colaborat la: Revue de littérature comparée, Atheneum, Gând românesc, Viața Românească, Adevărul literar și artistic, Ethos, lașul nou, lașul literar, Secolul 20, Convorbiri literare, Synthesis, etc. A fost director al Teatrului Național din Iași, decan, președinte al Filialei Iași a Societății de Știinte Istorice și Filologice, membru al Asociației Internaționale de Literatură Comparată, apreciat om de catedră, a contribuit la afirmarea unei concepții românești de literatură comparată

1899 – S-a născut Theodor Lupu

25 februarie 1899, Iași – 8 iulie 1962, București

Compozitor, violoncelist și profesor. Membru al cvartetelor de coarde bucureștene Pro Musica și „George Enescu”, al trio-ului ”George Manoliu”, a fost profesor la Cernăuți, Iași și București. A compus muzică simfonică, de cameră, vocală

1900 – S-a născut Costache Antoniu

25 februarie 1900, Țigănași, Iași – 16 iunie 1979, București

Actor de teatru și film. A absolvit în anul 1926 Conservatorul de Artă Dramatică din Iași. A interpretat roluri de compoziție în comedie și dramă pe scena Teatrului Național din București în piese de I.L. Caragiale, Anton Cehov, Mihail Sebastian. A fost rector al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București (1955–1970) și deputat în Marea Adunare Națională în trei sesiuni. Dintre filmele sale: O scrisoare pierdută, Pasărea furtunii, Darclée, Pădurea spânzuraților, Străinul

Telegrame (1959)

1900 – S-a născut Floria Capsali

25 februarie 1900, Bitolia, Macedonia – 29 iunie 1982, București

Balerină, coregraf și maestră de balet. A urmat primele clase la Bitolia, iar în 1913 s-a stabilit la București. Aici a urmat studii la Academia de teatru și apoi la Conservator. A petrecut 9 ani la Paris, unde a studiat baletul cu Enrico Checchetti și apoi cu Nicolas Legat. În paralel, a studiat istoria artei la Sorbona. La revenirea în România a susținut o serie de recitaluri în coregrafii proprii, ca: Papillon de Robert Schumann, Mefisto–vals de Franz Liszt, a montat scene coregrafice în spectacolul de teatru Visul unei nopți de vară. În 1927, a colaborat cu Dimitrie Gusti, la culegerea de material folcloric, cunoscând astfel dansul popular românesc autentic, apoi a deschis o școală particulară de dans, unde s-au format marii balerini români. Din 1938, a fost maestră de balet la Opera Națională București, reorganizând trupa și mărind numărul soliștilor; a fost o perioadă și directorul Operei Române, după care a a activat la Rapsodia Română. În 1967 a fost distinsă cu titlul Maestru Emerit al Artei din Republica Socialistă România

1904 – S-a născut Jean Georgescu

12/25 februarie 1904, București – 8 aprilie 1994, București

Regizor și scenarist de film, actor, pionier al cinematografului românesc. După absolvirea studiilor la Conservatorul Regal de Artă Dramatică, a debutat ca actor în anii ’20, jucând în diferite companii teatrale alături de actori de renume ai momentului, printre care Elvira Popescu. În cinematografie și-a început cariera tot ca actor, în filmul Țigăncușa de la iatac (1923), unde interpreta rolul unui „bonjurist„. Atras din ce în ce mai mult de cinematografie, a început să scrie scenarii de film. Dintre acestea, Milionar pentru o zi (1924, pe care l-a și regizat), Maiorul Mura (1928, regia Ion Timuș) și Așa e viața (1928, regia Marin Iorda). La începutul anilor ’30, cineastul s-a îndreptat spre Paris, unde a rămas până la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Și acolo a realizat filme în calitate de regizor-scenarist, printre care mediumetrajele La miniature (1933) și Ça colle (1933), în care rolul principal era interpretat de Fernandel, aceasta fiind una dintre aparițiile pe ecran ce l-au consacrat pe celebrul actor francez de comedie. Reîntors în România în 1939, și-a îndreptat atenția către Caragiale, realizând primele filme din piese de teatru și povestiri scurte scrise de acesta: O noapte furtunoasă, Vizită, Lanțul slăbiciunilor, Mofturi. În filmul Directorul nostru, realizat în 1955, Grigore Vasiliu Birlic a realizat un rol de comedie memorabil. În perioada comunistă, Jean Georgescu a fost marginalizat ca regizor, în viața personală fiind silit să divorțeze de soția sa franțuzoaică

Visul unei nopți de iarnă (1943)

1916 – Primul Congres al Arhitecților

În 1906 au apărut primele două număre ale publicației Arhitectura, editată de către Societatea Arhitecților Români, sub conducerea lui George Sterian, iar în 1916 au apărut încă două numere ale revistei. În numărul 2/1916, a fost menționat „Primul Congres al Arhitecților din toată țara”. S-a desfășurat la București, în saloanele Cercului Finanței, Comerțului și Industriei din Palatul Camerei de Comerț a României, în 25–26 februarie 1916. S-a făcut bilanțul profesiunii, după 25 de ani de la înființarea Societății Arhitecților Români. Primul comitet al SAR era format din: Alexandru Orăscu – președinte, Carol Benesch – vicepreședinte; Ștefan Ciocârlan – secretar; Ion Socolescu – casier; Alexandru Săvulescu, George Mandrea, Dimitrie Maimarolu – membri

1925 – Mitropolia Valahiei a fost ridicată la rangul de patriarhie

La 4 februarie 1925, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât înființarea Patriarhiei Ortodoxe Române, Legea pentru înființarea Patriarhiei fiind promulgată la data de 25 februarie. Scaunul Arhiepiscopal și Mitropolitan al Ungro-Vlahiei a fost ridicat la rangul de Scaun Patriarhal. Mitropolitul primat (Mitropolitul Ungrovlahiei) a fost ridicat la treapta de Patriarh, iar la 1 noiembrie 1925 a avut loc întronizarea primului patriarh, Miron Cristea

1925 – S-a născut Noël Bernard

25 februarie 1925, București – 23 decembrie 1981, München

Jurnalist și analist politic. În 1940, a emigrat împreună cu părinții lui, în Palestina. S-a înscris la Facultatea de Matematică a Universității din Ierusalim, în 1945 s-a căsătorit și s-a mutat împrună cu soția, la Londra, unde și-a continuat studiile încă un an. În 1946, cînd i s-a născut primul copil, s-a văzut nevoit să renunțe la cursurile universitare. A reușit să intre la BBC, unde și-a făcut ucenicia în ziaristica de radio. În 1954, a fost angajat redactor la Europa Liberă, iar în 1955, a devenit directorul secției române. La numai 30 de ani, a fost cel mai tînăr director, pe care l-a avut vreodată întregul post de radio. S-a stabilit în Germania, fiind director în două perioade (1955–1958; 1965–1981). A fost un mare jurnalist, model de spirit analitic, lucid, realist, opusul total al partizanatului bombastic și găunos al propagandei comuniste. Vreme de decenii vocea lui Noël Bernard, tonul întotdeauna sobru și echilibrat, calitatea excepțională a analizelor sale politice, pe teme interne și internaționale, dar și deschiderea către subiecte economice, juridice și culturale, i-au asigurat o mare autoritate în țară. S-a îmbolnăvit și a murit de o formă galopantă de cancer. S-a speculat că ar fi fost asasinat din ordinul Securității, prin iradiere, dar nu au fost aduse indicii concludente în favoarea acestei ipoteze. Cert este că și următorii doi directori ai postului, Mihail Cismărescu și Vlad Georgescu, au murit tot de forme galopante de cancer și că activitatea postului era ostilă regimului comunist din România

1927 – S-a înființat, la București, Institutul de Igienă și Sănătate Publică

Înființat prin Legea pentru înființarea Institutului de igienă și sănătate publică, promulgată de regele Ferdinand I la 25 februarie 1927, a fost rodul efortului profesorului Dimitrie Mezincescu care, împreună cu doctorul Gheorghe Banu, secretar general în Ministerul Sănătății Publice și Ocrotirii Sociale au înaintat proiectul de lege pentru înființarea la București a unui institutul de igienă și sănătate publică, ca un aport decisiv la constituirea retelei igienico-sanitare a României, cât și la formarea unor specialiști tehnici și administrativi în problemele sanitare, organizarea combaterii maladiilor sociale și epidemice, în problemele apelor, chimiei alimentare, accidentelor de muncă, etc. Institutul a încorporat Laboratorul de igienă al Facultății de Medicină, Laboratorul controlului sanitar al alimentelor și băuturilor al Ministerului Sănătății și Școala de infirmiere și de agenți sanitari, funcționând inițial (1928–1946) în câteva încăperi din subsolul facultății de Medicină, unde au fost amenajate laboratoarele și chiar și un mic amfiteatru. A fost inaugurat la 19 februarie 1928

1934 – Prima audiție în România a Simfoniei de școală Nr. 1 în Re minor de George Enescu

Enescu a terminat simfonia în 1905 și a avut premiera absolută în 21 ianuarie 1906 la Théâtre du Châtelet din Paris, la cel de-al paisprezecelea concert al seriei 1905–1906 a Concertelor Colonne, condus de Édouard Colonne. În România, Orchestra Filarmonică din București a executat Simfonia de școală nr. 1 în re minor, scrisă la 14 ani, în primă audiție, sub bagheta compozitorului, abia în 1934

George Enescu – Simfonia de școală Nr. 1 în Re minor, Orchestra Națională Radio, Dirijor Horia Andreescu

1935 – Înființarea partidului Frontul Românesc

Partid politic creat la inițiativa lui Alexandru Vaida-Voievod, fostul lider al Partidul Național-Țărănesc, prin desprinderea din partid a unui grup de politicieni conduși de Vaida-Voievod. Noul partid se pronunța pentru tratarea cu prioritate a elementului românesc în economie, societate și politică și a fost susținător al tendințelor autoritare ale regelui Carol al II-lea. Și-a încetat activitatea la 30 martie 1938, odată cu dizolvarea partidelor politice după instalarea dictaturii regale

1937 – S-a născut Corneliu Buzinschi

Corneliu Carol Buzensche; 25 februarie 1937, Bacău – 27 mai 2001, București

Prozator. A urmat cursurile Facultății de Istorie-Filosofie la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași (1956–1961). A debutat publicistic în 1953, în ziarul Steagul roșu din Bacău. A fost urmărit de Securitate (din 1967), în urma încercării de a publica în Cronica din Iași sceneta Nastratin Adivaratu. În 1973 a fost îndepărtat din activitatea editorială. Din 1990, a colaborat cu editoriale, eseuri și articole, la România liberă, Alianța civică, Baricada, Dreptatea, Cuvântul, Contrast, Luceafărul, etc. Prima lui carte de proză, Secvențe dintr-o margine de lume, a apărut în 1966, urmată de: Sfinții se vând cu bucata, Ochiul alb al visului, Nuanța albastră a morții, Vina noastră cea de toate zilele, Ulise trece pe Strada Mare, Divertisment cu măști, Noaptea ușilor deschise, etc.

1939 – S-a născut Virgil Duda

Rubin Leibovici; 25 februarie 1939, Bârlad – 5 septembrie 2017, Tel Aviv, Israel

Romancier și eseist, stabilit în Israel din 1988, frate cu criticul literar Lucian Raicu. A absolvit Facultatea de Drept din București în anul 1960. A fost consilier juridic la Rafinăria Teleajen Ploiești, redactor de scenarii și producător delegat la Studioul Cinematografic București (1970–1987). S-a stabilit în Israel în 1988. A fost bibliotecar, apoi redactor la ziarele în limba română Viața noastră din Tel Aviv și Ultima oră (1989–2004). Din scrierile sale: Povestiri din provincie, Anchetatorul apatic, Al doilea pasaj, Războiul amintirilor, Hărțuiala, România, sfârșit de Decembrie, Viață cu efect întîrziat, Despărțirea de Ierusalim, Un cetățean al lumii, etc.

1941 – S-a născut Mihai Elin

Mihai Egli; 25 februarie 1941, Brașov – 31 ianuarie 2010

Poet și traducător. A urmat Facultatea de Limbi Romanice și Clasice, secția Franceză, a Universității din București (1959–1964). A fost redactor la ziarul Scînteia tineretului. A debutat cu versuri în revista Luceafărul (1960) iar debutul editorial a fost cu volumul Treaz între două cadrane (1968), urmat, abia după două decenii, de o a doua carte, Vremea călătoriilor (1989)

1948 – Adunarea Deputaților s-a autodizolvat

Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 32/1948 pentru dizolvarea Adunării Deputaților, reglementarea convocării Marii Adunări Naționale și trecerea puterii legislative asupra Guvernului la 25 februarie, Adunarea Deputaților a fost dizolvată. Corpul electoral a fost convocat pe data de 28 martie 1948, iar Marea Adunare Naționala urma a se întruni pe data de 6 aprilie 1948

1949 – Desființarea Camerelor de Comerț și industrie

Prin Decretul nr. 74/25 februarie 1949 pentru desființarea Camerelor de Comerț și industrie, Camerele de comerț și industrie s-au desființat, cu excepția Camerei de Comerț și Industrie București, și a Camerelor de comerț mixte. Camera de Comerț și Industrie din București a devenit Camera de Comerț Exterior a României

1949 – S-a născut Ionel Cândea

25 februarie 1949, Măcin, Tulcea

Istoric, membru corespondent (din 2016) al Academiei Române. A frecventat cursurile Facultății de Istorie din București, între 1968–1972. În timpul facultății s-a specializat în Arhivistică. A profesat în învățământul preuniversitar brăilean, iar diin 1975 și până în prezent a activat la Muzeul Brăilei, fiind, pe rând, muzeograf (1975–1989) și din 1989 director

1952 – A încetat din viață Stan Ghițescu (2 iulie 1881, Teleorman – 25 februarie 1952, închisoarea Sighet)

Om politic; ministru al Cooperației; ministru al Muncii; deținut al regimului comunist; a făcut parte din lotul demnitarilor închiși la Sighet, unde a și murit

1953 – S-a născut Marian Drăghici

25 februarie 1953 Osica de Sus, Olt

Poet, publicist și editor, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1990. A debutat în presa literară în 1972, în Steaua și Luceafărul, iar în 1988, i-a apărut la Cartea Românească volumul Despre arta poetică (titlul inițial, Descriere după altă natură, a fost respins de cenzură, care a blocat apariția cam 10 ani). A tradus, pentru reviste sau antologii colective, grupaje de poeme în germană, engleză, franceză, macedoneană, albaneză, spaniolă, colaborând la Steaua, Ramuri, Tomis, Transilvania, Viața Românească (poeme citite de Virgil Ierunca la Europa Liberă). Dintre volumele publicate: Partida de biliard din pădurea rusească, Lunetistul, HARRUM cartea ratării, Licht, langsam…/ Lumină încet…, etc.

1985 – S-a născut Iulian Șerban

25 februarie 1985, Băile Olănești, Vâlcea – 6 ianuarie 2021, București

Paracanoist, campion mondial de patru ori. A practicat caiac-canoe în perioada copilăriei; a fost obligat să treacă la paracanoe după un accident de tren suferit la vârsta de 21 de ani, când și-a pierdut un picior. A câștigat medalia de aur la proba K-1200 m LTA, la Campionatele Mondiale ICF Canoe Sprint din Poznań (2010 și 2012), Szeged (2011) și Moscova (2014). A fost de cinci ori campion european, a participat la jocurile paralimpice de la Rio de Janeiro, unde s-a clasat pe locul 4

1987 – A încetat din viață Mihai Constantinescu (21 august 1926, Pucioasa – 25 februarie 1987, București)

Violonist de talie mondială; poet și profesor

1988 – România a renunțat la clauza națiunii celei mai favorizate în relațiile cu SUA

Clauza națiunii celei mai favorizate acordată de SUA României din 1975 în baza amendamentului Jackson-Vanick, era compromisă din cauza politicii regimului comunist de îngrădire a emigrărilor din Romania și a încălcării tot mai fățișe a drepturilor omului. Înainte ca Statele Unite ale Americii să facă publică hotărârea de a nu mai acorda Romaniei clauza, Nicolae Ceaușescu a anunțat Washingtonul cu vanitatea-i cunoscută că renunță la acest avantaj. Hotărârea lui Ceaușescu de a renunța la clauză a lipsit desigur Washingtonul de un mijloc de presiune asupra politicii interne a dictatorului român, însă, din acel moment relațiile speciale cu SUA au fost definitiv curmate, iar izolarea regimului său a devenit tot mai vizibilă

1990 – Radio Contact

A fost al doilea post privat de radio apărut în România, ca subsidiar al companiei media cu același nume din Belgia. Postul a început să emită la București, pe frecvența 68.7 MHz (banda est) și mai apoi pe 96.1 FM. După ce s-a lansat în București, și-a extins emisia în alte mari orașe: Ploiești, Iași, Sibiu, Cluj-Napoca, Constanța, Tg. Mureș, Baia Mare, Pitești, Oradea, etc. În 2004 s-a transformat în Radio KISS FM

Radio Contact jingles, hitmixes & sound effects

1994 – A încetat din viață Ion (Jean) Lăpușneanu (8 decembrie 1908, București – 25 februarie 1994)

Fotbalist și antrenor, care a jucat pe postul de portar în Echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din 1930 (Uruguay)

1995 – A încetat din viață Petre V. Brâncuși (1 iulie 1928, în satul Brădiceni–Peștișani, Gorj – 25 februarie 1995, București)

Muzicolog, compozitor și profesor universitar; director al Direcției Muzicale a Societății Române de Radio și Televiziune

2000 – A încetat din viață Mihail Florescu (Iacobi Iancu; 28 ianuarie 1912, Roman – 25 februarie 2000, București)

General, inginer chimist; membru PCR din ilegalitate; ministru al petrolului și chimiei

2006 – A încetat din viață Constantin Gheorghe (6 mai 1935, Bucuresti – 25 februarie 2006, București)

Pictor; membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România

2010 – A încetat din viață Dan Mizrahi (28 februarie 1926, București – 25 februarie 2010, București)

Pianist, compozitor în genurile vocale (romanță, lied, cor sau muzică ușoară); ambasadorul muzicii compozitorului Gerorge Gershwin în România

2013 – A încetat din viață Liviu Tudor Samuilă (5 decembrie 1941 – 25 februarie 2013)

Jurnalist de radio și televiziune, scriitor, pictor, critic de artă

2014 – A încetat din viață Emil Simon (24 septembrie 1936, Chișinău, Regatul României – 25 februarie 2014, Cluj-Napoca)

Dirijor și compozitor; dirijor al Filarmonicii de Stat Transilvania din Cluj timp de 40 de ani

2016 – A încetat din viață Sultana Maitec (10 noiembrie 1928 Livezi, Grecia – 25 februarie 2016)

Pictoriță și graficiană de origine aromână; membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România; soția sculptorului Ovidiu Maitec

2017 – A încetat din viață Dan Munteanu (2 iunie 1937, Cluj – 25 februarie 2017)

Biolog specializat în ornitologie; președintele fondator al Societății Ornitologice Române; membru corespondent al Academiei Române

2020 – A încetat din viață Livia Rusz (28 septembrie 1930, Cluj – 25 februarie 2020, București)

Ilustratoare de cărți pentru copii, de origine maghiară

 

#todaysmemory #istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanifrumosi

2 comentarii la „25 Februarie în istoria românilor

  1. Pingback: 25 februarie în istoria românilor | RoEvanghelica

  2. Pingback: 30 Martie în istoria românilor

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: